Contestaţie la executare. Decizia nr. 765/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 765/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 03-10-2014 în dosarul nr. 765/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 765 /R
Ședința publică din data de 03.10.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. N.
JUDECĂTOR:V. M.
JUDECĂTOR: C. D.-P.
GREFIER: D. ANDORNIC
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării recursului declarat de recurenții- contestatori L. C. și P. L. în contradictoriu cu intimații P. B. România SA- prin reprezentant legal, P. B. R. SA-S. B.- prin reprzeentant L., intimații-contestatori P. D. și P. I., împotriva sentinței civile nr._/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în data de 18.09.2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 25.09.2014 iar apoi, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 03.10.2014.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat în cauză constată că prin sentința civilă nr._/18.11.2012, pronunțată de Judecătoria B., s-a admită contestația la executare formulată de contestatorii P. D. și P. I., în contradictoriu cu intimata P. B. ROMÂNIA SA, și în consecință a anulat actele de executare silită emise față de contestatorii P. D. și P. I., în dosarul execuțional nr.48/2013 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești D. & Corșate; a anulat în parte procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 14.03.2013, emis în dosarul execuțional mai sus menționat, în ceea ce privește cheltuielile privind emiterea somațiilor pe care le reduce de la 49,60 lei la 24,80 lei; a respins contestația la executare și contestația la titlu formulate de contestatorii L. C. și P. L. în contradictoriu cu intimata P. B. ROMÂNIA SA; a obligat intimata la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către contestatorul P. D., reprezentând onorariu avocat și a obligat contestatorii L. C. și P. L. la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanța a reținut următoarele:
Între intimata P. B. ROMÂNIA SA, în calitate de creditor, pe de o parte și . SRL, în calitate de împrumutat și contestatorii P. D., P. I. și L. C. și P. L. în calitate de garanți pe de altă parte, a fost încheiat contractul de credit nr._/12.11.2007( f.38-73). Contractul încheiat a fost modificat și completat prin acte adiționale succesive.
Pentru garantarea împrumutului contestatorii P. D. și P. I. au constituit în favoarea Băncii ipoteca de rangul I asupra imobilului proprietatea lor, situat în B., . adițional nr. 3/12.11.2007 la contractul de credit nr._/12.11.2007, s-a convenit înlocuirea garanțiilor inițiale cu alte garanții, respectiv un bilet la ordin în alb avalizat de P. L. și L. C. și instituirea altei ipoteci, asupra imobilului situat în S., ., jud. B..
Între intimata P. B. ROMÂNIA SA, în calitate de creditor pe de o parte și . SRL, în calitate de împrumutat și contestatorii L. C. și P. L. în calitate de garanți pe de altă parte, a fost încheiat și contractul de credit nr._/01.08.2008, contractul fiind modificat și completat prin acte adiționale succesive (f.73-103).
Ca urmare a neachitării de către debitoare și garanti a ratelor de credit, a fost formulată de către intimată la data de 11.02.2013 cerere de încuviințare a executării silite a titlurilor executorii reprezentate de: contractul de credit nr._/12.11.2007, contractul de credit nr._/01.08.2008, contractul de ipotecă autentificat sub nr. 761/26.05.2009 de BNP I. M.-N., biletele la ordin . și ._ .
P. încheierea de ședință de la termenul din data de 26.02.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._ a fost admisă cererea formulată de Societății Civile Profesionale D. & Corșate, la solicitarea creditoarei P. B. ROMÂNIA SA, dispunându-se încuviințarea executării silite a titlurilor executorii mai sus menționate.
În ceea ce privește motivele contestației formulate de contestatorii P. D. și P. I., prima instanța a reținut că sunt întemeiate, având în vedere că la data declanșării executării silite aceștia nu mai aveau calitatea de garanți, urmare a încheierii actului adițional nr. 3/12.11.2007, prin care s-a convenit înlocuirea garanțiilor inițiale cu alte garanții, respectiv un bilet la ordin în alb avalizat și instituirea altei ipoteci, asupra imobilului situat în S., ., jud. B., intimata confirmând prin adresa nr. 231/04.06.2009 eliberarea de ipotecă a imobilului proprietatea contestatorilor.
Astfel fiind, având în vedere dispozițiile art. 372 C.pr.civ., art. 399 și urm C.pr.civ, instanța a admis contestația la executare formulată de contestatorii P. D., P. I., și în consecință a anulat actele de executare silită emise față de contestatorii P. D. și P. I., în dosarul execuțional nr.48/2013 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești D. & Corșate. Totodată instanța de fond a anulat în parte procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 14.03.2013, emis în dosarul execuțional mai sus menționat, în ceea ce privește cheltuielile privind emiterea somațiilor pe care le va reduce de la 49,60 lei la 24,80 lei, având în vedere costul somațiilor comunicate celor doi contestatori.
Referitor la contestația formulată de contestatorii L. C. și P. L., prima instanța a reținut următoarele:
Contrar celor susținute de contestatori, în cuprinsul cererii de executare silită sunt menționate contractele de credit, încuviințarea executării silite efectuându-se pentru toate titlurile executorii menționate.
Susținerea contestatorilor conform căreia creanța urmărită nu ar fi certă, lichidă și exigibilă, motiv pentru care s-ar impune stabilirea naturii, întinderii și aplicării titlurilor executorii, nu poate fi primită .
Astfel așa cum rezultă din contractele de credit încheiate și asumate de contestatori în calitate de garanți, aceștia și-au asumat obligația de garantarea a creditului la care se adaugă dobânda neachitată și penalitățile de întârziere aferente. Astfel, certitudinea creanței rezultă din cuprinsul contractelor de credit încheiate și asumate de contestatori în calitate de garanți. De altfel contestatorul P. L. are și calitatea de reprezentant legal al persoanei juridice împrumutate, . SRL.
De altfel, toate obligațiile contestatorilor debitori au fost prevăzute în cuprinsul contractelor de credit care, la Secțiunea referitoare la definiții și interpretare, definesc noțiunile referitoare la comisioane, plată, dobândă, penalități, etc. Mai mult, la rubrica inserată în secțiunea 4.14 referitoare la plată, s-a stipulat de către părțile semnatare ale convenției de credit că împrumutatul (reprezentat de contestatorul P. L. care are și calitatea de reprezentant legal al persoanei juridice împrumutate, . SRL) acceptă în mod irevocabil că extrasele de cont și orice document emis de Bancă privind orice sumă principală, dobândă, cost, taxă, comision, speză, cheltuială, datorie sau obligație, sau orice curs de schimb sau altă sumă sau rată ce trebuie stabilită în mod periodic în scopul contractului, va constitui, cu excepția erorilor ce pot fi demonstrate, o dovadă concludentă împotriva împrumutatului în orice scop, inclusiv în cadrul oricăror proceduri judiciare.
În speță contestatorii nu au indicat vreo eroare cu privire la modul de calcul al creanței, singura critică fiind aceea că prin cererea de executare silită sunt solicitate sume evidențiate în Euro în timp ce în titlurile executorii valoarea lor apare în lei.
Prima instanța a reținut că această critică nu este întemeiată, având în vedere că în cuprinsul contractului de credit nr._/01.08.2008 se menționează că suma acordată cu titlu de facilitate este de 20.000 EURO,
În drept, prima instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 379 alin. 1 C., nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă. Iar conform alin. 3, al aceluiași articol, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
În speță, deși contestatorii afirmă că executarea a fost începută pentru o creanță care nu este certă, susținerea sa este contrazisă de probele administrate în cauză cu privire la creanța urmărită, creanță care a fost stabilită de intimată pe baza contractelor de credit încheiate, cu actualizarea dobânzilor și penalităților la zi, așa cum rezultă din cuprinsul art. 12 și 13 contractul de credit nr._/12.11.2007 și din contractul de credit nr._/01.08.2008.
Referitor la susținerea contestatorilor în sensul că acordarea garanției nu poate fi asimilată cu solidaritatea debitorilor, iar datoria garantului ipotecar nu poate întrece datoria debitorului principal, instanța reține că nu poate fi primită.
Astfel, conform contractelor de credit debitorii contestatori și-au asumat o obligație proprie de garanție, obligându-se în solidar cu împrumutatul și renunțând la dreptul de a invoca beneficiul de diviziune și discuțiune.
De asemenea susținerea contestatorilor în sensul că intimata nu a procedat nici la evaluarea garanțiilor în vederea determinării valorii garantate nu este reală, chiar din cuprinsul contractelor de credit rezultând contrariul.
În ceea ce privește motivele de nulitate invocate de contestatori cu privire la biletele la ordin . și ._, instanța a reținut următoarele:
Cele două bilete la ordin au fost aduse în garanție, fiind emise de . SRL, fără protest și avalizate de cei doi garanți L. C. și P. L., în actul adițional nr.3 la contractul de credit nr._/12.11.2007, din 08.05.2009 și în actul adițional nr. la contractul de credit nr._/01.08.2008, din 25.05.2009, menționându-se la Secțiunea II, lit. e că biletul la ordin urmează să fie completat de Bancă în situația apariției unui caz de neîndeplinire și vor fi completate la expirarea perioadei prevăzute în secțiunea „ cazuri de neîndeplinire „, suma biletelor la ordin fiind egală cu echivalentul în lei al sumelor datorate de împrumutat Băncii în conformitate cu prevederile contractului, la cursul Băncii din data completării.
Așa cum reiese din alonjele depuse la filele 105,107 din dosar, semnate de avalista L. C., cele două bilete care fac obiectul executării au data emiterii 07.05.2010 și respectiv 19.05.2010, iar data scadenței este 31.03.2011, pentru ambele bilete, avalizate de P. L..
Prima instanta a retinut ca titlurile constând în biletele la ordin îndeplinesc condițiile art. 104 din Legea nr. 58/1934, fiind bilete la ordin valabile și au fost prezentate la plată la data scadenței, astfel că a fost respectat termenul de un an prevăzut de art. 320 lit f din Normele cadru nr. 6 /1994 ale BNR.
Instanța a mai reținut că în speță au fost respectate și prevederile art. 320 lit. g și j din aceleași Norme, câtă vreme s-a comunicat debitorilor somația conform regulilor de procedură în materia executării silite, având în vedere că numai neîndeplinirea comunicării somației conform cu aceste norme atrage nulitatea acesteia .
Referitor la executarea silită efectuată în cauză și la actele de executare contestate, instanța constată că nu au fost invocate de către părți ori constatate din oficiu elemente care să pună la îndoială legalitatea acestora astfel că a respina ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorii L. C. și P. L. .
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr. civ. instanța de fond a obligat intimata la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către contestatorul P. D., reprezentând onorariu avocat precum și contestatorii L. C. și P. L. la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva sentinței civile nr._/18.11.2013, pronunțată de Judecătoria B. au declarat recurs recurenții L. C. și P. L. solicitând admiterea recursului și rejudecarea contestației la executare atât cu privire la titlu cât și la executarea propriu zisă cu consecința modificării în parte a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului declarat de recurenții L. C. și P. L. au arătat, în esență, următoarele:
P. contestația la executare formulată s-a arătat că referitor la biletele la ordin nu au fost respectate dispozițiile Cap. VII al Legii nr. 58/1934, în ceea ce privește completarea, depunerea spre încasare, refuzul de plată, legalizarea și somațiunea de executare, ceea ce atrage anularea titlului reprezentând bilet la ordin.
În cuprinsul somației emise ca prin act de executare nu s-a făcut transcrierea exactă a biletului la ordin, precum și celorlalte acte din care rezultă suma datorată, iar în cuprinsul cererii de executare silită, creditoarea nu exhibă și contractele de credit comunicate prin somație.
În speță lipsește obligația cambială, care este diferită ca formă și fond de somația de drept comun, având rolul de a transforma biletul la ordin dintr-un titlu executoriu provizoriu într-un titlu executoriu definitiv
Biletele la ordin au fost emise în alb, prin urmare acestea trebuiau prezentate la plată în termen de un an de la emitere, sub sancțiunea nulității, respectiv într-un an de la data 01.08.2008, data încheierii actului adițional nr. 4 la contractul de credit nr._/01.08.2008 în cazul biletului la ordin . și într-un an de la data de 12.11.2007, în cazul biletului la ordin ._.
Din înscrisurile rezultă că biletele la ordin în alb au fost predate bancii la datele specificate mai sus și trebuiau depuse spre încasare cel târziu la data de 04.06.2010, însă banca în mod abuziv a completat biletele la rubrica data emiterii ca fiind 19.05.2010, respectiv 07.05.2010, cu scadență ambele la data de 31.03.2011. Data scadenței, aleasă de către intimată, nu poate fi raportată la nici un înscris, din care să rezulte scadența integrală a debitelor.
Contestatorul P. L. a garantat prin contractul de ipotecă creditele angajate de . SRL, împotriva căreia s-a deschis procedura insolvenței la data de 17.05.2011, intimata înscriindu-se la masa credală cu suma totală de 327.067,68 lei Acordarea garanției nu poate fi asimilată, împotriva înțelegerii părților și intenției lor la încheierea actului adițional, cu solidaritatea debitorilor. Datoria garantului ipotecar nu poate întrece datoria debitorului principal, iar valoarea garantată a unei creanțe se determină în urma evaluării garanțiilor și intimata nu a procedat nici la evaluarea garanțiilor în vederea determinării valorii garantate.
Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă faptul că datoria P. B. România SA este certă lichidă și exigibilă deoarece contractele și biletele la ordin pentru care s-a făcut cerere de executare silită nu este însoțită de documetele din care să rezulte modul de calcul al sumei solicitate.
Cererea de executare nu cuprinde explicații din care să rezulte cu certitudine dacă suma solicitată cuprinde dobânzi, majorări sau penalități, iar simpla mențiune din cererea de executare și din actele adiționale nu conduce la concluzia că există o solidaritate pasivă pentru creanța pretinsă.
În ceea ce o privește pe contestatoarea L. C. s-a arătat că aceasta are calitate de garant avalist în contractul de ipotecă și contractele de credit, însă aceasta nu a avalizat biletele la ordin, iar față de titlurile executorii exhibate prin cererea de executare silită, împotriva acesteia nu există un titlu apt de a fi pus în executare.
Sentința recurata este netemeinică și nelegală, instanța de fond nefăcânt aplicarea corectă a normelor de drept civil incidente în executare silită.
Judecătorul fondului nu arată care sunt înscrisurile suplimentare, emanate sau nu de la debitori, în baza cărora s-au stabilit dobânzi și penalități de întârziere peste cuantumul rezultat contractele de credit sau biletele la ordin. Intimata a depus la dosar o situație realizată pro causae care cuprinde sume de bani ce nu pot fi considerate ca fiind născute din contractele de credit.
În mod greșit a apreciat prima instanță că evaluarea garanțiilor rezultă din chiar cuprinsul contractelor de credit deoarece piața imobiliară este fluctuantă.
De asemenea, în mod greșit s-a apreciat că au fost respectate prevederile art. 104 din Legea nr. 58/1934 și art. 74, art. 320 lit. g, i și j din Normele cadru nr. 6/1994.
În drept, recursul este motivat pe dispozițiile art. 304 ind. 1, art. 304 pct. 9 și art. 274 din Codul de procedură civilă.
Recursul a fost legal timbrat cu o taxă de timbru de 97 lei.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat și constatarea că executarea s-a făcut respectarea condițiilor legale, iar creanța este una certă, lichită și exigibilă.
În motivarea întâmpinării intimata a susținut, în esență, următoarele:
Nu se arată în concret care sunt prevederile legale nerespectate și care ar conduce la nulitatea titlurilor.
Sunt inadmisibile apărările prin care se solicită nulitatea biletelor la ordin în cadrul contestației la executare deoarece aceste aspecte pot fi invocate doar pe cale opoziției la executare.
Contestatorii nu au formulat opoziție la executare, iar executarea a fost încuviințată de instanța de judecată.
Sunt neîntemeiate și neadevărate susținerile potrivit cărora biletele la ordin au fost emise în alb la data de 01.08.2008, respectiv 12.11.2007, iar banca trebuia să le reprezinte în termen de 1 an de la emitere.
Prevederile art. 12 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 au fost respectate, iar din art. 6.2 din contractele de credit rezultă că garantul se obligă în solidar și indivizibil cu împrumutatul la plata tuturor sumelor datorate Bancii.
P. nota de ședință depusă la dosar la data de 26.06.2014, recurenții au invocat excepția perimării executării silite, solicitând admiterea acessteia și desființarea tuturor actele de executare îndeplinite în dosarul execuțional nr. 48/2013.
În motivare recurenții arată că ultimul act de executare întreprins de executorul judecătoresc este procesul verbal din data de 24.05.2013(f. 139 dosar executare); la data de 22.07.2013 s-a formulat o cerere de stăruință în executare care nu are caracter întreruptiv; la data de 23.08.2013, executorul judecătoresc a revenit cu adresă către evaluator, iar ulterior creditoarea fără a proceda la efectuarea actelor de procedură ce-i stăteau în sarcina, respectiv angajarea și întocmirea evaluarii, a cerut fără motive temeinice schimbarea evaluatorilor.
Recurenții au depus la dosar un set de înscrisuri(f. 34-60).
Intimata de depus la dosar la data de 12.09.2014 o notă de ședință prin care a solicitat respingerea excepției perimării.
Analizând sentința atacată în raport de prevederile art. 304 ind. 1 din codul de procedură civilă din 1865, de motivele de recurs invocate, de apărările formulate, de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
Tribunalul apreciază că excepția perimarii executării silite invocată de recurenți este un motiv de recurs de ordine publică, invocat în condițiile art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, și nu o excepție, propriu zisă, care este un mijloc de apărare prin care se tinde la respingerea pretenției deduse judecății sau la întârzierea soluționării acesteia.
Art. 389 din Codul de procedură civilă din 1865, prevede că „ dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei”. Dispozițiile art. 389 din Codul de procedură civilă din 1865 se completează cu prevederile art. 248 din Codul de procedură civilă din 1865, motiv pentru care sancțiunea perimării operează doar în situația în care procedura execuțională a rămas în nelucrare din vina creditorului.
Din înscrisurile depuse de recurenți la dosarul de recurs rezultă următoarele: la data de 24.05.2013(f. 41-60) s-a întocmit un proces verbal de executorul judecătoresc; la data de 27.05.2013 s-a emis o adresă pentru evaluarea imobilului; la data de 22.07.2013 s-a formulat de către creditoarea P. B. ROMÂNIA cerere de stăruință în executare; la data de 23.08.2013 executorul judecătoresc a revenit cu adresă pentru evaluarea imobilului; la data de 06.02.2014 executorul judecătoresc a emis adresă către expertul V. M.; la data de 24.02.2014 executorul judecătoresc a revenit cu adresă pentru evaluarea imobilului; la data de 11.03.2014 executorul judecătoresc a emis adresă către expertul evaluator S. H..
Tribunalul apreciază ca fiind neîntemeiate susținerile recurenților potrivit cărora intimata creditoare a lăsat să treacă mai mult de șase luni de la îndeplinirea actului de executare din 24.05.2013, fără să fi urmat și alte acte de executare.
Sancțiunea perimării executării a fost instituită de legiuitor pentru a sancționa pasivitatea creditorului și pentru a se realiza cu celeritate procedura executării.
Din atitudinea intimatei, care a formulat cerere de stăruință în executare și a purtat discuții pe mail cu executorul judecătoresc în vederea desemnării unei expert evaluator, nu rezultă că aceasta s-a desistat de executarea silită.
Executorul judecătoresc a emis adrese către experți pentru a evaluarea bunului, iar aceste demersuri efectuate de executor în vedere executării imobiliare alături de cererea creditoarei de stăruință în executare, sunt considerate de instanța de recurs ca fiind acte care împiedică perimarea executării silite.
În speță, nu suntem în situația în care creditorul doar formulează periodic cereri de continuare a executarii silite, de fiecare data cu putin timp inaintea implinirii termenului de 6 luni, cu singurul scop de a împiedica perimarea, și executorul judecătoresc nu efectuează niciun act de executare o perioadă mai mare de 6 luni.
Atât intimata creditoare, cât și executorul judecătoresc au efectuat demersuri și acte de executare care sunt de natură să împiedice perimarea executării.
Faptul că din data de 24.05.2013 până în data de 11.03.2014 nu a fost întocmit de către experții desemnați un raport de evaluare a imobilului supus executării nu lipsește de efecte juridice demersurile efectuate de creditor, respectiv de executorul judecătoresc, pentru evaluarea bunului și implicit pentru continuarea executării.
Recurenții nu indică în concret care anume dispoziții din Cap. VII al Legii nr. 58/1934, nu au fost respectate.
Potrivit art. 61 alin. 6 din Legea nr. 58/1934 "Somațiunea de executare trebuie să cuprindă transcrierea exactă a cambiei sau a protestului, precum și a celorlalte acte din care rezultă suma datorată."
Tribunalul apreciază că lipsa transcrierii exacte a biletului la ordin este sancționată cu nulitatea relativă. În cauză, recurenții nu au făcut dovada vătămării suferite și a faptului că această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Atât timp cât recurenților li s-a comunicat împreună cu somația și copii ale titlurilor executorii aceștia nu au suferit nicio vătămare prin faptul că în somație nu au fost transcrise biletele la ordin. Pe de altă parte, tribunalul reține că dosarul execuțional are la baza mai multe titluri executorii, pentru care nu este necesară transcrierea.
Este neîntemeiată critica potrivit căreia creditoarea nu a indicat în cererea de executare contractele de credit comunicate prin somație deoarece din analiza cererii de executare formulată de creditoare(f. 35, 36 vol I dosar fond), a încheierii de încuviințare a executării silite și a somațiilor emise la data de 14.03.2013, rezultă că titlurile executorii menționate în somații sunt cele pentru care instanța a încuviințat executarea la cererea creditoarei.
La pct. 78 din Norma nr. 6 din 8 martie 1994 privind comerțul făcut de instituțiile de credit cu cambii și bilete la ordin se menționează:" Completarea cambiei în alb va trebui să se efectueze în termen de trei ani de la data reală a emiterii. Nerespectarea termenului legal pentru completarea titlului face ca posesorul titlului să decadă din dreptul de a-l completa după expirarea lui, decădere care poate fi invocată atât de trăgător, cât și de oricare dintre debitorii cambiali.". Din înscrisurile aflate la doar reiese că bilete la ordin au fost completate cu respectarea termenului prevăzut la pct. 78 din Norma nr. 6 din 8 martie 1994.
Contrar celor susținute de recurenți din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că biletele la ordin au fost predate bancii la data de 12.11.2007, respectiv la data de 01.08.2008. În alonjele la biletele la ordin(f. 105, 107 vol. I dosar fond) este inserată data emiterii biletelor ca fiind 19.05.2010 și 07.05.2010.
Este vădit neîntemeiată susținerea recurenților în ceea ce privește datele încheierii actelor adiționale nr. 4 la contractul de credit_/01.08.2008 și nr. 3 la contractul de credit nr._/12.11.2007. Actul adițional nr. 4 la contractul de credit_/01.08.2008 a fost încheiat la data de 29.11.2010, potrivit mențiunilor din cuprinsul actelor, iar actul adițional nr. 3 la contractul de credit nr._/12.11.2007 a fost încheiat la data de 08.05.2009, potrivit mențiunilor din cuprinsul actelor. Data scadenței, aleasă de către intimată, poate fi raportată la cazurile de neîndeplinire indicate în cele două contracte de credit.
În raport de data emiterii celor două bilete la ordin 19.05.2010, respectiv 07.05.2010 reiese că acestea au fost prezentate la plata în termen de un an de la data emiterii.
Tribunalul constată că în mod corect a reținut prima instanță au fost respectate prevederile art. 320 lit. g și j din Norma nr. 6 din 8 martie 1994.
Solidaritatea recurenților P. L. și L. C. rezultă din mențiunea inserată în partea specială a contractului de credit nr._/01.08.2008 potrivit căreia"..Garanții, în mod irevocabil, în solidar, indivizibil și necondiționat, se obligă, împreună și separat să plătească toate sumele datorate de Împrumutat față de Bancă..", din art. 6.2 din actul adițional nr. 1 la contractul de credit nr._/01.08.2008, din art. 6.2 din actul adițional nr. 3-partea generală la contractul de credit nr._/12.11.2007, din actul adițional nr. 2 la contractul de credit nr._/12.11.2007, din art. 6.2 din contractul de credit nr._/12.11.2007. De asemenea, din cuprinsul art. 6.2 din contractul de credit nr._/12.11.2007 și art. 6.2 din actul adițional nr. 1 la contractul de credit nr. nr34874/01.08.2008 reiese că garanții au renunțat la beneficiul de discuțiune și diviziune.
Având în vedere solidaritarea garanților P. L. și L. C. cu debitoarea . SRL aceștia răspund pentru întreaga creanță datorată de debitoare. Este nedovedită susținerea potrivit căreia datoria garantului ipotecar întrece datoria debitorului principal.
Din cuprinsul contractului de ipotecă rezultă că s-a procedat la evaluarea garanțiilor în vederea determinării valorii garantate, iar criticile recurenților sunt lipsite de temei legal deoarece creditoare nu trebuie să reevalueze garanțiile în funcție de evoluția pieței imobiliare.
Executarea silită se poate face doar în situația în care creditoare are o creanță certă, lichidă și exigibilă. Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Tribunalul reține că din titlurile executorii ce fac obiectul cererii de executare rezultă fără dubiu existența creanței intimatei și faptul că aceasta este exigibilă. De asemenea, titlurile executorii conțin suficiente elemente care să permită determinarea cuantumului acestei creanțe. Sarcina probei în cadrul unei proces civil o are reclamantul, potrivit art. 1169 din Codul civil din 1864, iar recurenți dacă apreciau că nu a fost corect stabilită creanța aveau posibilitatea să solicite încuviințarea unei probe cu expertiză. Simpla invocare din partea recurenților, în lipsa unor probe, a faptul că nu este certă, lichidă și exigibilă creanță nu produce consecințe juridice. Nu există dispoziții legale care să impună ca cerere de executare silită să fie însoțită de documente din care să rezulte modul de calcul al sumei solicitate.
În cadrul executării silite pe lângă creanța datorată care rezultă din titlurile executorii, debitorii trebuie să achite și cheltuielile de executare. În alin. 5 din art. 39 din Legea nr. 188/2000 sunt enumerate cheltuieli de executare ca fiind compuse din taxele de timbru necesare declanșării executării silite; onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; onorariul avocatului, în faza de executare silită; onorariul expertului și al interpretului;cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; cheltuielile de transport și alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
Tribunalul nu va reține nici susținerea potrivit căreia contestatoarea L. C. nu a avalizat biletele la ordin, iar față de titlurile executorii exhibate prin cererea de executare silită, împotriva acesteia nu există un titlu apt de a fi pus în executare. Din înscrisurile de la file 105, 107 din vol. I dosar fond reiese că recurenta L. C. a avalizat cele două bilete la ordin. Recurenta L. C. are calitatea de garant al contractul de credit nr._/01.08.2008 și nr._/12.11.2007, iar împotriva acesteia instanța a încuviințat executarea silită.
Tribunalul, în considerarea celor expuse mai sus, constată că instanța de fond a interpretat corect actele deduse judecății, iar sentința atacată este legală și temeinică, fiind dată cu aplicarea corectă a legii
Având în vedere aceste considerente, tribunalul, apreciază că nu sunt incidente motivele de recurs indicate, respectiv art. 304 ind. 1, art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865, iar în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca neîntemeiat recursul declarat, menținând sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenții - contestatori L. C. și P. L., împotriva sentinței civile nr._/18.11.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică în data 03.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORJUDECĂTOR
D. N. V. M. C. D.-P.
GREFRIER
D. A.
Red. D.N. 06.11.2014
Tehn. D. A. 06.11.2014
Jud. fond I. V.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 763/2014. Tribunalul BRAŞOV | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 800/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
