Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 08/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 177/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 177/.>
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. I.
Judecător M. I. I.
Grefier V. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta reclamantă B. K., împotriva sentinței civile nr._/08.10.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. Român, prin M. Finanțelor P., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 01.04.2014, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 09.04.2014 și apoi pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr._/08.10.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil_ s-au respins excepțiile lipsei calității de reprezentant în privința Ministerului de Finanțe, a lipsei calității procesual pasive a Statului Român, invocate prin întâmpinare și s-a respins acțiunea civilă formulată prin avocat de reclamanta B. K. (născută MORSCHER) împotriva pârâtului S. Român, ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
CHESTIUNI DE PROCEDURĂ
În soluționarea cauzei, instanța a avut în vedere dispozițiile art.109 Cod procedură civilă conform cărora „Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente.”
Se constată pe baza interogatoriului administrat că reclamanta în vârstă de 70 ani, reprezentată și asistată de avocat, nu a exprimat o voință clară de pretindere a unui drept.
Astfel deși în acțiunea introductivă semnată și ștampilată de avocat, se arată „am promovat notificare în baza Legii 10/2001” și se depune copia notificării din 17 01 2002 adresată Primăriei B. prin B. T., întrebată de instanță, reclamanta a declarat „prima dată am cerut acest teren acum 2-3 luni aflând de la o vecină care se afla într-o situație identică, că am acest drept de a cere. În afară de acest dosar eu nu am mai făcut alte demersuri pentru acest teren, în ce îl privește pe soțul meu nu știu dacă acesta a mai făcut vreun demers dar nu cred că a făcut”. Asupra notificării, reclamanta a declarat că nu a formulat o astfel de notificare, „ci soțul meu a făcut”. Or, instanța constată din actul depus în copie la fila 52-notificare în vederea obținerii despăgubirilor că semnătura titularei este aceeași cu cea aplicată de reclamantă pe foaia de răspuns la interogatoriu.
Din afirmațiile reclamantei la interogatoriul luat de instanță, s-a concluzionat că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.109 Cod procedură civilă, voința reclamantei în formularea acțiunii fiind absolut echivocă.
CHESTIUNI DE FOND
P. acțiunea introductivă se arată că donația este nulă întrucât nu s-a încheiat un contract în formă autentică asupra terenului înscris în CF 8730 B., top 683/1/2/2, ci prin înscrisul sub semnătură privată numit „convenție” reclamanta a fost nevoită să doneze Statului parte din grădină și anume 791 mp aparținând imobilului înscris în CF 8730 top 683/1/2/2.
Este de observat că nu se precizează data pretinsei donații sau data încheierii convenției private.
De asemenea, reclamanta nu a depus la dosarul cauzei actul numit convenție la care a făcut referire ci a atașat o adresă din 1967 a fabricii Dezrobirea din B. către notariatul de Stat, o decizie a fabricii de acceptare a donațiilor făcute de C. Ghizele, M. Dagmar, I. Marianne, B. K., B. M., decizie emisă în 1967, o adresă din 1967 a Ministerului Industriei Alimentare prin care se concluziona că nu este necesară despăgubirea proprietarilor, o declarație de dezmembrare și ofertă de donație făcute de B. M. din 1967 ce nu privesc terenul în speță, o încheiere a Notariatului de Stat de intabulare din 1967, un plan cadastral, cartea funciară 8730.
În lipsa actului numit „convenție”, la care reclamanta se referă în acțiune ca reprezentând donația nulă, instanța nu poate analiza condițiile de validitate ale donației invocate.
Tot prin acțiune se arată că suprafața de 700 mp a fost trecută în proprietatea Statului Român în baza decretului de expropriere 56/25 02 1961, act ce este atașat în copie la dosarul cauzei.
Republica Populară Română a emis în 1961 prin președintele Marii Adunări Naționale, I.Ghe.Maurer, decretul 56 de trecere în proprietatea Statului a terenului de 700 mp situat în B., ., proprietatea locuitorilor C. G., Morscher Dagmar și Morscher K..
Nu s-a făcut dovada existenței unui un act de suspendare a efectelor decretului de expropriere.
Actele ulterioare din 1967, mai sus menționate, au fost încheiate după preluarea terenului pe baza decretului de expropriere.
Or, faptul că în 1967, regimul totalitar a emis prin diferite instituții acte care să cosmetizeze măsura discreționară de scoatere cu forța a terenului din patrimoniul proprietarilor, nu duce la concluzia că între reclamantă și Republica Populară s-a încheiat o donație, deoarece terenul a fost preluat forțat prin decretul-act unilateral de putere din 1961.
Reclamanta contestă prin acțiunea civilă formulată un act pe care l-a numit donație, în care ar fi fost parte, dar nu face dovada existenței actului de donație sau convenție privată așa cum l-a numit.
Reclamanta nu a ataca decretul de expropriere, act ce a existat, și prin care regimul, în 1961 a luat de la Morcher K. și a trecut în proprietatea Statului, suprafața de 700 mp.
Or, instanța investită în limitele principiului disponibilității, nu poate analiza și nu poate acorda ceea ce nu s-a cerut, cu alte cuvinte instanța nu poate statua omnia petita.
C.EXCEPȚIILE INVOCATE
Conform art.137 Cod procedură civilă, instanța a analizat excepțiile de procedură și fond invocate în cauză.
P. întâmpinare, pârâtul a invocat excepțiile lipsei calității de reprezentant în privința Ministerului de Finanțe și a lipsei calității procesual pasive a Statului Român.
Excepțiile urmează au fost respinse, deoarece pârâtul a dat mandat scris de reprezentare așa cum se observă din conținutul actului depus la fila 32 dosar, iar în ce privește calitatea procesual pasivă a Statului, aceasta există deoarece S. Român a preluat prin expropriere imobilul situat în CF 8730.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta B. K., prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței civile atacate, admiterea acțiunii, constatarea nulității absolute a donației având ca obiect imobilul situat în B. . compus din grădină în suprafață de 1491 mp înscris în CF 8730 B. nr. top 683/1/2/2 cu titlu de drept donație în favoarea Statului Român, cu obligarea intimatului la plata cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod nelegal instanța de fond concluzionează că nu sunt întrunite condițiile exercitării unei acțiuni civile, întrucât instanța constată că reclamanta prin răspunsul la interogatoriu nu „ exprimă o voință clară de pretindere a unui drept”.
O astfel de concluzie vine în contradicție cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, înscrisuri pe care instanța de fond le ignoră, cu recunoașterile făcute de reclamantă cu privire la semnarea notificării formulate în baza Legii 10/2001 și a contractului de asistență juridică în vederea promovării prezentei acțiuni.
Singura concluzie care se poate trage este că, în mod abuziv, instanța de fond, califică drepturile procesuale ale reclamantei ca nelegale, în condițiile în care sunt îndeplinite toate condițiile de exercitare a unei acțiuni civile.
Cu privire la nulitatea actului de donație, instanța de fond, ignorând actele de la dosarul cauzei, nu identifică actul de donație a cărui nulitate se solicită.
Astfel, potrivit notării de la B16 din CF 8730 B., prin actul intitulat „ Declarație de dezmembrare și ofertă de donație” autentificat sub numărul_.02.1967 fila 50 – 51, reclamanta împreună cu mama sa C. Ghisela au consimțit la dezmembrarea parcelei nr. top 683/1/2 în două parcele: 683/1/2/1 constând în grădină în suprafață de 206 mp și nr. top 683/1/2/2 constând în grădină în suprafață de 1491 mp.
La punctul 3 din „ Declarația de dezmembrare și ofertă de donație” autentificat sub numărul_.02.1967 se arată că din suprafața de 1491 mp înscrisă sub număr top 683/1/2/2, 700 mp au fost preluați prin expropriere de Întreprinderea Industrială de Stat „ Dezrobirea”, iar diferența de 791 mp a fost oferită cu titlu de donație aceleiași întreprinderi de către reclamantă.
Obiectul prezentului dosar îl constituie constatarea nulității absolute a întregii suprafețe de teren de 1491 mp, deoarece în CF 8730 B., ulterior CF_ B. nr. top_/2/2 apare ca fiind dobândit de Întreprinderea Dezrobirea în baza ofertei d donație 1611/1967 și nu în baza vreunui act de expropriere, iar decretul 56/1961 nu și-a produs niciodată efectele, având în vedere că în cartea funciară imobilul apare ca preluat cu titlu de donație.
Raportat la înscrierile din cărțile funciare menționate anterior, singura concluzie juridică care se impune este aceea că imobilul a fost preluat de Stat prin Donație și nu expropriere.
Problema juridică ce trebuia dezlegată de instanța de fond era legată de respectarea formei autentice a ofertei de donație și a acceptării ei de către gratificat, acceptare care însă nu a fost făcută prin act autentic, autorizarea prealabilă, anterioară ofertei de donație este evident de neadmis și dovada lipsei intenției de a gratifica a reclamantei. Decizia 128/1967 nu este act autentic, ci înscris sub semnătură privată care emană de la o unitate de stat.
Nu poate fi reținută nici susținerea pârâtului conform cu care decizia de acceptare este un act autentic fiind efectuată de un funcționar public care are dreptul de a funcționa în locul unde s-a făcut și cu solemnitățile cerute de lege, întrucât aceasta a fost efectuată în temeiul dispozițiilor art. 3 din Decretul 478/1954.
În drept recurenta reclamantă a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, 304 1 C.pr.civ.
Intimatul S. Român prin M. Finanțelor P. reprezentat în teritoriu de DGRFP B. a formulat la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitată respingerea recursului declarat, iar pe cale de excepție a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român, și a lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor P. pentru S. Român.
La termenul din data de 01.04.2014 instanța a calificat natura juridică a căii de atac ce se putea declara ca fiind apelul, pentru considerentele reținute în încheierea de ședință pronunțată la acea dată.
În apel, instanța, față de primul motiv de apel, din oficiu, a dispus readministrarea probei cu interogatoriul reclamantei, în dovedirea intenției reclamantei de a formula și susține cererea de chemare în judecată, astfel cum a formulat-o în fața primei instanțe.
Analizând materialul probator administrat in cauza, văzând criticile formulate prin motivele de apel si verificând sentința atacata pe temeiul acestora, Tribunalul constată întemeiat apelul declarat, în parte, pentru următoarele considerente:
Raportat la primul motiv de apel, instanța de apel constată că instanța de fond a justificat, în primul rând soluția de respingere a cererii de chemare în judecată pentru că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.109 Cod procedură civilă, voința reclamantei în formularea acțiunii fiind absolut echivocă.
Față de cele reținute de instanța de judecată, Tribunalul constată că dispozițiile articolului 109 C.pr.civ. nu prevăd ca și condiție suplimentară de exercitare a unei acțiuni civile exprimarea de către reclamant a unei voințe neechivoce de acționare în justiție a unei alte persoane în vederea realizării, ori constatării unui drept al său, astfel încât, interpretând excesiv și greșit acest temei de drept, instanța de fond a completat dispozițiile legale.
Rațiunea reglementării, introdusă in cod prin Legea 202/2010 a fost accelerarea judecății pentru eficientizarea actului de justiție, intenția legiuitorului, fiind aceea că prin această reglementare s-a dorit evitarea situațiilor, întâlnite in practică, în care nu s-a formulat o cerere precisă, din care să rezulte pretinderea unui drept împotriva altei persoane, pentru ca în urma analizei acesteia instanța să aibă posibilitatea analizării din punct de vedere procedural și material a acțiunii, să poată invoca excepții raportat la nerespectarea condițiilor de exercițiu al unei acțiuni civile.
Reclamanta este o persoană care are capacitate de folosință și exercițiu, precum și calitate procesuală activă, afirmă un drept ce se solicită a fi protejat – dreptul de proprietate asupra unui imobil asupra căruia în cartea funciară este înscris S. Român, justifică un interes, a semnat un contract de asistență juridică în vederea promovării unei acțiuni, cu un obiect bine determinat – constatarea nulității absolute a donației în temeiul căreia pârâtul S. Român și-a înscris dreptul de proprietate, nu a formulat nici un moment cerere de renunțare la judecată, dorește ca notificarea și cererea de chemare în judecată să fie soluționate.
Instanța de fond a mai justificat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată motivat de faptul că în lipsa ( de la dosar) a actului numit „convenție”, la care reclamanta se referă în acțiune ca reprezentând donația nulă, instanța nu poate analiza condițiile de validitate ale donației invocate.
Astfel cum s-a arătat în cererea de apel, instanța de fond a ignorat înscrisurile de la dosarul cauzei și a reținut că reclamanta nu a depus la dosarul cauzei „ convenția de donație”, la care s-a referit în cererea de chemare în judecată, deși ar fi trebuit să analizeze înscrisurile care se referă la oferta de donație și cele referitoare la acceptarea donației, această modalitate de încheiere a actului juridic fiind arătate în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta precizând că „ atât oferta de donație, cât și acceptarea nu s-au făcut prin înscrisuri autentice, ci prin decizii ale Întreprinderii Industriale de Stat Dezrobirea, iar referitor la oferta de donație, reclamanta a arătat că a „ a fost obligată să doneze Statului Român parte din grădină, de 791 mp, restul de suprafață din numărul topografic 683/1/2/2 de 700 mp fiind trecută în proprietatea Statului prin expropriere.
Analizând cererea de chemare în judecată, în apel, cale devolutivă de atac, Tribunalul constată următoarele:
Autoarea apelantei reclamante C. Ghisela și reclamanta au încheiat in forma autentica oferta de donație nr. 1611/21.02.1967 la Notariatul Regional B. – fila 50, 51 dosar de fond, oferta făcuta către Întreprinderea Industrială de Stat Dezrobirea din B., in condițiile Decretului 478/1954 și având ca obiect suprafața de 791 mp din terenul înscris în CF 8730 B. sub număr topografic 683/1/2/2 ( suprafață totală de 1491 mp), cu mențiunea că restul de 700 mp au fost preluați prin decretul de expropriere 56/1961.
Referitor la această ofertă de donație – făcută ca urmare a obligării reclamantei de a dona, astfel cum s-a afirmat în cererea de chemare în judecată, se reține lipsa intenției de a gratifica - animus donandi.
În primul rând, analizându-se doar oferta de donație întocmita de autoarea reclamantei și de reclamantă, cauza dedusa judecații urma a fi rezolvata pe temeiul dispozițiilor legale ce reglementează încheierea actelor juridice intre absenți.
Cu referire la încheierea unui contract de donație intre absenți, se constata ca acesta presupune verificarea cerinței a două manifestări de voință succesive: oferta de donație, acceptarea donației, ambele in forma autentica, urmate de comunicarea acceptării către donator, condiții decurgând din dispozițiile art. 813 si art. 814 Cod civil. Or, in speța reiese ca in ce privește terenul in suprafață de 791 mp din B. . județul B. compus din grădină intenția de a gratifica lipsește cu desăvârșire.
Lipsa intenției de a gratifica constituie un motiv special de constatare a nulității absolute a unui contract de donație, ceea ce, din perspectiva condițiilor generale de validitate a actului juridic civil, îmbracă forma lipsei cauzei contractului de donație, respectiv a scopului imediat, abstract si invariabil al acestui act juridic civil (causa proxima).
Oferta de donație făcută de către autoarea reclamantei și a reclamantei a fost determinata de condițiile social politice si de presiunile la care au fost supuși proprietarii.
Așadar, se constatată ca in realitate, scopul imediat urmărit când s-a formulat oferta de donație, nu a fost nicidecum intenția de a gratifica statul, respectiv a unei instituții a statului, (animus donandi), ci doar intenția de a pune capăt presiunii la care erau supuși de autoritatile statului, in contextul in care restul suprafeței de teren de 700 mp fusese deja expropriată prin Decret de Expropriere.
Totodată, nu se poate retine nici un motiv rezonabil pentru ca donatorii sa fi dorit sa-si micșoreze . de substanțial patrimoniul fără a urmări obținerea altui folos patrimonial in schimb, acționând astfel in detrimentul lor si in favoarea statului, ceea ce odată in plus a fost de natura a confirma lipsa cauzei ofertei de donație, in condițiile art. 966 Cod civil.
Oferta de donație, nulă absolut pentru lipsa intenției de a gratifica a proprietarelor tabulare a imobilului înscris în CF 8730 B. sub număr topografic 683/1/2/2 ( suprafață totală de 1491 mp), a fost acceptată de IIS Dezrobirea B. prin decizia 128/28.02.1967 fila 6 verso, acceptare neautentificată la Notariatul de Stat.
Din analiza Cărtii Funciare_ B., CF în care s-a trecut imobilul în litigiu cf mențiunii de la B+16 a CF 8730 B., rezulta ca la data de 02.03.1966 s-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. top 683/1/2/2 ( suprafață totală de 1491 mp) din aceasta carte funciara in favoarea statului Român in administrarea operativa Întreprinderea Industrială de Stat Dezrobirea.
În speță, doar oferta de donație a fost întocmita in forma autentica, iar potrivit prev. art. 1172 cod civil "actul care nu poate fi autentic din cauza necompetentei sau a ne capacitații funcționarului, sau din lipsa de forme, este valabil ca scriptura sub semnătură privată, dacă s-a iscălit de părțile contractante.
Astfel instanța va verifica conținutul dispoziției 128/28.02.1967 din perspectiva calității organului care a emis-o si daca acesta era competent sa emită acte cu caracter autentic.
Donațiile se încheie in forma autentica potrivit. art. 813 Cod Civil.
Pe lângă aceasta condiție pentru valabilitatea convenției in cazul in care donatar este S. este necesar si avizul organului competent.
În Decretul 478/1954 sunt indicate persoanele care emit avizele necesare in cazul donațiilor făcute statului. In decret nu se menționează ca actele emise au si caracter de act autentic.
In aceasta situație trebuie avute in vedere dispozițiile speciale privitoare la actele autentice.
Potrivit Decretului 377/1960 art. 4 "Notariatele de Stat îndeplinesc următoare acte: la lit. b prevăzând că autentifica înscrisuri.
Potrivit art. 9 din acest decret Comitetele executive puteau autentifica acte a căror valoare erau mai de 3000 lei cu excepția donațiilor de orice fel.
Art. 9 din acest decret a fost modificat prin Decretul 22/1970 prin care Comitetele executive puteau autentifica înscrisuri constatând convenții, cu excepția celor referitoare la imobile, la bunuri mobile până la o valoare de_ lei fără a se mai referi la vreo excepție.
Însă la data emiterii dispoziției de către IIS Dezrobirea B. normele in vigoare nu permiteau acestei instituții in materia donației sa emită acte care sa aibă caracterul autentic necesar pentru valabilitatea convenției de donației din punctul de vedere a formei.
Avizul cerut de Decretul 478/1954 constituie o condiție suplimentară pe lângă condiția formei autentice, condiție ce trebuie îndeplinită ad validitatem. Așa fiind se poate aprecia ca oferta de donație în forma autentică exprimată nu a fost urmată de o acceptare a acesteia in aceeași formă, aceasta situație ce atrage consecința nevalabilității contractului de donație având ca obiect imobilul grădină în suprafață de 791 mp situat în B. . înscris în CF28116 B. care a preluat numărul topografic 683/1/2/2 din CF 8730 B. pentru neîndeplinirea condiției de formă cerută ad validitateam.
Celelalte cereri ale apelantei referitoare la constatarea nulității absolute a donației și pentru diferența de suprafață de 700 mp, cuprinși în numărul topografic 683/1/2/2, vor fi respinse, având în vedere că Republica Populară Română a emis în 1961 prin președintele Marii Adunări Naționale, I.Ghe.Maurer, decretul 56 de trecere în proprietatea Statului a terenului de 700 mp situat în B., ., proprietatea locuitorilor C. G., Morscher Dagmar și Morscher K., imobilul fiind preluat prin expropriere, și în nici un caz prin donație, chiar dacă mențiunea din cartea funciară a titlului de intabulare a Statului Român este donație, asupra întregului număr topografic.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 26 din Decretul Lege 115/1938, aplicabil la data emiterii decretului de expropriere dreptul de proprietate l-a dobândit S. Român prin expropriere, fără înscriere în cartea funciară, iar prin faptul înscrierii titlului de donație nu dovedește prin ea însăși lipsa producerii efectelor decretului de expropriere.
Pentru aceste motive, instanța in baza art. 295 C. pr. civ. urmează să admită apelul declarat de apelanta reclamantă, sa schimbe in parte sentința apelata in sensul admiterii în parte a acțiunii formulate de reclamanta B. K. în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin M. Finanțelor P. și constatării nulității absolute a donației având ca obeict imobilul grădină în suprafață de 791 mp situat în B. . înscris în CF_ B. care a preluat numărul topografic 683/1/2/2 din CF 8730 B..
Instanțe de apel va respinge cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecată, având în vedere nedovedirea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta B. K. ( născută Morscher) împotriva sentinței civile nr._/08.10.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ pe care o schimbă în parte și în consecință:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. K. ( născută Morscher) domiciliată în B. . în contradictoriu cu S. Român prin M. Finanțelor P..
Constată nulitatea absolută a donației având ca obiect imobilul grădină în suprafață de 791 mp situat în B. ., înscris în CF 8730 B. nr. top 683/1/2/2.
Păstrează dispoziția instanței de fond de respingere a cererii de chemare în judecată în ceea ce privește suprafața de 700 mp din imobilul înscris în CF 8730 B. nr. top 683/1/2/2 în suprafață totală de 1491 mp.
Respinge cererea apelantei reclamante de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 16 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. I. M. I. I.
Aflată în C.O.
semnează președintele instanței
Judecător A. N. M.
Grefier,
V. D.
Redactat/A.I/25.07.2014
Tehnoredactat/V.D./25.07.2014/4 ex
Jud. fond M. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1539/2015. Tribunalul... | Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 179/2014.... → |
|---|
