Anulare act. Decizia nr. 819/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 819/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 819/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 819/. publică de la 12 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Judecător A. B.
Grefier D. P.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror A. B., din cadrul Parchetului de pe lângă T. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta intervenientă B. C. I. S. R. S.A, S. B., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. de pe lângă J. B., prin reprezentant legal, și cu intimații pârâți M. D., M. O. și N. S., împotriva sentinței civile nr. 643/28.01.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 05.12.2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12.12.2014, când a decis următoarele:
T.,
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată că, prin sentința civilă nr. 643/28.01.2014, Judecătoria B. a hotărât următoarele:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul P. de pe lângă Judecătoria B. în contradictoriu cu pârâții M. D. și M. O..
Admite în parte cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamantul P. de pe lângă Judecătoria B. în contradictoriu cu intervenienta în interes propriu N. S. și în consecință:
Desființează parțial contractul – linie de credit nr. 133/16.09.1999 și actele adiționale nr.: 4/ 23.03.2001 ; 7/ 17.01.2002 ; 9/21.06.2002 ; 10/24.07.2002 ;11/24.06.2003 ; 12/22.07.2003 ; 13/30.04.2004 încheiate la contractul – linie de credit nr. 133/16.09.1999 în ceea ce privește dispozițiile referitoare la intervenienta în interes propriu ( girant/ garant) N. S., prin anularea următoarelor prevederi:
- art. 8 lit. a din contractul - linie de credit nr. 133/ 16. 09.1999 ;
- art. 7 lit. A din actul adițional nr. 4/ 23.03.2001 încheiat la contractul – linie de credit nr. 133/16.09.1999 ;
- art. 7 lit. A din actul adițional nr. 7/ 17.01.2002 încheiat la contractul – linie de credit nr. 133/16.09.1999 ;
- art. 7 lit. A din actul adițional nr. 9/ 21.06.2002 încheiat la contractul – linie de credit nr. 133/16.09.1999:
- art. 7 lit. A din actul adițional nr. 10/ 24.07.2002 încheiat la contractul – linie de credit nr. 133/16.09.1999 ;
- art. 2 pct. 1 din actul adițional nr. 11/ 24.06.2003 încheiat la contractul – linie de credit nr. 133/16.09.1999 ;
- art. 2 pct. 1 din actul adițional nr. 12/ 22.07.2003 încheiat la contractul – linie de credit nr. 133/16.09.1999 ;
- art. VI - Garanții - alin. 1 pct. 2 referitoare la „ ipotecă de rang I în favoarea S. IMI BANK R. SA S. B. în sumă de 25.437 eur plus dobânda indexabilă de 29 % pe an și comisioane aferente capitalului împrumutat, asupra imobilului reprezentând apartament cu 3 camere, situat în B., ., ., ., înscris în CF nr._ B., nr. topo 8829/1/18, proprietatea doamnei Nestian S. „din actul adițional nr. 13/ 30.04.2004 încheiat la contractul – linie de credit nr. 133/16.09.1999 .
Desființează contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 1268 la data de 03 mai 2004 de BNPA P. T. – I. G. încheiat între intervenienta în interes propriu N. S. și B. C. S. IMI Bank R. S.A. -S. B..
Respinge solicitarea reclamantului din cele două cereri de a se desființa în totalitate contractul – linie de credit nr. 133/16.09.1999 și actele adiționale nr.: 4/ 23.03.2001 ; 7/ 17.01.2002 ; 9/21.06.2002 ; 10/24.07.2002 ;11/24.06.2003 ; 12/22.07.2003 ; 13/30.04.2004 încheiate la contractul – linie de credit nr. 133/16.09.1999, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta principală B. C. I. S. R. SA A., prin B. C. intesa S. R. SA A. - S. B.- în contradictoriu cu reclamantul P. de pe lângă Judecătoria B., având ca obiect constatarea valabilității înscrisurilor intitulate contract nr. 133/ 15.09.1999 ; acte adiționale nr.: 4/23.03.2001 ; 7/17.01.2002 ; 9/21.06.2002 ; 10/24.07.2002 ; 11/ 24.06.2003 ; 12/02.07.2003 ; 13/ 30.04.2004 și a contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr. 1268/ 03.05.2004 de BNP G. I. cu referire la intervenienta în interes propriu N. S., ca neîntemeiată.
La adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că, prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată la data de 19.01.2011 de P. de pe lângă Judecătoria B. în dosarul nr. 7417/P/2010, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii M. D. și M. O. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. 1 Cod Penal și uz de fals, prev. de art. 291 teza I Cod penal, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. 2 din C.penal, ambele în condițiile art. 33 lit. a din C.penal și s-a dispus sesizarea instanței civile în vederea desființării înscrisurilor falsificate, respectiv: contract linie de credit nr. 133/ 16.09.1999 ; acte adiționale nr.: 4/ 23.03.2001 ; 7/ 17.01.2002 ; 9/21.06.2002 ; 10/24.07.2002 ; 11/24.06.2003 ; 12/22.07.2003 ; 13/30.04.2004 și contract de garanție imobiliară autentificat sub nr. 1268/03.05.2004.
Din referatul întocmit de procuror la data de 20.01.2011 în dosarul nr. 7417/ P/2010 reiese că în cursul cercetării penale s-a stabilit că semnăturile aplicate pe contractul de credit nr. 133/ 16.09.2009 și pe actele adiționale nr.: 4/ 23.03.2001 ; 7/ 17.01.2002 ; 9/21.06.2002 ; 10/24.07.2002 ; 11/24.06.2003 ; 12/22.07.2003 ; 13/30.04.2004, precum și pe contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 1268/03.05.2004 nu aparțin numitei N. S., conform raportului de constatare tehnico - științifică nr._/21.10.2008 întocmit de Serviciul Criminalistic - Biroul Expertize din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B..
În temeiul art. 228 alin. 6 raportat la art. 245 alin. 1 lit. c 1 din C.proc.penală, P. de pe lângă Judecătoria B. a sesizat Judecătoria B. în vederea desființării totale a următoarelor înscrisuri falsificate: contract linie de credit nr. 133/ 16.09.1999 ; acte adiționale nr.: 4/ 23.03.2001 ; 7/ 17.01.2002 ; 9/21.06.2002 ; 10/24.07.2002 ; 11/24.06.2003 ; 12/22.07.2003 ; 13/30.04.2004 și contract de garanție imobiliară autentificat sub nr. 1268/03.05.2004.
La data de 16.09.1999 s-a încheiat contractul - linie de credit nr. 133 între B. C. West Bank S.A. - S. A., în calitate de împrumutător, și S.C. Camada S.R.L. B., în calitate de împrumutat.
S.C. Camada S.R.L. B. s-a obligat să garanteze creditul, dobânzile și comisioanele cu „ ipotecă de rangul III asupra imobilului situat în B., .-4, ., . CF nr._ B., proprietatea N. S., în valoare de_, lei plus dobânda indexabilă de 70 % anual împreună cu un comision de 5 % calculat la valoarea capitalului împrumutat”( art. 8 lit. a din contract ).
La rubrica giranți din contractul de credit nr. 133/ 16.09.1999 în dreptul numelui N. S. există semnătură.
P. actul adițional nr. 4/ 23.03.2001 încheiat la contractul – linie de credit nr. 133/16.09.1999 s-a prelungit linia de credit cu un plafon maxim de_ lei. Împrumutatul s-a obligat să garanteze creditul primit și dobânzile aferente cu „ ipoteca rang I asupra imobilului evidențiat în CF nr._ B., proprietatea lui N. S. în sumă de 19.082 USD”( art. 7 lit. A din actul adițional ) .
La rubrica garanți, în dreptul numelui N. S. există semnătură.
P. actul adițional nr. 7/ 17.01.2002 încheiat la contractul – linie de credit nr. 133/16.09.1999 s-a majorat cu suma de_ lei plafonul maxim al liniei de credit de_ lei acordată împrumutatului, care s-a obligat să garanteze creditul primit și dobânzile aferente cu „ ipoteca rang I asupra imobilului evidențiat în CF nr._ B., proprietatea lui N. S. în sumă de 19.082 USD” ( art. 7 lit. A din actul adițional ).
La rubrica garanți, în dreptul numelui N. S. nu există semnătură. Pe paginile 1și 2 ale actului adițional există semnătura „ N.” .
La data de 21.06.2002 s-a încheiat la contractul – linie de credit nr. 133/16.09.1999 actul adițional nr. 9 prin care s-a prelungit cu încă 12 luni scadența la linia de credit cu un plafon maxim de 1._ lei acordată împrumutatului care a garantat creditul primit și dobânzile aferente cu „ ipotecă de rangul I pentru suma de 19.082 USD asupra imobilului evidențiat în CF_ B., proprietatea lui Nestian S.” ( art. 7 lit. A din actul adițional ).
La rubrica garanți, în dreptul numelui N. S. există semnătură.
P. actul adițional nr. 10/ 24.07.2002 încheiat la contractul de contractul – linie de credit nr. 133/16.09.1999 împrumutatul s-a obligat să garanteze creditul primit și dobânzile aferente cu „ ipotecă de rang I pentru suma de 19.082 USD asupra imobilului evidențiat în CF_ B., proprietatea lui Nestian S.”( art. 7 lit. A din actul adițional ). La rubrica garanți, în dreptul numelui N. S. există semnătură.
La data de 24.06.2003 s-a încheiat la contractul – linie de credit nr. 133/16.09.1999 actul adițional nr. 11 prin care s-a prelungit linia de credit acordată prin contractul de credit nr. 133/ 16.09.1999 și actele adiționale la acesta, în sumă de 1._ lei, pentru 10 luni, până la 30.04.2004 . Garanția liniei de credit în valoare de 1._ lei a fost constituită din „ ipotecă de rang 1 pentru suma de 19.082 USD asupra imobilului evidențiat în CF_ B., proprietatea lui N. S.” ( art. 2 alin. 1 din actul adițional ). La rubrica garanți, în dreptul numelui N. S. există semnătură.
P. actul adițional nr. 12/ 22.07.2003 încheiat la contractul de contractul – linie de credit nr. 133/16.09.1999 s–a majorat linia de credit cu suma de_ lei, până la plafonul maxim de 1._ lei. Garanția liniei de credit în valoare de 1._ lei a fost constituită din „ ipotecă de rang 1 pentru suma de 19.082 USD asupra imobilului evidențiat în CF_ B., proprietatea lui N. S. „ ( art. 2 alin. 1 din actul adițional ). La rubrica garanți, în dreptul numelui N. S. există semnătură.
P. actul adițional nr. 13/ 30.04.2004 încheiat la contractul – linie de credit nr. 133/16.09.1999 între B. C. S. IMI Bank R. S.A. - S. B., pe de o parte, și S.C. Camada S.R.L. B., în calitate de împrumutat și garanți, pe de altă parte, s-a prelungit linia de credit cu suma de_ lei, până la plafonul maxim de 2._ lei. Printre garanții enumerați în actul adițional se află și N. S. . Împrumutatul a garantat creditul primit și dobânzile aferente cu „ ipotecă de rang I în favoarea S. IMI bank R. SA- S. B.- în sumă de 25.437 eur, plus dobânda indexabilă de 29 % pe an și comisioane aferente capitalului împrumutat, asupra imobilului reprezentând apartament cu 3 camere, situat în B., ., . CF nr._ B., nr. topo 8829/1/18, proprietatea doamnei Nestian S.” ( art. VI - Garanții – alin. 1 pct. 2 ) . La rubrica garanți, în dreptul numelui N. S. există semnătură. De asemenea, la anexa la actul adițional nr. 13/ 30.04.2004 la contractul de credit nr. 133/16.09.1999 la rubrica garanți, în dreptul numelui N. S. există semnătură.
La data de 03 mai 2004 s-a autentificat sub nr. 1268 de BNPA P. T. – I. G. contractul de garanție imobiliară încheiat între Nestian S., în calitate de garant, pe de o parte, și B. C. S. IMI Bank R. S.A. -S. B., pe de altă, având ca obiect garantarea obligației de rambursare a liniei de credit și a dobânzilor și comisioanelor aferente, credit acordat de B. C. S. IMI Bank R. S.A., S. B., debitorului ., în baza contractului de credit nr. 133 din data de 16.09.1999 și a actelor adiționale nr. 1 /24.03.2000 ; nr.2/25.08.2000 ; nr. 3/ 24.09.2000 ; nr. 4/ 23.03.2001 ; nr. 5/ 23.06.2004 ; nr. 6/ 21.09.2011 ; nr. 7/17.01.2002 ; nr.8/ 22.03.2002 ; nr. 9/ 21.06.2002 ; nr. 10/ 24.07.2002 ; nr. 11/ 24.06.2003 ; nr. 12/22.07.2003 și nr. 13/ 30.04.2004 și eventuale alte acte adiționale prin instituirea unui drept de ipotecă de rangul I asupra imobilului situat în loc. B., ., ., . 3 camere și dependințe cu cota de 11/660 din părțile de uz comun, înscris în CF ne._ B., sub nr. top. 8829/1/18, aflat în proprietatea garantului ipotecar cu toate modificările, extinderile și îmbunătățirile, prezente și viitoare, ale acestuia.
Dreptul de ipotecă asupra imobilului s-a constituit în favoarea Băncii Comerciale S. IMI Bank R. S.A., S. B., pentru întreaga valoare a creditului, ipoteca în sumă de 25.437 eur, la care se adaugă dobânda indexabilă aferentă creditului calculată până la rambursarea integrală a acestuia și care la data încheierii contractului de garanție imobiliară era de 29 % pe an, precum și comisioanele aferente creditului, conform contractului de credit și a actelor adiționale.
Pe contractul de garanție imobiliară apare semnătură N..
În urma efectuării expertizei tehnico – științifice de către Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. B. - raport de constatare tehnico - științifică nr._/21.10.2008 - s-a concluzionat că semnătura de la rubrica „ Giranți – N. S.” din contractul nr. 133/16.09.1999, respectiv semnăturile de la rubricile „ Garanți - Nestian S.” din actele adiționale nr. 4/ 23.03.2001 ; 7/ 17.01.2002 ; 9/21.06.2002 ; 10/24.07.2002 ; 11/24.06.2003 ; 12/22.07.2003 ; 13/30.04.2004 și din contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 1268/03.05.2004 nu au fost executate de N. S..
Imobilul proprietatea garantei ipotecare N. S. a fost adjudecat în urma licitației publice din data de 23.11.2005 - dosar execuțional nr. 31/2005 - la prețul de 31.500 eur, în favoarea adjudecatarului M. C. - S. .
Conform art. 948 din vechiul cod civil - dispoziții aplicabile în speță – una din condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții o reprezintă consimțământul valabil al părții ce se obligă.
Din punct de vedere probator, caracterul fals al semnăturii intervenientei în interes propriu N. S. de pe contractul – linie de credit nr. 133/16.09.1999 și de pe actele adiționale nr.: 4/ 23.03.2001 ; 7/ 17.01.2002 ; 9/21.06.2002 ; 10/24.07.2002 ; 11/24.06.2003 ; 12/22.07.2003 ; 13/30.04.2004, precum și din contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 1268/03.05.2004 a fost demonstrat prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din data de 19.01.2011 – dosar nr. 7417/P/ 2010, act care, deși nu are valoarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, este un act cu caracter definitiv, oficial, întocmit de un magistrat și care conține o relevanță probatorie suficientă pentru a folosi ca temei spre anularea actelor atacate . Din acest considerent, instanța a apreciat că este inutilă efectuarea unei expertize grafologice pentru a se stabili dacă semnătura de la rubrica giranți – N. S. din contractul nr. 133/ 16.09.1999, respectiv semnăturile de la rubricile garanți – N. S. din actele adiționale menționate, precum și din contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 1268/ 03.05.2004 de BNP G. I. este executată sau nu de garanta N. S. .
Lipsa semnăturii intervenientei în interes propriu N. S. de pe contractele a căror desființare se solicită echivalează cu lipsa consimțământului acesteia la încheierea actelor, ceea ce determină nulitatea absolută a acestora, însă numai cu privire la intervenienta în interes propriu N. S..
Contrar solicitării reclamantului, contractul – linia de credit nr. 133/16.09.1999 și actele adiționale mai sus enumerate nu sunt susceptibile de desființare totală, întrucât din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că la încheierea actelor au fost eludate condițiile esențiale pentru validitatea convențiilor (art. 948 din vechiul Cod civil ) de către restul părților semnatare ale contractului de credit și ale actelor adiționale aferente.
Având în vedere că intervenienta în interes propriu N. S. ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul ( lipsa semnăturii sale de pe înscrisurile a căror desființare se solicită, pierderea dreptului de proprietate asupra apartamentului obiect al contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr. 1268/ 03 mai 2004 ), în temeiul art. 57 din C.proc.civilă, instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu intervenienta în interes propriu N. S., urmând ca prezenta hotărâre să-i fie opozabilă.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta principală B. C. I. S. R. SA A., prin B. C. I. S. R. SA A. - S. B., instanța de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Nu pot fi primite afirmațiile intervenientei principale referitoare la buna sau reaua credință a intervenientei în interes propriu N. S. ( declarațiile acesteia în fața organelor de cercetare penală și apărările sale din contestațiile la executare promovate), atât timp cât proba tehnico – științifică a stabilit că N. S., în calitate de girant/ garant nu a semnat contractul de credit, actele adiționale și contractul de garanție imobiliară.
Cu privire la susținerea intervenientei în interes propriu referitoare la faptul că ,,eventuala lipsă a semnăturii valabile a unuia dintre garanți nu este cauză de nevalabilitate a contractului de credit”, deoarece garantul a semnat doar pentru opozabilitate, instanța reține că lipsa semnăturii unui girant/ garant dintr-un contract de credit nu constituie cauză de nevalabilitate a actului între părțile contractante ( împrumutător/ împrumutat / giranți semnatari ), însă în raport de girantul/ garantul care nu și-a exprimat consimțământul prin semnarea actului lipsa semnăturii acestuia se sancționează cu nulitatea absolută a contractului față de acesta. Din acest considerent instanța a dispus numai parțial desființarea contractului de credit și a actelor adiționale doar cu privire la intervenienta în interes propriu N. S., urmând ca restul dispozițiilor inserate în înscrisuri să–și păstreze valabilitatea.
Contrar susținerii intervenientei principale, contractul – linie de credit nr. 133/16.09.1999 și actele adiționale încheiate la contract au stat la baza încheierii contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr. 1268/ 03 mai 2004. În situația în care s-ar menține valabilitatea înscrisurilor mai sus evidențiate potrivit solicitării intervenientei principale s-ar încălca prevederile art. 948 din vechiul Cod civil.
Împotriva sentinței civile nr. 643/28.01.2014 pronunțată de Judecătoria B., intervenienta în interes propriu B. C. I. S. R. SA, reprezentată legal de președinte, reprezentată convențional de Societatea Civilă de Avocați,, B. și Asociații”, a exercitat calea de atac a apelului, solicitând, în principal, anularea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, care este T. B., iar, în subsidiar, schimbarea în parte a acesteia, în sensul respingerii în totalitate a cererii principale de chemare în judecată și a cererii de chemare în judecată a altor persoane care ar putea pretinde același drepturi ca și reclamantul și admiterii cererii de intervenție în interes propriu pe care a formulat-o.
În motivarea cererii de exercitare a căii de atac, autorul acesteia a arătat că acțiunea introductivă de instanță a fost formulată la data de 26.01.2011, când erau în vigoare prevederile art. 2 alin. 1 lit. a din Codul de procedură civilă, în conformitate cu care, tribunalele erau competente să judece în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard de lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
În speță, sunt îndeplinite ambele cerințe instituite de acest text de lege pentru reținerea competenței de primă instanță a tribunalului, anume natura comercială a litigiului și valoarea lui, care este mai mare de 1 miliard de lei.
În ceea ce privește fondul cauzei, apelanta a susținut că soluția pe care prima instanță a pronunțat-o este nelegală, întrucât singura afectată de motivul de nulitate invocat este partea al cărei consimțământ se pretinde a nu fi valabil, respectiv intervenienta N. S., astfel că interesul pretins lezat este unul privat, cauza trebuind să fie analizată din perspectiva regimului juridic al nulității relative.
O primă consecință a acestei calificări este lipsa calității procesuale active a reclamantului, nulitatea relativă putând fi invocată numai de partea al cărei consimțământ a fost lezat.
Apoi, în raport cu această calificare, trebuie să se constate că dreptul material la acțiune este prescris, acțiunea fiind formulată după expirarea termenului instituit de lege.
În continuarea motivării cererii de apel, apelanta a susținut că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiului egalității armelor, astfel cum acesta a fost reglementat de către jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, aceasta deoarece cererea pe care a formulat-o în sensul administrării probei cu expertiza grafologică a fost respinsă de către instanța de fond, care a apreciat că o astfel de probă nu este utilă în soluționarea cauzei, singura probă pe care s-a întemeiat soluția pe care această instanță a pronunțat-o fiind reprezentată de raportul tehnico-științific de natură grafică ce a fost întocmit de către Biroul de Expertize din cadrul Serviciului Criminalistic la IPJ B., or în cadrul procesului penal în care s-a efectuat acest raport de expertiză ea nu a avut calitatea de parte, astfel că nu a avut posibilitatea concretă de a se apăra în cadrul acelui proces.
Apoi, administrarea probei despre care s-a făcut vorbire este fără îndoială utilă soluționării cauzei, dată fiind poziția procesuală c a intervenientei N. S., exprimată în cadrul contestațiilor la executare pe care aceasta le-a formulat în anul 2005.
Astfel, prin aceste contestații la executare, partea menționată a recunoscut că a semnat în calitate de garant actele juridice a căror desființare s-a solicitat, arătând în mod expres că pentru restituirea împrumuturilor ce au fost acordate în temeiul acestor acte juridice,, am garantat cu locuințele proprietatea noastră”, așa că proba despre care s-a făcut vorbire se impune a fi administrată pentru justa soluționare a cauzei.
Apelanta a fundamentat în drept cererea de apel pe care a promovat-o pe dispozițiile art. 297 alin. 2 din Codul de procedură civilă, precum și pe textele de lege pe care le-a indicat în cuprinsul acestei cereri.
În apărare, intimatul – reclamant Ministerul Public- P. de pe lângă Judecătoria B.- a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de apel promovată împotriva sentinței civile nr. 643/28.01.2014 pronunțată de Judecătoria B..
În motivarea poziției sale procesuale, această parte a arătat în esență că, în raport cu dispozițiile art. 159 indice 1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, partea apelantă nu poate invoca prin cererea de exercitare a căii de atac excepția lipsei competenței materiale a primei instanțe, o astfel de excepție trebuind să fie invocată în termenul instituit de acest text de lege.
A mai arătat intimatul menționat în susținerea poziției sale procesuale că, în mod corect, judecătorul fondului a stabilit că lipsa semnăturii intimatei N. S. are semnificația juridică a lipsei consimțământului acesteia la perfectarea actelor juridice din litigiu, astfel că sancțiunea ce operează este aceea a nulității absolute.
Apoi, trebuie să se constate că Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria B.- a promovat cererea de chemare în judecată în conformitate cu dispozițiile art. 45 din codul de procedură civilă coroborat cu cele ale art. 245 alin. 1 lit c indice 1 din Codul de procedură penală, astfel că nu se poate reține lipsa legitimității procesuale active a acestuia.
De asemenea, trebuie să se constate că, în cazul în care se pune în discuție prescripția dreptului material la acțiune, data de la care se impune a fi calculat termenul de prescripție este data la care a fost adoptată soluția în cadrul litigiului penal, de la acea dată Ministerul Public putea sesiza instanța civilă în conformitate cu dispozițiile legale anterior indicate.
În continuarea motivării poziției sale procesuale, partea menționată a arătat că nu se poate reține că părții apelante i-au fost încălcate cu ocazia judecării în primă instanță a cauzei drepturile procesuale, întrucât proba pe care aceasta a solicitat-o a fost pusă în discuția contradictorie a părților de către instanța de fond, iar soluția pe care aceasta a pronunțat-o a fost motivată în fapt și în drept.
De asemenea, trebuie să se rețină că, partea apelantă putea exercita calea de atac a plângerii împotriva soluției ce a fost pronunțată în procesual penal în situația în care aprecia că această soluție este de natură să îi vatăme drepturile și interesele, or partea menționată nu a uzat de o astfel de cale de atac.
Soluționarea cererii de apel ce constituie obiectul prezentului dosar a fost suspendată, în conformitate cu prevederile art. 155 indice 1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin încheierea ședinței publice din data de 9 mai 2014, pentru considerentele expuse în cuprinsul acesteia, judecata fiind reluată ca urmare a celor dispuse prin încheierea ședinței publice din data de 5.12.2014, pentru motivele de fapt și de drept indicate în cuprinsul acesteia.
În procedura de soluționare a căii de atac a apelului nu au fost administrate probe, instanța respingând la termenul de judecată din data de 5.12.2014 cererea în probațiune ce a fost formulată de partea apelantă, potrivit celor consemnate în încheierea acestui termen de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art. 295 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, iar în acest sens constată și reține următoarele:
Art. 159 indice 1 din Codul de procedură civilă adoptat în anul 1865, aplicabil în cauza de față în raport cu data la care au fost sesizate instanțele judecătorești, stipulează că necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de judecător în orice stare a pricinii.
Necompetența materială sau teritorială de ordine publică poate fi invocată de către părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.
Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către părți prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
Potrivit prevederilor art. 159 alin. 1 pct. 2 din același act normativ, necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de un alt grad.
Dispozițiile legale anterior indicate și analizate reglementează instituția juridică a necompetenței instanțelor judecătorești, stabilind modalitatea și termenul în care poate fi invocată această instituție de drept în cadrul unui proces civil.
Astfel cum rezultă din cuprinsul acestor prevederi legale, necompetența materială a instanțelor judecătorești este de ordine publică și ea poate fi invocată numai în fața primei instanțe, cel mai târziu până la data începerii dezbaterilor asupra fondului, de către părțile din proces sau de către instanța de judecată.
Așa fiind, instanța de apel constată că, în conformitate cu dispozițiile legale precitate, partea apelată putea invoca excepția lipsei competenței materiale a Judecătoriei B. de soluționare în primă instanță a cauzei, în sensul celor expuse în cererea de exercitare a căii de atac, numai în fața primei instanțe, cel mai târziu până la data la care instanța menționată a deschis dezbaterile asupra fondului, partea menționată neavând posibilitatea de a invoca această excepție direct în cadrul căii de atac a apelului pe care a exercitat-o împotriva sentinței civile nr. 643/28.01.2014 pronunțată de Judecătoria B..
Față de considerentele ce preced, tribunalul constată că nu poate fi primit primul motiv pe care partea apelantă l-a invocat în susținerea cererii de apel ce constituie obiectul prezentului dosar.
În legătură cu natura sancțiunii ce intervine în cauza de față, în raport cu motivele pentru care partea intimată – reclamantă a sesizat instanțele judecătorești, despre care partea apelantă a făcut vorbire în cererea de exercitare a căii de atac, tribunalul constată următoarele:
Consimțământul este o condiție de fond, esențială și generală a actului juridic civil care desemnează exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil.
Așa fiind, în cazul în care această cerință esențială de valabilitate a unui act juridic civil nu este îndeplinită, sancțiunea care intervine este aceea a nulității absolute, așa cum în mod legal și temeinic a statuat judecătorul fondului, întrucât actul juridic perfectat fără consimțământul uneia dintre persoanele indicate în cuprinsul acestuia ca având calitatea de parte contractantă este de natură să lipsească acest act juridic de efectele juridice urmărite prin încheierea lui, deoarece nu există acordul de voință solicitat ca o condiție esențială a nașterii raportului juridic civil.
Așa fiind, instanța de apel constată că, în mod corect, prima instanță a analizat cererea dedusă ei spre soluționare prin raportare la principiile ce guvernează regimul juridic al sancțiunii nulității absolute, atât sub aspectul legitimității procesuale a acelui care poate promova o acțiune în constatarea intervenirii acestei sancțiuni, cât și sub aspectului termenului în care se impunea a fi exercitat dreptul de a solicita în instanță aplicarea acestei sancțiuni în privința unui act juridic determinat.
Mai mult decât atât, în cauza de față instanțele judecătorești au fost sesizate de către Ministerul Public în conformitate cu dispozițiile art. 45 din Codul de procedură civilă (1865) coroborat cu cele ale art. 245 alin. 1, lit. c indice 1 din Codul de procedură penală (1968), pentru desființarea unui act juridic ce s-a dovedit a fi fals în cadrul cercetării penale, în situația în care s-a stabilit că autorul falsului nu poate fi trimis în judecată, astfel că nu se poate valida susținerea pe care partea apelantă a făcut-o în sensul că în cauză trebuie să opereze excepția lipsei calității procesuale active a autorul actului de învestire a instanței.
Apoi, în ceea ce privește termenul în care instanțele judecătorești puteau fi sesizate cu scopul de a constata și de a aplica sancțiunea nulității absolute a actelor juridice din litigiu, tribunalul observă, așa cum a reținut anterior, că acest aspect trebuie să fie soluționat prin raportare la principiile ce guvernează regimul juridic al nulității absolute, în conformitate cu care acțiunea în nulitatea unui act juridic civil poate fi promovată oricând, în privința unei astfel de acțiuni neoperând termenul de prescripție de trei la care autorul cererii de exercitare a căii de atac a făcut referire în cuprinsul acestei cereri.
În legătură cu motivul de apel care vizează încălcarea de către judecătorul fondului a principiului egalității armelor în cadrul procesului civil de față, instanța de apel observă că acesta este, la rândul său, nefondat, pentru considerentele ce succed:
Așa cum în mod corect a reținut Judecătoria B., lipsa consimțământului intimatei N. S. la perfectarea actelor juridice supuse analizei a fost constatată prin rezoluția procurorului emisă în data de 19.01.2011 în dosarul nr. 7417/P/2010, pe baza unei probe științifice reprezentată de expertiza realizată de către Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ B..
Rezoluția procurorului dată în dosarul penal mai sus indicat nu a fost contestată de către persoanele interesate în termenele și în modalitățile instituite de Codul de procedură penală, astfel că cele consemnate în cuprinsul său au dobândit caracter definitiv, putând fi invocate ca mijloc de probă în cadrul prezentului proces civil.
Sub acest aspect, este de menționat că partea apelantă putea uza de prevederile art. 278 din Codul de procedură penală(1968), care stipulează că orice persoană care consideră că prin actul procurorului i-au fost lezate interesele legitime poate formula plângere împotriva acestui act, în primă etapă la prim procurorul unității de parchet, iar ulterior, în cazul respingerii acesteia, la instanța competentă a judeca în primă instanță cauza, or această parte nu a exercitat căile de atac instituite de prevederile legale anterior menționate.
Apărarea pe care titularul cererii de exercitare a căii de atac a formulat-o în sensul că nu a fost parte în cadrul litigiului penal ce s-a finalizat prin rezoluția procurorului despre care s-a făcut vorbire anterior, astfel că nu a cunoscut actul pe care acesta l-a emis, nu poate fi primită, întrucât cel mai târziu la data la care a înțeles să formuleze cererea de intervenție în cadrul procesului civil de față, această parte a luat cunoștință de cuprinsul acestui act al procurorului și putea uza de prevederile legale despre care am făcut vorbire anterior.
Așa fiind, tribunalul, pentru considerentele mai sus expuse, constată că, în mod corect, judecătorul fondului a statuat în sensul că nu se impune ca în cauza de față să fie administrată proba cu expertiza tehnică grafologică, întrucât aspectele ce se doreau a fi dovedit prin administrarea acestei probe au fost stabilite cu caracter definitiv prin rezoluția emisă de procuror în cadrul dosarul penal nr. 7417/2010,.
De asemenea, în mod legal și temeinic, judecătorul fondului a stabilit că nu prezintă relevanță în cauza de față atitudinea subiectivă a intimatei N. S. și nici cele indicate de către aceasta în cadrul contestațiilor la executare pe care le-a promovat, întrucât analiza instanței trebuie să se circumscrie, conform prevederilor art. 129 alin. 6 d in Codul de procedură civilă( 1865) doar verificării incidenței cauzei de nulitate absolută pe care intimatul – reclamant a invocat-o în susținerea cererii de chemare în judecată pe care a promovat-o, cauză de nulitate care nu este influențată de elementele la care partea apelantă a făcut referire atât în cererea de intervenție, cât și în cererea de exercitare a căii de atac pe care le-a promovat.
Așa fiind, tribunalul, față de considerentele ce preced, reține că Judecătoria B. a stabilit în mod corect situația de fapt și a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale incidente, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 296 din Codul de procedură civilă, va respinge ca nefondată cererea de apel suspusă judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge cererea de apel formulată de apelanta B. C. I. S. R. SA – S. B., cu sediul în Municipiul B., .. 1962, reprezentată legal de președinte, reprezentantă convențional de Societatea Civilă de Avocați B. & Asociații, în contradictoriu cu intimații N. S., cu domiciliul procesual ales situat în Municipiul B., ., M. D. și M. O., cu ultimul domiciliu cunoscut situat în Municipiul B., .. 26, părți ce au fost citate prin publicitate, și Ministerul Public-P. de pe lângă Judecătoria B., împotriva sentinței civile nr. 643/28.01.2014 pronunțată de Judecătoria B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 12.12.2014.
Președinte, L. S. | Judecător, A. B. | |
Grefier, D. P. |
Red.L.S. 09.03.2015
Tehnored.D.P. 09.03.2015 – 7 ex
Jud fond A. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 210/2015. Tribunalul BRAŞOV | Legea 10/2001. Decizia nr. 22/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
