Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 8476/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8476/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 201/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 201/. publică de la 24 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G.
Judecător V. M.
Grefier E. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantul reclamant M. C.,împotriva sentinței civile nr. 8476/07.07.2014, pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimații pârâți . L. J. ., U. A. T. ORAȘUL Z., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 16.02.2015, conform consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da părților posibilitatea de a depune la dosarul cauzei concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru prezentul termen de judecată, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, instanța retine următoarele:
P. Sentința civilă nr. 8476 din data de 02.07.2014, pronunțată de Judecătoria B., a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul M. C. în contradictoriu cu pârâtele .., prin lichidator SPRL B. I. și U.A.T. Orașul Z., ca fiind neîntemeiata.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 19.12.2012 s-a încheiat între pârâte ( ., în calitate de promitent vânzător) antecontractul de vânzare-cumpărare înscris sub semnătură privată, având ca obiect bunul mobil –locomotiva cu abur cu ecartament normal CFN N2-302, prin care părțile s-au obligat să încheie în formă autentică actul de vânzare-cumpărare până la data de 30.01.2013, bunul fiind predat de la momentul încheierii antecontractului, iar prețul de 18.000 lei achitat integral la data de 11.01.2013, prin OP nr. 66/2013 (f. 145).
Acest bun mobil este clasat conform anexei la Ordinul Ministerului C. și cultelor nr. 2020/19.01.2006 ca fiind bun aparținând patrimoniului cultural mobil, categoria tezaur, aflat în proprietatea . în lichidare voluntară la momentul emiterii ordinului, alături de alte șase locomotive cu abur.
Potrivit dispozițiilor invocate de reclamantă în susținerea acțiunii în constatarea nulității, art. 36 din Legea 182/2000 privind patrimoniul cultural național mobil, bunurile culturale mobile, proprietate a persoanelor fizice sau juridice de drept privat, clasate în tezaur, pot face obiectul unei vânzări publice numai în condițiile exercitării dreptului de preempțiune de către statul român, prin M. C. și Cultelor, și cu respectarea dispozițiilor art. 35 alin. (7).
Potrivit art. 35 alin. 7 Legea 182/2000, “operatorii economici autorizați să comercializeze bunuri culturale mobile sunt obligați ca, în termen de 3 zile de la data înregistrării în registrul propriu a bunurilor clasate în tezaur, să comunice în scris serviciului public deconcentrat al Ministerului C. și Cultelor, în a cărui rază teritorială își au sediul, punerea acestora în vânzare, precum și, după caz, să transmită un exemplar al catalogului editat în scopul organizării unei licitații publice, indiferent dacă bunurile scoase la licitație sunt sau nu sunt clasate în patrimoniul cultural național mobil.”
Reclamanta solicită constatarea nulității antecontractului de vânzare-cumpărare invocând aceste prevederi legale, fără a observa că în cauză încheierea unui antecontract deci a unei promisiuni de vindere este fără nici un efect asupra transmiterii dreptului real de proprietate, ci dă naștere doar unui drept de creanță în patrimoniul părții promitente cumpărătoare, în condițiile legii.
P. urmare, cercetarea împrejurării dacă în cauză s-a respectat dreptul de preemțiune al reclamantei ar prezenta importanță doar în ipoteza în care s-a efectuat o vindere publică a bunului, cu nesocotirea dispozițiilor legale menționate, ceea ce în cauză nu s-a solicitat a se constata, instanța fiind chemată a cerceta doar valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare.
Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea în constatarea nulității antecontractului de vânzare-cumpărare, deoarece normele de drept invocate nu au aplicabilitate în raportul juridic născut între părți ca urmare a încheierii unui antecontract de vânzare-cumpărare.
Nu s-a făcut dovada suportării cheltuielilor de judecată de către pârâta Orașul Z..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea acestuia și schimbarea în totalitate a hotărârii atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în sensul constatării nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 19.12._. între pretinsul titular al dreptului de proprietate .., prin lichidator Sprl B. I., în calitate de vânzător și U.A.T. Orașul Z., prin Primar, în calitate de cumpărător, având ca obiect achiziționarea bunului mobil locomotivă cu abur CFN N2-302.
În motivarea apelului, sub un prim aspect, se arată că instanța de fond a interpretat eronat și nelegal dispozițiile art. 36 al. 1 din Legea 182/2000, pe care nu le-a corelat și cu alte dispoziții legale cuprinse în actele normative, acestea și cele ale art. 35 al. 7 neavând aplicabilitate în raportul juridic dintre părți motivat de faptul că nu s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare.
Aceste texte urmează a fi coroborate cu cele ale art. 1 din Normele privind comerțul cu bunuri culturale mobile aprobat prin H.G. 142/2003 potrivit cărora, prin sintagma „vânzare publică”, legiuitorul a avut în vedere cerința imperativă a efectuării vânzării/comercializării acestor bunuri aflate în proprietatea privată exclusiv prin intermediul operatorilor economici autorizați.
În caz contrar s-ar crea premizele eludării dispozițiilor imperative ale acestui text cu consecința vânzării bunurilor necondiționat de exercitarea dreptului de preemțiune al Statului Român prin M. C..
Antecontractul de vânzare-cumpărare are caracterului unui veritabile contract de vânzare-cumpărare, aspect rezultat din clauzele acestuia, reținând și prima instanță în mod corect că bunul a fost predat la momentul încheierii antecontractului, iar prețul în cuantumul indicat a fost integral achitat de U.A.T. Z. la data de 11.01.2013 prin O.P. nr. 66/2013.
Mai critică soluția primei instanțe sub aspectul nepronunțării acesteia asupra respectării dreptului de preemțiune al Statului Român, prin M. C. și asupra motivelor de nulitate absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare, fiind încălcate prevederile imperative ale art. 36 al. 1 din Legea 182/2000.
În drept, apelul a fost motivat pe prevederile art. 468 al. 1, art. 471 și 490 din Codul de procedură civilă.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării apelului cu motivarea că, la data de 04.08._, a fost comunicată și primită sentința atacată, termenul de declarare fiind de 30 de zile conform art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, ultima zi de declarare a apelului fiind în 03.09.2014, acesta fiind înregistrat la data de 05.09.2014, cu două zile mai târziu.
Solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate, pentru motivele reținute de prima instanță în considerentele hotărârii sale, susținând că a făcut verificări cu privire la exprimarea dreptului de preemțiune, constatând că apelantul nu a manifestat acest drept de peste doi ani.
Mai arată că s-a adresat Ministerului C. pentru acordarea avizului la cumpărarea, acesta fiind unul favorabil.
În apel nu au fost administrate probe.
Analizând excepția tardivității invocată de intimata U.A.T. Z. și sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin cererea de apel, dispozițiilor legale în materie și probele existente la dosarul cauzei, instanță constată apelul ca fiind nefondat și-l va respinge pentru considerentele ce urmează.
Excepția tardivității formulării apelului nu este întemeiată, sentința a fost comunicată apelantei la data de 04.08._, apelul declarat la data de 01.09.2014 sub nr. 4512 la Cabinetul Ministrului, trimis prin poștă și înregistrat la data de 05.09.2014 la Judecătoria B., cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă.
Raportat la obiectul cauzei reprezentat de cererea reclamantei de constatare a nulității antecontractului de vânzare-cumpărare, prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o încadrare juridică corespunzătoare, pronunțând o soluție temeinică și legală.
Locomotiva cu abur cu ecartament normal CFN N2-302 a fost clasificată alături de alte șapte asemenea bunuri în categoria juridică „Tezaur” în patrimoniul cultural național, prin Ordinul 2020 din 19.01.2006 al Ministerului C. și Cultelor ( fila 15 dosar fond).
La data de 21.11.2008, acest minister este înștiințat cu privire la punerea în vânzare a celor șapte locomotive comunicându-se acestuia și documentația întocmită în acest sens de către S.C. Casa de Licitație „A.” ( fila 10), aceasta din urmă făcând cunoscută data scoaterii la licitație a locomotivelor la data de 18.11.2008 (fila 12).
Pârâtul comunică respingerea ofertei făcute statului român în vederea exercitării dreptului de preemțiune al acestuia, la data de 21.11.2008, cum rezultă din Adresa nr. 1527 din 10.03.2009 emisă de Cabinetul Ministrului, menționându-se că „odată exercitat dreptul de preemțiune al statului român, cele 7 locomotive vor putea fi scoase la licitație și vândute dar cel puțin la prețurile la care au fost oferite ministerului”.
În aceste condiții, susținerile apelantului în sensul nerespectării dreptului de preemțiune al statului se dovedesc neîntemeiate, neputându-se reține nerespectarea dreptului de preemțiune al statului odată cu încheierea actului atacat.
Termenul special de exercitare a dreptului de preempțiune al statului este de maximum 30 de zile, calculat de la data înregistrării comunicării menționate mai sus, potrivit prevederilor art. 10 din HG 1420/2003 pentru aprobarea Normelor privind comerțul cu bunuri culturale mobile.
Corespunde realității că actul atacat nu a fost încheiat de către operatorul economic autorizat cu vânzarea unor astfel de bunuri, prima instanță reținând din această perspectivă caracterul de antecontract al acestuia și conchizând că nu se impune analizarea modului de respectarea dreptului de preemțiune, condiții analizate de instanța de apel în considerarea criticilor aduse prin cererea apelantei și care se dovedesc nefondate.
Exercitat fiind dreptul de preemțiune în sensul respingerii ofertei, nu se pune problema nulității actului, sancțiunea intervenind numai în cazul nerespectării dispozițiilor alin. 2 al art. 10 din aceeași hotărâre.
De altfel, potrivit prevederilor art. 1730 al. 3 din Noul Cod Civil, titularul dreptului de preempțiune, care a respins o ofertă de vânzare, nu își mai poate exercita acest drept cu privire la contractul ce i-a fost propus, oferta fiind considerată respinsă întrucât nu a fost acceptată în termenul mai sus arătat.
Dreptul de preemțiune nu constituie o restrângere a dreptului de dispoziție al proprietarului asupra bunului, în condițiile în care dreptul de proprietate este garantat constituțional, el manifestându-se numai în situația în care proprietarul bunului se hotărăște să vândă bunul și se exercită numai în termenul legal, astfel stabilit, pentru a nu obstrucționa vânzătorul proprietar în dreptul său de dispoziție asupra bunului.
Aceasta este și rațiunea dispoziției din alin. 3 al art. 1730 din Codul civil mai sus redat, preemtorul Statul Român renunțând în mod expres la dreptul său de preemțiune, prin ignorarea termenului legal de exercitare, astfel că nu sunt aplicabile nici prevederile art. 10 al. 7 din aceeași H.G. 1420/2003, nulitatea absolută a vânzării operând doar în situația acceptării ofertei și implicit a prețului oferit, ceea ce nu este cazul în speță.
Pe de altă parte, urmare solicitării pârâtei din 09.02.2013 (fila 133 dosar fond), prin Hotărârea din 09.08.2013 a Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor din cadrul Ministerului C., a fost avizată favorabil restaurarea locomotivei obiect al actului atacat, în cadrul atelierului de conservare și restaurare autorizat al S.C. Remarul 16 Februarie S.A. (fila 122 dosar fond), aviz comunicat pârâtei-intimată prin Adresa 2214 din 12.08.2013 (fila123).
În condițiile neexercitării dreptului de preemțiune în termenul legal și acordării avizului favorabil pentru repararea bunului clasificat ca bun de patrimoniu, categoria tezaur, criticile apelantei se dovedesc nefondate astfel că, pentru considerentele de mai sus, apelul va fi respins ca atare.
Intimata U.A.T. Z. și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată, celelalte părți nesolicitând astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității formulării apelului, invocată de intimata U.A.T. Orașul Z..
Respinge apelul declarat de reclamantul-apelant M. C. împotriva Sentinței civile nr. 8476 din data de 02.07.2014, pronunțată de Judecătoria B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.02.2015.
Președinte, A. G. | Judecător, V. M. | |
Grefier, E. M. |
Red. V.M./16.06.2015
Tehnored. E.M./16.06.2015
- 5 ex. –
Jud. fond: Poescu L. S.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 33/2015. Tribunalul BRAŞOV | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
