Constatare nulitate act juridic. Hotărâre din 05-02-2015, Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 53/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.53/R
Ședința publică din data de 05.02.2015
PREȘEDINTE –V. M.
JUDECĂTOR-C. D.-P.
JUDECĂTOR- I. L.
GREFIER- D. A.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării recursului formulat de recurenții-reclamanți M. G. și P. V., împotriva Sentinței civile nr. 416/02.04.2014, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți Orașul Râșnov prin P. și T. M., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în data de 29.01.2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 05.02.2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 416 din 02.04.2014, pronunțată de Judecătoria Zărnești, a fost respinsă exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate in cauza de parata Orasul Rasnov, cererea principală formulata de reclamantii M. G. si P. V. in contradictoriu cu paratii Orasul RAsnov prin primar si T. M. fiind respinsă ca nefondata .
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Zărnești a reținut că, între Primăria Orașului Râșnov, în calitate de proprietar și reclamanta S. V. (în prezent P.), în calitate de chiriaș s-a încheiat contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuință înregistrat la Primăria Râșnov, sub nr. 30/10.04.2002, prin preluare contract nr. 23/10.07.1989, având ca obiect locuința din Râșnov, ., județul B., compusă din 2 camere în suprafață de 43 mp și dependințe în suprafață de 24,30 mp, pe un termen de închiriere 3 ani, cu începere de la data de 01.04.2002 până la data de 01.04.2005 . Între Primăria Orașului Râșnov, în calitate de proprietar și M. G., în calitate de chiriaș s-a încheiat contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuință înregistrat la Primăria Râșnov, sub nr.23/10.07._, având ca obiect locuința din Râșnov, ., județul B., compusă din două camere și dependințe, pe un termen de închiriere 5 ani, cu începere de la data de 01.08.1989 până la data de 01.08.1994 (f.16-17).
Între Primăria Orașului Râșnov, în calitate de proprietar și reclamanta S. V. (în prezent P.), în calitate de chiriaș s-a încheiat contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuință înregistrat la Primăria Râșnov, sub nr. 31/10.04.2002, prin preluare contract nr. 25/07.05.1991, având ca obiect locuința din Râșnov, ., județul B., compusă din 776 mp curte, și 205,6 mp – alte dependințe ale locuinței, pe un termen de închiriere 3 ani, cu începere de la data de 01.04.2002 până la data de 01.04.2005. Între Primăria Orașului Râșnov, în calitate de proprietar și M. G., în calitate de chiriaș s-a încheiat contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuință înregistrat la Primăria Râșnov, sub nr. 25/07.05.1991, având ca obiect locuința din Râșnov, ., județul B., compusă din șură de 157 mp, grădină de 776 mp și magazii de 48,6 mp, pe un termen de închiriere de 2 ani, cu începere de la data de 25.04.1991 până la data de 25.04.1993, prelungit apoi până la data de 25.05.1998 .
Reclamantul M. G. a formulat cerere către R.A. Cetatea Râșnov înregistrată sub nr. 9 din 03.06.1998 (f. 7) prin care a solicitat cumpărarea apartamentului deținut în baza contractului de închiriere nr. 25/07.05.1991 și 23/ 10.07.1989. S. V. a formulat și ea cerere către S.C. GOSCOM CETATEA RÂȘNOV S.A înregistrată sub nr. 1194 din 07.06.2002 prin care a solicitat cumpărarea apartamentului deținut în baza contractelor de închiriere nr. 30/10.04.2002 – 31/10.04.2002 în condițiile Legii nr. 112/1995.
P. Sentința civilă nr. 572/2000 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul nr. 1474/C/1999, s-a admis acțiunea formulată de către reclamanții M. G. și P. V., și a fost obligată pârâta S.C. GOSCOM CETATEA RÂȘNOV S.A. să vândă reclamanților apartamentul care a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 25/07.05.1991 constituit din cota de 5/6 din imobilul locuință situat în Orașul Râșnov, . și s-a respins pentru cota de 1/6 din imobil, reprezentând spațiu comercial, dispunându-se și evacuarea lui M. V. din spațiul comercial situat în Râșnov, .. Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin admiterea în parte a apelului prin Decizia civilă nr. 100/A din 18.01.2001 pronunțată de Tribunalul B. în Dosarul nr. 3428/2000 (f. 26-30) prin care s-a schimbat în parte sentința în sensul respingerii petitului de evacuare a numitei M. V., păstrându-se restul dispozițiilor. Aceste hotărâri rămânând irevocabile prin respingerea recursului, prin Decizia civilă din 22.05.2001 a Curții de Apel B.. Această sentință nu a fost însă pusă în executare, așa cum rezultă și din extrasul CF nr. 3328 din 2002 (f. 37) nr. top. 1541 – casă de piatră și curte de 1252,80 mp și nr. top. 1542 – grădină de 349,20 mp în care apar ca proprietari: Truetsch Georg-Hans cu cota de 4/24 cu titlu de drept moștenire cu act nr. 2643/1968 cf și Statul Român cu cota de 20/24 conform Deciziei 223/1974 înscris în cf cu act nr. 1350/1998.
S-a reținut că prin Sentința civilă nr. 463/S din 19.10.2007 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ (f.39-42) a fost admisă în parte contestația formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de contestatoarea Truetsch M. în contradictoriu cu intimatul Orașul Râșnov, și în consecință, s-a dispus anularea Dispoziției nr. 1472/02.12.2003 emisă de intimat și a fost obligat intimatul să emită o nouă Dispoziție prin care să se dispună restituirea în natură către contestatoare a cotei de 20/24 din imobilul situat în Orașul Râșnov, ., județul B., înscris în CF nr. 3328 Râșnov, sub numerele topografice 1541 și 1542. Din verificarea portalelor instanțelor, judecătoria a reținut că împotriva acestei sentințe s-a formulat apel la Curtea de Apel B., prin care s-a respins contestația ca tardivă la data de 21.02.2008, împotriva acestei decizii s-a formulat recurs, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la data de 02.12.2008, iar prin Decizia nr. 55/..2009 pronunțată de Curtea de Apel B., în rejudecarea apelului, a fost respins apelul, prin urmare a rămas definitivă prima sentință.
Având la bază Sentința civilă nr. 463/S din 19.10.2007 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, legalizată și învestită cu formulă executorie, s-a emis de către Primăria Orașului Râșnov, Dispoziția nr. 353 din 04.03.2011 (f. 6) prin care s-a dispus restituirea în natură, în favoarea pârâtei TRUETSCH M. a cotei de 20/24 din imobilul situat în orașul Râșnov, ., județul B. și înscris în CF nr. 3328 a localității Râșnov, cu nr. top. 1541 și 1542,prezenta decizie făcând dovada proprietății pârâtei asupra imobilului.
Instanța de fond a reținut în continuare că reclamantii solicita prin cererea ce face obiectul prezentului dosar ca instanta sa constate nulitatea absoluta a dispozitiei nr. 358/04.03.2011 prin care Orasul Rasnov prin primar a dispus restituirea in natura in favoarea paratei T. M. a cotei de 20/24 din imobilul situat in Rasnov ,. ,jud. Brasov ,inscris in CF 3328 Rasnov ,nr. top. 1541 si 1542 aratand ca parata a emis dispozitia nr. 358/04.03.2011 peste termenul de prescriptie de 3 ani socotit de la data sentintei civile nr. 463/s/19.10.2007 a Tribunalului Brasov din dosarul_ iar ,pe de alta parte, se arata ca nu se pot retroceda in natura parti ideale dintr-un imobil,mai mult nu se poate retroceda in natura, de principiu ,un imobil in conditiile in care s-au acordat despagubiri din partea Statului R..Astfel, potrivit Deciziei nr. 1112 din 26 decembrie 1984 si a Deciziei nr. 1114 cu aceeasi data emise de Comitetul Executiv al consiliului Judetean Brasov ,imobilul in speta ,situat in Rasnov ,. ,jud. Brasov a trecut in proprietatea Statului R. cu despagubiri in suma de 80.000 lei si respectiv 38.910 lei .
Paragrafului I din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit căruia, „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil și în termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială instituită de lege, care va hotărî asupra drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil”, nu i se poate da altă semnificație decât cea dedusă din caracterul titlului de proprietate care fiind de natură patrimonială este un drept civil.
Ca urmare, în măsura în care cel îndreptățit potrivit Legii nr.10/2001 dobândește un drept subiectiv civil patrimonial, iar deciziile și respectiv Dispoziția privind imobilele aflate sub incidența acestei legi, sunt acte juridice civile, se impune concluzia ca asemenea litigii nu pot intra decât în competența procesuală pur civilă.
P. dispozițiile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989, s-a prevăzut și o procedură judiciară derogatorie sub anumite aspecte de la procedurile judiciare comune. Astfel, prin actul normativ menționat, cât privește dispozițiile ori deciziile emise de unitățile deținătoare ale imobilelor preluate în mod abuziv în sensul art.2 din lege, s-a instituit o procedură legală în care acestea pot fi contestate de persoanele îndreptățite.
Astfel reclamantii sunt terți în raporturile cu proprietarii acestui imobil, în raport de procedura reglementată de Legea nr.10/2001.
Așa cum am arătat mai sus, ei justifică un interes și un drept propriu. In măsura în care justifică acest interes și drept propriu, terțele persoane - cum este cazul reclamanților, pot contesta însă deciziile, dispozițiile emise în favoarea persoanelor îndreptățite în conformitate cu dispozițiile Legii nr.10/2001 în procedura reglementată prin legea generală, care este dreptul comun în materia acțiunilor în constatarea nulităților, anume în procedura reglementată prin Codul de procedură civilă.
Potrivit procedurii de drept comun, acțiunile în constatarea nulității unui act civil sunt date ca regulă generală, în competența materială a judecătoriilor.
Ca urmare, a reținut prima instanță că reclamanții apelanți au calitate procesual activă în prezenta acțiune, iar parata are calitate procesuala pasiva, nefiind in situatia reglementarii speciale prevazuta de Legea 10/1991 de competenta tribunalului ,astfel ca in temeiul art. 137 Cod proc. civ., așa încât a respins exceptia lipsei calitatii prcesuale pasive .
S-a reținut în speta, că motivele invocate de reclamanti pentru constatarea nulitatii absolute a deciziei de restituire sunt nefondate, iar exceptia nulitatii cererii de chemare in judecata fata de lipsa motivarii in fapt si in drept a cererii, nefiind precizat motivul nulitatii absolute a Deciziei nr. 353/04.03.2011 ,exceptie invocată de parata a fost analizata de catre instanta ca o aparare de fond in continuare.
În acest sens, instanța de fond a reținut, în primul rand, că Dispozitia nr. 358/04.03.2011 prin care Orasul Rasnov prin primar a dispus restituirea in natura in favoarea paratei T. M. a cotei de 20/24 din imobilul situat in Rasnov ,. ,jud. Brasov ,inscris in CF 3328 Rasnov, nr. top. 1541 si 1542 a fost emisa de catre parata la data de 04.03.2011 dupa ce prin Decizia nr. 55/..2009 pronunțată de Curtea de Apel B., în rejudecarea apelului, a fost respins apelul, rămânând definitivă prima sentință, respectiv Sentința civilă nr. 463/S din 19.10.2007 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
In al doilea rand, in cadrul prezentului dosar nu se mai poate pune in discutie restituirea în natură către parata T. M. a cotei de 20/24 din imobilul situat în Orașul Râșnov, ., județul B., înscris în CF nr. 3328 Râșnov, sub numerele topografice 1541 și 1542, aspecte ce se bucura de puterea lucrului judecat ,fiind analizate de instantele judecatoresti in dosarele mai sus aratate si care au stat la baza Dispozitiei de restituire nr. 358/04.03.2011.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termen legal, reclamanții P. V. și M. G., prin care au solicitat modificarea în parte, iar pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenții reclamanți a arătat, în esență, că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția prescripției dreptului la îndeplinirea obligației de a face statuată prin sentința civilă nr. 463 din 19.10.2007 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul_, în temeiul căreia pârâta a emis dispoziția ce se solicită a fi declarată nulă. A precizat că termenul de prescripție de trei ani a început să curgă la data de 19.10.2007, fiind împlinit la data emiterii dispoziției de restituire-04.03.2011, iar instanța de fond deși a reținut acest lucru, nu s-a pronunțat asupra sa.
Au menționat recurenții reclamanți, în continuare, că emiterea noii dispoziții a avut loc în timpul judecății cauzei civile aflate pe rolul Judecătoriei Zărnești care a constituit obiectul dosarului civil nr._, prin care s-au soluționat cererile lor formulate în baza Legii 112/1995. Or emiterea deciziei contestate, a determinat respingerea acțiunii, Totodată, au menționat că prin sentința nr. 463/19.10.2007 nu s-a dispus retrocedarea în natură a cotei de 20/24 ci numai asupra unei obligații de a face, așa încât nu se poate reține puterea de lucru judecat.
P. urmare, noua dispoziție a fost emisă nelegal, în condițiile în care au fost acordate despăgubiri din partea Statului Român prin Decizia nr. 1112/26.12.1984 și nr. 1114 din aceeași dată, în sumă de 80.000 lei și 38.910 lei.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 304 ind. 2 rap. La 304 ind. 1 C.p.civ.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu 1150,59 lei taxă judiciară de timbru.
În apărare, intimatul pârât a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, învederând, în esență, că, în mod corect, instanța de fond a reținut că nu a intervenit prescripția obligației de a face, în condițiile în care sentința nr. 463/19.10.2007 pronunțată de Tribunalul B. a rămas definitivă la 23.04.2009.
Referitor la restituirea în natură a cotei de 20/24 din dreptul de proprietate asupra imobilului intimatei pârâte Treusch M., intimatul a arătat că această chestiune beneficiază de autoritate de lucru judecat, neputând fi rediscutată.
În cauză, nu au fost solicitate probe noi.
Analizând sentința recurată în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 405 al. 1 teza I-îi C.p.civ.1865, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani dacă legea nu prevede altfel.
Raportat la acest text de lege imperativ, în soluționarea primului motiv de recurs, se impune stabilirea momentului nașterii dreptului la acțiune.
În acest sens, se are în vedere că, prin Sentința civilă nr. 463/S din 19.10.2007 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ (f.39-42 dosarul de fond) a fost admisă în parte contestația formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de contestatoarea Truetsch M. în contradictoriu cu intimatul Orașul Râșnov, și în consecință, s-a dispus anularea Dispoziției nr. 1472/02.12.2003 emisă de intimat și a fost obligat intimatul să emită o nouă Dispoziție prin care să se dispună restituirea în natură către contestatoare a cotei de 20/24 din imobilul situat în Orașul Râșnov, ., județul B., înscris în CF nr. 3328 Râșnov, sub numerele topografice 1541 și 1542.
Sentința menționată a rămas definitivă prin respingerea apelului prin Decizia nr. 55/..2009 pronunțată de Curtea de Apel B..
Astfel cum corect a reținut instanța de fond, raportat la dispoz. art. 376 al.1 și 377 C.p.civ.din 1865, dreptul de a cere executarea silită a sentinței menționate s-a născut la data rămânerii sale definitive, respectiv 23.04.2009, iar nu la data pronunțării, cum în mod greșit arată recurenții reclamanți, de vreme ce nu este vorba despre o hotărâre care se bucură de execuție vremelnică, în sensul dispoz. art. 278 și urm. C.p.civ. din 1865, dreptul de a cere executarea silită nefiind prescris la data emiterii dispoziției contestate, respectiv 04.03.2011.
Tribunalul reține că nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat, în condițiile în care din analiza dispozitivului sentinței civile menționate anterior, care reprezintă titlul executoriu în baza căruia a fost emisă dispoziția ce face obiectul analizei de față, rezultă că instanța a dispus obligarea intimatului pârât Orașul Râșnov, la emiterea unei noi dispoziții prin care să se dispună restituirea în natură către contestatoare a cotei de 20/24 din imobilul situat în Orașul Râșnov, ., județul B., înscris în CF nr. 3328 Râșnov, sub numerele topografice 1541 și 1542.
Așadar, în condițiile în care actul ce se solicită a fi anulat a fost emis în executarea unei hotărâri judecătorești definitive, în mod corect, instanța de fond a respins acțiunea, în caz contrar, ajungându-se la încălcarea securității raporturilor juridice civile, prin încălcarea puterii de lucru judecat de care beneficiază titlul executoriu menționat.
Instanța reține ca neîntemeiate susținerilor recurenților în sensul că nu este incidentă puterea lucrului judecat, de vreme ce, astfel cum rezultă în mod evident din sentința nr. 463 S din 19.10.2007 pronunțată de Tribunalul B., această instanță a dispus obligarea intimatului pârât la emiterea unei noi dispoziții prin care se dispună restituirea în natură către contestatoare a cotei de 20/24 din imobilul identificat mai sus.
Pe de altă parte, Tribunalul reținere că emiterea deciziilor nr. 1112 și 1114 din 26.12.1984 de către Comitetul executiv al Consiliului Județean B. (f.35-36 dosar de fond) prin care intimata pârâtă a fost despăgubită cu sumele de 80.000 lei Rol și 38.910 lei Rol pentru preluarea în proprietatea Statului român a unei cote ideale din dreptul de proprietate asupra imobilului, obiect al dispoziției contestate, nu este de natură a produce consecințe juridice, neputând fi rediscutată, din moment ce Tribunalul B. a reținut irevocabil anterior, că acesta face obiectul Legii 10/2001, imobilul în discuție fiind, așadar, preluat în mod abuziv.
Față de toate aceste considerente, Tribunalul, față de dispoz. art. 312 al. 1 C.p.civ., va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenții reclamanți M. G. și P. V. împotriva sentinței civile nr. 416 din data de 02.04.2014 pronunțată de Judecătoria Zărnești, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenții M. G. și P. V. împotriva sentinței civile nr. 416 din data de 02.04.2014 pronunțată de Judecătoria Zărnești, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședința publică, azi, 05.02.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. MoșCarmen D.-P. I. L.
GREFIER,
D. A.
Red.IL/Tehnored.AD/06.04.2015-Ex.2
Jud. fond E. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 48/2015. Tribunalul BRAŞOV | Pretenţii. Decizia nr. 128/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
