Pretenţii. Decizia nr. 1230/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1230/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 1230/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1230/. publică din data de 05 noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. S. P. - judecător
JUDECĂTOR: C. A. F.
Grefier C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către apelantul reclamant B. N., în contradictoriu cu intimatul pârât C. Județean B.- S. C. Județean de Urgență B., împotriva Sentinței civile nr._/17.11.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 22.10.2015, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 05.11.2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr._/17.11.2014 a Judecătoriei B. a fost respinsă cererea formulată de reclamantul B. N. în contradictoriu cu pârâtul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ B. - C. Județean B., ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că reclamantul a fost supus unei intervenții chirurgicale la ochiul stâng, în cadrul cabinetului medical OCUSAN S.R.L. din B., intervenția fiind realizată de dr. C. C., conform biletului de ieșire depus în copie la dosar, costul operației a fost 1.500 lei, iar al consultației a fost 90 lei, potrivit bonurilor fiscale atașate.
A mai reținut că reclamantul solicită prin cererea de chemare în judecată ca pârâtul S. C. Județean de Urgență B. - C. Județean B. să suporte aceste cheltuieli, plângându-se și de faptul că „imixtiunea dintre privat și stat este de neînțeles”.
Instanța a constatat că reclamantul a invocat în susținerea acțiunii sale dispozițiile ce reglementează răspunderea civilă delictuală, or S. C. Județean de Urgență B. nu răspunde față de reclamant nici pentru propria faptă culpabilă, nefiind făcută proba existenței unei fapte culpabile comise cu vinovăție, și nici pentru fapta altuia, nefiind dovedit că medicul ce a efectuat intervenția operatorie ambulatorie a acționat în calitate de prepus al spitalului.
În ce privește răspunderea civilă contractuală, invocată de asemenea ca temei al acțiunii, instanța a reținut că S. C. Județean de Urgență B. nu a semnat nici un contract cu reclamantul, ci contractul s-a desfășurat între reclamant și medicul C. C.. Prin urmare, nu poate fi angajată răspunderea civilă contractuală a unui terț, dat fiind că un contract produce efecte, drepturi și obligații, și determină răspundere doar între părțile acelui contract.
A mai reținut că reclamantul arată că nu înțelege „imixtiunea” astfel cum a denumit-o acesta, dintre „privat și stat”.
În acest sens, instanța a constatat că, prin art. 34 din Constituție, este prevăzut dreptul la ocrotirea sănătății astfel: Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat. Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice. Organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.
În consecință, instanța a apreciat că Statul Român nu garantează tratamentul medical gratuit, fiind legală și necesară într-o societate democratică organizarea serviciilor medicale și în regim privat, evident cu respectarea pârghiilor legale prevăzute pentru desfășurarea activității respective.
În continuare, instanța a reținut că reclamantul se plânge de faptul că medicul M.V i-a cerut să efectueze consultația la cabinetul particular. Or, din înscrisurile depuse de pârât, rezultă că S. Județean nu avea dotarea necesară pentru intervenția ce urma a se efectua. Într-o atare împrejurare, pacientul poate opta pentru tratament în regim privat, astfel cum reclamantul a și procedat, alegând cabinetul privat al medicului C.C.
În concluzie, instanța a reținut că pretenția reclamantului față de pârâtul S. Județean B. nu este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul.
În dezvoltarea motivelor de apel, acesta a arătat în esență că instanța de fond a reținut în mod greșit că pârâtul nu răspunde față de păgubit, ignorând adresa C.A.S.J. B. nr. 5645/3.03.2014, în care s-a arătat, referitor la unitățile sanitare unde se poate efectua operația de înlocuire a cristalinului, că există posibilitatea efectuării acestei operații în cadrul Secției de Oftalmologie a Spitalului C. Județean de Urgență B., astfel încât este dovedită culpa acesteia, prin neîndeplinirea obligației care îi revenea.
A mai arătat că instanța a reținut că nu este dovedit faptul că medicul care a efectuat intervenția operatorie ambulatorie a acționat în calitate de prepus al spitalului, în condițiile în care din declarația acestuia rezultă că medicul M. V. este prepus al spitalului, fiind coordonatorul Compartimentului de Oftalmologie.
Apelantul a arătat de asemenea că instanța de fond a reținut că pârâtul nu a semnat nici un contract cu reclamantul, deși dreptul reclamantului rezultă din chiar prevederile art. 213 din Legea nr. 95/2006.
În continuare, a arătat că nu i se poate imputa faptul că pârâtul nu avea dotarea necesară, precum și că prin practica pârâtului i-a fost „anulat” dreptul legal la asistență medicală, care îi revenea în calitate de elev, și a fost obligat să recurgă la asistența medicală privată, fiind dat afară din spital pentru că nu avea o analiză efectuată la cabinetul privat al medicului angajat în sistemul de stat și pentru că spitalul nu dispunea de un keratometru.
În ceea ce privește taxa de timbru aferentă căii de atac, instanța a admis cererea de ajutor public judiciar și a scutit apelantul de plata acestei taxe, prin încheierea pronunțată la data de 19.06.2015, pronunțată în dosarul nr._ /a1.
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și invocând dispozițiile art. 165 alin. 1, 168 alin. 2 din legea nr. 95/2006, potrivit cu care spitalul răspunde, în condițiile legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea condițiilor de cazare, igienă, alimentație și de prevenire a infecțiilor nozocomiale, precum și pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacienților.
A mai arătat că, potrivit art. 219 din același act normativ, asiguratul are obligația să respecte cu strictețe tratamentul și indicațiile medicului și să aibă o conduită civilizată față de personalul medico-sanitar, or din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul nu a respectat indicațiile medicului de a efectua măsurătorile necesare confirmării diagnosticului și conduitei terapeutice, încercând să impună propria conduită și materialele sanitare achiziționate pe cont propriu.
Intimatul a arătat de asemenea că din același act normativ rezultă dreptul medicului de a prescrie și de a recomanda tot ceea ce este necesar din punct de vedere medical pacientului, responsabilitatea medicală încetând în situația în care pacientul nu respectă prescripția sau recomandarea medicală.
În final, a arătat că reclamantului nu i s-a refuzat internarea, iar medicul nu putea interveni fără a avea la dispoziție toate datele medicale necesare înfăptuirii operației, dat fiind că aceasta nu reprezenta o urgență medico-chirurgicală.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând sentința Judecătoriei B. în raport cu probele dosarului și cu motivele de apel, Tribunalul constată că acesta este neîntemeiat.
Instanța de fond a reținut în mod corect că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii pentru fapta proprie a pârâtului și nici acelea a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, însă motivarea sentinței este deficitară, sens în care considerentele sentinței urmează a fi înlocuite cu cele ce se vor expune în continuare.
În primul rând, se reține că pârâtul nu a negat calitatea medicului M. V. de angajat al unității medicale, aceasta rezultând și din declarațiile date de medic la solicitarea Spitalului.
Fiind un fapt necontestat, instanța apreciază că nu se impunea administrarea unor dovezi suplimentare din care să rezulte această calitate.
Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă faptul necontestat că reclamantul a efectuat intervenția chirurgicală de înlocuire a cristalinului la unul dintre ochi într-o unitate medicală privată, efectuând în acest scop cheltuielile a căror restituire o pretinde.
Potrivit declarației medicului M. V., înregistrată la pârât sub nr. 5812/4.03.2014 (fila 33 din dosarul Judecătoriei B.), acesta a arătat că l-a informat pe reclamant cu privire la prețul unui pachet necesar efectuării intervenției chirurgicale, negând că ar desfășura operațiuni comerciale cu produse oftalmologice, atât prin propria firmă cât și prin alte firme, precum și că, în ziua premergătoare operației, a solicitat tatălui reclamantului să îi prezinte pachetul cu lentila pe care acesta o achiziționase pe cont propriu, în vederea verificării parametrilor acesteia, însă aceasta nu i-a fost prezentată spre verificare.
Medicul a mai arătat că, la verificarea puterii dioptrice pentru lentila intraoculară, a obținut o valoare diferită (16.0D) față de valoarea declarată de 19.5-20.0D a lentilei pe care urma să o implanteze, parametrii introduși în calcul provenind de la măsurători anterioare, făcute de alți oftalmologi.
A arătat de asemenea că, în aceste condiții, nu putea implanta în ochiul pacientului o lentilă nesigură ca valoare dioptrică, considerând necesar să reia toate măsurătorile, însă pârâtul Spital nu are dotarea tehnică corespunzătoare pentru efectuarea acestora, nedispunând de un keratometru, acesta fiind motivul pentru care a propus reclamantului să efectueze verificările la cabinetul său particular, în mod gratuit, anularea internării acestuia intervenind ca urmare a faptului că mai erau necesare câteva zile până la stabilirea situației exacte a pacientului.
În final, medicul a arătat că are obligația de a verifica orice lentilă intraoculară anterior implantării acesteia; că are responsabilitatea medicală deplină inclusiv asupra datelor de garanție a sterilității și a valorii dioptrice a IOL; că nu a solicitat vreo plată pentru analizele suplimentare pe care urma să le realizeze la cabinetul său, iar prețul de 1000 lei reprezintă prețul unui pachet minimal pentru cataractă cu cristalin artificial AcrySof IQ, preț practicat de distribuitorul acestor produse în România; că nu face comerț cu dispozitive medicale nici prin firma sa și nici prin vreo altă firmă.
Potrivit adresei nr. 5645/3.03.2014 emisă de C.A.S.J. B. (fila 11 din dosarul Judecătoriei B.), operația de înlocuire a cristalinului poate fi efectuată la S. C. Județean de Urgență B..
Instanța constată că intervenția nu a fost efectuată la spitalul pârât ca urmare a faptului că medicul care urma să realizeze intervenția chirurgicală a apreciat necesară repetarea investigației de keratometrie, date fiind diferențele existente între datele de care dispunea.
Într-adevăr, se constată că rezultatele acestor analize, depuse la dosar de reclamant (fila 6), datează din perioade diferite, respectiv 19.12.2012, 1.07.2014 și 3.08.2014, consemnând valori diferite ale IOL, respectiv 18,50, 16 și 19.0D, astfel încât, în mod justificat, mediul a considerat necesară efectuarea unor măsurători suplimentare.
Potrivit prevederilor art. 380 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 republicată, deciziile și hotărârile cu caracter medical vor fi luate avându-se în vedere interesul și drepturile pacientului, principiile medicale general acceptate, nediscriminarea între pacienți, respectarea demnității umane, principiile eticii și deontologiei medicale, grija față de sănătatea pacientului și sănătatea publică.
Art. 381 alin. 1 din același act normativ prevede că, în scopul asigurării în orice împrejurare a intereselor pacientului, profesia de medic are la baza exercitării sale independența și libertatea profesională a medicului, precum și dreptul de decizie asupra hotărârilor cu caracter medical, iar conform alin. 3, în legătură cu exercitarea profesiei și în limita competențelor profesionale, medicului nu îi pot fi impuse îngrădiri privind prescripția și recomandările cu caracter medical, avându-se în vedere caracterul umanitar al profesiei de medic, obligația medicului de deosebit respect față de ființa umană și de loialitate față de pacientul său, precum și dreptul medicului de a prescrie și de a recomanda tot ceea ce este necesar din punct de vedere medical pacientului.
Totodată, conform art. 231 lit. e din lege, obligațiile asiguraților pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute la art. 230 sunt următoarele: … e) să respecte cu strictețe tratamentul și indicațiile medicului.
În raport cu aceste dispoziții legale, Tribunalul constată că medicul nu se află în culpă, în ceea ce privește respectarea obligațiilor profesionale, acesta având drept de decizie asupra hotărârilor cu caracter medical și neputându-se susține că i se putea impune acestuia să efectueze intervenția chirurgicală fără a lua toate măsurile pe care le considera necesare în vederea determinării stării exacte a pacientului, după cum este absurd să i se pretindă să implanteze o lentilă intraoculară care nu i-a fost nici măcar prezentată în vederea verificării, această împrejurare rezultând din chiar petiția formulată de tatăl reclamantului (fila 7 din dosarul Judecătoriei B.), prin care acesta recunoaște că nu a prezentat medicului dispozitivul, motivat de faptul că acesta avea posibilitatea să se informeze despre caracteristicile acestuia pe internet.
Dreptului medicului de a de a prescrie și de a recomanda tot ceea ce este necesar din punct de vedere medical pacientului îi corespunde obligația corelativă a acestuia de a respecta cu strictețe tratamentul și indicațiile medicului, obligație ce nu a fost respectată de reclamant, care a pretins realizarea intervenției chirurgicale în condițiile pe care acesta însuși le-a pretins și care contraveneau principiilor medicale și cunoștințelor de specialitate ale medicului.
În ceea ce privește afirmația reclamantului în sensul că medicul ar fi pretins efectuarea de investigații la cabinetul său privat, Tribunalul reține că, potrivit afirmației acestuia, acestea ar fi urmat să fie gratuite, medicul arătând că nu a pretins bani, precum și că nu comercializează dispozitive medicale.
Aceste afirmații vizează fapte negative, așa încât sarcina probei faptului pozitiv revine celui care afirmă contrariul, din probele propuse de reclamant și administrate în cauză nerezultând că medicul M. V. ar fi pretins plata serviciilor prestate la cabinetul său privat ori că ar fi sugerat sau impus pacientului să achiziționeze un anumit dispozitiv medical.
În raport cu cele ce preced, se constată că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în ceea ce privește fapta proprie a medicului, pentru a se reține ulterior răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, neputându-se reține în sarcina prepusului săvârșirea vreunei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.
În ceea ce privește răspunderea spitalului ca persoană juridică, în nume propriu, instanța constată că această răspundere nu poate avea decât caracter delictual, întrucât asigurarea de sănătate în condițiile Legii nr. 95/2006 are loc prin efectul legii, fiind suficientă simpla calitate de asigurat, calitate pe care reclamantul o deține.
Spre deosebire de sistemul privat, unde raportul juridic dintre pacient și unitatea medicală are un temei contractual, în sistemul public răspunderea nu poate fi de altă natură decât aceea delictuală.
Prin urmare, pentru ca spitalul să răspundă este necesar să aibă loc o încălcare a unei dispoziții legale prin care se stabilesc obligații în sarcina unităților medicale, încălcare de natură a conduce la crearea unor prejudicii.
În acest sens, instanța reține că reclamantul nu a indicat vreo dispoziție legală încălcată de pârât, acesta manifestându-și pur și simplu nemulțumirea față de „imixtiunea dintre privat și stat”, iar lipsa aparatului necesar efectuării investigației (keratometru) nu poate fi imputată pârâtului, în condițiile în care, conform art. 166 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 republicată, spitalul răspunde, în condițiile legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea condițiilor de cazare, igienă, alimentație și de prevenire a infecțiilor nozocomiale, precum și pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacienților.
În consecință, potrivit legii, spitalul nu poate fi ținut a răspunde pentru neîndeplinirea unei obligații care nu este prevăzută ca atare de lege în sarcina sa, dat fiind caracterul legal al răspunderii în acest caz.
În raport cu cele ce preced, Tribunalul constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii pârâtului, nici în numai propriu și nici în calitate de comitent pentru fapta prepusului, astfel că acțiunea este nefondată, după cum s-a reținut și prin hotărârea apelată, urmând ca motivarea acesteia să fie completată în mod corespunzător cu considerentele reținute în prezenta decizie.
În aceste condiții, instanța reține că motivele apelului declarat sunt fondate exclusiv în ceea ce privește calitatea medicului M. V. de prepus al pârâtului, însă acest motiv nu este de natură a conduce la schimbarea sentinței, câtă vreme acțiunea a fost respinsă, astfel cum Tribunalul constată că se impune, în temeiul probelor administrate, astfel cum au fost analizate mai sus.
Cu privire la restul criticilor, se reține că acțiunea nu poate fi admisă numai în temeiul calității reclamantului de asigurat și respectiv al lipsei aparatului de keratometrie, atâta timp cât cererea a fost întemeiată pe dispozițiile legale care reglementează răspunderea civilă delictuală, iar elementele acestei răspunderi nu au fost dovedite nici în privința faptei proprii a pârâtului, nici în aceea a faptei prepusului acestuia.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul urmează a respinge apelul declarat de reclamantul B. N. împotriva sentinței civile nr._/17.11.2014 a Judecătoriei B., care va fi păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul B. N. împotriva sentinței civile nr._/17.11.2014 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi 5 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. S. P. C. A. F.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. CF /18.11.2015
Tehnored. CND/18.11.2015
Ex. 4
Jud fond – M. A.
| ← Cereri. Decizia nr. 458/2015. Tribunalul BRAŞOV | Validare poprire. Decizia nr. 1233/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
