Contestaţie la executare. Decizia nr. 993/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 993/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 993/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 993/R
Ședința publica de la 3 decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. – P. - judecător
Judecător: D. N.
Judecător: V. M.
Grefier: E. M.
Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea asupra recursului de fata care s-a judecat in ședința publica din 13 noiembrie 2014 când părțile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate in încheierea de ședința de la respectivul termen de judecata, încheiere care face parte integranta din prezenta hotărâre si când, având in vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 20 si 27 noiembrie si 3 decembrie 2014.
La apelul nominal făcut în ședința publica la pronunțare se constata lipsa parților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța, in urma deliberării pronunța următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Constata ca prin sentința civila nr. 9394 din data de 01.08.2014, pronunțata in cauza de Judecătoria B., instanța a admis contestația la executare formulată de contestatoarea C. NAȚIONALĂ DE CĂI F. C. SA – S. Regională B., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA FISCALĂ A M. B. și, în consecință, a anulat titlul executoriu nr._/1/25.10.2006 și somația nr._/25.10.2006 emise de intimată în dosarul execuțional nr._/2006 si a obligat-o pe intimata să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată în cuantum de 27.931,15 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu expert.
Pentru a pronunța aceasta sentința instanța a avut in vedere ca prin contestația la executare formulata, contestatoarea C. Națională de Căi F. C. SA – prin S. Regională B. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Direcția Fiscală B., anularea tuturor formelor de executare inițiate conform somației și titlului executoriu nr._/1/25.10.2006 emise de intimată, invocând in drept prevederile art. 169 din OG nr. 92/2003 si ale art. 399 Cod procedura civila; cu cheltuieli de judecată.
Instanța a reținut si apărările intimatei Direcția Fiscală a M. B., potrivit cu care contestația este nefondata deoarece societatea contestatoare a achitat doar o parte din debitele datorate fără a stinge întreaga datorie, iar creanțele bugetare nu sunt doar cele aferente anului 2006 ci sunt datorare încă din 2004.
Pe fond, pentru a pronunța hotărârea recurata, instanța a reținut următoarele:
La data de 25.10.2006 intimata a emis titlul executoriu_/1 în vederea executării următoarelor creanțe bugetare: impozit clădire – debit și penalități de 181.365 lei, impozit teren – debit și penalități de 18.061 lei, taxa auto mai mare de 12 t – debit și penalități de 3.035 lei, impozit teren în administrare – debit și penalități de 156.176 lei, taxa auto – debit și penalități de 8.032 lei, taxa teren – debit și penalități 122.153 lei, taxa drumuri căi ferate – debit și penalități de 1.480 lei, amendă contravențională de 1.150 lei, totalul creanței bugetare executate ridicându-se la suma de 491.452 lei (fila 20 vol. I).
În temeiul art. 145 din OG nr. 92/2002 intimata a emis somația nr._/25.10.2006 pentru executarea creanțelor descrise în titlul executoriu nr._/1/25.10.2006 (fila 16 vol. I).
Potrivit art. 172 din OG nr. 92/2003 „Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”.
Art. 205 din OG nr. 92/2003 stabilește că „împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii […]. (3) Baza de impunere și impozitul, taxa sau contribuția stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună. (4) Pot fi contestate în condițiile alin. (3) și deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contribuții sau alte sume datorate bugetului general consolidat.”
Din interpretarea textelor de lege de mai sus coroborate cu prevederile art. 399 Cod procedura civila reiese că în cadrul contestației la executare se pot formula critici în legătură strict cu actele de executare nu și cu titlurile de creanță, respectiv deciziile de impunere sau alte documente fiscale prin care s-au stabilit obligații de plată.
În consecință instanța s-a socotit investita cu analizarea legalitatii titlului executoriu și a somației ca acte de executare, mai puțin cu privire modul de stabilire a creanțelor bugetare executate. De asemenea, în cadrul procesual al contestației la executare întemeiată pe art. 172 din OG nr. 92/2003, instanța a reținut ca nu care competența de a analiza dacă anumite creanțe din titlul executoriu contestat sunt datorate sau nu raportat la prevederile OUG nr. 128/21.12.2006 privind unele măsuri pentru diminuarea arieratelor bugetare.
În esență, motivul pentru care s-a solicitat anularea actelor de executare constă în plata sumelor ce se execută, faptul plății constituind o cauză a stingerii creanței, putând fi analizat pe calea contestației la executare.
Instanța a reținut ca respectivele creanțe bugetare cuprinse în titlul executoriu nu au la bază o decizie de impunere prin care să se stabilească creanța bugetară si ca singura referire la o decizie de impunere ce a stat la baza emiterii titlului a fost făcuta de intimata numai în concluziile scrise în care a afirmat că sumele cuprinse în titlul executoriu contestat au fost stabilite prin titlul de creanță reprezentat de decizia de impunere nr._/11.05.2006 împotriva căreia s-a formulat contestație ce a fost respinsă prin sentința civilă nr. 880/CA/29.06.2010 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, menținută prin decizia nr. 848/R/05.10.2010 a Curții de Apel B..
Intimata se află în eroare deoarece contestația ce a făcut obiectul dosarului nr._ a privit decizia de impunere nr._/07.02.2006, in cuprinsul considerentelor se amintește de existența deciziei nr._/11.05.2006 precizându-se că aceasta nu face obiectul contestației.
Instanța a reținut ca prin raportul de expertiză întocmit de domnul expert C. N., mai exact în răspunsul la obiectivele suplimentare nr. 1 și 2 (fila 13 vol. IV) s-a arătat că nu s-a putut stabili situația „rămășițelor” de impozit pe fiecare categorie și perioadă, in consecință fiind evident că sumele cuprinse în titlul executoriu nu au fost centralizate într-o decizie de impunere care să poată fi contestată.
Întrucât instanța, în cadrul contestației la executare, nu are posibilitatea de a verifica corectitudinea modului în care s-au stabilit creanțele bugetare precum și faptul dacă acestea sunt sau nu datorate, instanța de fond a analizat plățile efectuate de contestatoare raportat la creanțele din titlul executoriu contestat. În acest scop instanța a reținut concluziile raportului de expertiză întocmit de domnul expert C. M. și ale răspunsului la obiecțiuni întocmit de domnul expert C. N..
Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de domnul expert C. M., creanțele bugetare identificate în titlul executoriu nr._/1/25.10.2006 au fost achitate cu excepția unui rest de 9.083 lei. Aceste concluzii au fost contestate, astfel că domnul expert C. N., în răspunsul la obiecțiunea nr. 1, reține că sumele datorate de către contestatoare conform declarațiilor de impunere și a celor rectificative, corectate cu datele din Decizia de impunere nr._/16.05.2009 emisă în baza raportului privind inspecția fiscală nr. 52/14.05.2009, din titlul executoriu nr._/1/25.10.2006 sunt cele cuprinse în tabelul nr. 1 (fila 16 vol. IV). În acest tabel s-a reținut situația debitelor (curente și rămășițe) din titlul executoriu nr._/1/25.10.2006 recalculate astfel: debit curent 149 lei și rămășițe 18.681 lei.
Din această concluzie a expertului instanța a reținut concluzia potrivit cu care creanțele bugetare a căror executare s-a pornit prin emiterea titlului executoriu nr._/1/25.10.2006 au fost modificate prin actele fiscale emise ulterior, în anul 2009. În acest context, ca urmare a modificării cuantumului creanțelor bugetare executate intimata avea obligația de a modifica titlul executor în sensul indicării creanțelor astfel cum au fost modificate în conformitate cu art. 141 alin. 3 din OG nr. 92/2003, titlul executoriu nr._/1/25.10.2006 nemaifiind conform cu rezultatul inspecțiilor fiscale ulterioare emiterii sale.
În răspunsul la obiectivul suplimentar nr. 4 din răspunsul la obiecțiuni, formulat de expertul C. N. (fila 17 vol. IV) s-a reținut că debitele curente pe primele trei trimestre ale anului 2006, constând în impozit clădiri, impozit teren, taxă auto mai mare de 12 t, impozit teren în administrare și taxe auto, au fost achitate în totalitate.
În concluzie instanța a reținut că titlul executoriu nr._/1/25.10.2006 a fost emis pentru executarea unor sume ce reprezintă impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa auto mai mare de 12 t, impozitul pe teren în administrare și taxe auto care nu sunt certe, deoarece, astfel cum s-a reținut mai sus, sumele menționate în titlul executoriu au fost achitate cu excepția unei sume de 9.803 lei.
În ce privește creanța reprezentată de amenda contravențională instanța a reținut că contestatoarea a susținut că nu i s-a comunicat procesul verbal.
Potrivit art. 14 din OG nr. 2/2001 „Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.”.
La dosar nu s-a depus dovada comunicării către contestatoare a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 2221/15.04.2003 întocmit de primarul M. B..
Procesul verbal necomunicat nu constituie titlu executoriu având în vedere prevederile art. 37 din OG nr. 2/2001.
În concluzie instanța a reținut că procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat contravenientului astfel că nu constituie titlu executoriu în vederea executării silite a sancțiunii contravenționale.
Potrivit art. 372 Cod procedura civila, executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, in timp ce, fata de cele mai sus reținute, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției necomunicat, nu este titlu executoriu.
În temeiul art. 274 Cod procedura civila instanța a obligat-o pe intimată să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată în cuantum de 27.931,15 lei din care suma de 194 lei reprezintă taxă judiciară de timbru, suma de 27.738,15 lei reprezintă onorariu expert achitat conform chitanțelor nr._/1/09.07.2012, nr._/1/12.04.2007 și BO nr. 234/29.06.2007 (filele 103 – 195 vol. IV).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Direcția F. a M. B., solicitând admiterea acestuia si respingerea contestației la executare.
In motivarea recursului s-a arătat in esența ca deși corespunde adevărului ca intre momentul emiterii titlului executoriu si data pronunțării sentinței recurate, debitele urmărite au fost stinse in totalitate prin plata, faptul ca aceasta plata a intervenit după demararea in conformitate cu cerințele legii, a executării silite, nu o îndreptățește pe contestatoare sa solicite si sa obțină anularea formelor de executare silita si nici nu poate reprezenta temei pentru obligarea intimatei creditoare la plata cheltuielilor de judecata, mai ales ca in ceea ce privește caracterul cert al debitului, acesta a fost confirmat prin soluția pronunțata in dosarul cu nr._ .
In drept au fost invocate disp. art. 299 si 304 Cod procedura civila, precum si cele ale OG nr. 92/2003.
Prin întâmpinarea formulata, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefundat, arătând ca reținerile instanței de fond corespund intru-totul realității si ca soluția pronunțata este temeinica si legala.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, tribunalul retine ca acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cum in mod corect s-a susținut de către contestatoare si cum s-a reținut de către instanța de fond, la data de 25.10.2006 recurenta creditoare a emis titlul executoriu_/1 în vederea executării următoarelor creanțe bugetare: impozit clădire – debit și penalități de 181.365 lei, impozit teren – debit și penalități de 18.061 lei, taxa auto mai mare de 12 t – debit și penalități de 3.035 lei, impozit teren în administrare – debit și penalități de 156.176 lei, taxa auto – debit și penalități de 8.032 lei, taxa teren – debit și penalități 122.153 lei, taxa drumuri căi ferate – debit și penalități de 1.480 lei, amendă contravențională de 1.150 lei, totalul creanței bugetare executate ridicându-se la suma de 491.452 lei (fila 20 vol. I).
În temeiul art. 145 din OG nr. 92/2002 recurenta a emis si somație, înregistrata sub nr._/25.10.2006 pentru executarea creanțelor descrise în titlul executoriu nr._/1/25.10.2006 (fila 16 vol. I).
De asemenea, tot in mod corect instanța de fond a reținut atât ca nu s-a făcut dovada ca respectivele creanțe bugetare cuprinse în titlul executoriu mai sus menționat ar fi avut la bază o decizie de impunere prin care să se stabilească creanța bugetară, cat si faptul ca decizia de impunere nr._/11.05.2006 invocata de recurenta si despre care aceasta a afirmat ca ar fi fost confirmata de către instanța nu este una si aceeași cu decizia de impunere nr._/07.02.2006 (care a făcut obiectul analizei dosarului finalizat prin sentința civilă nr. 880/CA/29.06.2010 a Tribunalului B. pronunțata în dosarul nr._, menținută prin decizia nr. 848/R/05.10.2010 a Curții de Apel B.).
Concluziile expertului desemnat la fond, C. N., au stabilit in același sens, ca nu exista dovada că sumele cuprinse în titlul executoriu au fost centralizate într-o decizie de impunere care să poată fi contestată.
Pe de alta parte, aceleași concluzii au afirmat ca toate creanțele bugetare identificate în titlul executoriu nr._/1/25.10.2006 au fost achitate, cu excepția unui rest de 9.083 lei, ca aceste creanțe bugetare a căror executare s-a pornit prin emiterea titlului executoriu nr._/1/25.10.2006 au cunoscut modificări dispuse prin acte fiscale emise ulterior, în anul 2009 si ca, astfel, la data demarării executării silite, creanțele enumerate in titlul executoriu nr._/1/25.10.2006 nu mai erau de actualitate.
Corect a reținut instanța de fond ca atâta vreme cat, in urma inspecțiilor fiscale ulterioare, s-a stabilit un alt cuantum al creanțelor bugetare, creditoarea recurenta avea obligația de a modifica titlul executor în sensul indicării creanțelor astfel cum au fost modificate în conformitate cu art. 141 alin. 3 din OG nr. 92/2003, ceea ce acesta nu a făcut insa, demarând executarea silita pentru un debit in mod cert depășit.
Tribunalul retine ca atât din concluziile expertului desemnat sa se pronunțe in cauza, dar si din conținutul înscrisurilor invocate de contestatare ca mijloace de stingere prin plata a debitelor, rezulta fără dubiu ca debitele curente pe primele trei trimestre ale anului 2006, constând în impozit clădiri, impozit teren, taxă auto mai mare de 12 t, impozit teren în administrare și taxe auto, au fost achitate în totalitate anterior emiterii titlului executoriu, astfel ca menționarea lor in titlu apare ca fiind lipsita de temei si de suport legal.
În ce privește creanța reprezentată de amenda contravențională, tribunalul constata ca instanța de fond a făcut in mod corect aplicarea disp. art. 14 din OG nr. 2/2001, apreciind ca, in contextul in care nu s-a făcut nicio dovada a comunicării către debitoare a procesului verbal de contravenție nr. 2221/15.04.2013, acesta nu constituie titlu executoriu în vederea executării silite a sancțiunii contravenționale.
Tribunalul constata ca recurenta, deși a afirmat ca plățile invocate de către contestatoare nu au fost imputate in totalitate asupra debitului din titlul contestat si ca in realitate plățile vizând acest debit, necontestate ca au avut loc, s-au efectuat după demararea executării silite, nu a fost in măsura sa indice in concret datele si instrumentele de plata prin care s-a realizat acest lucru, altele decât cele invocate de către contestatoare si pe care inclusiv expertul si-a fundamentat concluziile.
De altfel, prin chiar motivele de recurs, recurenta a arătat, in penultimul aliniat, ca expertiza contabila a stabilit ceea ce aceasta știa deja.
D. urmare, tribunalul retine ca este neîntemeiata critica formulata de recurenta in ceea ce privește fondul contestației la executare.
In ceea ce privește dispoziția de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecata, tribunalul retine ca si critica formulata cu privire la acest aspect este neîntemeiata, deoarece, atâta vreme cat contestația s-a dovedit întemeiata si s-a apreciat ca actele de executare silita demarate de recurenta trebuie sancționate cu nulitatea, aceasta se afla in mod cert in culpa procesuala, astfel ca, in temeiul art. 274 Cod procedura civila, trebuie sa suporte cheltuielile de judecata ale parții care a câștigat procesul.
Nu se poate retine afirmația recurentei ca expertiza contabila a cărei contravaloare constituie cea mai mare parte a cheltuielilor de judecata a fost inutila, deoarece aceasta a fost dispusa cu prioritate pentru a stabili data la care creanțele din titlu au fost stinse prin plata, aspect controversat in cauza, insa necesar a fi stabilit in economia spetei.
In concluzie, tribunalul găsește ca motivele de recurs formulate de intimata recurenta împotriva sentinței sunt neîntemeiate, motiv pentru care, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, recursul va fi respins, cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond ca temeinica si legala.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta intimata D. F. B., in contradictoriu cu intimata contestatoare CN C. SA – S. BRSOV, împotriva sentinței civile nr. 9394/01.08.2014 pronunțata in cauza de Judecătoria B., pe care o menține.
IREVOCABILA
Pronunțata in ședința publica, azi, 3 decembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECATOR,JUDECATOR,
C. D. – P. D. N. V. M.
pentru care, fiind delegata la
Curtea de Apel B.,
semnează Președintele instanței,
judecător Alia N. M.
GREFIER
E. M.
RedCDP/2ex./03.2015.
Judecător fond B. M.
| ← Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 235/2015.... | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
