Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 210/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 210/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 210/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 210/.> Ședința publică de la 30 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Judecător M. I. I.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta petentă Administrația Județeană a Finanțelor P. B.-S. Fiscal Orășenesc S. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B. în contradictoriu cu apelantul parte interesată V. G., împotriva sentinței civile nr._/26.09.2013 pronunțată de Judecătoria B., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința din data de 17.04.2014, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 24.04.2014 și ulterior pentru această dată,când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelurilor civile de față:
Constată că, prin sentința civilă nr._/26.09.2013 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria B.:
A respins plângerea formulată de petenta DGFP B. împotriva Încheierii de carte funciară nr._/2012 dată în dosarul_/28.12.2012 de OCPI B. – BCF B., ca neîntemeiată.
A respins solicitarea numitului G. V. – persoană interesată privind obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, prin Încheierea nr._ pronunțată de OCPI B.- BCF B. în dosarul nr._/26.11.2012 s-a admis cererea formulată de adjudecatarul V. G., în sensul că, în baza Actului de adjudecare din data de 15.11.2012 emis în Dosarul de executare nr. 867/2011 aflat pe rolul D. & Corșate – Societate civilă profesională de executori judecătorești, în sensul că: s-a radiat poziția 1, 2 și 3 din partea C în baza actului sub semnătură privată nr. Dos. ex. 867/2011 emis de SCPE D. & Corșate (de la C.1, C.2 și C.3); s-a intabulat dreptul de proprietate –mod dobândire Adjudecare în cota de 1/1 de sub B6 asupra A1 în favoarea: V. G., sub B.8 din cartea funciară nr._ UAT Tărlungeni, s-a radiat privilegiul vânzătorilor de sub C1, notarea urmăririi silite imobiliare de sub C2 și notarea sechestru asigurator de sub C3, fiind rămase fără obiect sub C.4 din cartea funciară_ UAT Tărlungeni.
În condițiile legii petenta a formulat împotriva acestei încheieri cerere de reexaminare respinsă prin Încheierea nr._/2012, motivată de radierea sechestrului asigurator înscris sub C3 în Cartea Funciară nr._ a localității Tărlungeni s-a făcut în baza actului de adjudecare încheiat la data de 15.11.2012 de executorul judecătoresc Corșate Alexandu A. în dosarul de executare nr. 867/2011, conform dispoziției art. 518 alin.3 C.proc. civ., în care se arată că de la data intabulării imobilul rămâne liber de orice ipoteci, sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanță, creditorii putându-și realiza aceste drepturi numai din prețul obținut.
Instanța a apreciat că sunt neântemeiate criticile aduse de petenentă în privința acestei încheieri.
La data de 07.11.2012 în evidențele de publicitate imobiliară în privința imobilului_ UAT Tărlungeni, nr. cadastral_, la cererea AFP S. a fost notat sechestrul asigurător
La 26.11.2012 prin încheierea_ s-a radiat, printre alte sarcini și privilegii, și sechestrul asigurător amintit, în temeiul actului de adjudecare emis la 15.11.2012 în dosar de executare 867/2011 de SCPEJ D. & Corșate.
Examinând în acest context legalitatea și temeinicia încheierii de CF atacate, judecătoria a constatat că această încheiere prin care s-a dispus radierea sechestrului asigurător ca fiind rămas fără obiect este legală și temeinică.
În acest sens instanța a observat pe de o parte că potrivit art. 129 alin 9 din OG 92/2003 înscrierea în evidențele de publicitate imobiliară face opozabil sechestrul asigurator tuturor acelora care după înscriere vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv.
Această opozabilitate se referă la acel atribut al garanțiilor reale de a fi atașate bunului și nu debitorului, urmând bunul în orice mână s-ar afla ( art. 2345 cod civil)
Instanța a considerat că ipoteza înscrisă în art. 129 alin 9 din OG 92/2003 se referă la dobândirea de drepturi prin acte de dispoziție, categorie distinctă de acte juridice față de actele de executare silită, întrucât actele de dispoziție presupun o conduită voluntară consensuală a părților raportului juridic finalizat cu transferarea drepturilor asupra bunului sechestrat, în vreme ce executarea silită se face fără acordul debitorului, prin agenții statului, astfel că nu poate fi vorba de acte de dispoziție emise de debitor finalizate cu transferul drepturilor sale patrimoniale către alt titular.
Distincția este cu atât mai evidentă cu cât din cuprinsul alin 2 al art. 129 din OG 92/2003 rezultă că măsurile asiguratorii au ca scop preîntâmpinarea acțiunilor debitorului de sustragere a bunurilor sale de la o eventuală executare silită fiscală.
Coroborând aceste texte legale se deduce că actele de dispoziție la care se referă alin 9 sunt acte juridice încheiate voluntar de proprietarul bunurilor sechestrate.
Deci actele de dispoziție la care se referă textul de lege analizat nu subsumează și actele de executare silită emise în cadrul executării silite a bunurilor debitorului.
În acest context instanța a observat că potrivit art. 2 alin 3 cod procedură fiscală dispozițiile acestuia se completează cu cele ale codului de procedură civilă .
Codul de procedură fiscală nu reglementează situația măsurilor asiguratorii în ipoteza în care bunurile sechestrate fac obiectul unei executări silite de drept comun, fiind valorificate în cursul acestei proceduri. În consecință, în această ipoteză se vor aplica dispozițiile codului de procedură civilă.
Or, potrivit art. 518 alin.4 C.proc.civ.( aplicabil executării silite în cadrul căreia a fost vândut la licitație bunul) ca efect al adjudecării bunului imobil, ipotecile și celelalte sarcini reale și drepturi reale intabulate după notarea somației în CF se vor radia din oficiu.
Susținerile petentei cu privire la lipsa de informare în privința executării silite ce a format obiectul dosarului de executare nr. 867/2011 sunt neîntemeiate, atâta timp cât actele de executare pe care legiuitorul le prescrie a fi notate în evidentele de publicitate imobiliară au fost notate și deci aduse la cunoștința oricărei persoane interesate. Actul de adjudecare nu a fost anulat, deci este opozabil erga omes.
Se poate conchide așadar că, dat fiind modul de transmitere/dobândire a dreptului de proprietate în privința acestui imobil, dispozițiile art. 129 alin.9 din OG 92/2003 se completează cu dispozițiile normei generale cuprinse în art. 518 alin.4 C.proc. civ., singura excepție fiind aceea a sarcinilor asupra cărora adjudecatarul ar conveni a fi menținute, ori în cazul dat nu subzistă această voință a adjudecatarului.
Asupra cererii numitului G. V. – persoană interesată privind obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat : instanța a apreciat că nu sunt întrunite condițiile dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., nesubzistând nicio culpă procesuală a petentei. Astfel, ca natură juridică plângerea reglementată de art. 31 alin 3 din Legea 7/1996 (fostul art. 50 pct.2 din Legea 7/1996 R) este în esență una necontencioasă, iar apărările făcute au fost unele pur formale, fără a conduce la transformarea procedurii într-una contencioasă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelanta petentă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. B. pentru Administrația Județeană a Finanțelor P. B. - S. Fiscal Orășenesc S. și apelantul parte interesată V. G. considerând-o netemeinică și nelegală sub următoarele aspecte:
Apelanta petentă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. B. pentru Administrația Județeană a Finanțelor P. B. - S. Fiscal Orășenesc S. a arătat că a contestat radierea dreptului de ipotecă notată în favoarea creditorului bugetar prin încheierea OCPI nr._/07.11.2012.
Astfel, în mod eronat BCPI B. a radiat sarcina notată în favoarea AFP S. ca fiind rămasă fără obiect în condițiile în care actul prin care a fost înscrisă ipoteca în cartea funciară, respectiv încheierea nr._/07.11.2012, nu a fost desființată.
Eventualele transferuri ale dreptului de proprietate cu privire la imobilul în litigiu trebuiau să se facă cu menținerea sarcinilor notate anterior valorificării bunurilor. Executorul judecătoresc trebuia să întreprindă demersurile ce se impuneau în vederea aplicării dispozițiilor Ordinului ANCPI nr.633/2006 și blocării cărții funciare până la finalizarea operațiunilor de valorificare a bunului, astfel încât operațiunile ulterioare declanșării executării silite să fie împiedicate. În lipsa oricăror diligențe în acest sens s-a ajuns în situația în care, în mod corect a fost notat sechestrul asigurător instituit de AFP S., astfel că se impune ca acesta să fie menținut până la achitarea obligațiilor de plată pentru care s-a declanșat urmărirea de către organul fiscal.
Prin încheierea nr._/26.11.2012 s-a dispus radierea pozițiilor 1,2 și 3 din cartea funciară și întabularea dreptului de proprietate în favoarea numitului V. G. sub B8 din CF_ UAT Tărlungeni. Totodată, s-a dispus, în mod eronat, radierea privilegiului și interdicțiile de înstrăinare și grevare de sub C1, notarea urmăririi silite imobiliare de sub C2 și a sechestrului asigurător de sub C3 ca fiind fără obiect.
Din conținutul încheierii de carte funciară nr.101/26.11.2012 nu rezultă care sunt motivele pentru care registratorul de carte funciară a considerat ca fiind rămasă fără obiect interdicția de înstrăinare notată la C3.
Prin sentința apelată se invocă dispozițiile art.518 alin.4 C.proc.civ., apelanta petentă apreciind că acest text de lege nu este aplicabil față de creditoarea AFP S. întrucât acest creditor este terț față de procedura executării silite declanșate de B. Corșate, procedură care nu era opozabilă creditorului bugetar. În mod total greșit s-a radiat sechestrul notat în favoarea AFP S. în condițiile în care acest creditor nu a solicitat acest lucru, iar creanța pentru care s-a luat măsura instituirii sechestrului asigurător în cuantum de 37.255 lei nu a fost achitată.
Apelanta petentă reiterează susținerea făcută în fața primei instanțe în sensul că executarea silită declanșată de B. D. & Corșate nu este opozabilă creditoarei AFP S. deoarece nu a fost parte în dosarul execuțional, nu a fost înștiințată despre executarea silită declanșată cu privire la imobilul în litigiu și actele de executare întreprinse de executorul judecătoresc nu au fost comunicate către unitatea fiscală.
În lipsa oricărei informări cu privire la executarea silită, unitatea fiscală nu a avut posibilitatea să înștiințeze executorul judecătoresc cu privire la sarcinile notate în favoarea AFP S. pentru aceleași imobile. În acest context nici actul de adjudecare emis de biroul executorului judecătoresc în baza căruia au fost efectuate modificările de carte funciară nu este opozabil AFP S. și nu poate duce la radierea sechestrului notat în favoarea AFP S..
Un alt motiv pentru care apreciază că în mod eronat s-a dispus radierea sechestrului notat în favoarea AFP S. este determinat de faptul că sechestrul instituit de AFP S. a fost notat în cartea funciară anterior datei de 15.11.2012, respectiv la data de 07.11.2012. Având în vedere faptul că actele de executare în baza cărora a fost înscris dreptul de proprietate în favoarea adjudecatarului V. G. sunt ulterioare datei la care a fost notat sechestrul în favoarea AFP S., este evident că adjudecatarul și-a asumat consecințele preluării imobilului cu toate sarcinile care purtau asupra bunului adjudecat.
Apreciază apelanta petentă că prima instanță în mod eronat a analizat efectele pe care le-a produs notarea sechestrului asigurător în evidențele de carte funciară prin raportare la dispozițiile art.129 alin.9 C.proc.fiscală. Sechestrul notat în favoarea organului fiscal era opozabil indiferent de modul de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilului, inclusiv în executarea silită în cadrul căreia a fost adjudecat bunul în litigiu.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului, cu consecința admiterii plângerii formulate împotriva încheierii CF nr._/2012 și menținerii notării sechestrului asigurător în favoarea AFP S. astfel cum s-a dispus prin încheierea CF nr.9544/07.11.2012.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.466 și urm. C.proc.civ.
Apelantul parte interesată V. G. a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată pe care acesta le-a solicitat.
Apelantul arată că, deși textul art.274 C.proc.civ. instituie prezumția de culpă procesuală a celui ce cade în pretenții, totuși acesta a figurat în prezentul litigiu ca parte, în scopul asigurării opozabilității, a informării, fiind nevoit, prin promovarea acestui litigiu de către petentă, la angajarea unui avocat și, implicit, la plata onorariului convenit, aspect față de care prima instanță în mod greșit nu a dispus aplicarea dispozițiilor art.274 C.proc.civ.
Apreciind doar teoretic asupra caracterului necontencios al procedurii, prima instanță a pronunțat o hotărâre asupra unui drept potrivnic față de un terț, respectiv față de apelantul parte interesată al cărui drept de proprietate privată era vizat. Cererile privind plata cheltuielilor de judecată nu constituie un capăt de cerere dedus judecății, ci au natura unor cereri reparatorii cu caracter procesual, după cum rezultă din prevederile art.274 alin.1 C.proc.civ. astfel încât, în măsura în care nu s-a renunțat la dreptul de a le pretinde, cheltuielile de judecată pot fi cerute și trebuie acordate în orice fază a procesului și indiferent de caracterul contencios sau necontencios al cauzei în care a participat.
Pe cale de consecință solicită admiterea apelului cu consecința schimbării în parte a sentinței apelate cu referire la dispoziția primei instanțe de neacordare a cheltuielilor de judecată către, în sensul admiterii cererii formulate de apelantul parte interesată.
În drept au fost invocate dispozițiile art.282 și urm. C.proc.civ.
Apelanții au formulat întâmpinare, fiecare la apelul declarat de cealaltă parte, solicitând respingerea apelului părții adverse.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința civilă apelată prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul constată următoarele:
Așa cum a reținut și prima instanță, susținerea petentei în legătură cu inopozabilitatea executării silite ce a format obiectul dosarului de executare nr. 867/2011 este neîntemeiată, atâta timp cât actele de executare pe care legiuitorul le prescrie a fi notate în evidențele de publicitate imobiliară au fost notate și deci aduse la cunoștința oricărei persoane interesate. Actul de adjudecare nu a fost anulat, deci este opozabil erga omes.
În acest sens trebuie avute în vedere dispozițiile art.497 C.proc.civ., potrivit cărora:
„După întocmirea procesului-verbal de situație executorul va soma pe debitor că, dacă nu va plăti, se va trece la vânzarea imobilelor cuprinse în acest proces-verbal. Somația de plată ce va fi comunicată debitorului va cuprinde pe lângă cele arătate de art. 387 și datele de identificare a imobilului cuprinse în procesul-verbal de situație, precum și mențiunea că s-a luat măsura înscrierii în cartea funciară.
Executorul va lua măsuri ca somația prevăzută la alin. 1 să fie înscrisă în cartea funciară.”
Această somație a fost înscrisă în cartea funciară, după cum și actul de adjudecare.
De asemenea, sunt incidente și prevederile art.518 alin.4 C.proc.civ. care statuează că:
„Ipotecile și celelalte sarcini reale, precum și drepturile reale intabulate după notarea somației în cartea funciară se vor radia din oficiu, afară de acelea pentru care adjudecatarul ar conveni să fie menținute; de asemenea, vor fi radiate din oficiu drepturile reale intabulate ulterior înscrierii vreunei ipoteci, dacă vânzarea s-a făcut în condițiile prevăzute de art. 509 alin. 4, toate notările făcute cu urmărirea silită, precum și interdicția de înstrăinare sau de grevare, dacă există, inclusiv promisiunea de a încheia un contract viitor, dacă până la întocmirea actului de adjudecare beneficiarul promisiunii nu și-a înscris în cartea funciară dreptul dobândit în temeiul contractului care a făcut obiectul acesteia”.
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că, în speță, nefiind vorba despre dobândirea de drepturi prin acte de dispoziție, categorie distinctă de acte juridice față de actele de executare silită, nu poate fi vorba de acte de dispoziție emise de debitor și finalizate cu transferul drepturilor sale patrimoniale către alt titular. În aceste condiții, chiar dacă s-a înscris în evidențele funciare sechestrul asigurător instituit în favoarea AFP S. și dreptul de ipotecă legală notat în favoarea aceleiași instituții anterior emiterii actului de judecare, iar AFP S. nu a solicitat radierea acestor înscrieri, acestea se radiază din oficiu, deoarece imobilul cu privire la care s-a instituit sechestrul asigurător și ipoteca legală a fost vândut la licitație publică, în cadrul procedurii executării silite. Și aceasta deoarece, potrivit dispozițiilor art.518 alin.3 C.proc.civ., „De la data intabulării imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanță, creditorii putându-și realiza aceste drepturi numai din prețul obținut. Dacă prețul de adjudecare se plătește în rate, sarcinile se sting la plata ultimei rate.”
Apelanta petentă nu poate susține că executarea silită în cadrul căreia imobilul în discuție a fost vândut la licitație publică nu-i este opozabilă întrucât nu a fost parte în dosarul execuțional nr.867/2011 al B. Corșate A. A. și nici actul de adjudecare nu-i este opozabil, câtă vreme executorul judecătoresc a întocmit somația prevăzută de art.497 C.proc.civ. și a înscris-o în cartea funciară la fel ca și actul de adjudecare, astfel că, de la momentul înscrierii, acestea au devenit opozabile tuturor persoanelor interesate.
AFP S. putea interveni în procedura execuțională în curs de desfășurare și să-și realizeze drepturile în condițiile prevăzute de art.518 alin.3 C.proc.civ., însă aceste aspecte depășesc deja cadrul procesual pe care-l presupune soluționarea unei plângeri împotriva încheierii de carte funciară.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.1 C.proc.civ. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta petentă Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B. pentru Administrația Județeană a Finanțelor P. B. - S. Fiscal Orășenesc S..
În ce privește apelul declarat de partea interesată V. G. tribunalul constată că prima instanță a reținut în mod corect că natura juridică a plângerii reglementate de art. 31 alin 3 din Legea 7/1996 (fostul art. 50 pct.2 din Legea 7/1996 R) este în esență una necontencioasă, or cheltuielile de judecată se pot acorda numai în cadrul unei proceduri în cadrul căreia, stabilindu-se culpa procesuală a uneia dintre părți, aceasta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată dacă partea adversă le solicită.
Cum, în speță, nu se pune problema constatării culpei vreunei părți pentru ca în sarcina acesteia să se stabilească obligația de plată a cheltuielilor de judecată astfel cum prevede art.453 alin.1 C.proc.civ. și, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art.534 alin.1 C.proc.civ., rezultă că hotărârea judecătorească dată în procedura necontencioasă nu are caracter executoriu în situația în care se respinge cererea de chemare în judecată, tribunalul constată că soluția primei instanțe este în acord cu dispozițiile legale anterior invocate, astfel că, în temeiul art. 480 alin.1 C.proc.civ. va respinge, ca nefondat, și apelul declarat de apelantul parte interesată V. G., acesta putând promova pe cale separată o acțiune în dezdăunare prin intermediul căreia să-și recupereze cheltuielile făcute cu plata onorariului avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de apelanta petentă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. B. pentru Administrația Județeană a Finanțelor P. B. - S. Fiscal Orășenesc S. și de apelantul parte interesată V. G. împotriva sentinței civile nr._/26.09.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ pe care o păstrează.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2014.
Președinte, Judecător,
C. F. M. I. I.
Grefier,
N. C.
redactat jud. IMB/11.12.2014
tehnored. NC/12.12.2014
Jud. fond CDT
4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 405/2014. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 437/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
