Contestaţie la executare. Decizia nr. 573/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 573/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 21-12-2015 în dosarul nr. 573/2015
Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2015:005._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Decizia civilă nr. 573/R
Ședința publică de la 21.12 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. M. C.
JUDECĂTOR: A. B.
JUDECĂTOR: P. M.
GREFIER: E. M. - P.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul contestator Z. M., împotriva sentinței civile nr. 7314/03.07.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosar. Nr._, în contradictoriu cu intimatele M. B. (R.) SA S. B. și C. P. B. P. CO L., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data 09.12.2015 încheierea acestui tribunal făcând parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la 17.12.2015 și apoi pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată că prin Sentința civilă nr.7314 din data de 03.07.2015 a Judecătoriei B., s-au dispus următoarele:
„Admite excepția tardivității formulării contestației la executare, excepție invocată de intimatul C. P. B. P. CO L..
Respinge ca tardivă contestația la executare formulată de contestatorul Z. M., cu domiciliul în Israel, Herzelya, ., cu adresa aleasă în vederea comunicării actelor de procedură în B., Oficiul Poștal 3, Ghișeul nr. 1-B., .. 5, Căsuța Poștală 461, cod_, jud. B., în contradictoriu cu intimații M. B. R. SA, cu sediul în B., .. 50B, jud. B., C. P. B. P. CO L., cu sediul procesual ales la SCA Z. R. & PARTNERS, din București, ., sector 2, cod poștal_, având ca obiect contestație la executare.
Respinge ca neîntemeiată cererea de constatare a perimării executării silite.
Respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect contestarea titlurilor executorii anume contract nr. RBD/4EU/Bv28/_, contract nr. RBDH/Bv09/_, contract nr. RBD/E4U/Bv25/_.”
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, cu privire la excepția tardivității formulării contestației la executare, că prin cererea inițială înregistrată pe rolul Judecătoriei B., la data de 12.02.2015, contestatorul M. Z. a formulat în contradictoriu cu intimații M. B. R. SA, C. P. B. P. CO L., contestație la executare silită prin care a solicitat următoarele:
- Anularea procesului-verbal de licitație publică imobiliară și de adjudecare emise în dosarul execuțional nr, 670/2010,emis la data de 26.01.2015 de către B. S. E. D.;
- Anularea procesului-verbal de îndreptare a erorii materiale încheiat în data de 02.02.2015 de B. S. E. D.;
La primul termen de judecată din data de 20.03.2015 (f. 1 volum III), instanța a pus în vedere contestatorului, prin avocat, să indice motivele de fapt și de drept pentru care solicită anularea proceselor-verbale de licitație publică imobiliară și de adjudecare din data de 26.01.2015 și procesul-verbal de îndreptare a erorii materiale din data de 02.02.2015, sau să își precizeze petitele contestației raportat la motivele de fapt și de drept invocate în considerentele acțiunii, în sensul de a preciza dacă înțelege să conteste întreaga executare silită raportat la motivele de fapt și de drept expuse, sub sancțiunea suspendării judecății.
La data de 03.04.2015 (f. 5 volum III), până la prima zi de înfățișare, contestatorul a depus la dosar o cerere modificatoare, intitulată de acesta "precizare la contestația la executare și răspuns la întâmpinare", prin care arată că solicitată instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună următoarele:
- Anularea celor trei titluri executorii, respectiv Contract nr. RBD/4EU/Bv28/_, contract nr. RBDH/Bv09/_, contract nr. RBD/E4U/Bv25/_, pentru lipsa investirii cu formulă executorie și implicit a actelor procedurale subsecvente.
- Constatarea perimării executării silite pornite în dosarul execuțional nr. 670/2010;
- Suspendarea prezentei cauze, până la soluționarea pe fond a cauzelor având ca obiect "constatare clauze abuzive", ce se derulează în cadrul Judecătoriei B. în dosarele nr._ ,_ ,_ .
La data de 16.04.2015, contestatorul a depus la dosar o precizare a cererii modificatoare (f. 39 volum III), prin care a solicitat următoarele:
- Că înțelege să formuleze contestație la executare în vederea anulării întregii executări silite, pentru lipsa investirii cu formulă executorie a titlurilor executorii și implicit a actelor procedurale subsecvente;
- Constatarea perimării executării silite pornite în dosarul execuțional nr. 670/2010
- În temeiul art. 399 alin. 3 C., contestă titlurile executorii, anume Contract nr. RBD/4EU/Bv28/_, contract nr. RBDH/Bv09/_, contract nr. RBD/E4U/Bv25/_;
În motivare, a arătat că în vederea unei bune administrări a justiției solicită disjungerea petitului nr. 3 având în vedere că pe rolul Judecătoriei B. se află trei dosare, respectiv nr._ ,_ ,_, având ca obiect constatarea clauzelor abuzive din conținutul titlurilor executorii menționate mai sus și suspendarea după disjungere a capătului nr. 3 din cerere, iar nu suspendarea întregii cauze.
P. urmare, instanța de fond a constatat că în urma modificării contestației la executare, contestatorul a solicitat anularea întregii executări silite, iar nu doar a procesului-verbal de licitație publică imobiliară și de adjudecare emise în dosarul execuțional nr. 670/2010, emis la data de 26.01.2015 de către B. S. E. D. și a procesului-verbal de îndreptare a erorii materiale încheiat în data de 02.02.2015 de B. S. E. D., astfel cum a solicitat inițial.
Potrivit art. 401 alin. 1 C., Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când:
a)contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare;
b)cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit;
c)debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
Având în vedere că prin prezenta contestație se contestă întreaga executare silită, termenul de 15 zile a început să curgă la data la care debitorul a primit somația sau la data la care debitorul a luat cunoștință de primul act de executare.
Debitorul a luat cunoștință de primele acte de executare cel mai târziu la data de 22.09.2010, când a și formulat o cerere de eliberare copii de pe actele dosarului de executare. (f. 210-211 volum I dosar executare).
In plus, contestatorul a mai formulat contestație la executare cu privire la dosarul de executare nr. 670/2010, contestații înregistrate pe rolul Judecătoriei B. sub nr._/197/2010,_/197/2010, fiind evident că acesta avea cunoștință de primele acte de executare încă din acel moment. (f. 15, f. 40 volum II, dosar executare)
Raportat la acest moment de la care a început să curgă termenul de 15 zile este evident că prezenta contestație la executare este tardiv formulată. În plus, chiar motivele invocate de contestator în susținerea contestației (lipsa investirii cu formulă executorie a titlurilor executorii, lipsa calității de creditor a persoanei care a formulat cererea de executare silită) privesc primele acte de executare și întreaga executare silită, astfel că trebuiau invocate în termenul de 15 zile de la data comunicării somației sau de la data la care contestatorul a luat cunoștință de primul act de executare.
În ceea ce privește petitul inițial, anume anularea procesului-verbal de licitație publică imobiliară și de adjudecare emise în dosarul execuțional nr. 670/2010, emis la data de 26.01.2015 de către B. S. E. D., anularea procesului-verbal de îndreptare a erorii materiale încheiat în data de 02.02.2015 de B. S. E. D., instanța de fond a reținut că deși a fost citat cu mențiunea de a indica motive de nulitate ale acestor acte de executare, contestatorul nu le-a indicat, din contră, acesta și a modificat cererea inițială, arătând că înțelege să conteste întreaga executare silită.
Contestatorul nu se poate prevala de ultimele acte de executare silită, raportat la care contestația nu ar fi fost tardivă, criticând în fapt executarea silită însăși și solicitând anularea întregii executări silite, pentru a se situa în termenul legal de formulare a contestației. Este evident că legiuitorul a urmărit să stabilească o distincție între situația în care se contestă un anumit act de executare și situația în care se contestă executarea silită însăși, momentul de început al termenului de contestație fiind diferit.
În cuprinsul acțiunii introductive contestatorul a indicat că intimata C. P. B. P. CO L. figurează în calitate de creditor în procesul-verbal de licitație publică imobiliară și de adjudecare, astfel că la momentul în care a fost pornită executarea silită de către executorul judecătoresc, prin cererea de încuviințare a executării silite adresată instanței, a fost în numele unei persoane care nu mai era și nu mai este titulara dreptului de a încasa sumele derivând din executare silită.
Însă aceste motive invocate de contestator, reprezintă o contestație formulată împotriva întregii executări silite, motivat de împrejurarea că executarea silită a fost demarată la cererea unei persoane care nu mai are calitatea de creditor, iar nu doar împotriva actelor de executare invocate. Debitorului nu îi este permis să mascheze o contestație a întregii executări silite, într-o contestație împotriva unor acte de executare silită, pentru a fi respectat termenul legal de 15 zile prevăzut de lege.
În ceea ce privește petitul nr. 1, astfel cum a fost modificat, anume anularea celor trei titluri executorii, pentru lipsa investirii cu formulă executorie și implicit a actelor procedurale subsecvente, instanța nu poate primi susținerile contestatorului, anume că a invocat nulitatea absolută a tuturor formelor de executare, nulitate care poate fi invocată oricând fără a fi necesară respectarea termenului prevăzut de art. 401 alin. 1 lit. c C.
Nulitatea unui act juridic este acea sancțiune care intervine în situația în care actul juridic a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor prevăzute de lege pentru încheierea sa valabilă. Lipsa investirii cu formulă executorie a titlului executoriu nu poate constitui motiv de nulitate a actului juridic ce reprezintă titlul executoriu. Lipsa investirii cu formulă executorie poate constitui un motiv de contestare a întregii executări silite, dar nu reprezintă un caz de nulitate absolută a titlului executoriu, astfel cum a susținut contestatorul.
Este adevărat că nulitatea absolută poate fi invocată oricând, pe cale de acțiune sau de excepție, fiind, deci, imprescriptibilă extinctiv, însă lipsa investirii cu formulă executorie nu constituie motiv de nulitate a titlului executoriu iar termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin.1 C. este unul de decădere, nu de prescripție.
Pentru toate aceste motive, instanța de fond a admis excepția tardivității formulării contestației la executare și pe cale de consecință a respins contestația la executare ca fiind tardiv formulată.
În privința petitului privind constatarea perimării executării silite, instanța de fond a reținut că s-a pretins de către contestator că a solicitat comunicarea actelor de executare la un alt domiciliu decât adresa la care sunt situate imobilele ce fac obiectul investițiilor imobiliare, astfel că în perioada 03.10._11 nu s-a îndeplinit procedura de comunicare a actelor de executare, nu s-a solicitat continuarea executării silite de către creditor.
Potrivit art. 389 alin. 1 C., dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
Instanța de fond a considerat că nu poate primi susținerile contestatorului, anume că a intervenit perimarea executării silite.
În perioada indicată de contestator, anume 03.10._11 au fost întocmite numeroase acte de executare silită, cum ar fi: procesul-verbal de distribuire sume din data de 09.11.2010 (f. 19 volum II, Dosar executare); proces-verbal de situație din data de 28.01.2011 (f. 53 volum II, dosar executare), somație din data de 28.01.2011 (f. 54 volum II dosar execuțional), proces-verbal de îndreptare eroare materială din data de 28.02.2011 (f. 62 volum II, Dosar executare); adresa formulată de debitor din data de 02.06.2011 (f. 86, volum II, Dosar executare)
In perioada indicată de contestator au fost îndeplinite acte de executare, astfel încât cererea contestatorului de constatare a perimării executării silite va fi respinsă ca neîntemeiată.
Ulterior în cuprinsul notelor scrise, contestatorul arată că solicită constatarea perimării executării silite deoarece după data de 24.05.2011, anume după rămânerea definitivă a Decizei 632/R a Tribunalului B. a urmat o perioadă de cel puțin 6 luni în care nu s-au făcut niciun fel de acte de executare.
Instanța de fond a apreciat că nu poate primi nici aceste susțineri ale contestatorului având în vedere că ulterior pronunțării Deciziei nr. 632/30.11.2010 a Tribunalului B., executorul judecătoresc, având în vedere cererea de continuare a executării silite formulate de creditoare (f. 87-91, volum II dosar executional) a procedat la intocmirea procesului-verbal de situație din data de 31.10.2011 (f. 92 volum II dosar execuțional) și la emiterea somației din data de 31.10.2011 și în continuare a emis procesele-verbale de situație și procesul-verbal de situație în data de 15.11.2011 și somația din data de 17.11.2011. (f. 1-17 volum III dosar execuțional).
P. urmare, nici raportat la ultima perioadă indicată de contestator, anume cel puțin 6 luni după data de 24.05.2011, nu a intervenit perimarea executării silite, în această perioadă fiind îndeplinite acte de executare.
În privința petitului nr. 3, prin care contestatorul contestă titlurile executorii, anume Contract nr. RBD/4EU/Bv28/_, contract nr. RBDH/Bv09/_, contract nr. RBD/E4U/Bv25/_, instanța de fond a reținut următoarele:
În cererea precizatoare depusă la data de 16.04.2015(f. 39 volum III) contestatorul nu indică motivele pentru care contestă titlurile executorii, precizând doar petitele indicate prin cererea modificatoare depusă la dosar la data de 03.04.2015 (f. 5 volum III)
Interpelat oral la termenul din data de 12.06.2015, avocatul contestatorului a indicat cu privire la acest petit că înțelege să conteste titlurile executorii pentru motivul arătat constând în lipsa investirii acestora cu formulă executorie.
Instanța de fond a apreciat că nu poate primi susținerile contestatorului, lipsa investirii cu formulă executorie neputând conduce la constatarea nulității absolute sau anularea titlului executoriu care se execută, putând constitui doar un motiv de anulare a întregii executări silite, motiv care, așa cum am arătat anterior, este tardiv formulat.
Nulitatea este sanctiunea care consta in lipsirea actului juridic civil de efectele sale firesti intrucat acesta a fost incheiat cu nerespectarea dispozitiilor legale imperative sau cu încălcarea conditiilor de validitate ale actului respectiv.
Așadar, lipsa investirii cu formulă executorie nu este o condiție de validitate a actului juridic ce constituie titlu executoriu, ci este o condiție pentru punerea în executare silită a titlului executoriu. P. urmare, lipsa acesteia nu poate conduce la anularea sau constatarea nulității absolute a titlului executoriu.
În ceea ce privește contestarea unor clauze abuzive din cuprinsul titlurilor executorii care se execută, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 399 alin. 3 C., În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
În cadrul prezentei contestații la executare contestatorul nu a contestat nicio clauză din contractele de credit ce constituie titluri executorii, ci doar a arătat că a formulat o acțiune de drept comun, având ca obiect "constatare clauze abuzive", ce se derulează în cadrul Judecătoriei B. în dosarele nr._ ,_ ,_, solicitând disjungerea petitului nr. 3 prin care se contestă titlurile executorii și suspendarea după disjungere a dosarului nou format până la soluționarea definitivă a dosarelor menționate mai sus.
Așadar, instanța nu a fost investită cu analiza caracterului abuziv al unor clauze din contractele de credit. Chiar dacă ar fi fost investită cu analiza caracterului abuziv al unor clauze din contractele de credit, instanța apreciază că raportat la art. 399 alin. 3 C., cererea ar fi fost inadmisibilă, contestatorul având în acest scop deschisă o altă cale de atac (chiar nespecifică, textul de lege nefăcând nicio distincție), pe care de altfel a și uzat-o.
Având în vedere aceste motive, instanța de fond a respins ca neîntemeiat și petitul având ca obiect contestarea titlurilor executorii anume contract nr. RBD/4EU/Bv28/_, contract nr. RBDH/Bv09/_, contract nr. RBD/E4U/Bv25/_.
Pentru toate aceste motive, prima instanța a respins contestația formulată ca fiind tardivă iar celelalte petite ca neîntemeiate, urmând a dispune conform cu dispozitivul.
În privința cheltuielilor de judecată, raportat la principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța de fond a luat act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal contestatorul Z. M., solicitând în principal, casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei B., iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii contestației la executare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, contestatorul a învederat, în esență, că nu a contestat la petitul 1 nulitatea absolută a titlurilor executorii reprezentate de contractele de credit asftfel încât să se discute în speță despre nulitatea absolută a titlurilor executorii ci a contestat condițiile de validitate și procedibilitate imperativ impuse de lege, în vederea existenței unei proceduri de executare silită legale.
Astfel, întrucât este necesară investirea cu formulă executorie a titlului executoriu în baza art.374 Cod pr. civ. de către instanța de judecată, în contextul în care legea se exprimă categoric în privința nulității actelor de procedură îndeplinite de către un judecător necompetent, reiese concluzia că lipsa deplină a hotărârii de investire cu formulă executorie pronunțată de către un judecător este un motiv expres de nulitate a actelor de procedură, având drept consecință nulitatea actelor următoare astfel cum este reglementată aceasta urmare a dispozițiilor art.106 CVPC.
P. legiferarea condițiilor incipiente necesare începerii executării silite, anume investirea cu formulă executorie a titlului creditorului de către o instanță imparțială, nu reprezintă altceva decât o protejare a intereselor generale ale societății în privința protejări intereselor debitorilor, care, în lipsa unui control serios și obiectiv din partea organului de stat competent, s-ar putea regăsi în situația în care să nu poată beneficia de protecția statului într-o procedură extrem de dură pentru acesta.
Interesul general nu poate fi protejat decât prin instituirea unor măsuri drastice de siguranță în stabilitatea sistemului civil și de drept în general, astfel încălcarea unor norme de interes general, de ordine publică este sancționată de către legiuitor în cuprinsul art.108 VCPC: „ nulitățile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecător în orice stare a pricinii”.
Legea sancționează cu nulitatea absolută și necondiționată nerespectarea condițiilor legale în vederea efectuării unui act de procedură ce intră în competența legală a instanței iar investirea cu formulă executorie a unui titlu de creanță este atribuită de lege în competența instanței de judecată, regula generală în această materie regăsindu-se în cuprinsul art.374 alin.2 VCPC, fiind întărită prin dispozițiile legii speciale în materie de credite ipotecare, art.21 din L. nr.190/1999.
Neinvocarea nelegalității investirii cu formulă executorie a titlului executoriu în termenul de 15 zile de la primul act de executare, nu poate avea drept efect validarea executării silite, aceasta putând fi ridicată în orice etapă a executării silite, fiind vorba de existența unui motiv de nulitate absolută a acestei executări.
Se mai solicită să se observe că cesiunea între M. BAMK R. SA BUCURESTI și M. P. B. P. CO L. CIPRU, actualmente C. P. B. CO L. s-a făcut în data de 29.07.2010 iar încuviințarea executării silite a fost dispusă în data de 18.08.2010 pentru cedent.
Acesta este motivul pentru care s-a invocat excepția lipsei calității de creditor întrucât . SA (fost EGNATIA B. R. SA) nu mai era titulara drepturilor de creanță și nu mai avea nici o justificare de punere în executare.
În ce privește constatarea perimării, motivarea instanței este criticabilă întrucât actele de executare s-au îndeplinit de către executorul judecătoresc din oficiu și nu la stăruința creditoarei iar art.389 alin.1 Cod pr. civ. instituie obligația creditorului de a promova o cerere de stăruință în executare, condiție nerealizată în speță.
În cuprinsul cererii precizatoare a arătat faptul că este vorba de o contestație la titlu privind cuantumul sumelor ce trebuie restituite, anexând totodată cele trei acțiuni promovate în instanță privind clauze abuzive, aceasta fiind și rațiunea pentru care a solicitat disjungerea contestației la titlu de contestația la executare privind petitul 1 și 2 și apoi suspendarea dosarului disjuns privind contestația la titlu până la soluționarea acțiunilor ce vizează fondul cauzei.
În speță, se consideră că respingerea de către prima instanță a cererii de suspendare întemeiată pe dispozițiile art.22 pct.1 Cod pr. civ. se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct. 5 Cod pr. civ., normele încălcate fiind, din punct de vedere al recurentului, imperative și atrag nulitatea absolută a actului de procedură.
În drept, au fost invocate prevederile art.299 și urm.., art.304 pct. 5, 8 și 9 Cod pr. civ.
Cererea de recurs a fost legal timbrată.
Intimata C. P. B. P. CO L. a depus întâmpinare (f.31-50) prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefundat, neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
În motivare, s-a învederat faptul că prima instanță a reținut în mod corect că termenul de 15 zile prevăzut de art.401 alin.1 Cod pr. civ. este un termen de decădere iar neinvocarea motivului de contestație la executare înlăuntrul acestui termen este sancționată cu decăderea contestatorului din dreptul de a mai formula contestația la executare.
Chiar dacă s-ar admite că suntem în prezența unei nulității absolute a actelor de procedură, aceasta ar putea fi invocată oricând dacă legea nu prevede altfel, respectiv dacă prin lege nu se prevede un termen de decădere.
În concluzie, prin intermediul unei căi de atac, legea prevede posibilitatea formulării unor motive de nulitate absolută a actelor de procedură însă dacă legea prevede un termen de decădere pentru formularea căii de atac, nerespectarea acestui termen atrage sancțiunea respingerii căii de atac ca fiind tardiv formulată, indiferent de natura motivelor invocate prin cerere.
Totodată, nulitatea invocată nu poate fi asimilată unei nulități necondiționate prevăzute de art.105 alin.1 Cod pr. civ. astfel cum pretinde recurentul deoarece prevederile alin.1 sunt restrictive și de strictă interpretare și aplicare și privesc doar cazul în care actele de procedură sunt îndeplinite de către judecător cu încălcarea normelor de competență de ordine publică sau privată.
Din prevederile art.389 Cod pr. civ., se observă cu claritate că legea nu condiționează îndeplinirea actului de executare de către creditor și nici nu distinge în privința actelor de executare ce pot fi avute în vedere, ci doar impune creditorului să aibă o conduită diligentă pentru situația în care în dosarul de executare nu mai este îndeplinit nici un act de executare pe parcursul unei perioade de 6 luni.
Se mai arată că recurentul a învederat că suspendarea menționată în cererea modificatoare vizează suspendarea după disjungerea capătului 3 din cerere și nu suspendarea întregii cauze iar raportat la această mențiune, în mod corect instanța nu a dispus suspendarea întregii cauze cât timp, prin încheierea din data de 12.06.2015 (și care nu a fost recurată) s-a dispus respingerea cererii de disjungere a petitului 3 la contestației.
Se invocă faptul că art.21 din L. nr.190/1999 nu mai este aplicabil, titlurile executorii nu mai trebuiau investite cu formulă executorie, normele invocate de către contestator fiind căzute în desuetudine după introducerea art.374¹ în Codul de procedură civilă, iar în cazul în care instanța ar aprecia totuși că dispozițiile art.21 din L. nr.190/1999 sunt aplicabile încă, se solicită să se constate că acest contracte de credit nu sunt contracte de credit ipotecar pentru realizarea de investiții imobiliare ci sunt contracte de credit imobiliar, nereglementate de o legislație specifică, prin urmare fiind aplicabile prevederile OUG nr.99/2006, coroborate cu art.374¹ Cod pr. civ.
De asemenea, cererea de executare silită a fost promovată de către creditorul de la acea dată, M. B. iar critica avansată de către recurent privind lipsa calității de creditor este nefondată, având în vedere că cesiunea către C. P. B. a intervenit la un moment ulterior.
În drept, au fost invocate prevederile art.308 alin.2 Cod pr. civ.
Recurentul a depus răspuns la întâmpinare (f.55-65) prin care a reiterat motivele susținute în cuprinsul cererii de recurs și a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
În recurs, a fost administrată proba cu înscrisuri la solicitarea recurentului.
Examinând sentința civilă recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a probelor administrate în cauză, tribunalul reține următoarele:
În ce privește incidența motivului de recurs stabilit de art.304 pct.8 Cod pr. civ., se constată că recurentul nu invocă o interpretare greșită a unui act juridic dedus judecății ci faptul că s-a reținut în mod eronat că la petitul 1 al acțiunii ar fi solicitat să se constate nulitatea absolută a titlurilor executorii reprezentate de contractele de credit.
De altfel, obiectul pricinii fiind reprezentat de o contestație la executare, nu putea fi vorba de o interpretare greșită a unui act juridic dedus judecății întrucât chiar recurentul contestator recunoaște că prin petitul 1 nu s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a unor acte juridice ci s-a contestat legalitatea desfășurării procedurii de executare silită.
Cererea de chemare în judecată constituie un act de procedură iar dacă se invocă interpretarea greșită a conținutului acestei cereri, nu pot fi incidente dispozițiile art.304 pct.8 Cod pr. civ. întrucât nu se poate reține o interpretare greșită a unui act juridic.
De asemenea, instanța de fond a ținut cont de toate precizările formulate în termen legal de către contestator și a constatat că în urma modificării contestației la executare, contestatorul a solicitat anularea întregii executări silite, cu privire la acest petit fiind admisă excepția tardivității.
Este adevărat că în continuare, prima instanță a analizat și petitul 1 al contestației, în forma avută inițial, respectiv a analizat nulitatea titlurilor executorii pentru lipsa investirii cu formulă executorie însă acest aspect nu poate conduce la modificarea hotărârii recurate, nefiind considerente esențiale care să determine soluția pronunțată cu privire la petitul 1 al contestației la executare.
În ce privește motivul de recurs prevăzut de art.304 pct. 9 Cod pr. civ., tribunalul constată că instanța de fond a apreciat în mod legal și temeinic faptul că nu au fost respectate prevederile art.401 alin.1 Cod pr. civ. privind termenul în care trebuia exercitată contestația la executare împotriva executării silite înseși, motiv pentru care petitul 1 al contestației la executare a fost respins ca fiind tardiv introdus.
Astfel cum se consideră în mod unanim în doctrina și practica judiciară, contestația la executare are natura juridică a unei căi de atac specifice în materia executării silite, prin intermediul căreia se pot invoca neregularități ale procedurii execuționale declanșate de către creditor.
În aceste condiții, devin incidente prevederile art.103 alin.1 Cod pr. civ. care stabilesc faptul că neexercitarea unei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termen legal atrage decăderea persoanei interesate din dreptul de a mai exercita acea cale de atac sau de a îndeplini orice alt act de procedură.
Așadar, nu interesează în speță dacă au fost invocate motive de nulitate absolută sau nulitate relativă a executării silite întrucât astfel cum a reținut și instanța de fond, termenul instituit de art.401 alin.1 este un termen de decădere, iar nu de prescripție.
Chiar dacă motivele de nulitate absolută pot fi invocate oricând pe cale de acțiune sau pe cale de excepție, nefiind supuse unui termen de prescripție, totuși în situația în care legea instituie un termen imperativ pentru exercitarea unei căi de atac, nerespectarea acestui termen atrage decăderea, conform textului de lege menționat anterior, indiferent de faptul că prin intermediul acelei căi de atac s-ar fi invocat motive de nulitate absolută sau nulitate relativă a actelor contestate.
În același sens, nu prezintă relevanță nici clasificarea stabilită de art.105 Cod pr. civ. în nulități condiționate de vătămare și nulități necondiționate de vătămare întrucât și în acest caz, oricare dintre aceste nulități trebuie invocate cu respectarea termenului imperativ instituit de lege pentru exercitarea contestației la executare.
Pe de altă parte, cazul de nulitate stabilit de art.105 alin.1 Cod pr. civ. se referă la actele de procedură întocmite de către un judecător cu încălcarea normelor de competență de ordine publică sau privată, aceste dispoziții legale fiind de strictă interpretare și aplicare.
Așadar, prevederile legale invocate de către recurent nu pot fi incidente în prezenta speță în care se invocă lipsa investirii cu formulă executorie a unor contracte de credit și deci nu poate fi vorba de un act de procedură întocmit de către un judecător, cu încălcarea vreunor norme de competență de ordine publică sau privată.
De asemenea, dispozițiile art.108 alin.1 Cod pr. civ., se referă la neregularitățile procedurale ivite în timpul desfășurării unui proces, stabilind că acestea pot fi invocate de către parte sau de judecător în orice stare a pricinii și nu pot fi extinse prin analogie la procedura execuțională, care nu se desfășoară în fața unui judecător iar eventuale neregularități pot fi invocate numai în termenele imperative impuse de art.401 Cod pr. civ.
Invocare Deciziei Tribunalului Suprem nr.683/1969 nu prezintă relevanță în speță întrucât hotărârea menționată nu analizează problema termenului de introducere a contestației la executare ci relevă numai sancțiunea ce intervine în cazul lipsei investirii cu formulă executorie.
Această chestiune ține însă de fondul contestației la executare și presupune implicit respectarea termenului stabilit de lege pentru exercitarea acestei căi de atac specifice, pentru ca abia apoi să se poată analiza motivele de nulitate ale procedurii execuționale invocate de către debitor.
Așadar, decăderea reprezintă o sancțiune procedurală ce intervine în toate situațiile în care nu este respectat un termen legal imperativ iar consecințele decăderii nu pot fi înlăturate decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
O astfel de situație este cea prevăzută de art.103 alin.1 teza a II-a respectiv dacă partea a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa să acționeze înlăuntrul termenului prevăzut de lege însă în speță, recurentul contestator nu a formulat vreo cerere de repunere în termenul legal de exercitare a contestației la executare.
Față de soluția de admitere a excepției tardivității contestației la executare în ce privește petitul 1, nu mai pot face obiectul analizei instanței de recurs chestiunile de fond legate de necesitatea investirii cu formulă executorie a contractelor de credit în baza cărora s-a pornit executarea silită împotriva contestatorului.
De asemenea, astfel cum a reținut și instanța de fond, împrejurarea că executarea silită a fost demarată la cererea unei persoane care nu mai are calitatea de creditor constituie un motiv de nulitate a executării silite înseși, care trebuia invocat tot cu respectarea termenului imperativ impus de art.401 alin.1 lit. c Cod pr. civ.
În ce privește constatarea perimării executării silite, prevederile art.389 alin.1 Cod pr. civ., contrar susținerilor recurentului, nu instituie vreo obligație a creditorului de a promova la un interval de 6 luni câte o cerere de stăruință în executare, cât timp actele de executare au fost efectuate din oficiu de către executorul judecătoresc.
Scopul instituirii acestor prevederi legale a fost de a-l sancționa pe creditorul care declanșează procedura executării silite dar rămâne în pasivitate, deși observă că nu sunt îndeplinite alte acte de executare sau urmărire în vederea realizării creanței sale, operând o prezumție legală de desistare din partea creditorului.
În speță, fiind îndeplinite mai multe acte de executare astfel cum au fost menționate de către instanța de fond, este evident că nu poate fi imputată creditorului o atitudine pasivă care să conducă la intervenția perimării, cât timp în dosarul de executare s-au făcut în continuare acte de executare în vederea realizării creanței creditorului.
Pe de altă parte, îndeplinirea oricărui act de executare întrerupe termenul de perimare iar creditorul nu poate fi obligat să facă la rândul lui o cerere de continuare a executării silite, textul art.389 alin.1 Cod pr. civ. neimpunând ca îndeplinirea actului de executare să se facă de către o anumită persoană.
S-a mai susținut de către recurent incidența motivului de recurs stabilit de art.305 pct.5 Cod pr. civ. în ce privește respingerea cererii de suspendare întemeiată pe prevederile art.244 pct.1 Cod pr. civ. însă tribunalul constată că respingerea acestei cereri a fost dispusă prin încheierea de ședință din data de 12.06.2015 iar recurentul nu a contestat și această încheiere, odată cu hotărârea fată asupra fondului cauzei.
Într-adevăr, prin Decizia ICCJ nr.1636/22.03.2013 s-a stabilit că pot fi atacate cu recurs în mod separat numai încheierile prin care s-a admis cererea de suspendare, nu și cele prin care cererea de suspendare a fost respinsă însă nu aceasta este situația în prezenta speță în care nu se pune în discuție atacarea în mod separat a încheierii prin care s-a respins cererea de suspendare.
Astfel, conform art.299 alin.1 raportat la art.282 alin.2 Cod pr. civ., încheierile premergătoare nu pot fi atacate cu recurs decât odată cu fondul iar recurentul avea obligația de a indica dacă, odată cu hotărârea pronunțată asupra fondului litigiului, contestă și alte încheieri premergătoare prin care au fost tranșate chestiuni litigioase de către instanța de fond.
În ce privește petitul 3 al contestației la executare, la termenul de judecată din data de 12.06.2015 s-a consemnat poziția recurentului contestator care a învederat că solicită anularea titlurilor executorii pentru lipsa investirii cu formulă executorie iar instanța de fond a analizat acest petit, conform precizării făcute de către contestator.
Nu pot fi avute în vedere susținerile recurentului în sensul că această precizare nu trebuia avută în vedere pentru că era făcută peste termenul impus de art.132 Cod pr. civ. întrucât ar însemna ca recurentul să se prevaleze de propria culpă pentru a obține casarea sentinței recurate.
Pe de altă parte, nerespectarea prevederilor art.132 Cod pr. civ. putea fi invocată numai de către partea adversă, aceasta fiind singura care se putea opune primirii acestei precizării peste termenul legal ori în situația în care acest lucru nu s-a întâmplat, instanța de fond a fost legal sesizată cu acțiunea astfel precizată și trebuia să se pronunțe asupra acesteia.
Pentru toate considerentele expuse și față de prevederile art.312 alin.1 Cod pr. civ., se impune respingerea recursului formulat de către recurentul contestator și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge cererea de recurs formulată de către recurentul contestator Z. M. în contradictoriu cu intimații C. P. B. P. Co L. și M. B. R. SA – S. B., împotriva sentinței civile nr. 7314/03.07.2015 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21.12. 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR
R. M. CadeaAngelica B. P. M.
GREFIER,
E. M. – P.
Aflată în concediu medical, semnează grefier șef
Secția I Civilă, I. M.
Red. R.M.C./03.03.2016
Tehnored. M.D. /03.03.2016
5 ex.
Judecător fond A. M. S.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 1508/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1482/2015. Tribunalul... → |
|---|
