Pretenţii. Decizia nr. 824/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 824/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 824/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.824/A
Ședința publică de la data de 16.12.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – S. N.
JUDECĂTOR – A. I.
GREFIER - L. P.
Pe rolul tribunalului se află soluționarea apelului civil declarat de apelanta T. G., împotriva Sentinței civile nr. 1688/05.02.2014, pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatele ASOCIAȚIA DE proprietari DE A. nr. 152, prin reprezentant legal, T. L., având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 02.12.2014, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 09.12.2014, 16.12.2014, când:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr. 1088/ 05.02.2014 pronunțată de Judecătoria B. s-a Admite acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI DE A. nr. 152 în contradictoriu cu pârâtele T. G. și T. L. și T. G., și în consecință, au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 24,64 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente lunii iunie 2013 și suma de 596 lei reprezentând fond de reparații.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de către pârâta T. G. în contradictoriu cu reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI DE A. nr. 152, admisă în parte cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, pârâții fiind obligați la plata în favoarea reclamantei a sumei de 30,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă furnizare informații și taxă eliberare extras CF.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, conform extrasului Cf atașat la dosarul cauzei ( fila 35), pârâtele T. G., T. L. și T. G. figurează în calitate de coproprietare asupra apartamentului cu nr. 7, situat în B., ., . cu cote de câte 3/16 primele două pârâte, respectiv 10/16 pentru cea de-a doua pârâtă.
Din extrasul de pe ultima listă de plată rezultă că în perioada iunie 2013 pârâții nu și-au achitat cota parte de contribuție menționată în lista de plată afișată lunar, deși au beneficiat de serviciile prestate de furnizorii cu care reclamanta are încheiat contract direct.
Pârâții, cu toate că a fost citați legal în cauză, nu au făcut dovada stingerii prin plată a debitului în sumă de 24,64 lei reprezentând cotă de contribuție la cheltuielile comune, aferentă lunii iunie 2013 și a debitului în cuantum de 596 lei reprezentând contribuție la fondul de reparații, până la pronunțarea prezentei hotărâri.
În drept cu privire la cererea precizatoare formulată de reclamantă ( fila 109 din dosarul cauzei) instanța reține că potrivit art. 46 din legea nr. 230 /2007 toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
S-au respins ca neîntemeiate susținerile pârâtei T. G. conform cărora sumele solicitate nu ar fi datorate, dat fiind faptul că, așa cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor depuse de către reclamantă, contravaloare contribuției la fondul de reparații a fost stabilită prin Hotărârea Adunării Generale a Asociației, pârâtele fiind notificate cu privire la cuantumul restanței acumulate cu acest titlu.
Pentru aceste considerente și văzând și art. 50 al.1 din legea amintită potrivit căruia asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit, instanța va admite acțiunea așa cum a fost formulată și precizată.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâta T. G., instanța a respins-o ca neîntemeiată.
S-a reținut astfel că acuzațiile de natură penală formulată împotriva reprezentanților reclamantei nu pot forma obiectul analizei în prezenta cauză, pârâta având posibilitatea de a supune atenției cele menționate organelor competente.
Referitor la pretinsele prejudicii morale suferite, instanța a reținut că deși afirmate de către pârâta Toama G., nu au fost în nici un fel dovedite, acesta nerezultând din nici una din probele administrate în cauză.
Pe cale de consecință, constatând caracterul neîntemeiat al cererii reconvenționale formulate de pârâta reclamantă reconvențională T. G., instanța a respins-o.
În temeiul art. 451 Ncpc, instanța a obligat pârâții ca părți căzute în pretenții la plata sumei de 30,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare extras CF și contravaloare obținere informații de la Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de acordare a cu titlu de cheltuieli de judecată a timbrelor fiscale dat fiind faptul nu s-a furnizat dovada utilizării acestora în prezenta cauză.
Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâta reclamantă reconvențională, prin care a solicitat anularea sentinței civile atacate, judecarea în fond de către instanța de apel, a ambelor cereri, reluarea judecății din punctul de unde a fost întreruptă, depunerea de înscrisuri, admiterea depunerii la dosar de precizări și noi dovezi justificative, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Se arată în apelul declarat, că au fost încălcate dispozițiile art. 6,13, 14, 15, 20, 392 și 394 C.pr.civ.
În motivarea apelului, pârâta reclamantă reconvențională T. G. arată că soluționarea procesului ed către prima instanță s-a făcut fără a intra în cercetarea fondului, cele două încheieri de ședință, cea din 11.10.2013 și cea din 05.02.2014 nu conțin absolut nici din care să rezulte că s-a dezbătut sau s-a declarat ceva în legătură cu fondul procesului.
De asemenea, sentința atacată nu conține rezumatul apărării apelantei, ci, numai o formă de plagiat după înscrisurile și expresiile folosite de asociație în demersurile ei, nu a reținut și nici nu a motivat în vreun fel netemeinicia articolelor pe care pârâta reclamantă reconvențională le-a susținut în apărarea ei ( art. 1624 pct. 1, 1401 pct. 1 și 2, art. 1407 pct. 4 din Noul Cod Civil, art. 45 pct. 3 din Legea 230, art. 24 pct. 5 și art. 32 pct. 1 din Normele de aplicare ale Legii 230.
Referitor la cererea reconvențională, instanța de fond a refuzat să judece abuzul de drept pe motiv că este penal, deși:
Restanța la întreținere – 90.50 lei – decembrie 2012 - La data formulării cererii de chemare în judecată – 04.03.2013 nu se împlineau mai mult de 90 de zile de neplată, abia fiind împlinit termenul de plată – la sfârșitul lunii următoare, astfel încât există abuz de drept.
Restanța la fondul de reparații – 596 lei . La data cererii de chemare în judecată – 04.03.2013 nu exista factura neplătită pentru termoizolație, termenul limită împlinindu-se în vata anului 2012, asociația pierzând ocazia să dea pârâta în judecată înainte de efectuarea termoizolației, odată termenul limită fiind depășit, și fără existența unui debit real, rămâne numai obligația teoretică de plată stabilită prin Legea 230. însă noul cod civil prevede că obligația de plată se stinge de drept, când calitățile de debitor și creditor se întâlnesc în aceeași persoană – reclamanta pârâtă reconvențională făcând un abuz de drept prin pretinderea de bani pentru o lucrare inexistentă și considerând obligația de plată validă, după ce aceasta s-a stins de drept.
Cheltuieli de judecată – 20 de lei extras CF și 60 de lei extras CF + timbre – Asociația de Proprietari a trecut pe lista de întreținere aferentă lunii ianuarie 2013 suma de 20 de lei înainte de pronunțarea sentinței, chiar înainte de formularea cererii de chemare în judecată, precum și suma de 60 de lei, tot înainte de pronunțarea sentinței civile atacate.
Din răspunsul dat de Primărie – fila 88,89, rezultă că nu se poate reține cheltuiala decât ulterior pronunțării unei hotărâri judecătorești.
De asemenea, tot abuz de drept este și chemarea în judecată a unei persoane decedate.
Conform dispozițiilor art. 6 C.pr.civ., apelanta arată că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, iar conform dispozițiilor art. 13 dreptul la apărare.
Este adevărat că lipsa părților nu împiedică judecata, dar lipsa dezbaterilor, a judecății în fond o împiedică.
A mai invocat apelanta excepția nulității cererii de chemare în judecată față de pârâta nr. 3 pentru motivul că pârâta 3 este identică cu pârâta nr. 1, iar pârâta nr. 2, T. L. este decedată – dovezi – filele 110, 111 dosar de fond.
Intimata reclamantă pârâtă reconvențională Asociația de Proprietari nr. 152 B. a formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
La termenul din data de 02.12.2014 Tribunalul B., față de susținerile apelantei, în sensul că pârâta T. L. este decedată din anul 2009, invocă excepția lipsei capacității procesuală de folosință a acesteia.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Relativ la excepția lipsei capacității de exercițiu a pârâtei T. L., este de stabilit dacă pârâta decedată înaintea momentului înregistrării cererii de chemare în judecată ( fila 110 -111 dosar de fond, data decesului fiind 20.05.2009) - putea fi “parte” în proces în contradictoriu cu care reclamanta urma să-și constate drepturile.
C.pr.civ. – art.56 prevede că “orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată”.
Persoanele fizice dobândesc capacitatea de folosință în momentul nașterii și o pierd odată cu moartea (art.35 Cod Civil). În consecință, ca urmare a decesului, pârâta din această cauză și-a pierdut capacitatea de folosință, deci nu este parte în proces.
Astfel fiind excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei, care este o excepție de fond peremptorie, absolută, este apreciată ca întemeiată de către instanța de apel, urmând a fi admisă.
Pe fondul apelului, prima critică critica apelantei pârâte reclamante reconvenționale se referă la soluționarea procesului de către prima instanță s-a făcut fără a intra în cercetarea fondului, cele două încheieri de ședință, cea din 11.10.2013 și cea din 05.02.2014 nu conțin absolut nici din care să rezulte că s-a dezbătut sau s-a declarat ceva în legătură cu fondul procesului.
Contradictorialitatea este un principiu din domeniul ordinii publice și se manifestă atât în raporturile dintre părți (fiind irelevant dacă acestea se află sau nu în raporturi de adversitate juridică), pentru ca acestea să fie exact informate de existența procesului, conținutul pretențiilor, argumentele părților adverse, cât și în raporturile dintre părți și instanță.
Principiul analizat este intrinsec legat de principiul egalității armelor, fiind principiul care îngăduie părților din proces să participe în mod activ și egal la prezentarea, argumentarea și dovedirea drepturilor lor în cursul desfășurării procesului. Mai precis, părțile trebuie să aibă posibilitatea de a discuta și de a combate susținerile făcute de fiecare dintre ele și de a-și exprima opinia asupra inițiativelor instanței în scopul stabilirii adevărului și al pronunțării unei hotărâri legale și temeinice (finalitate prevăzută de dispozițiile art. 211 NCPC).
Ceea ce legea impune, ca o garanție fundamentală a respectării principiului contradictorialității, este numai citarea părților, iar nu și înfățișarea acestora în fața instanței de judecată personal sau prin reprezentant. O asemenea soluție rezultă din interpretarea alin. (1) al articolului analizat: înfățișarea părților nu este de esența soluționării cauzei în condiții de legalitate, instanța putând hotărî asupra cererii dacă procedura de citare a fost regulat îndeplinită.
Din acest punct de vedere, principiul contradictorialității nu este nesocotit dacă părțile nu au fost prezente la niciunul din termenele de judecată fixate în cauză în condițiile în care procedura de citare a fost îndeplinită cu toate părțile din proces, fiind, totodată, comunicate toate actele procedurale, instanța asigurând condițiile necesare discutării și argumentării tuturor chestiunilor de fapt și de drept ale cauzei.
Astfel, faptul că din practicaua încheierii de ședință din data de 17.01.2014, dată la care instanța a rămas în pronunțare, rezultă că instanța a rămas în pronunțare față de împrejurarea că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsa, la apelul nominal lipsind atât reclamanta cât și pârâta reclamantă reconvențională nu conduce la anularea sentinței civile atacate.
Instanța de fond a asigurat toate condițiile necesare discutării tuturor chestiunilor de fapt și de drept ale cauzei, dezbaterea efectivă a fondului putând avea loc, doar în situația prezenței părților, rămânerea în pronunțare asupra fondului, în lipsa părților reprezentând constatarea faptului că cererile puteau fi judecate în funcție de cele susținute de părți în actele procedurale formulate.
O altă critică a apelantei se referă la faptul că instanța de fond nu a analizat toate temeiurile de drept indicate și nu a analizat toate abuzurile reclamantei pârâte reconvenționale, abuzuri pentru care a solicitat acordarea de daune morale.
În drept, potrivit art. 57 din Constituția României - Exercitarea drepturilor și a libertăților. Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți, iar cf art. 3 din Decretul 31/1957 că drepturile civile sunt ocrotite de lege. Ele pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic și social.
Doctrina a identificat condițiile ce trebuiesc îndeplinite cumulativ, pentru determinarea caracterului abuziv al oricărui act de procedura: 1. partea care săvârșește actul abuziv este titularul dreptului procedural si are capacitate procesuala pentru a-l exercita; 2. dreptul procedural este exercitat in limitele sale externe, așa cum sunt definite de lege. Daca s-ar depăși limitele externe, actul ar fi ilegal. Distincția intre actul ilegal si cel abuziv o constituie tocmai scopul pentru care este întocmit, daca utilizarea este conforma cu spiritul legii, asa s-a aratat mai sus; 3. este alterat scopul dreptului procedural, astfel încât acesta din urma servește scopul celui care face abuz de drept iar nu interesul pentru care a fost reglementat de lege;
4. dreptul procedural este exercitat cu rea-credință, titularul acestuia având ca obiectiv prin exercitarea/întocmirea actului (respectiv, având reprezentarea si urmărind) tocmai producerea unui rezultat vătămător parții adverse; 5. in fine, ca urmare a exercitării abuzive a dreptului, sa fi fost încălcate drepturile unei alte parți.
Analizând cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă nu se poate reține faptul că a săvârșit un abuz de drept procedural prin formularea cererii de chemare în judecată, cu atât mai mult, cu cât, nici pârâta reclamantă reconvențională nu a afirmat vreodată că sumele pretinse fuseseră achitate, pretinderea sumelor neachitate cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente lunii decembrie 2013 în luna martie 2013 nu poate conduce automat la concluzia săvârșirii abuzului de drept procesual, cererea nefiind promovată pentru producerea unui rezultat vătămător pârâtei.
De asemenea, fondul de reparații se constituie prin contribuția lunara a tuturor proprietarilor, proporțional cu cota-parte indiviza din proprietatea comună, până la limita maxima aprobata de Adunarea Generala a asociației, întrunită la fiecare început de an, la stabilirea bugetului anual de venituri si cheltuieli (BVC) in funcție de necesitatule, prioritățile stabilite de Comitetul Executiv la propunerile administratorului.
Întârzierea sau refuzul de a achita fondul de reparații către asociația de proprietari constituie o restanță ca oricare alta, care atrage după sine penalități și chiar acționarea în justiție a rău-platnicului, temeiurile de fapt și de drept, în legătură cu fondul de reparații, stabilit prin Hotărârea Adunării Generale – fila 8 dosar de fond, fiind în mod corect soluționate de prima instanță.
De asemenea, motivele principale ale cererii reconvenționale – însușirea frauduloasă și folosirea abuzivă a extrasului CF nu au fost dovedite de către instanță și nici nu pot constitui temei al acordării de daune morale, reclamanta reconvențională, astfel cum a reținut și instanța de fond nedovedind nici un prejudiciu, iar pretinderea sumei de 20 de lei taxă de obținere a extrasului de carte funciară va fi corectată de către instanța de apel, prin excluderea acesteia din cadrul sumei totale a cheltuielilor de judecată la care apelanta pârâtă reclamantă reconvențională a fost obligată.
Nici motivul de apel referitor la neanalizarea temeiurilor de drept invocate de către reclamanta reconvențională nu poate fi reținut de către instanță, având în vedere faptul că temeiurile de drept aplicabile situației de fapt prezentate au fost analizate de către instanță, pronunțarea unei hotărâi judecătorești presupunând o operațiune complexă in cadrul căreia trebuie stabilite faptele pricinii si normele legale aplicabile litigiului. Mai întâi trebuie stabilita starea de fapt, întrucât numai după aceea se pune problema determinării legii aplicabile raportului juridic astfel determinat, nefiind necesar a se analiza temeiurile de drept neaplicabile deloc în speță.
Având în vedere considerentele reținute anterior, tribunalul, în temeiul art. 480 C.proc.civ., va admite apelul declarat de pârâta T. G., va admite excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei decedate T. L., va schimba în parte sentința civilă atacată în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință, și va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 20 de lei cheltuieli de judecată din suma totală de 30,50 lei, rămânând de achitat suma de 10.50 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 2 C.pr.civ., în funcție de pretențiile admise n apel, va dispune obligarea intimatei Asociația de Proprietari să achite apelantei suma de 3,15 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei T. L..
Admite apelul declarat de pârâta T. G. împotriva sentinței civile 1688/05.02.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil_ pe care o schimbă în parte în sensul că:
Respinge cererea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari de A. nr. 152 formulată în contradictoriu cu pârâta T. L. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuale de folosință.
Respinge cererea reclamantei Asociația de Proprietari de A. nr. 152 de obligare a pârâților la plata sumei de 20 lei cheltuieli de judecată, rămânând de achitat suma de 10.50 lei.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Obligă intimata Asociația de Proprietari de A. nr. 152 să achite apelantei T. G. suma de 3,15 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 16 decembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. N. A. I.
GREFIER,
L. P.
RED. I.A./09.06.2015
Dact. L.P./11.06.2015
…exemplare
…comunicări efectuate către toate părțile din citativ
Jud. fond M. L./Judecătoria B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 607/2014. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 53/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
