Acţiune pauliană. Sentința nr. 152/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 152/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 152/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 152/S
Ședința publică de la 25 septembrie 2014
Completul Civ. D4 compus din:
PREȘEDINTE – S. N. – judecător
Grefier – I. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cauzei civile de față privind soluționarea cererii formulată de reclamantele A. M. & S. L.., prin reprezentant legal A. M. și Alec M., P. A. DE L. S.R.L., prin reprezentant legal A. M., M. D. S.R.L., prin reprezentant legal A. M., în contradictoriu cu pârâții C. M., C. C. D., C. R. M. și C. L. T., având ca obiect acțiune pauliană - ACȚIUNE REVOCATORIE.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 11.09.2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru prezentul termen de judecată.
Instanța, în aceeași compunere, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos.
TRIBUNALUL,
Constată că prin cererea adresată acestei instanțe, reclamanții A. M. & S. L., P. A. de lux SRL și M. Development SRL au chemat în judecată pe pârâții C. M., C. C. D., C. R. M. și C. L. T. solicitând declararea inopozabilității contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 84/12.02.2009 de BNP T. SI ASOCIAȚII față de societățile reclamante, cu consecința revenirii în patrimoniul vânzătorilor C. M. și C. C.-D. a imobilului situat în ., ., județul B., cu număr topografic 215, de la A+1, compus din teren în suprafața de 1123 mp și construcția edificată pe acest teren ce face obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 84/12.02.2009 de BNP T. SI ASOCIAȚII; obligarea pârâților la plata tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu în temeiul dispozițiilor art. 453 Noul Cod proc. civ.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut următoarele:
În anul 2006, pârâtul M. C. a prezentat reclamantelor o oportunitate de afaceri constând în derularea unui proiect imobiliar rezidențial de lux in zona P. din București, respectiv proiectul P. A. de L.” („Proiectul P.”), conceput pe 5 parcele de teren, situate le adresa .-36. Între M. D. SRL (fosta M. IMOBILIARE SRL), pârâtul M. C. și societatea acestuia din urma, MC Group Construct SRL, s-a încheiat un parteneriat având ca obiect stabilirea termenilor și condițiilor privind participarea pârâților la realizarea Proiectului P.. Conform acestui parteneriat, paratului M. C. îi reveneau obligațiile de a face demersurile necesare pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, inclusiv efectuarea serviciilor de asistenta tehnica și de obținere a autorizațiilor de construire, asigurarea administrării și gestionarii proiectului, mai precis, derularea „managementului de proiect”. De cealaltă parte, reclamanta M. D. SRL (fosta M. IMOBILIARE SRL) urma să aducă aportul financiar la realizarea proiectului, contractul de parteneriat fiind estimat la o valoare de 4.944.000 Euro.
Astfel, la data de 28 noiembrie 2006, reclamanta M. Imobiliare (actuala M. Development SRL), pârâtul M. C. și MC Group Construct (societatea în care paratul deține calitatea de asociat și administrator) au încheiat contract de parteneriat având ca obiect stabilirea termenilor și condițiilor privind participarea părților la realizarea Proiectului P. și un contract de prestări servicii prin care MC Group Construct SRL se obliga, în schimbul unui onorariu, să acorde servicii de asistență și de intermediere în derularea proiectului imobiliar.
În vederea garantării executării obligațiilor ce reveneau pârâtului M. C. și societății MC Group Construct asumate prin Contractul de prestări servicii și prin Contractul de Parteneriat sus menționate, pârâții C. M. și C. C. D., au încheiat cu reclamanta M. Development SRL Contractul de ipoteca nr. 1048/28.11.2006 autentificat de BNP R. E. M. și Contractul de ipoteca nr. 1049/28.11.2006 autentificat de BNP R. E. M., prin care au convenit constituirea unei ipoteci în favoarea reclamantei asupra unui imobilul situat în Bunești, jud. B..
În anul 2008, tot în vederea realizării acestui proiect imobiliar, s-a constituit și o societate nouă, P. A. de L. SRL, societate având ca asociați pe M. D. SRL, C. M. și V. M. - M..
În perioada 2007-2008, pârâtul M. C. a prezentat reclamantelor demersurile întreprinse de către acesta în scopul îndeplinirii obligațiilor ce îi reveneau conform contractelor de parteneriat, prezentând totodată și numeroase costuri suplimentare „aparent” efectuate în derularea proiectului, a prezentat așa-zise progrese cu privire la îndeplinirea obligațiilor ce îi reveneau. Având în vedere prospectele financiare prezentate de către paratul M. C. cu privire la proiectul P., reclamantele au căutat chiar să obțină o linie de creditare pentru finalizarea proiectului. În perioada februarie - aprilie 2008, pârâtul M. C. a informat pe reprezentanții reclamantelor cu privire la iminenta obținere a autorizației de construire, menționând că lucrările vor începe în luna octombrie 2008. Toate „progresele” arătate fictiv de către M. C. au avut ca unic scop menținerea interesului reclamantelor față de acest proiect și finanțarea în continuare a proiectului.
De asemenea, în data de 01.10.2008, între paratul M. C. și reclamanta A. M. & S. s-a încheiat contractul de asociere în participatiune având ca scop tranzacționarea unui teren situat în . C. asumându-și obligația ca, ulterior obținerii dreptului de proprietate asupra acestui imobil, sa transfere dreptul către reclamanta P. A. de L. SRL.
În luna martie 2009, pârâtul M. C. menționează că „ deținem un total de 910 mp și că va rezolva obținerea unei suprafețe suplimentare de 145 mp.” Astfel, pentru menținerea intereselor reclamantelor față de acest proiect, pârâtul a confirmat la intervale regulate viabilitatea economică a proiectului P., raportând chiar obținerea unor drepturi de proprietate/de folosința asupra terenurilor.
Mai mult, în data de 07.10.2009, pârâtul M. C., cu intenția directă de a induce în eroare pe reclamante, a determinat încheierea contractului de prestări servicii între MC Group Construct și P. A. de L. SRL având ca obiect „ acordarea de asistență tehnică și juridică în ceea ce privește aducerea la îndeplinire a mandatului acordat pentru soluționarea dosarelor cadastrale, întabularea și înscrierea în cartea funciara a parcelelor P2/P3/P4/P5 în București, ..” Contractul a fost asumat din partea MC Group Contruct de către dl. R. M. C., fiul paratului M. C., în calitate de asociat minoritar al MC Group Construct.
În decursul anului 2009, pârâtul a continuat să prezinte „progrese” lunare, justificând neobținerea autorizațiilor din cauza aglomerării autorităților locale și a birocrației. Abia în luna decembrie 2010, începutul anului 2011, înțelegând că planează suspiciuni asupra sa, pârâtul M. C. a recunoscut că nu poate prezenta încă dovada drepturilor de proprietate asupra imobilelor cu privire la care îi reveneau obligații în acest sens.
Având în vedere intervalul foarte mare de timp scurs de la data semnării contractului de parteneriat (2006), nefinalizându-se nici o investiție și neexistând nici un document justificativ asupra destinației sumelor furnizate de către reclamante de-a lungul „derulării” proiectului, s-a încheiat între pârâtul M. C., M. Development SRL, A. M. & S., P. A. de L. o Convenție de colaborare (la 11.04.2011).
Conform Convenției s-a constatat că nici paratul M. C., nici P. A. de L. SRL nu aveau în proprietate niciuna dintre parcelele ce ar fi trebuit să fie cuprinse în proiect. Se reiterează obligația pârâtului M. C. de a dobândi dreptul de proprietate asupra parcelelor 1-5 precum și de a dobândi dreptul de proprietate asupra apartamentelor construite pe . asemenea, conform convenției, finanțarea proiectului ar fi provenit, pe lângă credite bancare, din împrumuturile anterioare convenției acordate de către A. M. & S. și M. Development fie direct pârâtului M. C., fie către societatea P. A. de L. SRL
În data de 01.11.2011, între reclamantele A. M. & S., M. D. SRL (fosta M. Imobiliare SRL) și P. A. de L. SRL, pe de o parte, și pârâtul M. C. de cealaltă parte, s-a încheiat Memorandumul de înțelegere (Memorandum of Understanding), prin care paratul recunoaște faptul că reclamantele au investit în proiectul P. o suma totala de_ Euro, stabilind faptul că pârâtul M. C., neîndeplinindu-și obligațiile contractuale, datorează această sumă către reclamante. Pentru restituirea datoriei, părțile au convenit acordarea unui termen de gratie de un an și o eșalonare pe 30 de luni, facilitați condiționate de constituirea de către pârât a unor garanții imobiliare. Astfel, pârâtul M. C. a continuat .” asumându-și să constituie garanții suficiente pentru recuperarea de către reclamante a investiției efectuate, respectiv cu constituirea unor garanții asupra unor imobile care în realitate s-au dovedit a nu se afla în proprietatea pârâtului sau fiind deja ipotecate.
D. dovadă, pârâtul nu a mai constituit nici o garanție din cele la care s-a obligat, semn că a acționat numai cu intenția de a induce în continuare în eroare reclamantele și de a le împiedica să înceapă demersurile juridice împotriva acestuia pentru recuperarea sumelor datorate de către pârâtul M. C..
Ca efect al neconstituirii garanțiilor de către pârâtul M. C., acesta a fost decăzut din beneficiul termenului acordat pentru plata datoriei, reclamantele înregistrând o acțiune în pretenții la Tribunalul I. prin care au solicitat obligarea pârâtului M. C. la plata sumelor datorate. P. Sentința civila nr. 953/03.10.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul I. - Secția Civila a respins ca neîntemeiata acțiunea reclamantelor împotriva acestei sentințe, reclamantele au formulat apel, iar prin Decizia Civila nr. 7/15 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a V a Civila în dosarul nr._, instanța de apel a hotărât următoarele:
„Admite apelul. Schimba în tot sentința atacata în sensul că: Obligă pârâtul la plata către reclamantă a următoarelor sume: 2.548.465 Euro, echivalent în lei la data de 15.01.2013, către reclamanta ALEMIZZI&S. L., 1.841.019 Euro, echivalent în lei la data de 15.01.2013, către reclamanta . L. SRL; 672.655 Euro echivalent în lei la data de 15.01.2013, către ., sume la care se adaugă dobânda legala penalizatoare calculată conform art.3 alin. 2 din OG nr.13/2011, cu începere de la data introducerii acțiunii ( 27.01.2012) și până la data plății efective. Obligă pârâtul la plata către reclamanta A. M.&S. L. a sumei de 283.717,23 lei reprezentând taxe judiciare achitate în fond și în apel, precum și la plata sumei de 14.137,50 Euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând onorariu de avocat achitat în fond. Obligă pârâtul la plata către reclamanta . L. SRL a sumei de 43.759,58 lei reprezentând taxe judiciare achitate în apel. Obligă pârâtul la plata către reclamanta . a sumei de 17.296,14 lei reprezentând taxe judiciare achitate în apel.”
Ca urmare a obținerii unei hotărâri definitive împotriva pârâtului M. C., reclamantele au înregistrat la B. AEQUITAS o cerere de executare silită prin care au solicitat începerea executării silite împotriva debitorului M. C. în temeiul Deciziei civile nr. 7/15 ianuarie 2013 pronunțata de Curtea de Apel București, Secția a V a Civila, iar în urma înregistrării cererii s-a format dosarul de executare nr. 473/2013.
Totodată, la 10.06.2013, reclamantele au formulat o plângere penala împotriva pârâtului M. C. și a societății acestuia MC Group Construct despre care s-a arătat că există probe și indicii temeinice în sensul că au săvârșit, în diferite forme ale participației penale, infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută și sancționată de art. 215 alin. 1, 3 si 5 Cod 1, cu aplicarea art. 44 Cod Penal. Plângerea penală a fost înregistrată la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, Direcția Naționala Anticorupție.
Pe parcursul desfășurării procedurii executării silite, executorul judecătoresc a procedat la identificarea bunurilor mobile sau imobile din patrimoniul pârâtului M. C., singurul imobil care poate fi valorificat pe calea executării silite fiind un imobilul situat în Bunești, B., imobil asupra căruia M. Development SRL a avut înscrisă atât o ipoteca de rangul I cât și o ipoteca de rangul II încă din anul 2006 (imobil evaluat la o valoare de aprox. 50 000 Euro).
Din actele existente la dosarul de executare silita, reiese faptul că, în mod intenționat, pârâtul M. C. și-a creat starea de insolvabilitate, înstrăinând orice bun imobil pentru a se sustrage de la executare silită.
În urma căutării situației imobilului din ., județul B., la data de 30.09.2013, li s-a comunicat de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul B. o copie a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 84/12.02.2009 de BNP T. și Asociații. Conform acestui contract, la data de 12.02.2009, M. C. și soția sa C. C. D. au înstrăinat imobilul situat în ., ., județul B., cu număr topografic 215, de la A+1, către cei doi fii ai acestora, C. R.-M. și C. L.-T..
Având în vedere situația de fapt sus menționata și atitudinea pârâtului M. C. pe toata durata relațiilor contractuale, este evident că acest contract a fost încheiat în dauna reclamantelor.
În speță, sunt îndeplinite toate condițiile admiterii unei acțiuni revocatorii.
Legea aplicabila:
Datoria reclamantelor rezultă în primul rând ca urmare a încheierii între părți a Memorandumului de Înțelegere din data de 01.11.2011. Ca urmare a nerespectării obligațiilor asumate prin acest act, pârâtul a fost decăzut din beneficiul termenului de plată, iar prin Decizia Civila nr. 7/15 ianuarie 2013 pronunțata de Curtea de Apel București Secția a V a Civila, a fost obligat la plata sumei de totale de 5 062 139 Euro, a dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
Conform art. 116 din Legea de aplicare a codului civil, dispozițiile din noul cod civil referitoare la acțiunea revocatorie se vor aplică și creditorilor ale căror creanțe s-au născut înainte de data de 01.10.2011, dacă scadența acestora se situează după această dată. P. Memorandumul de înțelegere din data de 01.11.2011, părțile au convenit pentru restituirea datoriei acordarea unui termen de gratie de un an și o eșalonare pe 30 de luni, facilitați condiționate de constituirea de către pârât a unor garanții imobiliare.
P. urmare, în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art. 1562-1565 din Noul cod civil privind acțiunea revocatorie.
Valoarea obiectului litigiului a fost apreciată la suma de 213 645 lei, reprezentând prețul imobilului prevăzut in contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 84/12.02.2009 de BNP T. SI ASOCIAȚII a cărui inopozabilitate se solicită prin prezenta acțiune.
Condițiile acțiunii revocatorii:
Prejudiciul suferit de creditor ca urmare a încheierii actului juridic de către debitor:
P. încheierea Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 84/12.02.2009 de BNP T. ȘI ASOCIAȚII, pârâtul M. C. împreuna cu soția acestuia C. C. D. au vândut către cei doi fii ai acestora, C. R.- M. și C. L.- T. imobilul situat în ., ., județul B., cu număr topografic 215, de la A+1, ambii vânzători rezervându-și dreptul de uzufruct viager asupra acestui imobil.
P. vânzarea acestui imobil, pârâtul M. C. și-a creat în mod intenționat starea de insolvabilitate.
Din prezentarea cronologica a situației de fapt rezultă că paratul M. C. cunoștea încă din anul 2009 că proiectul P. nu se va mai finaliza (deși avem dubii că a avut vreodată intenția să finalizeze acest proiect), pregătindu-și „ situația financiară” pentru iminenta executare silită ce urma să aibe loc împotriva sa în situația în care reclamantele se hotărau să îl cheme în judecată.
Având în vedere ca nu s-au identificat sume de bani sau bunuri ce pot fi valorificate pe calea executării silite, rezultă fără putință de tăgadă că, prin această înstrăinare, împreună cu alte operațiuni asemănătoare, pârâtul M. C. și-a creat starea de insolvabilitate, prejudiciul suferit de către reclamante în această situație fiind personal și actual. Reclamantele sunt în situația în care, deși au un titlu executoriu împotriva pârâtului de mai mult de 5.000.000 Euro, să nu-și poată recupera decât cel mult suma ce se va obține ca urmare a vânzării imobilului ipotecat în favoarea lor (maxim 50.000 Euro).
S-au depus în acest sens demersurile efectuate de către executorul judecătoresc în cadrul dosarului de executare care demonstrează starea de insolvabilitate creata cu intenție de către pârât.
Frauda debitorului:
Pe toată perioada relațiilor contractuale desfășurate între reclamante, pârâtul M. C. și societatea acestuia, MC Group Construct, intenția lui a fost clară de a atrage „investiții” de la reclamante, fără a depune nicio diligență pentru îndeplinirea obligațiilor contractuale.
Intenția de fraudare a creditorilor este cu atât mai evidentă cu cât pârâții vânzători C. M. și C. C. D. și-au păstrat un drept de uzufruct viager asupra imobilului ce face obiectul contractului, intenția acestora nefiind aceea de înstrăinare a imobilului și încasare a prețului, contractul constituind de fapt doar mijlocul pentru a sustrage imobilul din masa bunurilor ce pot fi executate silit.
Mai mult, pentru a evidenția scopul urmărit de către pârâtul M. C. s-a susținut că în aceeași zi, 12.02.2009, pârâții C. M. si C. C. D. au mai înstrăinat către cei doi fii ai lor, pârâții C. R.- M. și C. L.- T. imobilul situat Comuna Snagov, ., județul I.. Satul Snagov, imobil ce reprezintă locuința personală a celor 4 pârâți.
Astfel, prin vânzarea acestor imobile, pârâții C. M. și C. C. D. au acționat cu INTENȚIA DIRECTĂ DE A PREJUDICIA pe reclamante, respectiv, de a scoate din patrimoniu acest bun imobil pentru a nu putea fi supus urmăririi de către creditori sau executării silite.
În ceea ce privește momentul nașterii creanței practica și doctrina sunt unanime în aprecierea faptului că anterioritatea creanței este doar de principiu, putând fi atacat și actul încheiat anterior nașterii dreptului de creanța al creditorului în situația în care acesta a fost încheiat cu scopul de a sustrage bunul de la urmărirea silită. În acest sens a statuat și Curtea de Apel Oradea prin decizia nr. 101/ CI 2011-A din 16 noiembrie 2011, confirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II a civilă, prin Decizia nr. 4126/24 octombrie 2012:
„In ipoteza în care datorită specificului raporturilor juridice stabilite între părți există certitudinea că în viitor reclamantul va avea calitatea de titular al unei creanțe certe, lichide și exigibile față de pârât, condiția trebuie considerată ca fiind îndeplinită. Admiterea soluției contrare ar permite ca un debitor cu rea credință și care cunoaște, anterior încheierii actului juridic fraudulos, că va avea o obligație față de un creditor, să procedeze la diminuarea patrimoniului sau pentru a împiedica îndestularea creditorilor.”
Deși Contractul de vânzare - cumpărare a fost încheiat la data de 20.02.2009, iar decizia Curții de Apel București a fost pronunțată în data de 15.01.2013, din desfășurarea cronologica a evenimentelor și a relațiilor dintre pârâtul C. M. rezultă că pârâtul a avut prefigurarea faptelor sale și a acționat în mod evident în scopul de a-și crea starea de insolvabilitate în care se află în prezent.
Pentru a fi îndeplinită condiția fraudei debitorului nu trebuie demonstrată intenția directă de fraudă ci este suficient să se demonstreze că debitorul cunoștea rezultatul acțiunilor sale. In acest sens statuează și Curtea de Apel București, Secția a IV a Civilă, prin decizia nr. 409/25 februarie 2003:
„ Pentru a fi îndeplinită condiția fraudării creditorului, nu este necesar ca atitudinea subiectivă a debitorului să îmbrace forma intenției de a-l păgubi pe creditor, iar frauda nu trebuie asimilată dolului contractual, adică manoperelor frauduloase făcute cu intenția de a vătăma. In acțiunea pauliană, frauda este data de simpla cunoaștere de către debitor a rezultatului păgubitor al actului față de creditor.
În prezenta cauză a fost mai mult decât o simplă prefigurare a rezultatului păgubitor al contractului, întreaga atitudine și desfășurare a evenimentelor demonstrând în mod evident faptul că debitorul a acționat strict să păgubească pe reclamanți: a propus un plan de afaceri care nu se putea finaliza, a prezentat proiectul tot timpul ca fiind pe cale să înceapă folosind în acest sens acte mincinoase prin care au fost induși în mod constant în eroare, a solicitat sume de bani importante pentru finanțarea și demararea proiectului pentru ca, în final, să nu poată justifica cum a folosit aceste sume de bani înaintate de către și chiar recunoscând că ne datorează aceste sume prin Memoradumul de înțelegere din 01.11.2013, dar numai după ce s-a asigurat că și-a creat starea de insolvabilitate a patrimoniului și că reclamantele nu vor avea ce să recupereze din patrimoniul său.
Complicitatea terților la fraudă:
Toate părțile contractante ale acestui contract au avut cunoștință de faptul că singurul scop urmărit în momentul încheierii acestui contract de vânzare cumpărare a fost acela de a crea o stare de insolvabilitate a pârâtului M. C..
Toate părțile contractante sunt de fapt membrii familiei pârâtului M. C., persoane care aveau cunoștință de relațiile contractuale pe care paratului M. C. le avea cu reclamantele, aveau cunoștință de situația „proiectului P.."
În acest sens, acționând în complicitate, au hotărât scoaterea bunului comun din patrimoniul părinților și trecerea în patrimoniul celor doi fii. Astfel, în fapt nu s-a produs nicio modificare, singura modificare fiind numele proprietarilor și în acest fel asigurându-se ca, nici în situația unei executări silite, reclamantele nu vor putea recupera sumele datorate de către pârâtul M. C.. Mai mult, vânzătorii și-au păstrat și un drept de uzufruct viager ceea ce demonstrează încă o dată că această vânzare este una „fictivă”. Înalta Curte de Casație și Justiție, într-o cauză similară, a reținut prin Decizia nr. 1669/03 mai 2011 faptul că:
„Instanțele de fond au reținut în mod legal, față de toate probele administrate în cauză, implicit existența gradului de rudenie între părțile contractante și faptul că locuiau în același imobil îndeplinirea condiției complicității la fraudă a terțului dobânditor.”
În ceea ce o privește pe pârâta C. C. D., s-a susținut că aceasta cunoștea încă din anul 2006 relațiile contractuale pe care soțul dumneaei, pârâtul C. M. le avea cu reclamantele. În acest sens în data de 28 noiembrie 2006 s-au încheiat doua contracte de ipoteca în favoarea reclamanet M. Development, contracte semnate și de către pârâta C. C.-D..
Totodată, în cadrul dosarului de executare silită, executorul judecătoresc a procedat și la căutarea și identificarea eventualelor bunuri aflate în proprietatea pârâtei C. C. - D. (având în vedere că ar fi intrat cel mai probabil în categoria bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei). În urma demersurilor efectuate s-a constatat că, nici pe numele pârâtei C. C.-D. nu se afla bunuri imobile ce pot fi valorificate pe calea executării silite, ceea ce demonstrează încă o dată faptul că intenția clară a pârâților a fost de prejudiciere a reclamantelor.
Imobilul a fost înstrăinat către cei doi fii ai vânzătorilor, fiind de altfel si singurii copii ai acestora. În materia succesiunilor, contractul de vanzare - cumpărare încheiat între părinți și copii se prezumă a fi donație deghizată. Art 845 din vechiul Cod civil instituie o prezumție de liberalitate în privința înstrăinărilor dintre părinți și copii, iar sarcina de a proba existența în realitate a vânzării se transferă în persoana cumpărătorului. Insă, în mod evident, prin acest contract părțile nu au urmărit reducerea masei succesorale sau eludarea rezervelor succesorale a altor moștenitori câtă vreme cei doi fii sunt singurii moștenitori ai celor doi vânzători.
De asemenea, în fața notarului public nu s-a făcut dovada plății, ci se prevede doar că „ prețul vânzării este de 50 000 Euro, echivalentul sumei de 213 645 lei, calculat la cursul de schimb valutar de 4, 2729 lei/euro, pe care noi vânzătorii declarăm că l-am primit integral de la cumpărători, ceea ce noi, părțile, recunoaștem prin însăși semnarea contractului și răspundem pentru realitatea acestuia”.
Totodată nu se poate afirma nici că a operat subrogația reală cu titlu particular câtă vreme, nici în patrimoniul pârâtului M. C., nici în patrimoniul pârâtei C. C.- D. nu s-au găsit bunuri sau sume de bani care să înlocuiască măcar parțial valoarea imobilelor înstrăinate. Atât imobilul ce face obiectul prezentului dosar, situat în localitatea Bunești, jud. B., vândut cu suma de 50 000 Euro, cât și imobilul situat în . vândut cu suma de 122.000 Euro la data de 12.02.2009 tot celor doi fii, respectiv C. R.-M. și C..
Pârâții C. R.-M. și C. L.-T. au cunoscut faptul că acest contract s-a încheiat exclusiv pentru a crea starea de insolvabilitate a paratului M. C. și a soției acestuia, pârâta C. C.-D..
Cei doi fii ai pârâtului M. C. au fost și sunt implicați în afacerile tatălui lor, fiind chiar asociați în unele dintre firmele acestuia:
Astfel:
In cadrul societății L. P. SRL, atât C. R.-M. cât și C. L.-T. au calitatea de asociați alături de tatăl lor, pârâtul C. M., administratori fiind pârâții C. M. și C. C. - D.;
In cadrul societății International Logistics & Development Systems SRL, alături de pârâtul M. C. are calitate de asociat și fiul acestuia C. R.-M..
In cadrul societății M. To Work SRL, alături de pârâtul M. C. are calitate de asociat și fiul acestuia Cosntantinescu L.-T.;
In cadrul societății Kadett Construct Company SRL, alături de pârâtul M. C. are calitate de asociat și soția acestuia, pârâta C. C.-D..
Mai mult, contractul de prestări servicii încheiat la data de 07.10.2009între MC Group Construct și P. Apartmanete de L. SRL având ca obiect „ acordarea de asistenta tehnică și juridică în ceea ce privește aducerea la îndeplinire a mandatului acordat pentru soluționarea dosarelor cadastrale, întabularea și înscrierea în cartea funciara a parcelelor P2/P3/P4/P5 în București, .” a fost asumat din partea MC Group Construct de către dl. R. M. C.. fiul paratului M. C., în calitate de asociat minoritar al MC Group Construct.
In ceea ce privește complicitatea terților, practica este unanimă în considerarea faptului că, pentru dovedirea îndeplinirii acestei condiții nu trebuie dovedită intenția terților de a vătăma creditorii, ci este suficientă dovedirea cunoașterii de către aceștia a împrejurării că debitorul își agravează starea de insolvență în dauna creditorilor. Instanțele au apreciat ca aceasta „cunoaștere a terților dobânditori” se stabilește în funcție de situația de fapt, de gradul de rudenie, de implicarea terților în relațiile comerciale ale debitorului, etc.
În concluzie, toți cei patru pârâți locuiesc în același imobil și, mai mult decât atât, sunt implicați în afacerile familiei, cunoscând relațiile contractuale între reclamante și pârâtul M. C., la încheierea contractului de vânzare cumpărare acționând în mod clar în complicitate în vederea creării stării de insolvabilitate a debitorului.
Creanța reclamantelor este o creanță certă constatată printr-un titlu executoriu respectiv o hotărâre judecătoreasca definitivă.
În speță este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 1563 NCC creanța reclamantelor fiind o creanță certă, rezultând dintr-un titlu executoriu, respectiv din Decizia Civila nr. 7/15 ianuarie 2013 pronunțata de Curtea de Apel București, Secția a V a Civila.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 1562-1565 Noul cod civil si art. 194 si urm. Noul Cod de procedura civila, art. 453 Noul cod de procedura civila.
În probațiune s-a solicitat: înscrisuri, interogatoriul paraților, proba testimoniala.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii, pentru următoarele considerente:
În anul 1996, pârâtul M. C. a cumpărat în baza Legii 112/1995 un imobil-apartament situat in . și o cotă parte din teren, iar in anul 2003 a câștigat definitiv și irevocabil litigiul împotriva moștenitorilor fostului proprietar.
În perioada 2003 — 2004, a obținut certificatul de urbanism (CU) pentru construcție (suprafața 643.13 mp conform PUZ-ului existent la acel moment, POT =40%. CUT= 2,5%. pentru H max = 13m. rezultând suprafața posibil construibila aprox 1600mp), în cuprinsul căruia, în afara de alte avize și aprobări, s-a cerut și elaborarea unui Plan Urbanistic Zonal (PUZ), care ulterior trebuia să treacă prin Consiliul General al Municipiului București (CGMB).
Ulterior, tot ca urmare a eforturilor pârâtului și a elaborării unui nou PUZ cu respectarea tuturor cerințelor legale, aprobat de Primăria Municipiului București, s-au obținut cotații tehnice superioare respectiv: suprafața 643.13 mp conform PUZ- ului existent la acel moment, POT =50%, CUT= 2,8%, pentru H max = 17m, rezultând suprafața posibil construibila aprox 1800 mp.
În anul 2004, toți proprietarii din P. nr. 32 i-au cesionat notarial cota lor de parte de curte, conform contractelor ce le dețineau fiecare dintre ei, și astfel, în același an, a putut demara procedura foarte complicata și foarte costisitoare de obținere a primului PUZ ( PUZ 1), pe care l-a și obținut câteva luni mai târziu.
La o simplă analiză, se poate observa că M. C., ca urmare a demersurilor legale și eforturilor financiare proprii, anterior oricărei colaborări, a pus bazele unui proiect ce permitea realizarea unei construcții de aproximativ 1800 mp.
Începând cu anul 2005-2006, având în vedere realizările personale cât și deținerea unui proiect interesant pentru investitori, pârâtul M. C. a fost contactat de către viitorii asociați pentru realizarea mai multor proiecte imobiliare, aspect extrem de relevant, întrucât în preambulul cererii de chemare în judecată cât și pe parcursul acesteia, se acreditează ideea potrivit căreia pârâtul M. C. a prezentat oportunitățile de afaceri fiind și inițiatorul proiectului.
Proiectele inițiate de reclamante: Proiectul P., Proiectul Zăgazului (pentru care M. C. a elaborat PUZ din finanțare proprie), Proiectul Teisani (în care M. Cnstantinescu a cumpărat terenul din resurse proprii), și Proiect N. V. (în care M. C. a achitat o cota parte din imobil și teren).
Se dorea construirea unui ansamblu rezidențial mare - aprox. 8.000+10.000mp constituiți din apartamente, utilități, spații verzi,( se defrișau doar o mica parte din copacii existenți), parcări în subsol și în exterior, terenuri de joaca și sport, grădiniță, after-school, și alte facilitați.
Astfel, trebuia cumpărat un lot de 20 ha teren agricol, condiționat poziționat lângă o pădure pentru replantarea pomilor tăiați (10 copaci plantați pentru fiecare tăiat), trebuia evident întocmit un PUZ, și ulterior trebuia demarata procedura de obținere autorizației de construcție.
M. C., pentru a putea susține cota de 50% din contract, a fost nevoit (condiționat pentru a intra și reprezentanții din Malta ulterior cu partea lor) să cumpere singur terenul în cauză, ceea ce a și făcut.
Promisiunea reprezentanților maltezilor imediata a fost anunțul de trimitere a cotei lor de 1.600.000 euro ( necesari pt. cota cumpărare teren, teren agricol, procedura taiere pomi-plantat pomi, obținere PUZ si AC), M. C. trebuind să mai contribuie cu restul de 500.000 euro, dar cu toate acestea ei au decis unilateral oprirea proiectului, perioada de care vorbim fiind 2009 când reclamantele afirmau că M. C. nu mai deținea bani sau bunuri.
Proiectul P., demarat în fază incipientă de către pârâtul M. C., ținând cont de ipotecile aduse în garanție cât și de sumele de bani investite în celelalte proiecte cu reclamanții, permiteau acestuia să ducă singur la bun sfârșit proiectul inițial, prin urmare nu acesta a fost inițiatorul colaborării ci evident reclamanții care se obligau mai târziu să finanțeze proiectul pentru ca toate părțile să obțină un profit mult mai mare prin investirea în mai multe proiecte concomitent.
Pentru soluționarea prezentei cauze, în cadrul analizei privind condițiile de admisibilitate a prezentei cereri, se impune observarea raporturilor contractuale dintre părți în ordine cronologica, modul în care se luau deciziile în Asocierea dintre părți privind desfășurarea și continuarea proiectului, dacă există posibilitatea ca pârâtul M. C. să fi putut estima/prefigura în anul 2008-2009 faptul că în viitor va deveni debitor - 4 ani mai târziu-,raportându-ne la momentul transferului dreptului de proprietate al bunului și nu în ultimul rând, dovedirea participării terților la fraudarea unor posibili creditori viitori.
Cu privire la excepția privind prescripția dreptului material la acțiune cu consecința respingerii acțiunii ca fiind prescrisa s-a susținut că:
Mergând pe raționamentul reclamanților, aceștia citând din decizia nr. 101/CI 2011 pronunțata de Curtea de Apel Oradea si menținută de Înalta Curte de Casație si Justiție, deși raportul juridic este diferit, apreciază că anterioritatea creanței este una de principiu, întrucât un creditor ce poate avea în viitor o creanță certă lichidă și exigibilă, are posibilitatea să atace acte juridice încheiate de debitor, anterior nașterii creanței sale.
P. urmare, având în vedere practica unanima a instanțelor cu privire la problema de drept a prescripției, s-a statuat că acțiunea revocatorie “ este una personală, tinzând la valorificarea unui drept de creanță “ și nu a însuși dreptului real de proprietate. “Dată fiind finalitatea urmărită, prevederile Decretului nr. 168/1958 sunt pe deplin aplicabile”, în raport de care, în lipsa unei norme speciale de reglementare a ipotezei acțiunii revocatorii, se impune o interpretare logica prin metoda analogiei, a normei reprezentate de art. 9 alin (2) vizând anularea unui act juridic.
De asemenea, tot ca o trimitere la susținerile reclamanților, prin care aceștia prezumă scopul pârâtului M. C. de a sustrage bunul de la urmărirea silită, citându-se astfel din decizia nr.84/2010 pronunțata de Tribunalul D., pentru identitate de rațiune cităm din decizia nr. 1698 din 18 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, prin care s-au statuat următoarele: “ Acțiunea pauliană este o acțiune patrimonială prin care creditorul poate cere revocarea, pe cale judecătorească, a actelor juridice încheiate de debitor în vederea prejudicierii intereselor sale, termenul de prescripție începând să curgă, potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, de la momentul în care creditorul a cunoscut cauza anulării.
Astfel, în cazul în care în cursul executării silite, debitorul înstrăinează bunurile din averea sa în vederea sustragerii de la executare, termenul de prescripție va curge de la momentul în care s-a realizat publicitatea privind ieșirea din patrimoniul său a bunurilor respective, acesta fiind momentul subiectiv la care creditorul a putut lua cunoștință de actul încheiat de debitor în vederea prejudicierii intereselor sale ”
S-a apreciat de către pârâți că se impune admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune întrucât publicitatea privind transferul de proprietate s-a realizat în luna februarie 2009 iar prezenta cerere de chemare în judecată s-a înregistrat în anul 2014, cu mult peste termenul de 3 ani statuat imperativ de legiuitor.
S-a mai susținut că raportul juridic, respectiv transferul de proprietate, se subordonează legislației în vigoare la acel moment, aplicabilitatea vechiului Cod civil respectiv a Decretului nr. 167/1958 fiind evidente, dacă se analizează temeiul juridic invocat de către reclamante se va observa că acestea se prevalează de prevederile art. 1562-1565 Ncc.
În aceste condiții, ar trebui analizată prescripția în temeiul art. 1564 Ncc, care prevede faptul că „ Dacă prin lege nu se prevede altfel, dreptul la acțiune se prescrie in termen de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce rezulta din actul atacat „
P. urmare, dincolo de faptul că publicitatea imobiliară a vânzării realizată în anul 2009 este opozabilă reclamantelor, moment de la care se prezumă că acestea au cunoscut transferul de proprietate, se poate merge mai departe cu raționamentul și să se arate că procesul împotriva pârâtului M. C. referitor la creanța pretinsă, a fost intentat în luna ianuarie 2012 pe rolul Tribunalului I., moment în care reclamantele cunoșteau cu certitudine care este prejudiciul suferit cât și care erau modalitățile de recuperare a creanței, iar față de acest ultim litigiu, prezenta acțiune este intentată după 2 ani, prin urmare prescrisăa și pe acest text de lege.
Cu privire la neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a acțiunii revocatorii, cu consecința respingerii ca neîntemeiată.
În cererea de chemare în judecată apar susțineri redactate la grămadă fără o logica pertinentă și prin care se acreditează că pârâtul M. C. a cunoscut și estimat încă din 2006 ca 7 ani mai târziu urma să devină debitor, susțineri cu totul absurde.
În preambulul cererii reclamantele afirmau că M. C. a prezentat în anul 2006 oportunitatea realizării proiectului P. din zona P..
Nimic mai fals, în anul 2006 proiectul era deja început de pârât, acesta deținând PUZ cu privire la imobil, proiectul P. A. de L. începând odată cu constituirea societății la finele anului 2008 începutul anului 2009.
Reclamantele fac o confuzie între proiectul din anul 2006 care viza o suprafața de teren, diferită de cele 5 parcele care au fost avute în vedere de viitorii asociați abia după anul 2010. Până la acel moment, proiectul viza construirea unui imobil pe o parte de teren ce ar fi trebuit concesionat. Abia mai târziu în derularea colaborării, prin decizie majoritară de acționariat, reprezentanții maltezi au hotărât în diferite faze extinderea proiectului.
La momentul 2006-2007, așa cum recunosc și reclamantele, pârâtul M. C. a încheiat contractele de ipoteca nr. 1048/28.11.2006 respectiv nr. 1049/28.11.2006, garanții care acopereau prin valoare sumele investite de către reclamante.
Reclamantele au mai afirmat că în anul 2007-2008 pârâtul M. C. a prezentat în cadrul proiectului în desfășurare numeroase costuri suplimentare „ aparente” prezentând „ asa-zise progrese ”, acreditând ideea că pârâtul nu a făcut nimic, susțineri contrazise de următoarele:
Conform înțelegerii, proiectul putea să înceapă doar dacă pârâtul ar fi obținut un PUZ cu indici superiori de construcție (fata de PUZ-ul pe care deja îl deținea) obligație îndeplinită în anul 2007, Primăria Capitalei eliberând al doilea PUZ, prin urmare nu era nimic aparent.
Trebuie menționat faptul ca in societatea P. A. de L., reclamantele dețineau o cotă de participare de 74 procente, pârâtul M. C. deținând doar 26 de procente, prin urmare este mai mult decât logic modul în care se luau deciziile potrivit legii.
Asociații majoritari au solicitat expres mărirea proiectului și au fost de acord cu toate procedurile trimise, obligându-se sa asigure finanțarea.
În baza contractului de servicii s-au realizat consultanță imobiliară, expertizare și evaluare, studii de piața, de marketing, trei studii Geodezice (în funcție de adâncimea necesara proiectului), sase studii Topografice ( pentru fiecare variantă de finalizare prin care s-a trecut), proiectare generala ( arhitectura, structura, instalații sanitare, termice, electrice, climatizare, ambient, etc.), proceduri de autorizare, reclamanții având toate documentațiile cerute, inclusiv oferte de construcție pe diferitele faze de lucru, iar aceștia nu au manifestat în cei sase ani de colaborare nici o nemulțumire legata de acest contract, pe care l-au suplimentat și modificat de mai multe ori.
Pe parcursul derulării colaborării cu reclamanții, aceștia, în calitate de acționari majoritari, au solicitat, față de proiectul inițial al pârâtului M. C., trei suplimentări de parametrii tehnici în vederea extinderii suprafeței construite a proiectului, și fiecare dintre aceste trei extinderi executate are la rândul ei cate cel puțin alte trei variante de lucru în funcție de cerințele și avizele necesare. In final, au fost solicitate de către asociații maltezi și executate de către MC Group un număr aproximativ 14 variante de lucru.
Deși raporturile contractuale ce au generat creanța de care vorbesc reclamanții nu interesează instanța de judecata, având în vedere obiectul prezentei cereri, se impune mențiunea că în aceste contracte erau clauze penale și accesorii uriașe, neîndeplinirea chiar fără culpă ducea la nașterea de obligații în sarcina pârâtului M. C., dar așa cum se poate observa, operațiunile descrise mai sus probează implicarea și imposibilitatea de prevedere a finalității proiectului, fără a mai aminti severa criză economică în plan mondial și scăderea prețurilor din piața imobiliară.
S-a mai menționat faptul că reclamantele sunt societăți comerciale cu experiență în investiții imobiliare, fiind mereu asistate de persoane specializate, fără a mai pune în discuție că în asocierea cu pârâtul M. C. aveau aport social majoritar în luarea deciziilor, prin urmare, modul în care acestea se prezintă în fața instanței ca fiind induse în eroare timp de 6 ani este revoltător. Acestea au un portofoliu de numeroase investiții imobiliare atât în România cât și în afara ei. De asemenea, aceștia veneau regulat la București pentru a monitoriza progresele făcute (pe care acum le contesta).
Procesul-verbal semnat la data de 27.05.2009 prin care pârâtul M. C. a depus toate înscrisurile cu privire la proiectul în desfășurare, în fața Societății civile de avocați S. M. & Asociații, aceeași avocați care-i reprezintă și astăzi, prin urmare reclamanții cunoșteau foarte bine toate implicațiile juridice, fiind asistați pe tot parcursul desfășurării relațiilor comerciale.
O alta încercare de a induce in eroare instanța de judecata o regăsim la fila 7 din cerere, unde se afirma ca reclamantele au formulat plângere penală împotriva paratului M. C., afirmație neadevarată, întrucât s-a formulat plângere penala împotriva societății MC Group Construct, nefiind luata vreo măsură în acest caz.
La aceeași fila 7 paragraf 3 se mai face o afirmație absurda si anume “că din actele existente la dosarul executării silite, reiese faptul că, în mod intenționat pârâtul M. C. și-a creat starea de insolvabilitate... “. Aceasta concluzie nu poate fi reliefată într-o procedură clasică de executare silita având ca scop identificarea bunurilor ce se pot executa. Executorul judecătoresc identifică bunuri și pornește executarea silită pentru recuperarea unei creanțe, nefiind în atribuția acestuia să emită “judecați de valoare “ cu privire la motivul pentru care în patrimoniul de executat exista sau nu bunuri de executat.
Mai există și alte bunuri in patrimoniul pârâtului M. C., dovadă că executarea silita se face și asupra bunului {de care in mod intenționat nu se menționează nimic de către reclamante) situat in București, .. 6, sector 1, București.
La momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare nu exista nici un prejudiciu în dauna viitorilor creditori.
Reclamantele au afirmat că “din prezentarea cronologică a situației de fapt rezultă că pârâtul M. C. cunoștea încă din anul 2009 că proiectul P. nu se va mai finaliza, pregătindu-și situația financiară pentru iminenta executare silita “ .
Fără a mai pune în discuție că nici măcar nu existau premisele unei executări, prin urmare nu înțelegem unde era iminenta, trebuie precizat ca societatea P. A. de L. (P.) a început sa funcționeze cu mult după vânzarea imobilului în discuție, în aceea perioada nefiind alocate sume de bani pentru proiect.
Singurii bani de care se poate vorbi la momentul februarie 2009 erau sumele acordate în anul 2006 și pentru care s-au constituit ipoteci.
Mai mult, ceea ce omit intenționat să spună reclamanții, este că odată cu ieșirea din patrimoniu a celor doua imobile de care se face vorbire, evaluate la suma de 172.000 Euro ( cel urmărit prin prezenta fiind in construcție la acel moment ) în aceeași perioada de timp intrau în patrimoniul paratului alte două proprietăți mult mai valoroase, imobilul situat în București, .. 6, sector 1, achiziționat cu suma de 796.356 RON ( mai valoros decât ambele imobile vândute), imobil existent și astăzi în patrimoniu, achiziția terenului din proiectul Teișani și suma de 500.000 Euro investita în proiectul din C. ( de care reclamanții au făcut vorbire in Memorandum si care a făcut obiectul negocierilor la încercarea de conciliere).
P. urmare, nu se poate afirma că prin vânzarea acestui imobil (încă in construcție la acel moment) pârâtul și-a creat în mod intenționat starea de insolvabilitate, de vreme ce el a adus în patrimoniu bunuri mult mai valoroase în aceeași perioada.
Nu a existat nici frauda debitorului și nici complicitatea de fraudare a terților.
Așa cum se poate observa din actele depuse la dosar, dincolo de faptul că pârâtul M. C. și-a îndeplinit multe obligații contractuale, obținând numeroase acte oficiale timp de 6 ani și elaborarea detaliată a tuturor variantelor de lucru cerute (trei dintre variantele de lucru ale proiectului au ajuns pana la faza obținerii Autorizației de Construcție înaintea cererilor altor extinderi), este de natura evidentei că acesta cu un procent de 26 % nu putea să estimeze în viitor ce hotărâri vor lua asociații majoritari, dacă se vor face în realitate investiții și în ce cuantum până la final, că se va decide mărirea proiectelor de multe ori prin hotărâre A., sau că va interveni criza economica și efectele ei.
La sfârșitul anului 2011, când toate proiectele erau în fază de autorizare, reprezentanții societăților din Malta, responsabili de asigurarea fondurilor necesare continuării proiectului, au oprit finanțarea proiectului ca urmare a refuzurilor repetate de finanțare sub forma de împrumut de la instituțiile bancare locale și internaționale, pe motive de condiție a economiei locale dar și a marjelor de profit propuse și calculate de reprezentanții societăților din Malta considerate ca fiind nerealiste, nerealizabile și exagerate.
Acest fapt a dus la neîndeplinirea propriilor lor obligații întrucât conform contractului încheiat cu pârâtul M. C., aceștia erau obligați să asigure în mod exclusiv toata finanțarea pentru realizarea proiectului.
Aceste prețuri propuse de către asociații majoritari au fost considerate nerealiste chiar și prin raportare la perioada din afara crizei, în care tranzacțiile imobiliare au cunoscut cea mai mare creștere din România.
Un calcul total al preturilor cu care aceștia doreau vânzarea apartamentelor ar fi ridicat suma finală de vânzare a întregului imobil și cele 29 de apartamente ale acestuia la aproximativ 23 milioane EUR, suma evident exagerată.
Se poate observa din complexitatea și durata proiectului, din faptul că reclamanții erau majoritari și prin urmare ar fi putut lua orice decizie cu privire la desfășurarea proiectului pe parcursul celor 6 ani de zile, fără a mai pune în discuție că au fost mereu asistați de specialiști cât și de avocații care-i reprezintă, că era imposibil de anticipat modul în care se va finaliza un proiect de o asemenea amploare.
In ceea ce privește complicitatea terților, s-a invocat de către reclamante “ că imobilul a fost înstrăinat către cei doi fii ai vânzătorilor, fiind_de altfel și singurii copii ai acestora “.
De asemenea, reclamanta invocă prevederile art. 845 din vechiul Cod civil privind prezumțiile legate de donațiile, și subliniază cu concluzia că nu s-a dorit reducerea masei succesorale.
Adevărata stare de fapt este aceea că pârâtul M. C. mai are un copil recunoscut din afara căsătoriei, care-i poarta numele, tot M. C., față de care avea obligații atât morale cât și materiale.
Având în vedere că acesta s-a întors în România din străinătate, după o perioada de ani de zile, toți membrii familiei, împreună cu acesta, au înțeles să-și rezolve problemele de familie, făcând de comun acord o împărțire a celor doua imobile de care se face vorbire.
Având în vedere că imobilul despre care se face vorbire în prezenta a fost construit din sumele deținute de toți membrii familiei până la momentul vânzării, având drept scop dezvoltarea unor activități economice în zona Bunești, de către cei doi fii, pârâții L. C. și R. Consantinescu, aceștia au cumpărat imobilul aflat în 2009 în faza de construcție, iar ulterior aceștia au suportat toate costurile construcției, finisări interioare și exterioare, au obținut toate avizele, racorduri la utilități, etc., în cele din urmă procesele-verbale de recepție fiind încheiate pe numele acestora ulterior cumpărării imobilului.
Aceeași decizie a fost luată și cu privire la celălalt imobil ce a aparținut familiei, situat în Snagov și care a fost vândut tot către cei doi fii, iar din sumele plătite părinților pentru imobile, o buna parte a fost remisă copilului din afara căsătoriei C. M..
P. urmare, nu există vreo intenție de scoatere a bunului din patrimoniul pârâtului M. C. cum în mod greșit afirmă reclamantele, ci dorința membrilor familiei de a găsi o soluție echitabilă privind împărțirea patrimoniului familiei.
Nici pârâta C. C.-D. și nici pârâții C. L. sau C. R. nu au avut vreo legătură cu raporturile comerciale dintre reclamante și pârâtul C. M..
În ceea ce o privește pe pârâta C. C.-D., aceasta a avut contact cu reclamantele doar în momentul în care, cu bună-credință, a înțeles să garanteze cu un bun pe care-1 deținea și ea în proprietate, la solicitarea pârâtului C. M., deși aceasta nu avea nicio calitate în raporturile comerciale dintre părți.
In ceea ce privește enumerarea la întâmplare a altor societăți comerciale în care figurau membrii familiei, la o simplă analiza se putea observa că aceste societăți fie nu au activitate de aprox 12 ani, fie nu au avut niciodată activitate, dar în mod cert nu exista vreo legătură cu reclamantele.
Prezența fiului R. C. cu 1 parte sociala într-una dintre societățile comerciale, era ca urmare a imposibilității paratului M. C., potrivit legii societăților comerciale, de a fi asociat unic in aceasta societate.
Hotărârea de vânzare a celor doua bunuri imobile în discuție, a fost luata la inițiativa celor 2 fii, pârâții C. L. și C. R., pentru ca din banii plătiți, părinții să poată închide viitoarele probleme succesorale ce se puteau ivi in relația cu copilul din afara căsătoriei, asigurând totodată părinților un drept de uzufruct, normal de altfel într-o relație de familie.
În drept au fost invocate prevederile art. 205 Ncpc, Decretului nr. 168/1958, art. 975 VCod civil.
În probațiune: înscrisuri, interogatoriul reclamantelor, proba testimonială.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost unită cu fondul.
În cauză s-a administrat proba cu interogatorii, proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune instanța reține următoarele:
Existența datoriei pârâtului C. M. față de reclamante a fost stabilită la data de 15 ianuarie 2013 prin decizia 7/2013 a Curții de apel București. Starea de insolvabilitate invocată de reclamante a fost cunoscută acestora în procedura de executare silită a deciziei indicată anterior.
Prezenta acțiune este una personală supusă termenului general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul 167/1958.
În conformitate cu prevederile art. 7 din actul normativ mai sus evocat, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
În favoarea reclamantelor s-a născut dreptul de a promova prezenta acțiune la momentul constatării imposibilității executării creanței de către executorul judecătoresc, ulterior datei de 15.01.2013.
Acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 13.01.2014, cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani, astfel că excepția prescripției dreptului material la acțiune va fi respinsă.
Cu privire la fondul litigiului, instanța reține următoarea stare de fapt:
În perioada anilor 2003 – 2004, pârâtul C. M. a inițiat un proiect privind realizarea unei construcții de aproximativ 1800 mp.
La data de 28 noiembrie 2006, între societatea M. Imobiliare, în prezent reclamanta Mizescu Development SRL, pârâtul Constantinscu M. și MC Group Construct au încheiat un contract de parteneriat prin care au fost stabilite termenele și condițiile privind participarea părților semnatare la realizarea proiectului P. A. de L., intitulat Proiectul P..
Proiectul P. consta în realizarea unui ansamblu rezidențial de lux în zona P. din București, respectiv în .-36, în condițiile în care în anul 2004 toți proprietarii din imobilul situat în P. nr. 32 concesionase, în favoarea pârâtului C. M., cotele lor de coproprietate din curtea imobilului.
Odată cu contractul de parteneriat s-a încheiat, între aceleași părți, și un contract de prestări servicii prin care MC Group Construct SRL se obliga să acorde servicii de asistență și de intermediere în derularea proiectului.
În vederea garantării obligaților asumate, pârâții C. M. și C. C. D. au încheiat cu reclamanta M. Development SRL contractele de ipotecă 1048 și 1049 din 28.11.2006, ipoteca fiind instituită asupra imobilului situat în Bunești, înscris în CF 333, nr. cad. 613, 614, 615, 616 și 618/1.
În anul 2008 s-a constituit societatea reclamantă P. A. de L..
La data de 1.10.2008 între pârâtul C. M. și reclamanta A. M. & S. s-a încheiat contractul de asociere în participațiune prin care părțile au convenit întemeierea unei asociații în participațiune în scopul comun de a obține câștiguri de pe urma activității desfășurată de aceasta. La art. 8 din acest contract s-a specificat obiectul de activitate ca fiind tranzacționarea, respectiv cumpărarea unui teren de 239 mp, situat în București, P., urmând c acest teren să fie transferat ulterior către societatea P. SRL.
La data de 7.10.2009 între MC Group Construct SRL și reclamanta P. A. de L. SRL s-a încheiat un nou contract de prestări servicii.
MC Group Construct SRL a fost reprezentat de pârâtul C. R. M..
La data de 11.04.2011 între reclamante, pârâtul C. M. și V. M. M., persoană care nu are calitatea de parte în prezentul litigiu, s-a încheiat o convenție de colaborare al cărei obiect îl reprezintă angajamentul asumat de părți privind dezvoltarea unei investiții imobiliare comune pe teren sub forma edificării unei clădiri cu apartamente de lux.
La data de 1.11.2011 între reclamante și pârâtul C. M. s-a încheiat memorandumul de înțelegere prin care pârâtul s-a angajat să restituie reclamantelor suma de 5.062.139 euro stabilind un termen de grație de un an și o eșalonare pe 30 luni și constituirea unor garanții asupra unor imobile.
Deoarece garanțiile nu au fost constituite, la data de 27.01.2012 reclamantele au promovat acțiune în justiție împotriva pârâtului C. M.. P. decizia civilă 7/2013 a Curții de Apel București s-au stabilit creanțele acestora împotriva pârâtului.
P. încheierea din data de 15.03.2013 pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei Sector 3 București s-a încuviințat executarea silită în baza titlului executoriu constând în decizia civilă 7/2013.
Biroul Executorilor Judecătorești Asociați Aequitas, investită cu executarea silită menționată, a efectuat demersuri de identificare a bunurilor urmăribile la Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 5, Sector 6, Sector 3, Sector 4, Sector 2, I., la Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale, la Direcția Venituri Buget Local, la Primăria Ciolpani, la Primăria Voluntari, Primăria Domnești I., Primăria B., Primăria Chitila, Direcția Fiscală B., Primăria Comunei Tunari, Primăria P., Primăria P., Primăria 1 Decembrie, Primăria Corbeanca, Primăria Dobrotești, Primăria Cornetu, Primăria Brănești, Primăria Afumați, Primăria Chiajna, Primăria Otopeni, ITM București, Primăria Snagov, la Unicredit Ț. Bank, Credit EuropeBank, RBS, CEC Bank, Banca Transilania, Raiffeisen Bank, Leumi Bank, Bankpost, Intesa Sanpaolo Bank, BRD.
Din aceste verificări a rezultat că pârâtul M. C. nu are imobile în raza teritorială a verificat, însă are conturi deschise la CEC Bank, Banca Transilvania, Leumi Bank și BRD.
Contractul de vânzare cumpărare a cărei inopozabilitate se cere a se constata în prezentul litigiu a fost încheiat între pârâți și autentificat sub nr. 84/12.02.2009.
P. acest contract, pârâții C. M. și C. C. D. au vândut pârâților C. R. M. și C. L. T., în cote egale, imobilul situat în ., ., jud. B., înscris în CF 2021 Bunești, nr. top 215, păstrându-și uzufructul viager, pentru prețul de 50.000 euro, părți pe care vânzătorii au declarat că l-au primit.
În aceeași zi și la același notar s-a mai încheiat între pârâți și contractul autentificat sub nr. 83/2009, prin care pârâții C. M. și C. C. D. au vândut pârâților C. R. M. și C. L. T., în cote egale, imobilul situat în comuna Snagov, ., cu păstrarea uzufructului viager, pentru prețul de 122.000 euro, achitat la data încheierii actului conform mențiunilor din contract.
Conform răspunsurile date la interogatorii de către pârâți și din declarațiile martorilor audiați la solicitarea acestora, contractele menționate au fost încheiate în scopul rezolvării unei situații existente în familia pârâților.
Pârâții fac parte din aceeași familie, pârâții Constantineacu R. M. și C. L. T. fiind copii pârâților C. M. și C. C. D..
Pârâtul C. M. mai are un copil, numit tot C. M., ditr-o altă căsătorie. Acest fiu a locuit mult timp în străinătate și s-a stabilit în România în anul 2008, solicitându-i tatălui său să-l susțină financiar.
Pentru a rezolva situația creată de această solicitare, pârâții au încheiat contractele menționate, parte din prețul încasat de pârâtul C. M. fiind dat fiului din afara căsătoriei, precum și un autoturism.
Imobilele înstrăinate către copii din căsătorie, pârâți în cauză, au fost solicitate de aceștia deoarece erau legați sentimental de ele.
Reclamantele și-au întemeiat cererea pe prevederile 1562 – 1565 din noul cod civil.
Conform prevederilor art. 6 alin. 2 și 3 cod civil nou, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispozițiilor legii noi.
Față de textele legale mai sus expuse, reținând și faptul că actul a cărui inopozabilitate se solicită a se constata a fost încheiat în anul 2009, anterior intrării în vigoare a noului cod civil, instanța conchide că incidente în cauză sunt prevederile vechiului cod civil, respectiv art. 974 – 975.
Acțiunea înregistrată în prezentul dosar este o acțiune revocatorie. Aceasta a fost definită ca fiind acțiunea prin care creditorul poate cere revocarea pe cale judecătorească a actelor juridice încheiate de debitor în vederea prejudicierii sale.
Pentru a fi admisibilă o astfel de cerere este necesar să fie întrunite următoarele condiții: actul să fi creat creditorului un prejudiciu; debitorul să fi avut cunoștință de rezultatul păgubitor al actului față de creditor; creditorul să aibă o creanță certă, lichidă și exigibilă și, în principiu, anterioară actului atacat; complicitatea la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat.
În legătură cu condiția anteriorității actului, în doctrină s-au făcut următoarele precizări: în principiu, un act juridic nu poate interesa decât pe creditorii prezenți, nu și pe cei viitori; data anterioară a creanței debitorului față de actul atacat poate fi dovedită prin orice mijloc de probă; atunci când debitorul încheie actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor, acesta poate ataca actul respectiv, chiar dacă este vorba despre un act încheiat anterior nașterii dreptului său de creanță.
Așa cum am arătat anterior, între pârâtul C. M. și reclamante a existat un parteneriat de afaceri pentru dezvoltarea unui proiect imobiliar. Acest parteneriat a început în anul 2006 și s-au încheiat diverse acte până în luna aprilie 2011, pentru ca în luna noiembrie 2011 pârâtul să se oblige să plătească reclamantelor o sumă de peste 5.000.000 euro.
Creanța reclamantelor împotriva pârâtului există de la data semnării memorandului de înțelegere, respectiv de la data de 1.11.2011.
Contractul obiect al prezentului litigiu a fost încheiat anterior asumării acestei creanțe de către pârât, în anul 2009.
La acea dată reclamantele nu dețineau o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtului C. M..
Așa cum am reținut mai sus, atunci când debitorul încheie actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor, acesta poate ataca actul respectiv, chiar dacă este vorba despre un act încheiat anterior nașterii dreptului său de creanță. Pentru a constata existența acestei situații și a înlătura condiția anteriorității creanței trebuie ca reclamanții să dovedească încheierea contractului cu scopul prejudicierii lor.
Astfel era necesar ca reclamanții să dovedească faptul că pârâtul C. M. a determinat cu intenție blocarea proiectului P. și raportul creditori – debitor.
Din probele existente la dosar nu rezultă că pârâtul a urmărit acest scop.
În decizia civilă 7/2013 a Curții de Apel București, prin care a fost obligat pârâtul C. M. să plătească reclamantelor sumele de bani pentru care s-a pornit executarea silită, s-a reținut că Memorandumul de înțelegere este o convenție ce produce efecte juridice proprii, independente de convențiile anterioare existente între părți și nu există nici un raționament juridic pentru care executarea memorandumului să fie condiționată de analizarea raporturilor anterioare ale părților.
Susținerile reclamantelor în sensul că pârâtul le-a prezentat „așa zise progrese” cu privire la obligațiile ce îi reveneau, aceste progrese fiind fictive și aveau unic scop menținerea interesului lor și finanțarea în continuare a proiectului, nu sunt susținute de probele administrate în cauză.
Martorul M. A., audiat la solicitarea reclamantelor, a declarat că pentru justificarea sumelor cheltuite pârâtul a prezentat reclamantelor o . acte asupra cărora reprezentanții acestora au avut suspiciuni că ar fi false și s-a pus problema unei plângeri penale și de-a lungul timpului au avut loc mai multe predări de documente din partea pârâtului către reclamante. Totodată, acest martor a arătat că Proiectul P. era un proiect amplu în care ambele părți au investit sume de bani, însă finalizarea lui depindea de dobândirea proprietății asupra terenurilor; relația contractuală dintre părți s-a rupt deoarece reprezentanții reclamanților au considerat că pârâtul a efectuat unele fraude în relațiile dintre aceștia.
Aceste suspiciuni ale reprezentanților reclamantelor, afirmate prin cererea de chemare în judecată nu au fost susținute în sensul că reclamantele nu au indicat în ce constau fraudele care au determinat încetarea relațiilor contractuale.
Afirmația martorului M. A. în sensul că pârâtul a contribuit cu sume de bani la derularea proiectului se coroborează cu declarația martorei B. I., propusă tot de către reclamante, care a arătat că în anul 2011 trebuia să efectueze un transfer bancar pentru achiziționarea unui imobil în .. Prețul de 130.000 euro urma să fie virat direct în contul vânzătorului. Datorită unei întârzieri, prețul tranzacției a fost plătit de pârâtul M. C.. Cu privire la această tranzacție, martorul M. A. a afirmat că nu s-a efectuat deoarece suma de bani nu a parvenit vânzătorului anterior datei stabilită pentru încheierea actului.
Reclamantele au susținut că au formulat o plângere penală împotriva pârâtului C. M. și a societății MC Group Construct, însă nu au adus nici o probă privind evoluția acesteia sau care să ateste punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva pârâtului.
Din probele administrate rezultă că pârâtul C. M. s-a implicat în derularea proiectului P., a contribuit cu bani la susținerea acestuia, iar raporturile contractuale cu reclamantele au încetat datorită unor suspiciuni de fraudă.
Suspiciunile reclamantelor nu echivalează cu existența fraudei, iar existența fraudei nu a fost dovedită în cauză.
Astfel fiind, în cauză nu se poate reține că pârâtul, încă din anul 2009, a urmărit blocarea proiectului și aducerea sa în calitatea de debitor față de reclamante și că încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 84/2009 s-a făcut în scopul creării stării de insolvență, ceea ce duce la concluzia că în cauză nu s-a dovedit că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a acțiunii revocatorii.
Păstrarea uzufructului viager de către pârâții vânzători nu este de natură a demonstra că vânzarea este fictivă și cu atât mai puțin că vânzarea s-a făcut în frauda viitorilor creditori.
Reclamantele aveau obligația procesuală de a dovedi că pârâții au încheiat contractul de vânzare cumpărare 84/2009, anterior creanței, în scopul fraudării lor. Indicarea de către pârâți a scopului urmărit prin încheierea contractului nu era necesară.
Toate apărările reclamantelor din concluziile scrise privind modul de încheiere al contractului, executarea contraprestațiilor, cele cu privire la sinceritatea martorilor propuși de pârâți sunt irelevante față de faptul că reclamanții nu au dovedit îndeplinirea în cauză a condițiilor de admisibilitate a acțiunii revocatorii.
Reclamanții au susținut că pentru a fi îndeplinită condiția fraudării creditorului nu este necesar ca atitudinea subiectivă a debitorului să îmbrace forma intenției de a-l păgubi pe creditor, frauda fiind dată de simpla cunoaștere de către debitor a rezultatului păgubitor al actului față de creditor.
Această susținere este aplicabilă în cazul în care creanța este anterioară încheierii contractului, anterioritate ce nu există în prezenta cauză.
Nefiind îndeplinită condiția anteriorității creanței față de contract și nici condițiile în care această anterioritate poate fii înlăturată, nu se mai impune a se analiza dacă sunt îndeplinite celelalte condiții.
În consecință, față de considerentele mai sus expuse, instanța va respinge acțiunea reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantele A. M. & S. L., societate comercială malteză cu nr. de înregistrare C203/25.01.1966, cont bancar 043-_ deschis la HSBC Bank Londra, reprezentată legal de A. M. și Alec M.; P. A. de L. SRL, înregistrată la registrul comerțului sub nr. J_, cod unic de înregistrare_, cont bancar RO11BRMA_0824 deschis la Banca Românească, reprezentată legal prin Alen M. și Alec M.; M. D. SRL înregistrată la registrul comerțului sub nr. J_, cod unic de înregistrare_, cont bancar RO38BTRL_95xx deschis la Banca Transilvania, reprezentată legal de Alen M. și Alec M., toare reclamantele cu sediul ales la SCA Ș. și Asociații în București, .. 1-5, Opera Business Center, etaj 7, sector 5, împotriva pârâților C. M., CNP_, C. C. D., CNP_, C. R. M., CNP_ și C. L. T., CNP_, toți cu domiciliul în sat Snagov, ., jud. I., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se va depune la Tribunalul B..
Pronunțată în ședință publică azi, 25.09.2014.
PREȘEDINTE,Grefier,
Judecător S. N. I. M.
Red. S.N.-30.10.2014
Tehnored. – I.M:.-30.10.2014
8 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 515/2014. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 499/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
