Contestaţie la executare. Decizia nr. 46/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 46/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 46/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 46/R
Ședința publică din 5 februarie 2015
Completul de judecată R3 compus din:
PREȘEDINTE – N. F.– judecător
Judecător – D. O. P.
Judecător – C. F.
Grefier - V. P.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenta contestatoare B. C. R. SA în contradictoriu cu intimații C. I. R., C. A. M., Țântea C. A. și B. E. J. G. G. împotriva sentinței civile nr. 1954/ 21 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._ având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile de față care s-a dezbătut în fond la data de 22 ianuarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii, în sensul celor consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 29 ianuarie 2015 și apoi la data de 5 februarie 2015.
T R I B U NA L U L,
Constată că prin sentința civilă nr. 1954/2014 a Judecătoriei F. s-a respins contestația la executare formulatǎ de contestatoarea B. C. R. S.A., în contradictoriu cu intimații C. A. M., Tantea C. B. G. G. C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că în fapt că la data de 25,04.2012, intre BCR si B. G. G. C. s-a încheiat Contractul cadru de colaborare înregistrat sub nr. 6 având ca obiect, potrivit clauzei înscrisa ia Cap 2 “OBIECTUL CONTRACTULUI” pct 2.1 si 2.2 punerea in executare a dispozițiilor titlurilor executorii, in vederea recuperării creanțelor datorate băncii de către debitorii urmăriți, prin procedura de executare silită prevăzută de lege. Pentru aducerea la îndeplinire a obiectului contractului de colaborare, la solicitarea creditorului BCR (materializata in solicitarea de punere in executare a titlului executoriu constând în bilet la ordin . NR._ emis la data de 29 septembrie 2009, scadent la 10.11.2010, investit cu formulă executorie.
P. procesul verbal încheiat la 11 februarie 2013 de B. G. G. C., au fost stabilite în sarcina debitorilor urmăriți cheltuieli de executare silită în valoare totală de_ lei., din care s-a achitat cu titlu de avans de către contestatoare o sumă de 750 lei.
Contractul de colaborare încheiat între contestatoare și B. G. G. C. a fost denunțat unilateral la data de 16 iulie 2014 de către executorul judecătoresc și transmis contestatoarei la data de 18 iulie 2014.
P. procesul verbal de cheltuieli suplimentare încheiat la data de 24 iulie 2014 B. G. G. C. stabilește în sarcina debitorilor C. I. R., C. A. M., Tantea C. A. în același dosar execuțional nr.3/2013 cheltuieli suplimentare în cuantum de 423,4 lei, constând în taxa extras CF, redactare adresă, cheltuieli transport cu poșta, emitere adresă poprire, somație.
De reținut, că aceste cheltuieli nu au fost stabilite în sarcina contestatoarei, ci doar a debitorilor care nu le-au contestat. Așa cum rezultă cin înscrisurile aflate la dosar (copii dosar execuțional – filele 145-227), aceste cheltuieli au fost efectuate e către B. G. G. C..
Potrivit dispozițiilor art.371 ind.7 cod procedură civilă care partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor. Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau daca prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut sa suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare si pana la data realizării obligației stabilite in titlul executoriu prin executare voluntara.
Sumele ce urmează sa fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesata, in condițiile legii.
Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu.
Potrivit dispozițiilor art. 39. din Legea 188/2000: (1) Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.
Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, cu excepția cazului în care creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a executat-o de bunăvoie. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat să își îndeplinească obligația, a executat-o de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va îl ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Sunt cheltuieli de executare: taxele de timbru necesare declanșării executării silite; onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; onorariul avocatului, în faza de executare silită; onorariul expertului și al interpretului;cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; cheltuielile de transport, alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite. Or, așa cum s-a arătat aceste cheltuieli justificate nu au fost stabilite în sarcina contestatoarei și nu au făcut obiectul contractului de colaborare denunțat, iar debitorii în sarcina cărora au fost stabilite nu le-au contestat și nu au formulat apărări nici în prezentul dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal recurs contestatoarea, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că a suma limitativa de 750 lei nu a fost impusă în nici un fel executorului judecătoresc, care a semnat contractul cadru de colaborare din data de 25.04.2012 in perfecta cunoștința de cauza și fără a fi constrâns în vreun fel.
Câtă vreme contractul de colaborare nr. 68/25.04.2012, încheiat intre creditoare BCR SA si executorul judecătoresc, nu contravine dispozițiilor Legii nr. 188/2000 si nici Codului de procedura civila, aceasta convenție reprezintă legea pârtilor, in raport de prevederile art. 1270 Cod civil.
P. urmare, în virtutea principiului forței obligatorii a contractului, părțile contractante aveau obligația de a-si îndeplini obligațiile contractuale întocmai cum au fost ele stipulate, neputând deroga sub nicio formă de la acestea. Ca atare, executorul judecătoresc avea obligația de a limita cheltuielile de executare silită la suma de 750 lei, astfel cum s-a prevăzut în mod expres in contractul de colaborare.
In situația in care s-ar fi generat cheltuieli de executare suplimentare(in plus de plafonul de 750 lei), acestea puteau fi avute in vedere de organul de executare la stabilirea onorariului sau, în vederea recuperării pe aceasta cale de la debitor.
Instanța de fond în mod eronat a respins contestația, reținând în pronunțarea acestei soluții un singur considerent și anume ca aceste cheltuieli suplimentare nu au fost stabilite in sarcina contestatoarei BCR SA.
Așadar, prima instanța a ignorat total toate considerentele expuse prin contestație si a făcut abstracție totală de prevederile contractului de colaborare nr. 68/25.04.2012, care constituia legea părților.
Clauzele acestui contract sunt extrem de clare și nu lasă loc interpretărilor: potrivit art. 1 pct, I, ii si xii si anexei 1 cuantumul cheltuielilor de executare silită a fost plafonat la suma de 750 lei.
Deși aceste cheltuieli nu s-au imputat în mod direct creditoarei, totuși stabilirea lor este nelegală, efectuându-se cu încălcarea contractului menționat mai sus. Mai mult, prin menținerea valabilității acestor cheltuieli se ajunge la iminenta prejudiciere a creditoarei, care la momentul distribuirii sumelor obținute din executare va primi o sumă mult mai mică decât cea la care era îndreptățită.
Potrivit art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile pârâților. Ori în speța de față, în cuprinsul hotărârii atacate nu se menționează motivele pentru care instanța a apreciat că se impune înlăturarea apărărilor contestatoarei, respectiv nu a menționat motivele pentru care nu devin aplicabile clauzele contractului de colaborare nr. 68/25.04.2014 in prezenta speța.
Invederează că la stabilirea acestui plafon de 750 lei, ambele părți contractante au avut in vedere faptul că recuperarea fiecărui debit în parte necesită efectuarea de către executorul judecătoresc a unor acte de procedură care generează cheltuieli, dar că pentru aceste acte de procedură nu sunt prevăzute prin reglementările legale costuri mari.
Potrivit dispozițiilor art. 37 din Legea executorilor judecătorești nr. 188/2000 sunt
cheltuieli de executare: taxele de timbru necesare declanșării executării silite cheltuielile
efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silita si efectuarea unor acte de executare.
Pornind de la acest nivel minimal al costurilor necesare efectuării procedurilor de executare, părțile semnatare ale contractului de colaborare nr. 68/25.04.2012 au prevăzut ca pentru actele de executare silită, după cum acestea erau prevăzute in Anexa 1 la Statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești si al profesiei de executor judecătoresc, cuantumul maxim al cheltuielilor sa se limiteze la valoarea avansului agreat, adică valoarea de 750 de lei.
P. actul de executare contestat în prezenta speță, executorul judecătoresc stabilește cheltuieli suplimentare. În plus față de plafonul prevăzut in contractul părților, fără a face vreo mențiune referitoare la natura acestor cheltuieli sau împrejurările ce au determinat generarea acestor cheltuieli suplimentare.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, art. 304 pct. 7,8,9 Cod procedură civilă, art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Intimata a depus întâmpinare ( fila 22 ) și a solicitat respingerea recursului, arătând că plafonarea pe care părțile au stabilit-o prin instituirea sumei de 750 lei în contractul de colaborare vizează doar sumele avansate de către creditoare, și nu plafonarea cheltuielilor de executare ocazionate de activitatea desfășurată de către intimată, contractul de colaborare neproducând nici un fel de efecte în raporturile cu debitoarea.
Astfel, se arată că, în ceea ce privește contractul de colaborare, este un act juridic civil încheiat între părți, și nu reprezintă o normă legală care să reglementeze activitatea și actele de executare silită pe care biroul le desfășoară.
Cheltuielile de executate cad în sarcina debitorilor urmăriți, contractul încheiat între creditor și executorul judecătoresc nefiind opozabil acestora.
Procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare nu încalcă nicio dispoziție legală, nici un text imperativ care să atragă nulitatea sau anulabilitatea acestuia.
Intimata mai arată că nu a stabilit și nu a solicitat sume de bani cu titlu de onorariu ci doar cheltuieli de executare generate de activitatea prestată, nu a solicitat creditoarei o sumă de bani suplimentară celor deja încasate și facturate.
P. urmare, se solicită respingerea recursului declarat în cauză.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând cererea de recurs, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile speței, se constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce urmează.
P. contestația la executare ce formează obiectul cauzei, se solicită de către recurenta-contestatoare în primă instanță anularea procesului verbal de cheltuieli de executare suplimentare din data de 24.07.2014 întocmit în dosarul execuțional nr. 3/2013 al intimatei B. G. G. C..
Anterior, prin contractul cadru de colaborare nr. 68/25.04.2012 încheiat între recurentă și B. G. G. C., având ca obiect punerea în executare a dispozițiilor cuprinse în titlurile executorii remise executorului de către creditor s-a prevăzut în anexa 1 art. i, obligația recurentei creditoare de a pune la dispoziția executorului, pentru fiecare debit, o sumă în valoare de 750 lei, cu titlu de avans onorariu și cheltuieli de executare, sumă ce va fi achitată după obținerea încuviințării executării silite.
Potrivit art. 4.1 din convenție, cuantumul onorariului și a cheltuielilor generate de executarea silită sunt stabilite în aceasta anexă.
În mod indubitabil, la art. ii din anexă se prevede că cheltuielile de executare (incluse în avansul acordat de către creditor) vor fi determinate pentru fiecare debit în parte, prin luarea în calcul a următoarelor tipuri de acte ce generează o cheltuială-înscriere somație în CF, eliberare extras pentru informare, taxe de timbru, suma estimată a acestor cheltuieli fiind de 600 lei.
D. urmare, cheltuielile de executare sunt incluse în integralitatea lor în suma de 750 lei, care include pe lângă cheltuielile de executare și un avans din onorariul executorului judecătoresc, și abia în situația în care se dorește urmărirea mai multor bunuri valoarea avansului se va ajusta astfel încât să acopere cheltuielile descrise la pct.ii, așa cum prevăd dispozițiile art. iii din anexă.
Aceasta fiind convenția părților, în dosarul de executare silită nr. 3/2013 se întocmește la data 11.02.2013 -fila 143 în care au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 27.459 lei din care suma de_ lei reprezintă onorariu executor judecătoresc iar suma de 601 lei fiind cheltuieli de executare.
La data de 24.07.2014 se întocmește însă un alt proces verbal de stabilire cheltuieli de executare suplimentare, în valoare de 423,40 lei, care formează obiectul prezentei contestații.
P. urmare, cheltuielile de executare silita cuprinse în cele două procese verbale de stabilire sunt, în cuantum de 1024,4 lei, depășind astfel plafonul de 750 lei prevăzut de părți în convenția încheiată.
Această convenție este obligatorie între părți, conform art. 1270 cod civil care statuează că în sensul că “contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”.
Instanța de recurs constată că deși părțile au stabilit conform convenției faptul că aceste cheltuieli de executare nu pot depăși suma de 750 lei, care include și avansul pentru onorariul executorului judecătoresc, totuși executorul a procedat în sens contrar, încălcând convenția încheiată.
Contestatoarea recurentă are interes în limitarea cheltuielilor de executare pentru a-și asigura îndestularea creanței din averea debitorului urmărit silit, avere care s-ar diminua cu cheltuielile de executare prea oneroase, mai ales că potrivit art. 563 alin. 1 cheltuielile de executare se distribuie primele, astfel încât justifică interesul în promovarea contestației la executare.
În consecința celor expuse anterior, raportat la dispozițiile art. 1.270 Cod civil, instanța va dispune admiterea recursului declarat în cauză de către creditoare, și va dispune conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul celor ce urmează.
Având în vedere dispozițiile art. 23 lit.e din legea 146/1997 privind taxele de timbru și timbru judiciar, tribunalul va dispune restituirea către contestatore a sumei de 39 lei achitată cu titlu de taxă de timbru prin OP_/ 27.08.2014 și OP_/ 14.01.2015, beneficiar Primăria Sector 3 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de recurs formulată de recurenta contestatoare B. C. R. SA împotriva sentinței civile nr. 1954/2014 pronunțată de Judecătoria F. și în consecință:
Admite contestația la executare formulată de B. C. R. SA în contradictoriu cu B. G. G. C., C. I. R., C. A. M. și Tantea C. A..
Anulează procesul verbal de cheltuieli suplimentare din 24.07.2014 emis de B. G. G. C. în dosar executare 3/2013 în privința sumei de 423,40 lei.
Dispune restituirea către contestatoare a sumei de 39 lei achitată cu titlu de taxă de timbru prin OP_/27.08.2014 și OP_/14.01.2015 beneficiar Primăria Sector 3 București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
N. F. D. O. P. C. F.
GREFIER
V. P.
Red.N.F./20.04.2015
Dact.V.P./20.04.2015
- 2 ex -
Jud.fond Boștean-O. L.-M.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 33/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
