Fond funciar. Decizia nr. 523/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 523/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 523/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar
DECIZIA CIVILĂ Nr. 523/R
Ședința publică de la 28 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I.
Judecător M. I. B.
Judecător C. R.
Grefier D. P.
P. astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către recurentul reclamant S. I. C. în contradictoriu cu intimații pârâți P. JUDEȚULUI B., C. JUDEȚEANĂ B. P. A. L. F. FUNCIAR, PRIN PREFECT, C. L. P. DE A. A L. F. FUNCIAR, PRIN PRIMAR, S. T. și S. L., împotriva sentinței civile nr. 455/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 13.05.2014, când recurentul, personal, și intimații, prin reprezentant, au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru termenul de judecată din data de 21.05.2014 iar apoi, din aceleași motive, pentru prezentul termen, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 455/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._ s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. P. A. Legilor F. Funciar P., invocată de pârâtă, prin întâmpinare, s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâții Ș. T. și Ș. L., s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei interesului reclamantului în formularea cererii de chemare în judecată, invocată de pârâții Ș. T. și Ș. L., prin întâmpinare, iar pe fond, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ș. I. C. în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului Județului B., C. Județeană B. P. A. Legilor F. Funciar,, C. L. P. A. Legilor F. Funciar P., Ș. T. și Ș. L., ca neîntemeiată.
P. a pronunța acestă sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Din cuprinsul copiei desfășurate a CF nr. 5701 P., fila 9 rezultă că la data de 28.06.1974 a fost înscris în baza sentinței civile nr. 75 din 1974 a Tribunalului B. dreptul de proprietate al defunctului Ș. T. cu titlu de drept de moștenire și partaj.
La data de 14.06.1982 a fost înscris dreptul de proprietate al Statului Român –CAP P. asupra terenului, în temeiul L. nr. 58, 59 din 1974.
Prin sentința civilă nr._ din data de 04.12.2003 a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții Ș. T. și Ș. L., dispunându-se radierea din CF nr. 5701 P., top 1219, 1220 a construcției casă de piatră, înregistrată la foaia A de avere. S-a constatat că pe terenul situat în . CF nr. 5701 P. nr. top 1219, 1120 reclamanții au edificat o construcție compusă din casă cărămidă din trei camere, hol, bucătărie, baie, cămara, grajd, sopron, garaj, magazie și șură de lemne. S-a dispus intabularea în CF nr. 5701 P., nr. top 1219, 1220 a construcției și a dreptului de proprietate al reclamanților Ș. T. și Ș. L. cu titlu de drept de construire ca bun comun. A fost instituit un drept de superficie asupra terenului aferent construcției.
Prin Decizia nr. 332/. a fost respins apelul asupra sentinței menționate, iar prin Decizia nr. 292 /R din 20.06.2006 a Curții de Apel B. s-a admis recursul formulat împotriva sentinței, fiind admis în parte apelul împotriva sentinței nr._ din 04.12.2003, sentință care a fost schimbată în parte. A fost astfel constatată nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 311 din data de 22.03.1982 eliberat de notariatul de Stat B. și s-a dispus scoaterea din masa succesorală rămasă după defunctul Ș. T. a casei de locuit, situată în com. P., .. 1255, înscrisă în CF 5701 P. la A+1, cu nr. 1219-1220.
La data de 28.02.2006, ca urmare a cererii pârâților, a fost emisă Hotărârea nr. 86 prin care s-a dispus atribuirea către pârâții Ș. T. și Ș. L. a terenului în suprafață de 711,20 mp, imobil situat în P., .. 125, înscris în CF nr. 5701 P., cu nr. top 1219,1220 iar la data de 01.03.2006 a fost emis Ordinul Prefectului nr. 187 prin care s-a dispus atribuirea către pârâții Ș. T. și Ș. L. a terenului în suprafață de 250 mp, imobil situat în P., .. 125, înscris în CF nr. 5701 P., cu nr. top 1219,1220.
Dreptul de proprietate astfel dobândit de către pârâții Ș. a fost înscris în CF cu titlu de drept de proprietate și atribuire, conform L. 18 din 1991.
În baza art. 137 alin.1 Cod proc.civ. instanța a analizat cu prioritate asupra excepțiilor invocate de către pârâți prin întâmpinare.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei C. L. P. A. Legilor F. Funciar P., instanța a reținut că potrivit art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18 din 1991, atribuirea terenurilor prevăzute în alin. 2-5 ale aceluiași articol se face prin Ordinul Prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor.
Față de aceste dispoziții legale coroborate cu prevederile art. 52 alin. 2 din Legea 18/1991, instanța a reținut calitatea procesuală pasivă în cauză a Comisiei Locale pentru A. Legilor F. Funciar P..
Referitor la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâții Ș. T. și Ș. L., instanța a respins-o ca neîntemeiată, cu motivarea că, deși pârâții au făcut referire prin întâmpinarea formulată la dispozițiile art. 111 C., din analiza cuprinsului cererii de chemare în judecată, rezultă că acest text de lege nu a reprezentat din partea reclamantului fundamentul pretențiilor deduse judecății. În realitate, reclamantul a solicitat anularea Ordinului Prefectului nr.187 din 01.03.2006 și a Hotărârii nr. 86 din 28.02.2006 în temeiul art. III din Legea nr. 169/1997.
Astfel, instanța a socotit excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, celelalte considerații expuse de reclamant în cuprinsul întâmpinării ținând în realitate de fondul cauzei.
Referitor la lipsa calității procesuale active și lipsa interesului reclamantului în formularea cererii de chemare în judecată, instanța a reținut caracterul neîntemeiat al acestora.
S-a argumentat că nu se poate afirma că reclamantul nu ar urmări vreun folos prin formularea cererii de chemare în judecată or că nu ar fi titular al raportului juridic dedus judecății, dat fiind faptul că autorul său Ș. T. a figurat înscris în CF cu privire la terenul în cauză, cu titlu de drept de moștenire și partaj.
În plus, instanța a reținut că sentința civilă nr._ din data de 04.12.2003 a Judecătoriei B., irevocabilă prin Decizia civilă nr. 292/R a Curții de Apel B. se referă la scoaterea din masa succesorală a defunctului Ș. T. doar a imobilului casă de locuit compusă din trei camere, hol, bucătărie, baie, camară, șopron, garaj, magazie și șură de lemne, înscrisă în CF nr. 5701 P., nr. top 1219, 1220.
Cu privire la cererea de anulare a titlurilor de proprietate, formulată de reclamantul Ș. I. C., instanța a reținut că aceasta se întemeiază pe dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997 de modificare a L. nr. 18/1991, potrivit cărora:
(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991, L. nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991 și ale L. nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;
(ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza L. nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a L. nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;
(iii) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;
Analizând situația de fapt dedusă judecății, prin prisma dispozițiilor legale mai sus enunțate, instanța a apreciat cererea reclamantului neîntemeiată.
Astfel, instanța a reținut că Hotărârea nr. 86 din data de 28.02.2006 a fost emisă de către C. Județeană de A. a L. F. Funciar în conformitate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 18/1991.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 18 din 1991: (1) Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.
(2) Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădină din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție.
În același timp, instanța a reținut că Ordinul Prefectului nr. 187 din data de 01.03.2006 prin care a fost atribuită pârâților Ș. T. și Ș. L. suprafața de 250 mp înscrisă în CF nr. 5701 a localității P., nr.topo 1219,1220, a fost emis în conformitate cu prevederile art. 36 alin. 2 și 3 din Legea nr. 18/1991.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 18 din 1991:
(1) Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26.
(2) Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.
(3) Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.
(4) Dispozițiile art. 23 rămân aplicabile.
(5) Terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 și a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere.
(5^1) Cererile de restituire prevăzute la alin. (5), împreună cu copiile de pe actele de proprietate, se depun la primăria localității sau, după caz, la primăriile localităților în raza cărora se află situat terenul, personal sau prin poștă, cu confirmare de primire, până la data de 1 noiembrie 2001, sub sancțiunea decăderii din termen.
(6) Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2) - (5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor.
În cauză, instanța a reținut că la data la care au fost emise titlurile de proprietate a căror anulare o solicită reclamantul, erau îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 23 și art. 36 din Legea nr. 18/1991.
Astfel, atât la data emiterii Hotărârii nr. 86/28.02.2006 cât și la data emiterii Ordinului Prefectului nr. 187/01.03.2006 titular al dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren de 250 mp și de 711,20 mp, situat în P., .. 125, înscrise în CF nr. 5701 P., cu nr. top 1219,1220 apărea Statul Român, în baza legilor 58,59/1974 (f.40 dosar).
Deși reclamantul a invocat împrejurarea că Statul Român nu a fost niciodată proprietar al terenului situat în P., .. 125, înscrise în CF nr. 5701 P., cu nr. top 1219,1220, acesta fiind dobândit de către autorul său prin moștenire legală, instanța nu poate analiza acest aspect atât timp cât nu a fost învestită cu vreun petit în acest sens iar pe de altă parte este ținută de situația juridică care rezultă din înscrierile din CF nr. 5701 P., cu privire la imobilul cu nr. top 1219,1220. Astfel, conform copiei desfășurate a CF nr.5701 și extrasului CF 5701 depuse la doar (f.40, f.9 verso ds._ ) rezultă că Statul Român a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului înscris sub nr. topo 1219,1220 în baza legilor 58,59 din 1974. Aceeași situație rezultă și din extrasul de carte funciară din 14.12.1999 depus de către reclamant la dosar (f.68). Atât timp cât aceste înscrieri nu au fost corectate pe căile legale existente și nu s-a dovedit existența falsului cu privire la înscrierile din CF cum a pretins reclamantul la termenul din 10.01.2014, instanța constată că situația înscrisă în CF 5701 reflectă realitatea.
Întrucât prin sentința civilă nr._ din data de 04.12.2003 a Judecătoriei B., irevocabilă prin Decizia civilă nr. 292/R a Curții de Apel B. s-a dispus scoaterea din masa succesorală a defunctului Ș. T. a imobilului casă de locuit compusă din trei camere, hol, bucătărie, baie, cămară, șopron, garaj, magazie și șură de lemne, înscrisă în CF nr. 5701 P., nr. top 1219, 1220 și s-a constat dreptul de proprietate al pârâților Ș. T. și Ș. L. asupra acesteia, în mod legal le-a fost atribuită suprafața de 250 mp aferentă casei de locuit și anexelor prin Ordinul Prefectului nr. 187/01.03.2006, în baza art. 36 din Legea nr. 18/1991.
Totodată, pârâții Ș. T. și Ș. L. fiind proprietari ai locuinței compuse din trei camere, hol, bucătărie, baie, cămară, șopron, garaj, magazie și șură de lemne, înscrisă în CF nr. 5701 P., nr. top 1219, 1220, în mod corect li s-a atribuit suprafața de 711,20 mp constând în curte și grădină prin Hotărârea nr. 86 din 28.02.2006, în baza art. 23 din Legea nr. 18/1991.
Prin urmare s-au respins ca neîntemeiate susținerile reclamantului potrivit cărora, în calitate de moștenitor al proprietarului tabular Ș. T., avea dreptul la cota de ¼ din terenul atribuit pârâților, având în vedere înscrierea dreptului de proprietate al Statului Român asupra terenului și dreptul de proprietate al pârâților asupra construcției.
Totodată se va respinge și apărarea reclamantului conform căruia prin actele atacate se stabilește un drept de proprietate pe suprafața în integrum în favoarea pârâtei Ș. L., persoană neproprietară asupra terenurilor la data preluării de către stat și care nu a adus teren în CAP. Astfel, terenul în discuție a fost cooperativizat (conform mențiunilor de CF), iar deținătorii casei de locuit de pe acesta sunt îndreptățiți să dobândească dreptul de proprietate asupra terenului constând în curte și grădină aferente. Astfel, suprafețele de teren de 250 mp și de 711,20 mp au fost atribuite pârâților Ș. L. și Ș. T. în calitatea acestora de proprietari ai construcției casă de locuit și anexe, fiind persoane îndreptățite.
Pe de altă parte, instanța reține că nu este reglementată obligația pârâților de a face dovada că figurau ca titulari de rol fiscal și că au achitat impozitele aferente terenurilor care le-au fost atribuite cu atât mai mult cu cât în cauză s-au constat îndeplinite condițiile art. 23 și art. 36 din Legea nr. 18/1991.
Prin urmare, instanța a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile legale invocate de către reclamant, respectiv art. III din Legea nr. 169 din 1997 de modificare a L. nr. 18 din 1991, din probele administrate rezultând că suprafața de 250 mp a trecut în proprietatea CAP-ului iar suprafața de 711,20 mp a trecut în proprietatea Statului Român și că pârâții sunt proprietari ai casei de locuit.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Ș. I. C., solicitând admiterea recursului, desființarea în parte a hotărârii primei instanțe și rejudecând fondul, admiterea cererii de chemare în judecată și acordarea cheltuielilor de judecată pe care le va face cu acest proces.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 alin. l pct. 9 și 304" C.proc.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul arată că, sentința primei instanțe, în ceea ce privește respingerea cererii sale de chemare în judecată o consideră a fi neîntemeiată, fiind lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii, instanța de fond procedând la extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică, făcând aplicarea unui text de lege străin situației de fapt.
Recurentul arată în continuare că situațiile vizate în prevederile art. III (1) din Legea nr. 169/1997 cu modificări aduse prin Legea 247/2005 Titlul V privind modificarea și completarea L. nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea L. fondului funciar nr. 18/Î991 au ca scop anularea acelor hotărâri ale entităților îndrituite, prin care s-au dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren ce nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate.
După decesul tatălui său, survenit la data de 08.01.1982, asupra casei de locuit, a construcțiilor și a terenului, rămân ca proprietari în cote de 1/4 fiecare, soția supraviețuitoare și trei copii. Potrivit uzanțelor acelor vremi, s-au evidențiat prin înscriere de carte funciară mențiuni cu privire la Statutul C.A.P. și Stat, în condițiile Legilor nr. 58 și 59 din 1974. Or, atât Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului și a localităților urbane și rurale cât și Legea nr. 59/1974 cu privire la fondul funciar nu cuprindeau doar articole privitoare la preluarea proprietății în folosul statului sau al C.A.P.-urilor căci prin art. 30 (1) din Legea nr. 58/1974 și respectiv art. 44 din Legea nr. 59/1974 au fost reglementate situațiile de dobândire a terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităților urbane și rurale, precum și a terenurilor agricole. La acea vreme, dat fiind faptul că era interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a terenurilor, translațiunea proprietății - teren, se făcea doar prin moștenire legală. În aceste condiții, recurentul împreună cu ceilalți membri ai familiei sale, au dobândit drept de proprietate în cotă de 1/4 asupra terenului aflat în discuție.
Nici Statul Român și nici C.A.P. P. nu au dobândit niciodată nici scriptic și nici faptic drept de proprietate asupra terenurilor curte în suprafață de 522 mp și grădină în suprafață de 439,2 mp. În atare situație, hotărârile prin care autoritățile au decis reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea exclusivă a pârâților Ș. T. și Ș. L. sunt lovite de nulitate întrucât, pe de o parte autoritățile au reconstituit un drept de proprietate de care nu au dispus niciodată, iar pe de altă parte pârâtului Ș. T. jr. i s-a acordat un drept de proprietate într-o cotă mai mare decât i s-ar fi cuvenit potrivit regulilor devoluțiunii succesorale, iar pârâtei Ș. L. i s-a acordat un drept de proprietate fără să fi avut vreun drept succesoral la moștenirea lăsată de Ș. T. sen.(tatăl recurentului).
Mențiunile din cartea funciară cu privire la Legile nr. 58 și 59 din 1974 trebuiau interpretate în mod corect de comisiile îndrituite la aplicarea legilor fondului funciar și care ar fi trebuit să respecte faptul că dobândirea atât a terenurilor cuprinse în perimetrul construibil cât și al terenurilor s-a făcut prin moștenire ilegală în favoarea urmașilor proprietarului Ș. T. (sen.), deci și a recurentului și nu numai asupra fratelui său, pârâtul Ș. T. jr. și mai ales asupra pârâtei Ș. L., persoană străină de moștenire .
Înregistrării din cartea funciară nr. 5701 P. a Legilor nr. 58 și 59 din 1974 i s-a adus din partea entităților desemnate în vederea reconstituirii dreptului de proprietate o interpretare eronată, făcută în folosul pârâților Ș. T. și Ș. L., deoarece fără nici un temei legal, în cazul acestora s-a dat eficiență prevederilor art. 23 și 36 din Legea nr. 18/1991, inaplicabile în speță întrucât suprafețele de teren nu au intrat niciodată în proprietatea Statului Român și nici a C.A.P.-ului P..
În mod eronat reține instanța de fond faptul că la data emiterii Hotărârii nr. 86/28.02.2006 precum și a Ordinului Prefectului nr. 187/01.03.2006, titular al dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren ar fi fost Statul Român, în sensul că în folosul acestuia s-ar fi transferat dreptul de proprietate după decesul titularului de carte funciară, Ș. T. sen. Din analiza Certificatului de moștenitor nr. 311/1982 al Notariatului de Stat, act ce a stat la baza încheierii de carte funciară nr. 5660/1982, masa succesorală rămasă după defunct a constituit-o „casa de locuit și construcțiile gospodărești anexe situate în comuna P. .. 1255, jud. B., precum și terenul aferent în condițiile Statutului CAP și Legilor 58/1974 și 59/1974 înscrise în CF nr. 5.701 P. la A+l sub nr. top 1219-1220 bun propriu al defunctului cu titlu de drept moștenire și partaj conform celor de sub B. 6 ”, moștenitori fiind Ș. A., Ș. T.T., M. M. n. Ș. și Ș. loan-C., în cote egale de 1/4, fiecare. Or, odată ce masa succesorală s-a transferat asupra moștenitorilor în condițiile Statutului CAP și Legilor 58/1974 și 59/1974 dreptul de proprietate al urmașilor titularului de carte funciară nu s-a pierdut niciodată în favoarea Statului Român întrucât dobândirea terenurilor în favoarea moștenitorilor s-a făcut prin moștenire legală și nu prin înstrăinarea acestor terenuri.
În aceste condiții instanța, în baza rolului activ, avea obligația de a admite proba solicitată și de a obține relații cu privire la titularii de rol fiscal, cu atât mai mult cu cât recurentul, dobândind calitatea de moștenitor legal, până la ieșirea din indiviziune, este continuatorul defunctului Ș. T. sen., inclusiv cu privire la calitatea de rol fiscal, alături de ceilalți titulari cu care se află în indiviziune cu privire la aceste terenuri. Organul fiscal din cadrul Primăriei P. nu putea menține ca titular de rol o persoană decedată căci, din acest punct de vedere nu poate impune întreg impozitul asupra unui singur coindivizar, datorită faptului că în locul persoanei decedate trebuie să figureze succesorul/succesorii săi, sau, în lipsă, Statul, în ipoteza în care succesiunea este declarată vacantă, ceea ce nu este cazul în speța de față. Devenea astfel evidentă, necesară și utilă administrarea probei cu privire la emiterea unei adrese către Primăria P. prin care să se comunice dacă în perioada 1982-1991 s-a plătit impozit pe terenul în cauză și de către care din coindivizari. La imobilul situat în P. situat pe .. 1255 există în fapt două locuințe, cu două curți, cu două grădini, curtea fiind comună cu câte o casă pe fiecare parte, iar pârâții Ș. T. jr. și Ș. L. au plătit impozit pentru proprietatea lor asupra construcției doar din anul 2002, după demararea acțiunii lor în dosarul nr. 4370/2002 al Judecătoriei B..
Anterior acelei date și până la decesul mamei recurentului Ș. A., survenit la data de 08.05.1999, acesta apreciază că în evidențele de rol fiscal trebuie să figureze toți coindivizarii, urmași ai lui Ș. T. sen.
Din toate aceste înscrisuri rezultă faptul că translațiunea asupra suprafețelor de teren nu s-a realizat niciodată în favoarea Statului și că mențiunii privitoare la „condițiile Statutului CAP și Legilor 58/1974 și 59/1974 înscrise în CF nr.5701 P. la A+l sub nr. top 1219-1220” i s-a dat o interpretare vădit eronată.
Prin întâmpinarea depusă la fila nr. 22 a dosarului, intimata pârâtă C. Județeană B. pentru A. Legilor F. Funciar a lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va da asupra recursului, arătând însă că susținerea reclamantului, potrivit căreia „autoritățile au reconstituit un drept de proprietate de care nu au dispus niciodată”, nu corespunde realității, întrucât:
- dreptul Statului și respectiv al CAP asupra terenului s-au înscris - indiferent dacă în mod corect sau nu, în speța de față - în CF, încă din anul 1982, urmare a dezbaterii succesiunii; iar că terenurile afectate de dispozițiile art.30 din L58/1974 și L59/1974 (pentru care, de regulă, se înscria în CF, generic, mențiunea „teren în condițiile L58, 59/74”) rămâneau, în continuare, în posesia și administrarea proprietarilor construcției.
- ca efect al dispozițiilor art. 23 și 36 din Legea nr. 18/1991 rep., proprietarii construcțiilor au beneficiat de dreptul de (re)constituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor reprezentând curți-construcții și, respectiv, grădină - prin acte administrative. D. fiind că solicitarea s-a depus în anul 2006, când proprietari asupra casei erau pârâții S. T. și L., în mod firesc actele de atribuire s-au întocmit pe numele acestora.
Față de elementele de mai sus, rezultă că, raportat la situația juridică probată cu acte - pentru teren, cu cartea funciară - Primăria P./C. L., precum și P./C. Județeană au emis acte corecte, nefiind obligația acestora de a pune în discuție acte juridice anterioare, emanate de la autorități ale catului, conform atribuțiilor legale pe care acestea le aveau.
Astfel, extrasul CF prezentat odată cu propunerea de atribuire făcea - contrar susținerii reclamantului - aplicabile dispozițiile art. 23 și 36 din Legea nr. 18/1991, deoarece situația juridică a terenului fiind aceea de proprietate a statului și a CAP, în condițiile L58,59/1974, nu se impunea nicio interpretare a dispozițiilor legale de către autoritățile administrative.
Prin urmare, în mod categoric, nu se poate vorbi despre o culpă a Prefectului și/sau a Comisiei Județene în emiterea actelor de atribuire și, față de această împrejurare, solicitându-se respingerea petitului referitor la plata cheltuielilor de judecată de către acestea.
Prin întâmpinarea depusă la fila nr. 26 a dosarului, intimații pârâți Ș. T. JR. și Ș. L. au solicitat respingerea recursului declarat de reclamant ca neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
- Recurentul - reclamant invocă în susținerea cererii sale conținutul art. III din Legea 169/1997 fară ca vreodată să fi solicitat în calitate de moștenitor reconstituirea dreptului de proprietate direct Comisiei Locale sau, contestând ulterior decizia acesteia, instanței de judecată.
- Indiferent de modalitatea de preluare a imobilelor terenuri cu titlu, fară titlu sau fără titlu valabil, modalitatea prin care persoana de la care imobilul a fost preluat sau moștenitorii acestuia au avut la îndemână acțiuni în revendicare întemeiate pe legile speciale care au reglementat procedura reconstituirii dreptului de proprietate, legi ale căror termene (de decădere) s-au împlinit.
- Reclamantul se află în eroare, considerând că autoritățile au reconstituit în mod greșit dreptul de proprietate față de Ș. T. și Ș. L. în realitate fiind vorba nu de o reconstituire ci de o atribuire în condițiile art. 36 și 23 din Legea 18/1991. Afirmând, faptul că dreptul de proprietate nu a trecut în patrimoniul statului nici măcar scriptic, afirmație rămasă neprobată, reclamantul ignoră înscrierile de carte funciară unde în cuprinsul foii B statul apare ca titular al dreptului de proprietate.
- Reclamantul nu are în vedere faptul că pârâții Ș. T. și Ș. L. au achitat impozitul asupra trenului obiect al litigiului de mai bine de 50 de ani și profitând de coincidența de nume între pârâtul Ș. T. jr. și tatăl acestuia, încearcă să sugereze instanței ideea că impozitele au fost plătite pe numele persoanei decedate.
- Faptul că majoritatea terenurilor din . cooperativizate este de notorietate. Construcția a fost edificată de către pârâți CF. 5701 top. 1219-1200 fiind scoasă din masa succesorală prin sentința civilă nr._/2003 irevocabilă prin Decizia Curți de Apel nr. 292/R. Prin aceeași sentință instanța a stabilit că acea construcție a fost ridicată de către soții Ș. T. și L. în anul 1974 cu acordul posesorului terenului Ș. T. senior fiind constituit astfel un drept de superficie Având în vedere puterea de lucru judecat a hotărârii, dreptul de superficie este opozabil chiar și reclamantului - recurent chiar în situația în care ar revendica imobilul teren, astfel că în nicio situație asupra suprafeței de 250 mp de teren aferentă cotei sale de 1/4 nu ar avea niciun beneficiu.
- Reclamantul invocă în susținerea cererii sale Certificatul de moștenitor după Ș. T. emis în martie 1982, susținând că imobilele terenuri înscrise în CF. 5701, nr. top 1219 și 1220 fac parte din masa suscesorală, însă certificatul de moștenitor nu are efect constitutiv de drepturi și nu poate fi privit drept un titlu de proprietate mai ales dacă avem în vedere faptul că preluarea imobilului în proprietatea statului a fost efectuată ulterior emiterii acestuia respectiv în iunie 1982.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Examinând sentința civilă în raport cu motivele de recurs și cu probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prima instanță a expus corect starea de fapt și a interpretat corect probele administrate și prevederile legale incidente în cauză.
Astfel, din moment ce în cartea funciară, asupra imobilului teren din litigiu s-a înscris Statul Român, potrivit Legilor nr. 58 și 59 din 1974, Comisiile locală și județeană pentru aplicarea legilor fondului funciar nu aveau îndrituirea legală de a interpreta și cenzura înscrierile în cartea funciară, astfel cum în mod eronat susține recurentul reclamant. Cele două comisii pârâte aveau obligația de a aplica Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată și republicată, raportat la starea de drept rezultată din înscrisurile depuse de către intimații pârâți Ș. T. jr. și Ș. L. la C. locală P. de aplicare a legilor fondului funciar și la înscrierile existente în cartea funciară, după cum în mod corect a argumentat instanța de fond.
În consecință, Comisiile pârâte pentru aplicarea legilor fondului funciar, având în vedere situația juridică a imobilului teren și împrejurarea existenței unei construcții edificată pe acesta, proprietatea intimaților pârâți Ș. T. jr. și Ș. L. cu titlu de construire, au constatat în mod legal și temeinic îndeplinirea condițiilor art. 23 și art. 36 din Legea nr. 18/1991, cu privire la cererea intimaților pârâți având ca obiect atribuirea terenului aferent construcției.
Intimații pârâți nu au obținut dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu cu titlu de reconstituire a dreptului de proprietate în virtutea calității lor de moștenitori, astfel cum susține recurentul, ci cu titlu de atribuire în condițiile art. 36 raportat la art. 23 din Legea nr. 18/1991.
Recurentul reclamant trebuia fie să promoveze o acțiune prin care să conteste titlul Statului Român înscris în cartea funciară, însoțită de o acțiune în rectificare de carte funciară pentru ca înscrierile să reflecte starea de drept pretinsă de acesta, fie eventual să formuleze în termen legal o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru cota parte din teren, despre care pretinde că i se cuvenea cu titlu de moștenire.
În speță, prin Decizia civilă nr. 919/R/27.06.2013 Tribunalul B. a casat sentința civilă nr._/17.10.2012 pronunțată inițial de Judecătoria B. în prezenta cauză și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond cu îndrumarea ca aceasta să clarifice obiectul concret al cererii de chemare în judecată, raportat la susținerile din motivarea acesteia privitoare la nelegalitatea înscrierii în cartea funciară a Statului Român.
Cu toate acestea, reclamantul nu și-a clarificat în instanța de rejudecare a fondului obiectul litigiului în sensul în care a arătat instanța de recurs, prin nota de ședință depusă la filele nr. 24 – 28 a dosarului de recurs arătând faptul că transmiterea proprietății în favoarea Statului/C.A.P. - ului nu opera în situația dobândirii terenului prin moștenire iar „înregistrarea din carte funciară nu este o eroare de înscriere, ci este o interpretare eronată, sau tendențioasă, în folosul pârâților Ș. T. și Ș. L.”.
Tribunalul constată astfel că recurentul reclamant nu a contestat înscrierea titlului Statului Român în cartea funciară prin formularea unei cereri distincte în acest sens, ci a insistat în interpretarea înscrierii Statului Român în cartea funciară de către comisiile pârâte și de către instanța de judecată, în sensul de a nu i se atribui efecte, cerere inadmisibilă însă fără formularea unui petit prin care să se solicite înlăturarea acestei înscrieri ca urmare a analizării titlului Statului și rectificarea cărții funciare, în scopul de a demonstra că terenul nu ar fi putut face obiectul legilor fondului funciar.
Nici prin motivele de recurs reclamantul nu și-a modificat argumentația, arătând faptul că înscrierile din cartea funciară au fost interpretate eronat de cele două comisii de aplicare a legilor fondului funciar și de instanța de fond. Recurentul reclamant nu a formulat critici cu privire la obiectul sesizării primei instanțe după casare și cu privire la limitele în care acesta s-a pronunțat.
Or, astfel cum s-a arătat mai sus, în acest context, emiterea Hotărârii nr. 86/28.02.2006 de către C. Județeană B. de aplicare a legii fondului funciar și a Ordinului nr. 187/01.03.2006 de către Instituția Prefectului s-au realizat în limitele prevederilor legale menționate, reținute de instanța de fond, nefiind incident niciun caz de nulitate dintre cele enumerate de art. III din Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 169/1997.
Raportat la aceste considerente, proba solicitată de recurentul reclamant privind obținerea de relații de la organul fiscal pentru a se verifica titularii de rol fiscal pentru imobilul din litigiu nu era utilă soluționării cauzei, nefiind concludentă, astfel că reproșul recurentului adus instanței de fond pentru lipsa de rol activ sub acest aspect este nefondat.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., recursul declarat de recurentul reclamant Ș. I. C. urmează a fi respins ca nefondat iar sentința civilă nr. 455/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria B. va fi menținută ca legală și temeinică.
Recurentul reclamant fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod proc. civ., va fi obligat să plătească intimaților reclamanți Ș. T. jr. și Ș. L. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței depuse la fila nr. 24 a dosarului.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant Ș. I. C., împotriva sentinței civile nr. 455/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._, pe care o menține.
Obligă recurentul reclamant să plătească în favoarea intimaților pârâți Ș. T. jr. ți Ș. L. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.08.2014.
Președinte, A. I. | Judecător, M. I. B. | Judecător, C. R. |
Grefier, D. P. |
Red. CR/13.10.2014
Tehnored. DP/14.10.2014
2 ex
Jud fond – R. S. L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 237/2014. Tribunalul BRAŞOV | Servitute. Decizia nr. 506/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
