Contestaţie la executare. Decizia nr. 1220/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1220/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 1220/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1220/A
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2015
Completul de divergență compus din:
Președinte: N. M. F.
Judecător: A. B.
Judecător: M. B.
Grefier: I. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanții B. M., R. S., G. E. E., C. L. M., L. M., G. F. D., S. M., T. L. G., A. A., V. V., C. M. M., T. E. A., E. C. I., B. M. C., C. I., N. F., U. G., C. C. N., M. A., D. M. M., P. M., O. I., F. G. C., T. D. I., M. I., G. F., B. I., A. M., F. M., S. I. A., C. C. M., L. S., O. D. L., A. I. D., L. E., B. G., C. L., G. G., P. R. O., K. A., D. A., P. D. E., H. M., P. A., S. E. L., P. G., C. M., B. V., N. T., O. N., H. I., I. D., P. A. S., P. S., I. A. F., S. A., B. E., S. R., D. D., D. T., M. S. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., prin reprezentant legal, având ca obiect contestație la executare împotriva sentinței civile numărul 3270/01.04.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 28 octombrie 2015, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 C.proc.civ., a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3270/2015 pronunțată de Judecătoria B. s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea D. G. R. A F. P. B. in contradictoriu cu intimații B. M., R. S., G. E. E., C. L. M., L. M., G. F. D., S. M., T. L. G., A. A., V. V., C. M. M., T. E. A., E. C. I., B. M. C., C. I., N. F., U. G., C. C. N., M. A., D. M. M., P. M., O. I., F. G. C., T. D. I., M. I., G. F., B. I., A. M., F. M., S. I. A., C. C. M., L. S., O. D. L., A. I. D., L. E., B. G., C. L., G. G., P. R. O., K. A., D. A., P. D. E., H. M., P. A., S. E. L., P. G., C. M., B. V., N. T., O. N., H. I., I. D., P. A. S., P. S., I. A. F., S. A., B. E., S. R., D. D., D. T. și M. S..
S-a admis contestația la executare formulată în dosarul conexat nr._/197/2015 de contestatorul MINISTERUL FINANȚELOR P. cu sediul în București, ., sector 5, București în contradictoriu cu intimații B. M., R. S., G. E. E., C. L. M., L. M., G. F. D., S. M., T. L. G., A. A., V. V., C. M. M., T. E. A., E. C. I., B. M. C., C. I., N. F., U. G., C. C. N., M. A., D. M. M., P. M., O. I., F. G. C., T. D. I., M. I., G. F., B. I., A. M., F. M., S. I. A., C. C. M., L. S., O. D. L., A. I. D., L. E., B. G., C. L., G. G., P. R. O., K. A., D. A., P. D. E., H. M., P. A., S. E. L., P. G., C. M., B. V., N. T., O. N., H. I., I. D., P. A. S., P. S., I. A. F., S. A., B. E., S. R., D. D., D. T. și M. S..
S-a dispus anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria B., la data de 02.07.2014 în dosarul nr._/197/2014.
S-a anulat executarea silită înseși și toate actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr.287 din 2014 al B. CORȘATE A. A..
S-a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite, în dosar execuțional nr. 287 din 2014 al B. CORȘATE A. A..
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria B. a reținut următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 82/R din data de 25.01.2013 a Tribunalului B., a fost admis recursul formulat de intimații din prezenta cauză și s-a dispus:
- Constatarea, în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 din OG nr.137/2000, că reclamanții sunt supuși unui tratament discriminatoriu, determinat de refuzul pârâtului nr. 1 de a le achita sumele (actualizate cu indicele inflației, plus dobânda legală începând cu data de 16.10.2008 și până la data plății efective) aferente suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare prevăzute de textul art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.188/1999, sume datorate pentru perioada 01.01.2004 (sau în funcție de data numirii și cea a încetării raporturilor de serviciu) și în continuare, până la modificarea situației de fapt și/sau de drept.
- Obligarea pârâților, în conformitate cu art. 27 alin.1 din OG nr.137/2000, să achite reclamanților cu titlu de despăgubiri sume echivalente celor descrise în cuprinsul primului capăt de cerere, calculate prin aplicarea unui procent de 25% din salariul de bază în considerarea fiecăruia dintre cele două suplimente neacordate, atât corespunzător perioadei trecute (începând cu data de 01.01.2004 sau, după caz, cu începere de la data numirii), cât și pentru viitor, până la modificarea situației de fapt și/sau de drept.
- Obligarea pârâtul nr. 1 să aloce fondurile necesare achitării către reclamanți a despăgubirilor pretinse conform celui de-al doilea capăt de cerere.
- respingerea cererii privind obligarea pârâților să completeze carnetele de muncă ale reclamanților prin menționarea beneficiului suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în cuantum de câte 25% din salariul de bază.
Urmare a omisiunii contestatorilor D. G. R. A F. P. B. și MINISTERUL FINANȚELOR P. PRIN D. G. R. A F. P. B. de a se conforma în mod voluntar dispozițiilor titlului executoriu, a fost formulată de către creditori cerere de executare silită fiind constituit dosarul execuțional nr. 287 din 2014 al B. Corșate A. A..
Prin încheierea din data de 02.07.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2014 a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite, în dosarul execuțional nr. 287 din 2014.
Referitor la pretinsa necompetență a executorului judecătoresc, invocată de către contestatorul MINISTERUL FINANȚELOR P.,
Instanța a reținut că cerere de executare silită a fost înregistrată pe rolul B. CORȘATE A. A. anterior intrării în vigoare a Legii nr. 138 din 2014.
Conform normelor legale în vigoare la data înregistrării cererii de executare silită, art. 651 alin. 1 din Ncpc, dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripția Curții de Apel, după cum urmează:
În cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul sau după caz, sediul debitorului.
În cauză, având în vedere că sediul debitoarei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. B. se află în B., competența executoriului judecătoresc din raza Curții de Apel B. a fost în mod evident respectată.
Pe fond, în prezentele cauze conexate, principalul motiv care stă la baza contestațiilor la executare formulate se referă la incidența în speță a dispozițiilor OUG 92 din 2012 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar care la art. XI stabilește o plată eșalonată a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având un astfel de obiect iar la art. 1 alin. 2, stabilește că în cursul termenului prevăzut la alin.1, orice procedură de executare silită se suspendă.
Instanța a reținut că, întrucât actul normativ menționat nu definește noțiunea de drepturi de natură salarială, trebuie avută în vedere această noțiune astfel cum este definită în Codul fiscal, singurul act normativ care tratează această noțiune și care prin art.55 alin.1 stabilește că sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.
Prin urmare, ceea ce este relevant în speță pentru caracterizarea sumelor de bani pe care trebuie să le primească intimații ca având caracterul unor drepturi de natură salarială este faptul că acestea sunt datorate în temeiul raporturilor de muncă existente între aceștia și recurenta în calitate de angajator.
Astfel, deși titlul executoriu a fost pronunțat în temeiul dispozițiilor OG 137/2000, nu este mai puțin adevărat că în cauza ce a fost finalizată prin pronunțarea sentinței menționate reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri pentru înlăturarea unei stări de discriminare legate de plata unor drepturi salariale în sensul că ar fi fost discriminați față de alți colegi cărora li s-ar fi plătit sporuri salariale, în baza unor hotărâri judecătorești similare cu cele obținute de reclamanți.
De asemenea, despăgubirile acordate în temeiul titlului executoriu au fost cuantificate prin raportare la salariul de bază al fiecărui reclamant în parte ceea ce subliniază din nou ideea că suntem în prezența unor drepturi de natură salarială ce ar trebui acordate intimaților din prezentul dosar.
Faptul că aceste sume au fost acordate cu titlu de despăgubiri civile ori că acțiunea finalizată prin pronunțarea titlului executoriu a fost judecată de instanțele de drept comun nu prezintă relevanță în ce privește incidența în speță a dispozițiilor OUG 92 din 2012 care are în vedere drepturile de natură salarială acordate prin hotărâri judecătorești.
Astfel cum s-a reținut anterior, noțiunea de „drepturi de natură salarială” folosită de actul normativ menționat are în vedere existența unor raporturi individuale de muncă în temeiul cărora au fost acordate sumele respective, indiferent de denumirea folosită pentru aceste sume sau de procedura urmată pentru obținerea acestora.
Nu se poate susține că prin stabilirea naturii salariale a sumelor stabilite în folosul intimaților s-ar încălca puterea de lucru judecat a hotărârii judecătorești ce constituie titlul executoriu întrucât hotărârea respectivă nu s-a referit în nici un fel la modalitatea de executare a despăgubirilor acordate.
Aplicând aceste dispoziții de principiu în prezenta speță, instanța reține cu privire la contestația la executare formulată că, potrivit dispozițiilor OUG 92 din 2012, Cap II,
Măsuri în domeniul plății titlurilor devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013
ART. XI
(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013, se va realiza astfel:
a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
(3) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S..
(4) Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plății titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).
Or în cauză, astfel cum au recunoscut chiar intimații, contestatoarea a achitat până în prezent o parte din sumele datorate în baza titlului executoriu, cu respectarea eșalonării impuse prin OUG 92 din 2012.
Fiind vorba de o executare care potrivit legii, a fost eșalonată și în condițiile în care graficul de eșalonare a fost în mod voluntar respectat de către contestatori, în mod nelegal a fost încuviințată executarea silită în cauză și au fost emise actele de executare împotriva contestatoarei.
În ce privește criticile referitoare actualizarea sumelor datorate cu dobânda legală până la data plății efective, tribunalul reține că potrivit titlului executoriu s-a constatat că reclamanții sunt supuși unui tratament discriminatoriu, determinat de refuzul Ministerului Finanțelor P. de a achita sumele actualizate cu indicele de inflație, plus dobânda legală, aferente suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din L. nr. 188/1999, în funcție de data numirii și în continuare până la modificarea situației de fapt și/sau de drept avută în vedere în dosarul de față și au fost obligații pârâții să achite reclamanților, cu titlul de despăgubiri, sumele echivalente celor arătate la capătul 1, calculate prin aplicarea unui procent de 25% din salariul de bază în considerarea fiecăruia dintre cele două suplimente neacordate, atât corespunzător perioadei trecute, începând cu data de 01.01.2004 cât și pentru viitor, până la modificarea situației de fapt și/sau de drept avută în vedere în cauza de față.
Așadar susținerea contestatorilor potrivit căreia nu s-ar fi stipulat în titlul executoriu dobânzi legale sunt lipsite de temeinici, în mod expres dispozitivul titlului executoriu făcând referire la sumele actualizate cu indicele de inflație, plus dobânda legală.
În plus, instanța de fond a reținut că deși nu s-a prevăzut expres data până la care trebuie acordată dobânda legală pentru sumele datorate reclamanților, trebuie avut în vedere că scopul acordării acestor daune moratorii este tocmai acoperirea prejudiciului suferit de către creditori ca urmare a neachitării sumelor restante la data scadentă și deci aceste dobânzi trebuie calculate până la data achitării efective a debitului restant, numai în acest mod realizându-se o acoperire integrală a prejudiciului suferit de către intimații creditori.
Sintagma folosită în cuprinsul titlului executoriu, respectiv „până la modificarea situației de fapt și/sau de drept avută în vedere în cauza de față” se va raporta numai la momentul până la care ar urma să fie acordate sumele reprezentând debitul principal în timp ce accesoriile acestui debit reprezentând dobânda legală trebuie acordate până la data plății efective, dat fiind scopul dobânzii legale moratorii.
În ce privește cererea contestatorilor, de suspendare a executării silite, instanța, față de soluția dată în privința contestației la executare ( de anulare a executării silite), a dispus respingerea acesteia ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel, în termen legal,intimații creditori apelanții B. M., R. S., G. E. E., C. L. M., L. M., G. F. D., S. M., T. L. G., A. A., V. V., C. M. M., T. E. A., E. C. I., B. M. C., C. I., N. F., U. G., C. C. N.,M. A., D. M. M., P. M., O. I., F. G. C., T. D. I., M. I., G. F., B. I., A. M., F. M., S. I. A., C. C. M., L. S., O. D. L., A. I. D., L. E., B. G., C. L., G. G., P. R. O., K. A., D. A., P. D. E., H. M., P. A., S. E. L., P. G., C. M., B. V., N. T., O. N., H. I., I. D., P. A. S., P. S., I. A. F., S. A., B. E., S. R., D. D., D. T. și M. S., invocând următoarele motive:
Creanțele executate silit nu au natură salarială pentru simplul motiv ca sorgintea acestora se regăsește în raporturile noastre de serviciu, ci in prejudiciul născut ca urmare a supunerii creditorilor la un tratament discriminatoriu.
Orice interpretare contrară ar conduce la redefinirea naturii juridice a acțiunii pe fond, soluționate prin hotărârea irevocabilă pusă în executare, ceea ce, evident, este imposibil în cadrul unei contestații la executare.
Apelanții apreciază că în speță creanțele nu reprezintă drepturi salariate, ci despăgubiri civile dispuse de instanța de judecată în vederea acoperirii prejudiciului încercat de noi ca urmare a stării de discriminare căreia i-am fost supuși. Acordarea respectivelor despăgubiri a avut loc în temeiul prevederilor actului normativ special care reglementează această materie (O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare). Acest din urmă act normativ nu are nici cea mai mică legătură cu regimul juridic al drepturilor salariale ale personalului bugetar.
D. modalitatea de cuantificare a despăgubirilor civile se raportează la veniturile salariale, acest aspect însă neafectând natura juridică a sumelor datorate.
In acest context, apelanții insistă asupra împrejurării că natura juridica a pretențiilor a fost tranșată în mod irevocabil în cursul penultimului ciclu procesual parcurs de litigiul purtat între părți, instanța reținând că acțiunea în chestiune nu are caracterul unui proces privind funcționarii publici și nici drepturile salariale cuvenite acestora. D. urmare, s-a stabilit că instanța competentă să soluționeze pricina pe fond este Judecătoria B., ca instanță de drept comun (iar nu tribunalul, competent în cazul unor litigii de muncă sau în acela al proceselor ce privesc raporturile de serviciu ale funcționarilor publici).
Într-o speță similară,Tribunalul B. a reținut,prin Decizia civilă nr. 1298/28.10.2013 pronunțată în Dosar nr._/197/2012 (hotărâre irevocabilă și in/rată in puterea lucrului judecat), că drepturile de creanță care au generat executarea silită nu au natură salarială, caracterul lor de despăgubiri civile fiind stabilit irevocabil prin chiar hotărârile pronunțate pe fondul litigiului, în cauza care a dat naștere titlului executoriu.
Tribunalul a apreciat în acea pricină, cu deplin temei, faptul că modificarea naturii juridice a creanței nu poate avea loc în cadrul unei contestații la executare, dat fiind că acest lucru ar conduce la înfrângerea puterii de lucru judecat a hotărârii de constituie titlu executoriu.
Pornind de cele arătate mai devreme, este de netăgăduit că nici prevederile O.U.G. nr. 92/2012, care reglementează exclusiv procedura de punere în plată a titlurilor executorii ce se referă la venituri de natură salariale, nu sunt incidente în cauză.
Pe cale de consecință, solicită a fi înlăturate de plano toate susținerile contestatoarei care lac trimitere la argumente izvorâte din dispozițiile O.U.G. nr. 92/2012.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
Precizează că in mod corect prima instanță a reținut faptul ca, intrucat OUG nr. 92/2012 nu definește noțiunea de drepturi de natura salariala, trebuie avute in vedere prevederile art. 55 alin. 1 din Codul fiscal singurul act normativ care tratează aceasta noțiune si care stabilește ca sunt considerate venituri din salarii toate veniturile in bani si/sau in natura obținute de o persoana fizica ce desfășoară o activitate in baza unui contract individual de munca sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporara de munca.
Instanța a reținut, de asemenea, ca despăgubirile reprezentând suplimentul postului si al treptei de salarizare, acordate in temeiul titlului executoriu reprezentat de decizia civila nr. 82/25.01.2013 au fost cuantificate prin raportare la salariul de baza al fiecărui reclamant in parte, ceea ce subliniază din nou ideea ca suntem in prezenta unor drepturi de natura salariala.
Noțiunea de drepturi de natura salariala folosita de art. 55 alin. 1 Cod fiscal are in vedere existenta unor raporturi individuale de munca in temeiul cărora au fost acordate sumele respective, indiferent de denumirea folosita pentru aceste sume sau de procedura urmata pentru obținerea acestora.
Potrivit prevederilor art. 55 alin (2) lit. j indice 1) din Codul fiscal, regulile de mpunere proprii veniturilor din salarii se aplica veniturilor, considerate asimilate salariilor reprezentând salarii sau diferențe de salarii stabilite in baza unor hotărâri judecătorești ramase definitive si irevocabile, precum si actualizarea acestora cu indicele de inflație.
Potrivit prevederilor art. 57 alin (2) ind 1), in cazul veniturilor din salarii si/sau al diferențelor de venituri din salarii stabilite pentru perioade anterioare, conform legii impozitul se calculează si se retine la data efectuării plații, in conformitate cu reglementările legale in vigoare privind veniturile realizate in afara funcției de baza la data plată, si se virează pana la data de 25 a lunii următoare celei in care s-au plătit.
Potrivit art. 296 indice 4 alin.(1) lit. k) baza lunara de calcul al contribuțiilor sociale individuale obligatorii, in cazul persoanelor prevăzute la art. 296 indice 3 lit a) si b) reprezintă câștigul brut realizat din activități dependente, in tara si in străinătate cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaționale la care România este parte care include sumele reprezentând salarii sau diferențe de salarii stabilite in baza unor hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație.
În apel s-a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul reține că acesta este fondat.
Instanța de fond în mod nelegal a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OUG 92 din 2012, Cap II, ART. XI, făcând o interpretare eronată a acestui text legal.
Potrivit acestui text de lege -,,plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013, se va realiza astfel:
a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.” Iar conform alin.2 ,,în cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
Sumele ce fac obiectul prezentei executări silite sunt sume obținute cu caracter de despăgubiri civile, și nu drepturi salariale ce ar atrage într-adevăr incidența suspendării legale.
Astfel, dreptul intimaților la încasarea acestor sume a fost stabilit prin decizia civilă nr.82R/25.01.2013 a Tribunalului B., ce constituie titlu executoriu. Prin hotărâre s-a constatat că intimații, apelanți în cauza de față, sunt supuși unui tratament discriminatoriu, astfel că pârâții MFP și DGFP B. au fost obligați să achite, cu titlul de despăgubiri, sumele echivalente suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, calculate prin aplicarea unui procent de 25% din salariul de bază.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.27 al.1, art.2 al.1 din OUG 137/2000 iar în cuprinsul considerentelor deciziei ce constituie titlu executoriu, s-a reținut că reclamanții din dosar se regăsesc în aceeași situație ca și alți salariați, fiindu-le acordate prin hotărâri judecătorești cele două sporuri. Discriminarea a apărut în faza executării celor două sentințe, întrucât doar unor salariați li s-a pus în executare hotărârea.
În aceste condiții s-a reținut existența unui tratament discriminatoriu, precum și existența condițiilor pentru angajarea răspunderii pentru aplicarea acestui tratament.
În consecință, pârâții au fost obligați la plata către reclamanți - salariați a despăgubirilor echivalente cu cele două sporuri salariale.
Natura juridică a sumelor obținute prin această hotărâre judecătorească este aceea de despăgubiri de natură civilă, temeiul juridic al acestora constând în existența tratamentului discriminatoriu aplicat prin executarea doar către unii salariați a unor hotărâri judecătorești. Din acest motiv competența de soluționare a aparținut judecătoriei în primă instanță, în caz contrar, dacă sumele pretinse ar fi avut natură salarială, competența ar fi aparținut tribunalului.
În mod nelegal prima instanță a înlăturat aceste argumente, reținând că nu interesează faptul că această acțiune a fost judecată de instanțele de drept comun și cu de instanțele de dreptul muncii. Această distincție este foarte importantă în calificarea naturii juridice a creanțelor executate silit, acestea având natura juridică a unor despăgubiri, ceea ce s-a stabilit, în mod irevocabil, de către instanța care a pronunțat titlul executoriu. A aprecia o altă natură juridică a creanței în faza de executare silită înseamnă a încălca puterea de lucru judecat a titlului executoriu. Argumentele contestatoarei în sprijinul calificării creanței ca fiind de natură salarială și nu de despăgubiri sunt argumente care pun în discuție cele statuate irevocabil prin titlul executoriu pus în executare, care a stabilit în mod clar și neechivoc caracterul de despăgubiri civile al drepturilor acordate.
Pe de altă parte, noțiunea de ,, drepturi de natură salarială ”folosită de legiuitor în cuprinsul art. art. 1 alin. 1 din OUG nr. 71/2009, trebuie avută în înțelesul strict al termenului folosit și nu în sens larg, după cum a reținut instanța de fond care a inclus în această categorie practic toate sumele pe care un salariat le-ar primi de la angajator indiferent de titlu cu care acesta se plătesc.
În consecință, tribunalul, cu opinia majoritară a membrilor de complet, constată că sumele a căror executare se pretinde nu au natura unor drepturi de natură salarială și astfel nu se aplică prevederile OUG 92/2012 privind suspendarea legală de drept a executării unor astfel de sume.
În consecință, executarea sumelor este legală ,contestația la executare promovată de fond fiind neîntemeiată, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.480 din codul de procedură civilă, Tribunalul va admite apelul declarat de apelanții B. M., R. S., G. E. E., C. L. M., L. M., G. F. D., S. M., T. L. G., A. A., V. V., C. M. M., T. E. A., E. C. I., B. M. C., C. I., N. F., U. G., C. C. N., M. A., D. M. M., P. M., O. I., F. G. C., T. D. I., M. I., G. F., B. I., A. M., F. M., S. I. A., C. C. M., L. S., O. D. L., A. I. D., L. E., B. G., C. L., G. G., P. R. O., K. A., D. A., P. D. E., H. M., P. A., S. E. L., P. G., C. M., B. V., N. T., O. N., H. I., I. D., P. A. S., P. S., I. A. F., S. A., B. E., S. R., D. D., D. T. și M. S. împotriva sentinței civile nr.3270/2015 pronunțate de Judecătoria B., pe care o va schimba în parte în sensul că va respinge contestația la executare formulată de contestatoarea D. G. R. A F. P. B. in contradictoriu cu intimații B. M., R. S., G. E. E., C. L. M., L. M., G. F. D., S. M., T. L. G., A. A., V. V., C. M. M., T. E. A., E. C. I., B. M. C., C. I., N. F., U. G., C. C. N., M. A., D. M. M., P. M., O. I., F. G. C., T. D. I., M. I., G. F., B. I., A. M., F. M., S. I. A., C. C. M., L. S., O. D. L., A. I. D., L. E., B. G., C. L., G. G., P. R. O., K. A., D. A., P. D. E., H. M., P. A., S. E. L., P. G., C. M., B. V., N. T., O. N., H. I., I. D., P. A. S., P. S., I. A. F., S. A., B. E., S. R., D. D., D. T. și M. S.. Va respinge contestația la executare formulată în dosarul conexat nr._/197/2015 de contestatorul MINISTERUL FINANȚELOR P. cu sediul în București, ., sector 5, București în contradictoriu cu intimații B. M., R. S., G. E. E., C. L. M., L. M., G. F. D., S. M., T. L. G., A. A., V. V., C. M. M., T. E. A., E. C. I., B. M. C., C. I., N. F., U. G., C. C. N., M. A., D. M. M., P. M., O. I., F. G. C., T. D. I., M. I., G. F., B. I., A. M., F. M., S. I. A., C. C. M., L. S., O. D. L., A. I. D., L. E., B. G., C. L., G. G., P. R. O., K. A., D. A., P. D. E., H. M., P. A., S. E. L., P. G., C. M., B. V., N. T., O. N., H. I., I. D., P. A. S., P. S., I. A. F., S. A., B. E., S. R., D. D., D. T. și M. S. . Va menține soluția de respingere a cererii de suspendare a executării silite în dosar execuțional nr. 287 din 2014 al B. CORȘATE A. A..
În cauză intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții B. M., R. S., G. E. E., C. L. M., L. M., G. F. D., S. M., T. L. G., A. A., V. V., C. M. M., T. E. A., E. C. I., B. M. C., C. I., N. F., U. G., C. C. N., M. A., D. M. M., P. M., O. I., F. G. C., T. D. I., M. I., G. F., B. I., A. M., F. M., S. I. A., C. C. M., L. S., O. D. L., A. I. D., L. E., B. G., C. L., G. G., P. R. O., K. A., D. A., P. D. E., H. M., P. A., S. E. L., P. G., C. M., B. V., N. T., O. N., H. I., I. D., P. A. S., P. S., I. A. F., S. A., B. E., S. R., D. D., D. T. și M. S. împotriva sentinței civile nr.3270/2015 pronunțate de Judecătoria B., pe care o schimbă în parte în sensul că:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea D. G. R. A F. P. B. in contradictoriu cu intimații B. M., R. S., G. E. E., C. L. M., L. M., G. F. D., S. M., T. L. G., A. A., V. V., C. M. M., T. E. A., E. C. I., B. M. C., C. I., N. F., U. G., C. C. N., M. A., D. M. M., P. M., O. I., F. G. C., T. D. I., M. I., G. F., B. I., A. M., F. M., S. I. A., C. C. M., L. S., O. D. L., A. I. D., L. E., B. G., C. L., G. G., P. R. O., K. A., D. A., P. D. E., H. M., P. A., S. E. L., P. G., C. M., B. V., N. T., O. N., H. I., I. D., P. A. S., P. S., I. A. F., S. A., B. E., S. R., D. D., D. T. și M. S..
Respinge contestația la executare formulată în dosarul conexat nr._/197/2015 de contestatorul MINISTERUL FINANȚELOR P. cu sediul în București, ., sector 5, București în contradictoriu cu intimații B. M., R. S., G. E. E., C. L. M., L. M., G. F. D., S. M., T. L. G., A. A., V. V., C. M. M., T. E. A., E. C. I., B. M. C., C. I., N. F., U. G., C. C. N., M. A., D. M. M., P. M., O. I., F. G. C., T. D. I., M. I., G. F., B. I., A. M., F. M., S. I. A., C. C. M., L. S., O. D. L., A. I. D., L. E., B. G., C. L., G. G., P. R. O., K. A., D. A., P. D. E., H. M., P. A., S. E. L., P. G., C. M., B. V., N. T., O. N., H. I., I. D., P. A. S., P. S., I. A. F., S. A., B. E., S. R., D. D., D. T. și M. S. .
Menține soluția de respingere a cererii de suspendare a executării silite în dosar execuțional nr. 287 din 2014 al B. CORȘATE A. A..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.11.2015
Președinte Judecător
N. M. F. M. B.
Grefier,
I. C.
Red. N.F./13.11.2015
Tehnored. I.C./13.11.2015; 4 ex.
Jud. fond: M. L.
Cu opinia separata a d-nei jud. A. B. în sensul respingerii apelului și păstrării sentinței de fond.
Contrar opiniei majoritare, apreciez că în cauză se impunea respingerea cererii de apel deduse judecății și păstrarea sentinței primei instanțe.
Consider că în cauză sunt incidente prevederile OUG nr.92/2012 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, care la art.XI stabilește o plată eșalonată a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având un astfel de obiect.
În mod corect prima instanță a avut în vedere definiția dată de Codul fiscal noțiunii de drepturi de natură salarială, care a stabilit că sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.
Este lipsit de relevanță faptul că hotărârea judecătorească - decizia civilă nr. 82/R/25.01.2013 a Tribunalului B. pronunțată în dosarul nr._/197/2011 - ce constituie titlu executoriu - a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor OG 137/2000, de vreme ce titularii cererii au solicitat acordarea de despăgubiri pentru înlăturarea unei stări de discriminare legate de plata unor drepturi salariale, arătând că au fost discriminați față de alți colegi cărora li s-au plătit sporuri salariale – suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în baza unor hotărâri judecătorești similare cu cele obținute de aceștia. Discriminarea a intervenit în faza de executare a unei alte hotărâri judecătorești, sentința civilă nr. 160/CA/2009 a Tribunalului B., prin care pârâta Direcția Generală a Finanțelor P. B. a fost obligată să plătească salariaților săi, inclusiv apelanților, sumele aferente suplimentelor salariale ce au făcut obiectul litigiului.
Întrucât discriminarea a avut loc in cadrul raportului juridic de munca și a fost produsa de către angajator, dreptul comun în această materie este codul muncii, iar natura despăgubirilor acordate nu poate fi decât una specifică raporturilor de muncă/serviciu. Art.269 Codul muncii prevede ca angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale sa îl despăgubească pe salariat în situația in care acesta a suferit vreun prejudiciau material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau in legătura cu serviciul. Ca urmare, și din acest punct de vedere, despăgubirile respective reprezintă drepturi salariale și li se aplică prevederile OUG nr. 92/2012.
Apreciez de asemenea ca relevant faptul că despăgubirile acordate în temeiul titlului executoriu au fost cuantificate prin raportare la salariul de bază al fiecărui reclamant în parte.
Acordarea sumelor respective cu titlu de despăgubiri civile și faptul că acțiunea finalizată prin pronunțarea titlului executoriu a fost judecată de instanțele de drept comun nu prezintă relevanță în ce privește incidența în speță a dispozițiilor OUG nr.92/2012, care are în vedere drepturile de natură salarială acordate prin hotărâri judecătorești, ceea ce este cazul și în speță.
Ca urmare, consider că se impunea, pentru raționamentul expus la prima instanță și la care achiesez, respingerea cererii de apel.
Judecător,
A. B.
Red. A.B./18.11.2015
Tehnored. I.C./19.11.2015
| ← Validare poprire. Decizia nr. 1260/2015. Tribunalul BRAŞOV | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1223/2015.... → |
|---|
