Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 15-10-2015, Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 1121/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL BRASOV
SECTIA I CIVILA
Dosar nr._ Decizia civilă nr. 1121/.>
Ședința publică din data de 15.10.2015
Completul compus din
Președinte – R. M. C.
Judecător – P. M.
Grefier – C. C.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului civil declarat de apelanții pârâți S. N. și S. M. D. împotriva sentinței civile nr. 191/2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamantă Asociația de proprietari de apartamente U. 5 – prin reprezentant legal, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinit fără citarea părților.
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25.09.2015 încheierea acestui tribunal făcând parte integrantă din prezenta decizia și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la 09.10.2015 și apoi pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată că prin Sentința civilă nr.191 pronunțată în ședința Camerei de Consiliu din data de 13.01.2015, Judecătoria B. a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI DE A. U. 5 în contradictoriu cu pârâții S. N. și S. M. D. și au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma 4.338,76 lei din care 3.082,74 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei ianuarie 2012 – aprilie 2014 și 1.256,02 lei reprezentând penalități de întârziere aferente calculate pentru perioada restantă, precum suma de 320 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că așa cum rezultă din susținerile reclamantei și din extrasul de carte funciară aflat la fila 14 din dosar, pârâții sunt proprietarii imobilului situat în B., ., ..
Potrivit înscrisului de la fila 13 din dosar și listelor de plată aferente perioadei restante, pentru apartamentul nr. 3 situat în B., ., ., jud. B. se înregistrează datorii la plata întreținerii constând în cheltuieli de întreținere neachitate în cuantum de 3.082,74 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 46 din legea nr. 230/2007 privind asociațiile de proprietari „Toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari”, iar dispozițiile art. 50 din același act normativ prevăd că “ Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.”.
Din probele administrate în cauză instanța a reținut că pârâții sunt proprietarii imobilului situat în B., ., ., ..
Pârâții prin întâmpinarea formulată, nu au contestat debitul principal și a declarat că sunt de acord cu plata acestuia.
În baza celor de mai sus, instanța de fond a constatat justificate pretențiile reclamantei, pretenții bazate pe existența unui debit ce întrunește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1025 și următoarele din codul de procedură civilă ce reglementează procedura cu privire la cererile cu valoare redusă.
Având în vedere cele mai sus menționate, prima instanța a apreciat că cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata sumelor restante cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru imobilul situat în B., ., . aferente perioadei ianuarie 2012 – aprilie 2014 este întemeiată și, în consecință, urmează a o admite.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă, acestea sunt pe deplin justificate față de dispozițiile art. 49 alin.1 din legea nr. 230/2007 potrivit cu care “Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat” și față de Hotărârea Adunării Generale din data de 28.03.2014 – fila 15 -.
P. cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata de penalități de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, fiind respectate astfel dispozițiile legale mai sus menționate și hotărârea Adunării Generale a membrilor acesteia.
În ceea ce privește cererea reclamantei de eșalonare a plății sumelor pretinse de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată, instanța de fond a reținut că aceasta nu a făcut nici un fel de dovadă a faptului că se confruntă cu greutăți materiale care o împiedică să achite sumele de bani pretinse prin acțiune. De asemenea, instanța a avut în vedere și poziția procesuală a reclamantei, care, în conformitate cu dispozițiile art. 1490 din codul civil, se opune la acordarea pentru pârâtă a unei eșalonări la plată. De asemenea, instanța a mai reținut că de la data formulării acestei cereri și până la momentul pronunțării prezentei hotărâri pârâții nu au făcut nici un fel de dovadă a demersurilor întreprinse în vederea achitării debitului restant.
Având în vedere cele mai sus menționate, instanța de fond a considerat întemeiată cererea reclamantei, urmând a fi admisă în sensul că va dispune obligarea pârâților la plata sumei de 4.338,76 lei din care 3.082,74 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei ianuarie 2012 – aprilie 2014 și 1.256,02 lei reprezentând penalități de întârziere aferente calculate pentru perioada restantă.
În baza dispozițiilor art. 453 cod procedură civilă, instanța de fond, reținând culpa procesuală a pârâților, a dispus obligarea acestora și la plata către reclamantă a sumei de 320 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care 20 lei constând în taxă pentru eliberare extras CF – conform chitanței de la fila 9 - și 300 lei constând în onorariu avocațial, conform chitanței de la fila 10.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal pârâții S. N. și S. M. D., solicitând desființarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de eșalonare a plății în 15 rate lunare egale cu prioritate asupra datoriilor ajunse la scadență și apoi asupra penalităților și respingerea cererii reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel, pârâții au arătat că este admisibilă cererea de eșalonare a debitului în 15 rate lunare, ținând cont de aptul că posibilitățile lor financiare sunt mult inferioare contravalorii debitului pretins.
Cu privire la cheltuielile de judecată, s-a învederat că au recunoscut la primul termen de judecată la care au fost legal citați pretențiile reclamantei și nu s-a probat punerea lor în întârziere, anterior formulării cererii introductive.
În drept, au fost invocate prevederile art.466, art.470, 477, 451 Cod pr. civ.
Cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform prevederilor art.50 alin.2 din L. nr.230/2007.
Intimata reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI DE A. U. 5 a depus întâmpinare (f.62-63) prin care a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a învederat că se opune unei eșalonări a plății întrucât debitul pe care îl au apelanții față de reclamantă a crescut considerabil raportat la momentul introducerii acțiunii iar în ce privește cheltuielile de judecată, să se aibă în vedere culpa procesuală și faptul că la data de 18.03.2014 le-a fost comunicată somația nr.132/17.03.2014.
Apelanții pârâți au depus răspuns la întâmpinare (f.73-74) prin care s-a susținut că situația lor financiară precară este reală și dovedită cu actele de la dosar.
În apel, nu s-au administrat probe noi.
Analizând sentința apelată prin prisma înscrisurilor depuse la dosar și a motivelor de apel invocate, tribunalul constată următoarele:
Apelanții pârâți au recunoscut în fața instanței de fond pretențiile reclamantei, în cuprinsul formularului de răspuns prevăzut de art.1029 alin.3 Cod pr. civ. însă au solicitat ca plata debitului să se facă în rate egale lunare a câte 300 lei.
Tribunalul reține că în realitate apelanții pârâți au solicitat acordarea unui termen de grație în condițiile art.397 alin.3 Cod pr. civ. care instituie posibilitatea pentru instanța de judecată de a da un termen pentru executarea hotărârii.
Așadar, textul de lege menționat prevede această posibilitate, prin derogare de la dispozițiile art.1490 cod civil care instituie principiul indivizibilității plății însă termenul de grație se poate acorda numai motivat și cu respectarea condițiilor stabilite la art.397 alin.3 Cod pr. civ.
Astfel, textul de lege menționat stabilește că nu se va putea acorda un termen de grație dacă debitorului i s-a acordat un termen rezonabil de plată de către creditor ori a avut posibilitatea să execute într-un termen rezonabil, calculat de la data comunicării cererii de chemare în judecată, în condițiile art.1522 Cod civil.
În speță, tribunalul reține că apelanții pârâți au beneficiat de un termen rezonabil în care ar fi putut să-și execute obligația de plată, începând cu data comunicării cererii de chemare în judecată, în luna septembrie 2014 și până la data pronunțării deciziei din apel însă debitul pretins de către reclamantă nu a fost stins ci dimpotrivă, debitul s-a majorat, astfel cum rezultă din situația depusă de către reclamantă în apel (f.65 dosar apel).
În consecință, nu se poate acorda un termen de grație pentru executarea hotărârii, nefiind îndeplinite condițiile stabilite de art.397 alin.3 Cod pr. civ.
În ce privește cheltuielile de judecate acordate de către instanța de fond, potrivit art.454 Cod pr .civ., pârâtul care recunoaște la primul termen de judecată pretențiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către creditor sau se afla de drept în întârziere.
Totodată, conform art.1522 Cod civil, debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligației, fie prin cererea de chemare în judecată iar dacă prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notificarea se comunică debitorului prin executor judecătoresc sau prin orice alt mijloc care asigură dovada comunicării.
Intimata reclamanta a depus somația nr.132/17.03.2014 însă nu a făcut dovada comunicării acesteia către apelanți pârâți, motiv pentru care nu se poate reține că a operat o punere în întârziere în condițiile art.1522 Cod civil.
În aceste condiții, pârâții care au recunoscut la primul termen de judecată pretențiile reclamantei nu mai pot fi obligația la plata cheltuielilor de judecată suportate de către creditoare.
În consecință, conform prevederilor art. 480 alin. 2 Cod pr. civ., tribunalul urmează a admite apelul declarat de către pârâți și a schimba în parte sentința apelată în sensul exonerării pârâților de plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, va fi respinsă solicitarea intimatei reclamante de obligare a apelanților pârâți la plata cheltuielilor de judecată din apel întrucât apelul acestora fiind admis, nu se poate reține culpa procesuală a apelanților pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de apel formulată de către apelanții S. N., CNP_ și S. M. D., CNP_, ambii cu domiciliul în B., ., ., . în contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI DE A. U. 5, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetului de Avocat A. A. din B., ., ., ., împotriva Sentinței civile nr. 191 din 13.01.2015 a Judecătoriei B., pe care o schimbă în parte și în consecință înlătură din dispozitivul sentinței mențiunea privind obligarea pârâților la plata către reclamantă sumei de 320 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
Păstrează restul dispozițiilor sentinței apelate
Respinge solicitarea intimatei reclamante privind obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15.10.2015.
Președinte, Judecător,
R. M. C. P. M.
Grefier,
M. D.
Red. R. C./14.12.2015
Tehnored. M.D./14.12.2015
5 ex.
Judecător fond C. A. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1054/2015. Tribunalul BRAŞOV | Întoarcere executare. Decizia nr. 435/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
