Legea 10/2001. Decizia nr. 737/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 737/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 737/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 737/R/2014
Ședința publică de la 29 Septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. B. - judecător
JUDECĂTOR: L. S.
JUDECĂTOR: P. M.
Grefier: V. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de către recurentul reclamant U. A. în contradictoriu cu intimatul pârât S. R., prin M. Finanțelor P., prin Direcția Generală Regională a Finanțelor P., împotriva sentinței civile nr._/17.09.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect Legea 10/2001 .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 17.09.2014, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 25.09.2014, apoi pentru imposibilitatea constituirii completului de judecată a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată și reține că, prin sentința civilă nr._/17.09.2013, Judecătoria B. a respins, astfel cum a fost precizată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul U. A., prin reprezentant convențional avocat S. B., în contradictoriu cu pârâtul Staul R., reprezentat legal de M. Finanțelor P., reprezentat convențional de Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., având ca obiect pretenții în cuantum de 1.840, 22 lei, reprezentând diferența de actualizare în raport cu rata inflației pentru perioada 01.04._11, a sumelor de bani constând în prețul și dobânda achitate în baza contractului de vânzare- cumpărare nr._/09.03.1998.
La adoptarea acestei soliții, prima instanță a reținut că potrivit sentinței civile nr.4471 din 25.04.2008 a Judecătoriei B., pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. a fost obligat la plata către reclamant a sumelor de 4.197,91 lei și de 1.698,37 lei, reprezentând prețul și dobânda achitate de titularul cererii în baza contractului de vânzare cumpărare nr._/09.03.1998, sume ce se vor actualiza cu rata inflației de la data plății ratelor și până în luna martie 2007 – filele 10-14 dosar.
Sub aspectul sumelor astfel stabilite, hotărârea instanței de fond a rămas irevocabilă și în urma avizului pentru legalitate și a fișei de calcul pentru prețul actualizat (filele 27-29 dosar), pârâtul prin M.F.P. prin D.G.F.P. B., efectuează la data de 16.06.2011, plata sumei de 19.854,74 lei către reclamant.
Apoi, prin adresa nr.512/2012, D.G.F.P. B. răspunde solicitării formulate de reclamant prin apărător ales – fila 15 dosar, iar în urma acestui răspuns, la 25.04.2012 a fost învestită Judecătoria B. cu prezenta cerere, având ca obiect pretențiile precizate în cuantum de 1.840,22 lei, reprezentând diferența de actualizare în raport de rata inflației pentru perioada 01.04.2007 – 16.06.2011, a sumelor constând în prețul și dobânda achitate în baza contractului de vânzare cumpărare nr._ din 09.03.1998.
Pentru a dispune asupra cererii reclamantului, instanța va avea în vedere dispoziția art.50 alin.3 din L.nr.10/2001 republicată la 01.04.2007, în raport de care „restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor L.nr.112/1995, cu modificările și completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se face de către M. Finanțelor P. din fondul extrabugetar constituit în temeiul art.13 alin.6 din L.nr.112/1995, cu modificările ulterioare.”
Despre același preț actualizat, face vorbire și dispoziția art.50 alin.2 din L.nr.10/2001 republicată la 20.05.2013, privind chiriașii ale căror contracte de vânzare cumpărare au fost încheiate cu eludarea prevederilor L.nr.112/1995 și care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Chiar dacă dispozițiile L.nr.10/2001 republicată nu stabilesc în concret perioada până la care se va face actualizarea prețului, practica judiciară s-a pronunțat în sensul că aceasta se va face până la momentul plății efective.
În cauză însă, reclamantul a beneficiat de dispoziția instanței de judecată, evocata sentință civilă nr.4471 din 25.04.2008 a Judecătoriei B., perioada de actualizare în funcție de rata inflației, fiind stabilită de către instanță ca începând cu data plății ratelor și până în luna martie 2007, față de considerațiile cuprinse la fila 12 dosar.
Mai observă instanța și faptul că formulând prima cerere la instanță, cerere care a făcut obiectul dosarului civil nr._/197/2006 al Judecătoriei B., reclamantul nu a solicitat actualizarea în raport de rata inflației până la momentul plății efective.
În aceste condiții, instanța apreciază că partea reclamantă a beneficiat de stabilirea perioadei de actualizare, perioadă în funcție de care pârâtul a și efectuat plata în condițiile art.3712 alin.2 C.p.c.
Apoi, reclamantul nu și-a fundamentat în drept prezenta cerere, invocând doar îndreptățirea sa la primirea diferenței de actualizare în raport de rata inflației pentru perioada 01.04._11.
Or, acest drept pentru perioada de referință mai sus arătată nu a fost stabilit prin vreo hotărâre judecătorească, instanța apreciind că singurul fundament pentru pretenția reclamantului îl poate constitui doar prejudiciul pe care l-a încercat prin plata făcută cu întârziere de către pârâtul S. R. prin M.F.P. prin reprezentantul său din teritoriu.
Împotriva sentinței civile nr._/17.09.2013 pronunțată de Judecătoria B., reclamantul U. A., prin reprezentant convențional avocat S. B., a exercitat calea de atac a recursului, solicitând modificarea în totalitate a acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată pe care a promovat-o, astfel cum aceasta a fost precizată.
În motivarea cererii de exercitare a căii de atac, autorul său a susținut că prin soluția pe care a pronunțat-o prima instanță a creat o stare de discriminare între el și ceilalți colocatari ale căror contracte de vânzare – cumpărare au fost anulate prin hotărâri judecătorești și care au fost dezdăunați cu prețul de piață al imobilelor ce au constituit obiectul material al actelor translative de proprietate.
De asemenea, judecătorul fondului nu a observat că cererea de chemare în judecată pe care a promovat-o reprezintă o completare a cererii de chemare în judecată ce a constituit obiectul dosarului civil_/197/2008 și că, în virtutea legii, este îndreptățit la actualizarea sumelor de bani pe care le-a achitat în temeiul contractului de vânzare – cumpărare perfectat în temeiul legii nr. 10/2001 până la data la care debitorul, în speță, intimatul - pârât a executat obligația de restituire a acestora.
Recurentul a fundamentat în drept cererea de recurs pe care a promovat-o pe dispozițiile cuprinse în art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă.
În apărare, intimatul Staul R., reprezentat legal de M. Finanțelor P., reprezentat convențional de Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., a formulat întâmpinare, prin care a arătat că înțelege să reitereze excepțiile pe care le-a invocat cu ocazia judecării în primă instanță a cauzei și pe care Judecătoria B. le-a respins, anume excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor P., motivat de faptul că nu are calitatea de partea contractantă în contractul de vânzare – cumpărare pe care recurentul l-a invocat ca temei al pretențiilor sale și că bunul imobil în litigiu nu face parte din categoria bunurilor ce constituie domeniul public al statului, astfel că reprezentarea în instanță a acestuia nu poate fi realizată de M. Finanțelor P..
A mai susținut partea intimată în întâmpinarea pe care a formulat-o că în sarcina sa nu poate fi instituită obligația de plată a cheltuielilor de judecată, întrucât prezentul proces a fost generat de culpa exclusivă a părții recurente, care a formulat în mod defectuos cererea de chemare în judecată ce a constituit obiectul dosarului civil nr._/197/2008.
În calea de atac a recursului nu au fost administrate probe.
Analizând sentința recurată, în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că cererea de recurs dedusă judecății este nefondată, pentru considerentele ce succed:
Instanța de control judiciar observă că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt. De altfel, sub acest aspect, partea recurentă nu a formulat critici prin cererea de exercitare a căii de atac pe care a promovat-o.
Apoi, tribunalul reține că este lipsită de fundament susținerea pe care recurentul a formulat-o în sensul că, prin sentința pe care a pronunțat-o și care constituie obiectul prezentei cereri de recurs, Judecătoria B. a creat o stare de discriminare, întrucât, așa cum în mod just s-a reținut în considerentele acestei hotărâri judecătorești, modalitatea de dezdăunare a părții menționate pentru prejudiciul suferit ca urmare a desființării contractului de vânzare- cumpărare pe care l-a perfectat cu partea intimată în temeiul legii nr. 112/1995 a fost stabilită prin sentința civilă nr. 4471/25.04.2008 a Judecătoriei B., iar ea a constat în restituirea, de către această din urmă parte, a sumelor de bani reprezentând prețul și dobânda achitate de către recurent, ce s-a dispus a fi actualizate cu rata inflației de la data plății ratelor și până în luna martie a anului 2007.
Hotărârea judecătorească mai sus indicată a devenit irevocabilă, sub aspectul analizat, astfel că ea se bucură de prezumția de legalitate și adevăr instituită de prevederile art. 200 pct. 4 din Codul civil adoptat în anul 1864, ce este aplicabil în caza de față în raport cu data nașterii raportului juridic litigios.
P. hotărârea pe care a pronunțat-o, judecătorul fondului a respectat întocmai prevederile legale mai sus indicate, statuând, așa cum am arătat, că, în condițiile în care, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, s-a stabilit că recurentul poate beneficia de actualizarea, în raport cu rata inflației, a sumelor de bani pe care le-a achitat în baza contractului de vânzare- cumpărare nr._/09.03.1998 pentru perioada de timp cuprinsă între data la care a efectuat plata acestor sume și luna martie a anului 2007, el nu poate promova o acțiune prin care să solicite modificarea perioadei de timp pentru care, prin sentința civilă nr. 4471/25.04.2008 a Judecătoriei B., s-a dispus a opera actualizarea, întrucât aceasta ar avea semnificația nesocotirii unuia dintre efectele produse de această hotărâre judecătorească, anume acela al autorității de lucru judecat.
De asemenea, în mod corect, judecătorul fondului a stabilit că, în situația în care a suferi un prejudiciu material ca urmare a îndeplinirii cu întârziere, de către partea intimată, a obligației de plată ce a fost stabilită prin hotărârea judecătorească mai sus indicată, recurentul poate promova doar o acțiune în dezdăunare, o astfel de acțiune fiind singurul mijloc procedural de care poate să uzeze pentru repararea pagubei pe care a invocat-o.
De asemenea, nu poate fi validată susținerea pe care partea recurentă a făcut-o prin cererea de exercitare a căii de atac, în sensul că, cererea de chemare în judecată ce constituie obiectul dosarului civil nr._ al Judecătoriei B. și care a fost soluționată prin sentința ce constituie obiectul prezentei căi de atac, ,, reprezintă o completare a cererii de chemare în judecată ce a constituit obiectul dosarului civil nr._/197/2007 al Judecătoriei B.’’, ce a fost soluționat prin sentința civil nr. 4471/25.04.2008, întrucât completarea unei acțiuni civile nu se poate realiza decât în termenul și în modalitatea reglementate de prevederile art. 132 din Codul de procedură civilă( 1865), iar nu prin promovarea unei acțiuni distincte, la un interval de 5 ani de la data soluționării în mod definitiv a acțiunii civile ce se pretinde a fi completată.
În ceea ce privește apărările pe care partea intimată le-a formulat în susținerea poziției sale procesuale, tribunalul reține că acestea se impune a fi înlăturate, deoarece, în situația în care această parte considera că soluția pe care Judecătoria B. a pronunțat-o cu privire la excepțiile de ordine publică pe care a fundamentat poziția sa procesuală este nelegală, trebuia să exercite calea de atac a recursului împotriva încheierii ședinței publice din data de 10.09.2013, prin care au fost soluționate aceste excepții, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 299 din Codul de procedură civilă, acesta fiind singurul mijloc procedural prin care soluția de respingere a acestor excepții, ce a fost pronunțată de instanța de fond putea fi modificată.
În legătură cu afirmația pe care partea intimată a formulat-o referitor la legalitatea instituirii în sarcina sa a obligației de plată a cheltuielilor de judecată, tribunalul reține că aceasta este lipsită, la rândul ei, de fundament în condițiile în care o astfel de obligației nu a fost instituită în cadrul procesului de față.
Față de considerentele ce preced, tribunalul, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge cererea de recurs suspusă judecății, cu consecința menținerii sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de recurs formulată de recurentul U. A., prin reprezentant convențional avocat B. S., în contradictoriu cu intimatul S. R., reprezentat legal de M. Finanțelor P., reprezentat convențional de Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., împotriva sentinței civile nr._/17.09.2013 pronunțată de Judecătoria B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, A. B. L. S. P. M.
Grefier,
V. D.
Redactat/L.S./21.11.2014
Tehnoredactat V.D./5.12.2014/2 ex
Jud.fond E. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 501/2014. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 744/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
