Contestaţie la executare. Decizia nr. 1482/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1482/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 1482/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 1482/A
Ședința publică din data de 16 decembrie 2015
Completul de judecată A9 constituit din:
PREȘEDINTE – C. D.-P. - judecător
Judecător – C. R.
Grefier - V. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut in ședința publică din data de 8 decembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate in încheierea de ședința din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință si când, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 16 decembrie 2015.
La apelul nominal făcut in ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
In urma deliberării instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
T R I B U NA L U L,
Deliberând asupra litigiului de față, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus la data de 05.11.2015, contestatoarea DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. B., în nume propriu și în numele MINISTERULUI FINANȚELOR P., în contradictoriu cu intimații B. M. ș.a., a solicitat anularea deciziei civile nr. 1220/04.11.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul civil nr._/197/2014 și admiterea contestației la executare formulată împotriva actelor de executare emise de B. Corsate A. A. în dosarul execuțional nr. 287/2014. S-a solicitat de asemenea, suspendarea executării acestei decizii până la soluționarea prezentei contestații.
În motivarea cererii de suspendare a deciziei contestate se arată că sunt incidente în cauză dispozițiile speciale ale O.G. nr. 22/2002 – art. 6 alin. 4 și 5, contestatoarea fiind scutită de plata cauțiunii și dispozițiile art. 507 și 484 Cod proc. civ.
Se arată că instanța de fond pronunțase o soluție legală și temeinică, apreciind în mod corect că în cauză sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 92/2012 și că sumele de bani pe care intimații trebuie să le primească au caracterul unor drepturi de natură salarială și sunt datorate în temeiul raportului de serviciu.
Cu privire la exigibilitatea titlului executoriu invocat în susținerea actelor de executare emise, potrivit prevederilor art. XI alin. 2 din O.U.G. nr. 92/2012 se suspendă de drept orice procedură de executare silită pentru plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor despăgubiri de natură salarială, stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2013. Aceste sume vor deveni exigibile potrivit prevederilor art. 1 alin, 1 lit. a) – e) din același act normativ.
În acest context, instituția contestatoare susține că executarea silită împotriva sa a fost declanșată în mod nelegal și cu nerespectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii, având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar și ale art. XI din O.U.G. nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013 și ale Deciziei Comisiei Fiscale nr. 1/2010 aprobată prin Ordinul Ministerului Finanțelor P. nr. 2007/2010 publicat în M. Of. nr. 512/22.07.2010.
Se arată că intimaților le-au fost achitate drepturile bănești cu respectarea tranșelor prevăzute de O.U.G. nr. 92/2012, respectiv în anul 2013 procentul aferent anului 2014 și anticipat, procentul aferent anului 2015.
În condițiile în care suma a fost executată parțial, în mod greșit s-a pornit executarea silită.
În concluzie, se apreciază că, prin decizia atacată, Tribunalul B. a admis, în complet de divergență, în mod greșit, apelul formulat de intimații B. M. ș.a., în contradictoriu cu DGRFP B., instanța de control judiciar schimbând în tot sentința civilă nr. 3270/2015 pronunțată de Judecătoria B..
Prin efectuarea unei plăți către intimații creditori la acest moment, s-ar crea un prejudiciu bugetului de stat, deoarece există posibilitatea ca, prin soluționarea contestației în anulare, debitul să fie diminuat. Prin executarea silită inițiată de intimații creditori s-ar produce o diminuare nejustificată a veniturilor alocate instituției contestatoare.
Prin admiterea cererii de suspendare a executării silite se poate preîntâmpina crearea unui prejudiciu bugetului de stat, rezultat dintr-o eventuală diminuare a despăgubirilor solicitate de intimați și, în același timp, va putea fi evitată contradictorialitatea dispozițiilor unor hotărâri judecătorești care vor intra în puterea lucrului judecat.
Contestatoarea a solicitat anularea deciziei civile nr. 1220/04.11.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul civil nr._/197/2014 prin care s-a admis apelul formulat de apelanții B. M. ș.a., împotriva sentinței civile nr. 3270/2015 pronunțată de Judecătoria B., invocând faptul că decizia este rezultatul unor greșeli materiale, al necercetării tuturor motivelor de casare invocate în cererea de apel.
Prin întâmpinarea depusă la fila nr. 13 a dosarului, intimații creditori B. M., R. S., G. E. E., C. L. M., L. M., G. F. D., S. M., T. L. G., A. A., V. V., C. M. M., T. E. A., E. C. I., B. M. C., C. I., N. F., U. G., C. C. N., M. A., D. M. M., P. M., O. I., F. G. C., T. D. I., M. I., G. F., B. I., A. M., F. M., S. I. A., C. C. M., L. S., O. D. L., A. I. D., L. E., B. G., C. L., G. G., P. R. O., K. A., D. A., P. D. E., H. M., P. A., S. E. L., P. G., C. M., B. V., N. T., O. N., H. I., I. D., P. A. S., P. S., I. A. F., S. A., B. E., S. R., D. D., D. T. și M. S. au solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite, motivat de faptul că solicitarea este lipsită de obiect, în cauză nefiind demarată o procedură de punere în executare a deciziei civile contestate. S-a mai arătat că nu trebuie confundată suspendarea executării deciziei supuse contestației în anulare cu suspendarea procedurii de executare silită împotriva căreia a fost formulată contestația la executare soluționată definitiv prin decizia civilă nr. 1220/04.11.2015 a Tribunalului B., că dispozițiile art. 507 Cod proc. civ. sunt aplicabile exclusiv unei eventuale executări pornite în baza deciziei ce face obiectul căii de atac extraordinare, reglementate de art. 503 – 508 Cod proc. civ. și că decizia civilă ce face obiectul prezentei contestații – nr. 1220/2015 – nu este susceptibilă de executare dat fiind că aceasta nu stabilește obligații executorii în sarcina părții potrivnice, ci dispune doar respingerea unei contestații la executare pornită în baza unui titlu anterior.
În susținerea cauzării bugetului de stat a unui prejudiciu, contestatoarea invocă așa – zise „plăți nelegale” efectuate către intimații creditori, considerând, prin încălcarea celor mai elementare principii de drept, că punerea în executare a unei hotărâri judecătorești irevocabile, aflate în puterea lucrului judecat și protejate de prezumția irefragabilă de legalitate și adevăr, ar putea constitui o „plată nelegală”.
Contestatoarea prin prezenta cerere încearcă să promoveze un adevărat „apel la apel”, invocând chestiuni incompatibile cu o contestație în anulare iar pretinsele „greșeli materiale” în realitate reprezintă aspecte legate de raționamentul logico-juridic care a stat la baza hotărârii atacate.
Prin precizarea contestației în anulare, depusă la fila nr. 30 a dosarului, contestatorii DGRFP B. și MFP prin DGRFP B. susțin următoarele:
-Decizia civilă nr. 1220/04.11.2015 a Tribunalului B. a fost pronunțată în ca urmare a unei erori a instanței de ape în înțelesul art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod proc. civ., raționamentul instanței de apel nefiind în concordanță cu prevederile legale aplicabile în cauza de față, aceasta aflându-se în eroare cu privire la actele normative aplicabile obiectului litigiului.
Având în vedere motivele și interpretările instanței de apel cu privire la neaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 71/2009 și dispozițiilor O.U.G. nr._ și interpretarea naturii juridice a sumelor obținute ca fiind despăgubiri și nu drepturi de natură salarială, deși s-a reținut existența unui tratament discriminatoriu, rezultă fără putință de tăgadă eroarea în care s-a aflat instanța de apel.
Instanța de apel a apreciat în mod greșit că natura juridică a sumelor obținute de intimați au caracter de despăgubiri și nu de drepturi salariale.
Contestatoarea se declară de acord cu opinia separată, pe care și-o însușește, întrucât discriminarea s-a produs de către angajator în cadrul raportului juridic de muncă, dreptul comun în materie fiind codul muncii, iar natura despăgubirilor acordate nu poate fi decât specifică raporturilor de muncă/serviciu – art. 269 din Codul muncii.
Se apreciază de către contestatoare că soluția corectă pe fondul cauzei a fost cea pronunțată de prima instanță, care a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 71/2009 și O.G. nr. 92/2012 iar sumele de bani pe care intimații trebuie să le primească au caracterul unor drepturi de natură salarială și sunt datorate în temeiul raporturilor individuale de serviciu.
Prin urmare, orice procedură de executare silită pentru plata acestor drepturi este suspendată de drept, potrivit art. XI alin. 2 din O.U.G. nr. 92/2012, creanța intimaților nefiind exigibilă.
-Se arată în continuare că, principalul motiv al contestației în anulare a fost dat de faptul că executarea silită față de contestatoare a fost declanșată în mod nelegal și cu nerespectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2009 ale O.U.G. nr. 92/2012 și ale Deciziei Comisiei Fiscale nr. 1/2010 aprobată prin Ordinul Ministerului Finanțelor P. nr. 2007/2010 publicat în M. Of. nr. 512/22.07.2010.
Despăgubirile bănești recunoscute în favoarea intimaților reprezintă o componentă a salariului acestora, sporuri aferente unor drepturi bănești de natură salarială care izvorăsc din raporturile de muncă individuale cu instituțiile angajatoare.
În continuare contestatoarea explică modul de calcul al acestor despăgubiri și comentează natura juridică a drepturilor bănești solicitate prin acțiunea civilă formulată de intimații creditori în dosarul civil nr._/197/2011 în care s-a obținut titlul executoriu cu privire la care s-a formulat contestația la executare.
-Se invocă prevederile art. 55 alin. 1 din Codul fiscal privind noțiunea de venituri și se critică decizia civilă contestată sub aspectul cuantumului sumelor cuprinse în actele de executare emise de B. Corșate A. A. în dos. execuțional nr. 287/2014 pentru fiecare dintre intimați, arătând că sumele calculate în tabelul centralizator actualizat nu se însușesc de către contestatoare și că nu se cunoaște modalitatea de calcul a acestora. Este contestat și cuantumul sumelor reprezentând onorariul executorului judecătoresc în dosarul execuțional menționat.
Contestația în anulare este scutită de taxa judiciară de timbru.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Prin Încheierea ședinței publice din data de 20.11.2015 instanța a respins cererea de suspendare a executării Deciziei civile nr. 1220/A/04.11.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dos. nr._/197/2014, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de ședință (f. 27 – 29).
Prin Decizia Civilă nr. 1220/A/04.11.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dos. nr._/197/2014, cu opinie majoritară, s-a admis apelul declarat de apelanții B. M., R. S., G. E. E., C. L. M., L. M., G. F. D., S. M., T. L. G., A. A., V. V., C. M. M., T. E. A., E. C. I., B. M. C., C. I., N. F., U. G., C. C. N., M. A., D. M. M., P. M., O. I., F. G. C., T. D. I., M. I., G. F., B. I., A. M., F. M., S. I. A., C. C. M., L. S., O. D. L., A. I. D., L. E., B. G., C. L., G. G., P. R. O., K. A., D. A., P. D. E., H. M., P. A., S. E. L., P. G., C. M., B. V., N. T., O. N., H. I., I. D., P. A. S., P. S., I. A. F., S. A., B. E., S. R., D. D., D. T. și M. S. împotriva sentinței civile nr.3270/2015 pronunțate de Judecătoria B., pe care a schimbat-o în parte în sensul că:
-s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR P. BRASOV in contradictoriu cu intimații B. M., R. S., G. E. E., C. L. M., L. M., G. F. D., S. M., T. L. G., A. A., V. V., C. M. M., T. E. A., E. C. I., B. M. C., C. I., N. F., U. G., C. C. N., M. A., D. M. M., P. M., O. I., F. G. C., T. D. I., M. I., G. F., B. I., A. M., F. M., S. I. A., C. C. M., L. S., O. D. L., A. I. D., L. E., B. G., C. L., G. G., P. R. O., K. A., D. A., P. D. E., H. M., P. A., S. E. L., P. G., C. M., B. V., N. T., O. N., H. I., I. D., P. A. S., P. S., I. A. F., S. A., B. E., S. R., D. D., D. T. și M. S..
-s-a respins contestația la executare formulată în dosarul conexat nr._/197/2015 de contestatorul MINISTERUL FINANȚELOR P. cu sediul în București, ., sector 5, București în contradictoriu cu intimații B. M., R. S., G. E. E., C. L. M., L. M., G. F. D., S. M., T. L. G., A. A., V. V., C. M. M., T. E. A., E. C. I., B. M. C., C. I., N. F., U. G., C. C. N., M. A., D. M. M., P. M., O. I., F. G. C., T. D. I., M. I., G. F., B. I., A. M., F. M., S. I. A., C. C. M., L. S., O. D. L., A. I. D., L. E., B. G., C. L., G. G., P. R. O., K. A., D. A., P. D. E., H. M., P. A., S. E. L., P. G., C. M., B. V., N. T., O. N., H. I., I. D., P. A. S., P. S., I. A. F., S. A., B. E., S. R., D. D., D. T. și M. S..
-s-a menținut soluția de respingere a cererii de suspendare a executării silite în dosar execuțional nr. 287 din 2014 al B. CORȘATE A. A..
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Instanța de fond în mod nelegal a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OUG 92 din 2012, Cap II, ART. XI, făcând o interpretare eronată a acestui text legal.
Potrivit acestui text de lege -,,plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013, se va realiza astfel:
a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.” Iar conform alin.2 ,,în cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
Sumele ce fac obiectul prezentei executări silite sunt sume obținute cu caracter de despăgubiri civile, și nu drepturi salariale ce ar atrage într-adevăr incidența suspendării legale.
Astfel, dreptul intimaților la încasarea acestor sume a fost stabilit prin decizia civilă nr.82R/25.01.2013 a Tribunalului B., ce constituie titlu executoriu. Prin hotărâre s-a constatat că intimații, apelanți în cauza de față, sunt supuși unui tratament discriminatoriu, astfel că pârâții MFP și DGFP B. au fost obligați să achite, cu titlul de despăgubiri, sumele echivalente suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, calculate prin aplicarea unui procent de 25% din salariul de bază.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.27 al.1, art.2 al.1 din OUG 137/2000 iar în cuprinsul considerentelor deciziei ce constituie titlu executoriu, s-a reținut că reclamanții din dosar se regăsesc în aceeași situație ca și alți salariați, fiindu-le acordate prin hotărâri judecătorești cele două sporuri. Discriminarea a apărut în faza executării celor două sentințe, întrucât doar unor salariați li s-a pus în executare hotărârea.
În aceste condiții s-a reținut existența unui tratament discriminatoriu, precum și existența condițiilor pentru angajarea răspunderii pentru aplicarea acestui tratament.
În consecință, pârâții au fost obligați la plata către reclamanți - salariați a despăgubirilor echivalente cu cele două sporuri salariale.
Natura juridică a sumelor obținute prin această hotărâre judecătorească este aceea de despăgubiri de natură civilă, temeiul juridic al acestora constând în existența tratamentului discriminatoriu aplicat prin executarea doar către unii salariați a unor hotărâri judecătorești. Din acest motiv competența de soluționare a aparținut judecătoriei în primă instanță, în caz contrar, dacă sumele pretinse ar fi avut natură salarială, competența ar fi aparținut tribunalului.
În mod nelegal prima instanță a înlăturat aceste argumente, reținând că nu interesează faptul că această acțiune a fost judecată de instanțele de drept comun și cu de instanțele de dreptul muncii. Această distincție este foarte importantă în calificarea naturii juridice a creanțelor executate silit, acestea având natura juridică a unor despăgubiri, ceea ce s-a stabilit, în mod irevocabil, de către instanța care a pronunțat titlul executoriu. A aprecia o altă natură juridică a creanței în faza de executare silită înseamnă a încălca puterea de lucru judecat a titlului executoriu. Argumentele contestatoarei în sprijinul calificării creanței ca fiind de natură salarială și nu de despăgubiri sunt argumente care pun în discuție cele statuate irevocabil prin titlul executoriu pus în executare, care a stabilit în mod clar și neechivoc caracterul de despăgubiri civile al drepturilor acordate.
Pe de altă parte, noțiunea de ,, drepturi de natură salarială ”folosită de legiuitor în cuprinsul art. art. 1 alin. 1 din OUG nr. 71/2009, trebuie avută în înțelesul strict al termenului folosit și nu în sens larg, după cum a reținut instanța de fond care a inclus în această categorie practic toate sumele pe care un salariat le-ar primi de la angajator indiferent de titlu cu care acesta se plătesc.
În consecință, tribunalul, cu opinia majoritară a membrilor de complet, a constatat că sumele a căror executare se pretinde nu au natura unor drepturi de natură salarială și astfel nu se aplică prevederile OUG 92/2012 privind suspendarea legală de drept a executării unor astfel de sume, drept pentru care, executarea sumelor este legală iar contestația la executare promovată de partea debitoare la fond este neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii, au formulat prezenta contestație în anulare DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. B. și MINISTERUL FINANȚELOR P., invocând prevederile art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod proc. civ.
Potrivit acestor dispoziții legale raportate și la prevederile art. 503 alin. 3 Cod proc. civ., hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea apelului a fost rezultatul unei erori materiale.
De asemenea, contestatorii au invocat și omisiunea instanței de apel de a cerceta toate motivele de casare (art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod proc. civ.).
Acest motiv al contestației în anulare specială privește exclusiv hotărârile instanțelor de recurs nu și pe cele ale instanțelor de apel care nu sunt supuse recursului, așa cum se prevede expres în alin. 3 al art. 503 Cod proc. civ.
În consecință, acest motiv nu va fi cercetat în prezenta contestație în anulare formulată împotriva unei decizii definitive a instanței de ape, fiind inadmisibil.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, nesuspensivă de executare, fiind deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 503 Cod proc. civ. iar nu pentru greșita apreciere asupra aplicării dispozițiilor legale ori a probelor.
În ceea ce privește motivul reglementat de 503 alin. 2 pct. 2 Cod proc. civ., aceasta vizează greșeli de fapt, involuntare, de natură procedurală, constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, iar nicidecum greșeli de judecată. A da posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a fost soluționată pricina și s-au stabilit raporturile litigioase dintre părți, ar însemna să se deschidă acestora dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac, lucru care nu poate fi acceptat în actualul sistem al procedurii civile, în care această cale extraordinară de atac tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege, care se constituie practic, în elemente noi ce imprimă o nouă perspectivă speței analizate, motiv pentru care această cale de atac este una de retractare. Reanalizarea situației de fapt și de drept pe baza acelorași argumente prezentate în apel sau a unor noi argumente interpretative este inadmisibilă și excede finalității acestei căi extraordinare de atac.
Faptul că raționamentul juridic al instanței de apel nu este potrivit așteptărilor contestatorilor, nu reprezintă o eroare materială săvârșită de instanța de apel și nu dă posibilitatea acestora de a repune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor pronunțate în primă instanță și în apel pe calea formulării unei contestații în anulare.
Contestația în anulare este la îndemâna părții pentru motivele strict și limitativ prevăzute de lege, partea având posibilitatea de a invoca numai neregularități de ordin procedural, fără a se putea cenzura modul în care instanța de recurs, analizând motivul de casare, a răspuns acestuia.
Or, din lecturarea motivelor contestației în anulare astfel cum a fost precizată, rezultă că părțile contestatoare au formulat critici concrete cu privire la raționamentul juridic al instanței de apel și cu privire la dispozițiile legale incidente în cauză, au criticat reținerile instanței de apel și interpretarea pe care aceasta a dat-o naturii drepturilor bănești cuprinse în titlul executoriu, au susținut că hotărârea primei instanțe era legală și că apelul a fost în mod greșit admis, contestatorii însușindu-și argumentele juridice expuse în susținerea opiniei separate exprimată în apel de către unul dintre judecătorii apelului.
În consecință, contestatorii deși au promovat o cale de atac extraordinară de retractare, în motivarea acesteia au înțeles să formuleze critici specifice unei căi de atac ordinare de reformare, aceste motive vizând fondul pretențiilor deduse judecății și așa zise greșeli de judecată iar nu greșeli de fapt, involuntare, de procedură care ar putea fi invocate pe calea contestației în anulare.
În cadrul contestației în anulare instanța nu poate proceda la verificarea temeiniciei și legalității deciziei atacate, nu poate cenzura hotărârea instanței de control judiciar, nu poate reinterpreta probele și dispozițiile legale reținute de instanța de apel. Or, motivele invocate de contestatori reprezintă veritabile critici relative la legalitatea și temeinicia deciziei atacate iar nu simple erori materiale.
În consecință, Tribunalul, constatând că motivele invocate de contestatori nu se subsumează celor prevăzute de art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod proc. civ., urmează să respingă contestația în anulare promovată de contestatorii DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. B. și MINISTERUL FINANȚELOR P., prin Direcția G. R. a Finanțelor P. B..
Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată și precizată de contestatorii DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. B. și MINISTERUL FINANȚELOR P., prin Direcția G. R. a Finanțelor P. B., ambii cu sediul în mun. B., .. 7, identificată prin CUI nr._, împotriva Deciziei civile nr. 1220/A/04.11.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dos. nr._/197/2014, în contradictoriu cu intimații B. M., R. S., G. E. E., C. L. M., L. M., G. F. D., S. M., T. L. G., A. A., V. V., C. M. M., T. E. A., E. C. I., B. M. C., C. I., N. F., U. G., C. C. N., M. A., D. M. M., P. M., O. I., F. G. C., T. D. I., M. I., G. F., B. I., A. M., F. M., S. I. A., C. C. M., L. S., O. D. L., A. I. D., L. E., B. G., C. L., G. G., P. R. O., K. A., D. A., P. D. E., H. M., P. A., S. E. L., P. G., C. M., B. V., N. T., O. N., H. I., I. D., P. A. S., P. S., I. A. F., S. A., B. E., S. R., D. D., D. T. și M. S., toți cu domiciliul ales în mun. B., ., jud. B..
Ia act că intimații nu solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi 16.12.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. D.-PopCristina R.
GREFIER
V. P.
Red.C.R./24.02.2016
Tehnored.V.P./24.02.2016
- 4 ex -
Jud. recurs N.F.
A.B.
M.B.
2 comunicări, ambelor părți
conform dispozitiv citare/
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 573/2015. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1539/2015. Tribunalul... → |
|---|
