Contestaţie la executare. Decizia nr. 1539/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1539/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 22-12-2015 în dosarul nr. 1539/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL B R A S O V
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1539/A
Ședința Publică din 22 decembrie 2015
Completul de apel compus din:
PREȘEDINTE:C. D. – P.- judecător
C. - M. R.- judecător
GREFIER:V. P.
Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea asupra apelului de față care s-a judecat în ședința publică din 8 decembrie 2015 când părțile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate în încheierea de ședința de la respectivul termen de judecată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 16 si 22 decembrie 2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa parților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța, în urma deliberării pronunța următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 2465 din 6 martie 2015 pronunțata în cauză de Judecătoria B., instanța a respins ca nefondată contestația la executare formulată de Administrația Județeană a Finanțelor P. B., în contradictoriu cu intimatul B. B..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin cererea adresata instantei, contestatoarea ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B., în contradictoriu cu intimatul B. B. a contestat somația de executare din dosarul execuțional nr. 213/2014 al B. A. R. L., înștiințarea din 30.05.2015, dar și încheierea de stabilire cheltuieli executare emise în același dosar, solicitând anularea lor, cu motivarea că dacă creditorul intimat ar fi sesizat instituția debitoare în loc să se adreseze executorului, ar fi primit plata și nu s-ar mai fi cauzat cheltuieli de executare, cererea fiind întemeiata in drept pe disp. art. 229 din OG nr. 92/2003. Ulterior, în data de 20.02.2015, printr-o completare de cerere, contestatoarea a solicitat anularea măsurii de înființare a popririi dispusă de executor.
Analizând actele dosarului, instanța de judecată a reținut că la data de 15.05.2014 intimatul creditor B. B. a depus la B.E.J A. R. L. o cerere de executare silită a sentinței civile nr._/13.11.2013, definitivă în 25.04.2014, pentru recuperarea sumei de 199 lei cheltuieli de judecată si ca in data de 30.05.2014 debitoarea Administrația Județeană a Finanțelor P. B. a fost înștiințată și somată de executor pentru a efectua plata creanței.
S-a mai reținut ca in dosarul execuțional a fost emisă și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare in cuantum de 205 lei.
În cursul judecății, debitoarea a făcut cunoscut faptul că a fost emis avizul de legalitate pentru punerea în executare a titlului executoriu și a fost emis ordinul de plată 6180 în data de 09.10.2014, ceea ce a dus la posibilitatea pentru B.E.J. ca în 17.10.2014 să elibereze creanța de 199 lei către B. B..
Cu privire la somația, înștiințarea și încheierea contestate s-a reținut așadar de către instanța că nu există cauze de nelegalitate care să le afecteze validitatea.
În ce privește completarea contestației, nefiind întrunite cerințele art. 204 Cod procedură civilă, s-a stabilit ca poprirea poate fi contestată separat și nu în cadrul acțiunii de față.
În drept, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 20 din Constituția României, dar si ale art. 6 CEDO, potrivit cu care partea are dreptul la soluționarea cauzei sale în timp rezonabil, iar etapa executării hotărârii face parte din procesul civil, fiind necesar ca și această etapă să se desfășoare într-o durată de timp rezonabilă.
Instanța a reținut astfel ca in cauza S. vs România, Curtea a amintit, în primul rând, că pretinsa încălcare a dreptului de acces la justiție reprezintă o situație continuă, care nu ia sfârșit decât în momentul în care hotărârea judecătorească definitivă este executată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR P. BRASOV.
Apelanta a solicitat admiterea apelului si modificarea in tot a hotărârii primei instanțe, in sensul admiterii contestației la executare.
In motivarea apelului apelanta a arătat in esența ca instanța de fond a ignorat dispozițiile speciale in baza cărora se poate executa silit o instituție publica, dispoziții reglementate prin art. 2 si 3 din OG nr. 22/2002 si care prevăd ca instituția are la dispoziție un termen de 6 luni in vederea efectuării plații debitului, de la data comunicării somației de executare.
Apelanta a arătat ca a plătit debitul la data de 09.10.2014 si ca acest lucru nu s-a putut realiza mai devreme deoarece este necesar sa fie respectata procedura reglementata in acest sens de OMFP nr. 1899/2004 pentru probarea procedurii de restituire si rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, dar si procedura reglementata de OMFP nr. 2033/2013 pentru aprobarea procedurilor operaționale.
Potrivit acestor reglementari, restituirea se face in baza cererii contribuabilului, in termenul de prescripție si trebuie însoțita de copia legalizata a hotărârii judecătorești definitive si irevocabile sau de alte decizii ale organelor jurisdicționale sau administrative.
Apelanta a arătat ca in ceea ce privește instituțiile publice, executarea chiar si voluntara din partea acestora nu se poate realiza decât la cererea expresa a persoanei îndreptățite să primească respectiva plata, or, in speța, intimatul nu a adresat contestatoarei apelante o astfel de cerere, ci s-a adresat direct executorului judecătoresc, ocazionând astfel cheltuieli de executare nejustificate.
Apelanta a arătat ca nu este aplicabila in speța jurisprudența CEDO la care s-a referit instanța de fond.
Analizând apelul de fata prin prisma criticilor formulate, tribunalul constata ca acesta este nefondat.
Cum corect a reținut si instanța de fond, la data de 15.05.2014 intimatul creditor B. B. a depus la B.E.J A. R. L. o cerere de executare silită a sentinței civile nr._/13.11.2013, definitivă în 25.04.2014, pentru recuperarea sumei de 199 lei cheltuieli de judecată, iar, ca urmare, in data de 30.05.2014 debitoarea Administrația Județeană a Finanțelor P. B. a fost înștiințată și somată de executor pentru a efectua plata creanței.
Executorul judecătoresc, in dosarului execuțional, a emis și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare in cuantum de 205 lei.
În cursul judecății in fata primei instanțe, mai exact la data de 09.10.2014, debitoarea a emis ordinul de plată nr. 6180 pentru plata debitului, astfel ca în data de 17.10.2014 executorul judecătoresc a eliberat suma de 199 lei către contestatorul B. B..
Tribunalul retine ca in mod corect instanța de fond a respins contestația la executare, atâta vreme cat contestatoarea nu a făcut dovada ca vreunul dintre actele de executare, deci inclusiv măsura de înființare a popririi, ar fi fost efectuate sau întocmite cu încălcarea dispozițiilor legale in materie.
Astfel, este evident ca intimatul deținea in posesie si contra contestatoarei un titlu susceptibil de executare silita, titlu care prevedea obligația plații unei sume de bani.
Pe de alta parte, nu exista nicio dispoziție legala care sa oblige un creditor, posesor al unui titlu executoriu, ca înainte de a se adresa executorului judecătoresc cu cerere de executare silita sa fi încercat obținerea executării de buna voie a obligațiilor din titlu, pentru ca de esența executării de buna voie este tocmai atitudinea debitorului generata dintr-o proprie inițiativa, nicidecum in urma unui demers suplimentar al creditorului, la care acesta nu este obligat.
Astfel, contestatoarea avea obligația executării de buna voie a dispozițiilor din titlu imediat ce titlul dobândea caracter executoriu
In concluzie, corect a apreciat instanța de fiind ca cererea contestatoarei de anulare a actelor de executare silita este neîntemeiata.
In mod corect instanța de fond nu a dat eficienta juridica apărărilor contestatoarei potrivit cu care creditoarea trebuia sa ii adreseze o cerere de executare silita însoțita de titlul legalizat, deoarece contestatoarea a fost parte in proces, trebuia sa cunoască soarta acestuia, iar executarea de buna voie nu este si nu poate fi condiționata de nicio atitudine din partea creditorului.
Mai mult, sarcina si obligația unui debitor de buna credința sunt acelea de a da dovada de diligenta si de a intra singur in posesia hotărârilor care îl privesc si care au soluționat litigii in care a fost parte.
Împrejurarea ca debitoarea a ales ca după primirea somației sa treacă la executarea dispozițiilor din titlu nu lipsește de legalitate sau de justificare cheltuielile de executare suportate de către creditor, neexistând o dispoziție legala in acest sens, deoarece este firesc ca debitoarea sa suporte consecințele propriei atitudini culpabile, constând in aceea de a nu se conforma deîndată si de buna voie obligațiilor stabilite in sarcina sa prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile.
Executarea de buna voie a obligației, dar numai după primirea somației, nu se încadrează in îndeplinirea de îndată si de buna voie a obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești definitive.
Pretenția contestatoarei de a i se cere expres executarea de buna voie, in condițiile in care a fost parte in proces, apare ca fiind una si absurda, dar si nefondata.
Tribunalul apreciază ca instanța de fond in mod întemeiat a înlăturat si apărarea contestatoarei legata de procedura speciala a executării instituțiilor publice de stat, reglementata de dispozițiile OG nr. 22/2002, deoarece aceasta apărare nu este de natura a justifica desființarea formelor de executare silita câta vreme contestatoarea, ca orice alt debitor, fiind parte in procesul in urma căruia s-a stabilit obligația de plata, avea datoria de a executa de buna voie hotărârea judecătoreasca, fără a aștepta o atare solicitare din partea creditorului.
In sensul celor de mai sus, prin hotărârea Sacaleanu împotriva României, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat ca, atunci când administrația refuza sau omite sa execute o hotărâre judecătoreasca ori întârzie in executarea acesteia, chiar si in cazul aplicării unui act normativ derogatoriu de la dreptul comun, cum este OG nr. 22/2002, garanțiile art. 6 din CEDO de care a beneficiat justițiabilul in fata instanțelor iși pierd orice rațiune de a fi.
Hotărârile judecătorești au putere de lege pentru toate părțile participante la judecata, Statul nefiind exceptat. Dimpotrivă, Statul trebuie sa fie este primul obligat sa le respecte si sa nu împiedice sau sa amâne, prin invocarea diverselor acte normative interne, executarea obligațiilor stabilite in sarcina sa prin respectivele hotărâri judecătorești.
De altfel, același drept european a statuat ca termenul de 6 luni este contrar jurisprudenței europene potrivit cu care statul trebuie sa fie primul dintre toți debitorii care sa fie direct interesat in executarea hotărârilor judecătorești, precum si ultimul dintre debitori care sa poată invoca sau sa beneficieze de vreun termen de gratie.
In concluzie tribunalul constata ca apelul formulat in cauza este neîntemeiat si in baza art. 480 Cod procedura civila urmează sa fie respins cu consecința menținerii hotărârii apelate ca fiind temeinica si legala.
Instanța va respinge cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecata in apel, având in vedere ca acesta nu a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta contestatoare ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B., cu sediul în B., .. 7, jud. B., în contradictoriu intimatul B. B., domiciliat in B., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 2465 din 06.03.2015 pronunțată în cauză de Judecătoria B., pe care o menține.
Respinge cererea intimatului de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată în apel, ca nefondată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțata în ședința publică azi, 22 decembrie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
C. D. – POPCRISTINA – M. R.
GREFIER
V. P.
redCDP/22.12.2015.
judecător fond M. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1482/2015. Tribunalul... | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 08/2014.... → |
|---|
