Pretenţii. Decizia nr. 342/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 342/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 342/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 342/R
Ședința publică din data de 03 iulie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. B.- judecător
JUDECĂTOR: L. S.
JUDECĂTOR: P. M.
Grefier C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul reclamant S. R., reprezentat legal de Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat convențional de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimatul pârât H. R. R., împotriva sentinței civile nr.1679/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 17.06.2015 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea intimatului pârât să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 25.06.2015, iar apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 03.07.2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată că, prin sentința civilă nr. 1679/18.02.2015, Judecătoria B. a hotărât următoarele:
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință și pe cale de consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, prin mandatar Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B., împotriva pârâtei Muller Regina.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, prin mandatar Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B., împotriva pârâtului H. R. R..
La adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că pârâta Muller Regina este decedată din anul 2009, motiv pentru care s-a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință.
Capacitatea procesuală de folosință este o însușire esențială și inerentă a persoanei fizice, fapt pentru care se dobândește odată cu nașterea și încetează la moartea acesteia. În condițiile în care Muller Regina era decedată la data introducerii acțiunii, instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a acesteia și pe cale de consecință a respins acțiunea promovată împotriva acestei pârâte.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 129/18 02 1989 (fila 21) s-a achitat pârâtului H. R. R. suma de 16 000 lei vechi, cu titlu de despăgubiri, pentru cota sa de proprietate de 1/5 din imobilul situat în B., ., județul B., înscris în CF_ B., nr. top 634, 635.
În data de 13 07 2001 pârâtul H. R. R. a formulat notificarea înregistrată sub nr. 1043, solicitând restituirea cotei de 1/5 din imobilul mai sus identificat, obligându-se să restituie suma de 16 000 lei vechi pe care a primit-o cu titlu de despăgubire, în condițiile în care va reintra în proprietatea cotei sale. Instanța constată faptul că notificarea nu a fost formulată prin mandatar, ci de către pârâtul H. R. R., reprezentat de avocat M. Bebenel.
P. Decizia nr. 886/10 03 2011 a . B. s-a respins cererea de restituire formulată de pârât, întrucât imobilul a fost redobândit pe calea dreptului comun de către numitul Bruss E. G., prin . 04 2001.
Conform . a Judecătoriei B. s-a admis cererea formulată de reclamantul Bruss E. G. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B. și s-a dispus sistarea stării de indiviziune, prin atribuirea imobilul situat în B. ., înscrisă în CF_ B., nr. top 634,635 către reclamant. Acesta deținea cota de 6/30 din imobil și pârâtul cota de 24/30, reclamantul fiind obligat să achite pârâtei sultă în valoare de 294 320 00 lei vechi.
Acțiunea a fost formulată de Bruss E. G. în nume propriu și nu în calitate de mandatar a pârâtului H. R. R., susținere ce nu a fost dovedită de reclamant. De asemenea, potrivit extrasului CF nr. 26425A+2 nr. top 634, 635, numitul Brusss E. G. este proprietar al întregului imobil situat în B., ..
Astfel, în condițiile în care pârâtul H. R. R. nu a reintrat în proprietatea cotei de 1/5 din imobilul mai sus identificat, reclamantul nu este îndreptățit să solicite restituirea sumei achitată pârâtului cu titlu de despăgubiri.
Împotriva sentinței civile nr. 1679/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria B., a exercitat calea de atac a recursului reclamantul S. Român, reprezentat legal de Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat convențional de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată pe care a promovat-o în contradictoriu cu intimatul H. R. R..
În motivarea cererii de exercitare a căii de atac astfel formulată, autorul ei a susținut că numitul Bruss E. G. este persoana care a redobândit imobilul din litigiu pe calea dreptului comun, fiind mandatarul tuturor persanelor care au formulat notificări în conformitate cu dispozițiile legii nr. 10/2001, astfel cum rezultă din procura emisă la data de 25.07.2001.
Faptul că în evidențele de carte funciară apare ca proprietar la imobilului numitul Bruss E. G. nu prezintă relevanță în cauza de față.
Instanța de fond a stabilit situația de fapt prin ignorarea succesiunii evenimentelor și a probelor ce au fost administrate în cauză.
În continuarea motivării cererii de recurs pe care a formulat-o, recurentul a arătat că cererea de chemare în judecată pe care a formulat-o se circumscrie instituției juridice a îmbogățirii fără justă cauză, ale cărei condiții de admisibilitate le-a redat, susținând că toate aceste condiții sunt îndeplinite în speță, astfel că se impune ca această cerere să fie admisă.
Cererea de recurs a fost fundamentată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9, art. 304 indice 1 din codul de procedură civilă și pe cele ale art. 5 și art. 1092 și următoarele din codul civil.
În apărare, intimatul H. R. R., prin reprezentant convențional avocat Lorentz Illona, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs ce a fost promovată împotriva sentinței civile nr. 1679/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria B., arătând în motivarea poziției sale procesuale că, în mod legal și temeinic, această instanță a stabilit că el nu poate fi obligat la restituirea sumei de bani pe care a primit-o cu titlu de despăgubire la data la care a fost deposedat, de către stat, de cota – parte pe care o deținea din bunul imobil în litigiu, întrucât nu a redobândit în proprietate această cotă – parte.
În procedura de soluționare a căii de atac nu au fost administrate probe.
Analizând sentința recurată în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că cererea de recurs suspusă judecății este nefondată, pentru considerentele ce succed:
Așa cum în mod corect a stabilit judecătorul fondului, partea recurentă a promovat împotriva intimatului o cerere de obligare a acestuia la restituirea, la valoare actualizată, a sumei de bani pe care a primit-o din partea statului, cu titlu de despăgubire, pentru preluarea de către acesta a cotei de 1/5 parte din imobilul situat în Municipiul B. ., înscris în CF_ B., sub nr. top 634,635, întrucât, ca efect al sentinței civile nr. 4178/2001 a Judecătoriei B., intimatul a redevenit proprietarul cotei–părți pe care a deținut-o din imobilul mai sus identificat.
Contrar celor susținute prin cererea de exercitare a căii de atac, judecătorul fondului a analizat întregul material probator ce a fost administrat în cauză și a stabilit în mod corect cronologia evenimentelor.
Astfel, în mod legal și temeinic, prima instanță a constat că, potrivit dispozitivului sentinței civile mai sus menționată, precum și potrivit mențiunilor existente în evidențele de carte funciară întocmite în temeiul sentinței civile nr. 4178/2001 a Judecătoriei B., proprietarul tabular al bunului imobil din litigiu este numitul Bruss E. G..
În cauza de față nu există nicio probă care să atestă că intimatul a redobândit fie pe calea dreptului comun, fie ca efect al legii speciale de reparației reprezentată de Legea nr. 10/2001 cota - parte pe care a deținut-o din bunului imobil în litigiu.
Sub acest aspect, tribunalul constată că o hotărâre judecătorească irevocabilă consfințește situația juridică a bunului imobil mai sus individualizat, hotărâre judecătorească ce se bucură de protecția lucrului judecat, fiind prezumat în mod absolut că cele statuate prin aceasta exprimă adevărul, astfel că dispozițiile ei nu pot fi infirmate de procura la care recurentul a făcut referire în cererea de exercitare a căii de atac.
Totodată, așa cum am subliniat, dispozițiile acestei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului au fost puse în executare prin înscrierea lor în evidențele de publicitate imobiliară, evidențe care atestă, la rândul lor, potrivit dispozițiilor art. 32 din Decretul – Lege nr. 115/1938- act normativ aplicabil operațiunii de carte funciară astfel efectuată-că sigurul proprietar tabular al imobilului situat în Municipiul B. ., înscris în CF_ B., sub nr. top 634,635, este numitul Bruss E. G., intimatul nedeținând niciun drept asupra acestui imobil.
Așa fiind, tribunalul, în temeiul considerentelor de fapt și de drept expuse, constată că Judecătoria B. a stabilit în mod corect situația de fapt și a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale incidente, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă, va respinge cererea de recurs suspusă judecății.
Fiind partea aflată în culpă procesuală, recurentul va fi obligat, în temeiul dispozițiilor art. 274 din codul de procedură civilă coroborat cu cele ale art. 298 și art. 316 din același act normativ, să achite intimatului suma de 800 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de recurs formulată de recurentul S. Român, reprezentat legal de Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat convențional de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., în contradictoriu cu intimatul H. R. R., reprezentat convențional de avocat Lorentz I., împotriva sentinței civile nr. 1679/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria B., pe care o menține.
Obligă recurentul să achite intimatului suma de 800 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03.07.2015.
Pentru PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pentru JUDECĂTOR,
A. B., L. S. P. M.,
Aflată în concediu de odihnă, aflată în concediu de odihnă,
Semnează Președintele instanței, semnează Președintele instanței,
A. N. M. A. N. M.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. LS /31.07.2015
Tehnored. CND/31.07.2015
Ex. 2
Jud fond- L. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 903/2015. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 939/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
