Întoarcere executare. Decizia nr. 435/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 435/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 435/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 435/R/2015
Ședința publică de la data de 20.10.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. B.
JUDECĂTOR - L. P.
JUDECĂTOR - D. M.
GREFIER - L. P.
P. astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de revizuentul M. C. G. împotriva Deciziei civile nr. 642/R/2014 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimatul C. NICUȘOR, având ca obiect „constatare nulitate act juridic”.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 28.09.2015, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 13.10.2015 și, ulterior pentru această dată, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că,
P. Sentința civilă nr. 2437, pronunțată la data de 05.03.2015, în dosarul nr._/196/2013, Judecătoria B. a hotărât următoarele:
A respins ca nefondată excepția prescripției invocată de pârâta A. P. A. A. S. BUCUREȘTI.
A admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta A. P. A. A. S. BUCUREȘTI.
A obligat pârâta să achite reclamantei suma de 47.037,46 lei actualizată cu indicele de inflație și dobândă legală.
P. a hotărî în acest sens Judecătoria B. a constatat următoarele:
Pe rolul acestei instanțe a fost înregistrată la data de 20.09.2013 cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în insolvență, în contradictoriu cu pârâta A. P. A. A. S. prin care a solicitat obligarea acesteia la restituirea sumei de 47.037,46 lei, actualizată cu indicele de inflație și dobândă legală, sumă reținută din contul reclamantei deținut la Banca Comercială Carpatica, în baza Ordinului nr. 138/12.11.2010 emis de A. P. A. A. S..
În motivarea în fapt a cererii se arată că urmare soluției din dosarul nr._/197/2010 se impune restituirea sumei, executarea fiind anulată.
Nu s-a indicat temeiul de drept al cererii introductive.
S-a precizat temeiul în cursul judecății ca fiind art. 404 ind. 2 alin.3 C.pr.civ. 1865.
P. întâmpinare, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune conform art. 49 din O.U.G. 51/1998 unde se arată că termenul de prescripție a acțiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S. este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acțiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt.
Termenul prevăzut la alin. 1, pentru acte sau fapte anterioare legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență, curge de la data intrării în vigoare a acesteia.
Pe fond a cerut respingerea cererii, pe motiv că instanța nu a anulat poprirea iar cererea de întoarcere a executării atunci formulată, a fost respinsă.
În probațiune, instanța a administrat înscrisurile depuse în copie la dosar.
Analizând actele dosarului, instanța de judecată a reținut că:
Pârâta A. P. A. A. S. a emis Ordinul 138/12.11.2010 de înființare a popririi asupra oricăror sume prezente și viitoare existente în conturile de orice natură deschise la toate filialele instituțiilor de credit de către debitorii A.A.A.S. identificați în anexa Ordinului.
Este de observat că pârâta nu a atașat anexa Ordinului 138.
Sub nr._/197/2010, S.C. A. S.A. a formulat în justiție o contestație la executare în contradictoriu cu intimata A. P. A. A. S. (A.V.A.S.) și a solicitat să se admită excepția prescripției extinctive a dreptului de a cere executarea silită, sa se dispună anularea titlului executoriu reprezentat de înștiințarea de plata nr. 320/08.01.2004, somația emisa de C.A.S. B. nr. 1887/12.02.2003, titlul executoriu nr. 851/11.02.2003, să se anuleze adresa de comunicare a titlului executoriu nr. VP4/2832/ 03.11.2010 si a oricăror acte de executare efectuate de A. în contra contestatoarei, sa se admită excepția autorității de lucru judecat.
In motivarea contestației, S.C. A. S.A. a arătat ca izvorul creanței reprezintă contribuție restanta la data de 30.06.2003, astfel încât, dacă se raportează la termenul de prescripție de 7 ani prevăzut de O.G. nr. 51/1998 creanța este prescrisă.
Titlul executoriu rectificativ nr. 320/08.01.2004 cuprinde doar o actualizare a penalităților calculate la creanța principala.
Pe fond, se arăta ca S.C. A. S.A. este scutita de la plata obligațiilor bugetare restante, prin O.U.G. nr. 115/2003.
P. Sentința civilă_/2011 din dosar nr._/197/2010 contestația a fost respinsă, iar în recurs a fost pronunțată Decizia civilă nr.960/R/ 13.07.2012 de către Tribunalul B..
S-a reținut prin decizie că cererile formulate în fața instanței de fond și reevocate în recurs sunt cele referitoare la anularea adresei de comunicare a titlului executoriu VP4/2832 din 3.11 2010, înștiințarea de plată rectificativă 320/2004 și orice acte de executare silită efectuate de către A.A.A.S. Cu privire la acestea, instanța de recurs a reținut că prin Protocolul 32/2003, încheiat în considerarea art. 1 din O.U.G. 95/2003 între C.N.A.S. și intimată, aceasta a preluat creanțele bugetare restante în vederea recuperării lor.
În ce privește legalitatea procedurii de executare a creanțelor bugetare s-a constatat că potrivit art. 13 alin. 1 din O.U.G. nr. 51/1998, cesiunea creanțelor este supusă dispozițiilor art. 1391 cod civil 1864. S-a mai reținut că obiectul protocolului l-au constituit creanțe bugetare restante la data de 30.06.2003 și actualizate la data de 10.11.2003, pentru care creditorul cedent deținea titluri de creanță legal constituite.
În considerentele deciziei civile, se mai arată că prin înștiințarea de plată din 08.01.2004 s-a procedat la efectuarea unor acte întemeiate pe prevederile art. 6 alin. 2 din O.U.G. 95/2003 și actele nu au la bază un titlu legal constituit deoarece potrivit art. 3 din O.U.G. 115/2003 privind privatizarea S.C. R. S.A., aceasta și filialele sale, printre care și contestatoarea, au fost scutite de plata obligațiilor bugetare restante datorate și neachitate la data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor de stat.
Exonerarea contestatoarei de plata obligațiilor restante la data de 30.06.2003 rezultă din lege, se mai arată în considerentele hotărârii. „Scutirea a fost instituită prin O.U.G. 115/2003, Legea 560/2004 de aprobare și modificare a acesteia, nu are nici o influență asupra datei la care s-a instituit măsura”.
Instanța de recurs a mai reținut că în ce privește solicitarea de anulare a celorlalte acte de executare acestea nu au fost indicate cu exactitate, motiv pentru care petitul a fost respins. A fost modificată în parte Sentința civilă_/2011 în sensul admiterii în parte a contestației la executare formulată de contestatoarea S.C. A. S.A. în contradictoriu cu intimata A.A.A.S.; au fost anulate adresa de comunicare a titlului executoriu nr. VP4/2832 din 3.11.2010 și înștiințarea de plată rectificativă 320/ 8.01.2004.
În cauza de față, ca acte de executare emise împotriva reclamantei instanța reține că acestea au fost adresa de comunicare a titlului executoriu nr. VP4/2832 din 3.11.2010 și înștiințarea de plată rectificativă 320/8.01.2004. Intimata nu a făcut dovada emiterii altor acte de executare.
Odată ce aceste acte (depuse în copie la filele 24-26) au fost anulate irevocabil, se constată că nu mai subzistă temei pentru reținerea sumei de către A.A.A.S. Reclamanta a depus fișe bancare ce poartă ștampila Băncii Comerciale Carpatica dovedind poprirea unor sume în baza Ordinului 138 (fila 7-15).
Pârâta apreciază că cererea reclamantei nu poate fi primită deoarece în recurs s-a respins cererea de întoarcere a executării.
Se constată din cuprinsul deciziei civile 961/13.07.2012 că această afirmație este nefondată. Apoi, deși Ordinul nr. 138/2010 emis de A.A.A.S. nu a fost anulat, cum învederează pârâta, instanța constată că acesta nu individualizează un debitor anume sau o creanță anume, anexa nu a fost atașată de intimată și oricum titlul în privința reclamantei fiind înștiințarea de plată rectificativă 320/8.01.2004 anulată conform celor mai sus arătate, se concluzionează că nu mai există temei pentru executare.
Excepția prescripției este nefondată deoarece în speță reclamanta nu a introdus o acțiune în pretenții de sine stătătoare ci o cerere de întoarcere a executării, consecință firească a anulării actelor de executare, fiind aplicabil termenul general de prescripție.
Față de considerentele expuse, a respins ca nefondată excepția prescripției invocată de pârâta A. pentru A. A. S. București.
A admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta A. P. A. A. S. .
A obligat pârâta să achite reclamantei suma de 47.037,46 lei actualizată cu indicele de inflație și dobândă legală conform O.G. 9/2000 în vigoare la data executării.
Împotriva a cestei sentințe a declarat recurs A. P. A. A. S. - A.A.A.S., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare instanței competente, iar în subsidiar modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În expunerea de motive recurenta a arătat următoarele:
Prima instanță a lăsat nesoluționată excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, excepția invocată prin întâmpinarea depusă la dosar în termenul legal.
În temeiul dispozițiilor art. 109 raportat la prevederile art. 112 alin 3 C.pr.civ., cel ce pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie sa facă o cerere înaintea instanței, iar aceasta trebuie sa cuprindă pe lângă celelalte cerințe impuse de lege și obiectul cererii si valoarea lui, după prețuirea reclamantului.
Față de cele învederate ținând cont de caracterul pecuniar al cererii, se pune în discuție in prezenta speța si timbrarea corespunzătoare în conformitate cu prevederile Legii 146/1997 privind taxele judiciare de timbru cu modificările și completările ulterioare, situație față de care va solicită verificarea achitării taxei de timbru, iar in cazul neachitării acesteia solicită anularea cererii de chemare în judecată ca netimbrată (insuficient timbrată), conform dispozițiilor art. 20 din actul normativ precitat.
De asemenea, deși a invocat in termen legal excepția necompetentei materiale si teritoriale a Judecătoriei B., instanța de fond a trecut si peste această excepție, fără a o pune in discuția pârtilor, în opinia sa consideram că sentința civilă atacata a fost pronunțata de o instanța necompetenta material si teritorial și solicitam casarea acesteia si trimiterea cauzei spre competenta soluționare instanței competente.
Din conținutul cererii de chemare in judecata rezulta faptul ca ne aflam într-un litigiu izvorât din procedura executării silite, conform O.U.G. 51/1998.
Potrivit art. 45 din O U.G. 51/1998 "Cererile de orice natura privind drepturile si obligațiile in legătura cu activele bancare preluate de A.V.A.S. (actualmente A.A.A.S.), inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice si juridice, altele decât debitorii definiți la art. 38, sunt de competenta curții de apel în a cărei raza teritoriala se afla sediul sau, după caz, domiciliul paratului si se judeca de urgenta si cu precădere."
În contextul în care A.A.A.S. are calitate de parata în cauza, iar sediul acesteia se afla in municipiul București, competenta materiala si teritoriala de judecare a cererii aparține Curții de Apel București.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și, trimiterea cauzei spre competenta soluționare Curții de Apel București.
Pe fondul recursului înțelege sa critice soluția pronunțata de către instanța de fond sub aspectul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune a reclamantei.
Dispozițiile ari 49 din O.U.G. 51/1998 prevăd: "Termenul de prescripție a acțiunilor îndreptate împotriva A.A.A.S. este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia sa se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acțiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data încheierii actului daca legea nu prevede un termen mai scurt".
Reclamanta solicită întoarcerea executării ca urmare a unei hotărârii judecătorești pronunțata de Tribunalul B. în dosarul nr._/197/2010 rămasa irevocabilă
Având în vedere ca reclamanta a fost parte în litigiul menționat se presupune ca luat cunoștința de soluția data de instanța la data pronunțării, respectiv la data de 13.07.2012.
Potrivit dispozițiilor speciale mai sus arătate, reclamanta avea la dispoziție un termen de 6 luni de la data pronunțării hotărârii menționate pentru a formula o cerere de chemare in judecata împotriva A.A.A.S.
Luând în considerare faptul ca acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar a fost promovata ulterior expirării termenului special de prescripție, prevăzut de O.U.G. 51/1998 republicată, solicită instanței admiterea excepției prescripției si respingerea acțiunii ca prescrisă.
Cu privire la solicitarea de restituire a sumei de 47.037,46 lei, învederează instanței ca în mod nelegal instanța de fond a îmbrățișat susținerile reclamantei în ceea ce privește anularea executării efectuate de A.A.A.S. deși acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, așa cum se poate constata din actele dosarului rezulta fără putere de tăgada faptul ca instanța de judecata prin Decizia civila nr. 961/R/13.07.2012, hotărâre pe care îsi întemeiază reclamanta cererea, nu a anulat nici măsura înființării popririi (ordinul A.A.A.S. nr. 138/2010) si nici actele de executare efectuate de către A.A.A.S.
Mai mult decât atât, deși s-a solicitat instanța nu a dispus, prin hotărârea menționată întoarcerea executării.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 și 312 C.pr.civ. și O.U.G. nr. 51/1998.
În probațiune, recurenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea de recurs este scutită de obligația de plată a taxei judiciare de timbru.
În recurs, intimata S.C. A. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate.
În cuprinsul întâmpinării intimata a arătat următoarele:
În ceea ce privește excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, învederează că S.C. A. S.A. a formulat cerere acordare a facilităților, asupra căreia instanța s-a pronunțat.
De asemenea, în speță sunt incidente prevederile art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, astfel încât instanța nu poate dispune anularea cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește excepția de necompetență materială și excepția de necompetență teritorială, acestea au fost puse în discuție, iar instanța de fond s-a pronunțat asupra lor respingându-le ca neîntemeiate, având în vedere dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, prima instanță în mod corect a stabilit că drepturile pretinse nu sunt prescrise.
Sub aspectul fondului, hotărârea primei instanțe este temeinică și legală.
P. întâmpinarea depusă intimata nu a solicitat administrarea de probe.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința recurată în raport cu motivele de recurs invocate de recurentă, apărările intimatei actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată că cererea de recurs este întemeiată.
Astfel, prin Încheierea de la termenul de judecată de la data de 17.06.2014, Judecătoria B. a respins excepția necompetenței materiale și teritoriale a acestei instanțe, reținând că prevederile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, au fost abrogate.
Obiectul cauzei îl constituie întoarcerea executării silite, respectiv cererea intimatei S.C. A. S.A. privind restituire de către recurenta A. P. A. A. S., a sumei de 47.037,46 lei, poprită în urma Ordinului nr. 138/12.11.2010, în cadrul unei proceduri de executare silită.
Față de obiectul cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 4042 alin. 3 C.pr.civ., văzând și Decizia nr. 5/2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, competența soluționării cererii de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare, aparține instanței de executare, respectiv judecătoriei.
În considerentele deciziei anterior evocate, Înalta Curte de Casație și Justiție, a reținut existența unor situații de excepție, care fac trimitere la o altă instanță de executare în afara judecătoriei, printre aceste excepții fiind menționată și cea care derivă din dispozițiile art. 45 din O.U.G. 51/1998, conform cărora „Cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice, altele decât debitorii definiți la art. 38, sunt de competența Curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului și se judecă de urgență și cu precădere.”
Executarea silită a cărei întoarcere s-a solicitat de către intimată, s-a realizat sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă și a reglementărilor procedurale abrogate odată cu acesta, astfel încât în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, cererile sau contestațiile legate de această executare se soluționează în conformitate legile de procedură existente la momentul începerii executării.
Având în vedere că dispozițiile de procedură cuprinse în art. 45 din O.U.G. 51/1998 erau în vigoare la momentul începerii executării silite a cărei întoarcere se solicită, fundamentul juridic al instituției întoarcerii executării și trăsătura definitorie de „contestație specială la executare”, instanța constată sub aspect material și teritorial, competența soluționării cererii de întoarcere a executării silite pendinte, aparține curții de apel în a cărei rază își are sediul recurenta, respectiv Curții de Apel București.
P. urmare, văzând și dispozițiile art. 159 alin. 1 pct. 2, art. 158 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 1 și 6 C.pr.civ., excepția de necompetență materială a Judecătoriei B. va fi admisă, iar pe cale de consecință cauza va fi trimisă spre competentă soluționare Curții de Apel București.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite excepția de necompetență materială a Judecătoriei B..
Admite cererea de recurs formulată de recurenta AUTORITATRA P. A. A. S. - A.A.A.S. (fosta A.V.A.S.), cu sediul în București, . Serbănescu, nr. 50, sector. 1, împotriva Sentinței civile nr. 2437, pronunțată de Judecătoria B. la data de 05.03.2015, în dosarul nr._ .
Casează sentința recurată.
Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 octombrie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător, M. B. L. P. D. M.
Grefier,
L. P.
P. grefier în concediu medical,
semnează grefier șef Secția I Civilă
I. M.
Redactat jud. DM/09.02.2016
Tehnored. NC/10.02.2016
Jud. fond MA
2 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 15-10-2015, Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 436/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
