Contestaţie la executare. Decizia nr. 1237/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1237/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 1237/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1237/. publică din data de 05 noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. S. P. - judecător
JUDECĂTOR: C. A. F.
Grefier C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către apelanta C. Națională de A. și D. Naționale din România, prin Direcția Regională de D. și Poduri B., în contradictoriu cu intimatul contestator P. C., împotriva Sentinței civile nr. 4114/20.04.2015, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 22.10.2015, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 05.11.2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 4114/20.04.2015 a Judecătoriei B. a fost admisă excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, invocată de instanță din oficiu; a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul P. C. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA S.A., prin Direcția Regională de D. și Poduri B., și în consecință s-a dispus anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 1242/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc V. A. G..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că, prin contestația la executare formulată, contestatorul a solicitat anularea executării silite pornite în dosarul execuțional nr. 1242/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc V. A. G., motivat de faptul că procesul verbal contravențional . nr._/22.02.2011 nu i-a fost comunicat niciodată.
Deliberând cu prioritate asupra excepției prescripției executării sancțiunii contravenționale aplicate prin procesul verbal contestat, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 14 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, precum și prevederile art. 26 alin. 3 din același act normativ, potrivit cu care, în cazul în care contravenientul nu este prezent, comunicarea procesului verbal, precum și a înștiințării de plată se va face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii.
Potrivit dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
În interpretarea acestei dispoziții legale, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat, prin decizia nr. 10/10.06.2013, în sensul că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, iar cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Având în vedere faptul că decizia mai sus menționată a fost pronunțată cu ocazia soluționării recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în legătură cu interpretarea dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2009 privind regimul contravențiilor, dezlegarea dată acestei probleme de drept este obligatorie pentru instanțele de judecată, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. 4 din codul de procedură civilă.
Judecătoria a mai reținut că, în motivarea deciziei nr. 10/10.06.2013, instanța supremă a reținut că simpla expediere a procesului-verbal, fără ca acesta să ajungă efectiv la destinatar, nu este conformă cu dispoziția legală cuprinsă în art. 27 teza I din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, care obligă organul constatator să facă dovada că a comunicat procesul-verbal și că destinatarul a primit actul; pentru o comunicare valabilă, se impune deci ca organului constatator să-i parvină "avizul de primire", care să facă dovada că destinatarul a luat efectiv cunoștință de procesul-verbal de contravenție.
Urmează, așadar, ca - în această ipoteză, în care persoana sancționată, deși avizată, prin oficiul poștal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenței - organul constatator să apeleze la modalitatea tehnică subsidiară de comunicare, prin afișare, avându-se în vedere că returnarea plicului cu mențiunea "avizat", "neavizat", "expirat termen păstrare" nu constituie momentul de la care începe să curgă termenul de formulare a plângerii contravenționale.
D. conținutul acestei decizii instanța a reținut că organul constatator trebuie să facă dovada comunicării actului constatator către persoana sancționată contravențional prin poștă, cu aviz de primire și numai în situația în care aceasta nu s-a prezentat pentru ridicarea corespondenței, să apeleze la o modalitatea subsidiară de comunicare, respectiv prin afișare.
În speță, procesul verbal contravențional . nr._/22.02.2011 a fost comunicat contestatorului în modalitatea afișării la domiciliul acestuia, fără ca la dosarul cauzei să existe vreo dovadă că agentul constatator a procedat inițial la comunicarea actului sancționator către persoana sancționată contravențional prin poștă, cu aviz de primire, astfel cum a statuat instanța supremă cu ocazia soluționării recursului în interesul legii.
Astfel cum prevede art. 26 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, termenul de comunicare a procesului verbal către contravenient, în cazul în care acesta nu a fost de față și nu a semnat procesul verbal, este de o lună de la data de încheierii.
În condițiile în care la dosarul cauzei nu există dovada comunicării procesului verbal către contestator, instanța a considerat că au fost încălcate dispozițiile art. 26 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 cu privire la termenul în care trebuie comunicat actul constatator persoanei sancționate contravențional, iar sancțiunea pentru încălcarea termenului prevăzut de art. 26 alin. 3 constă în prescrierea dreptului de executare a sancțiunii aplicate persoanei sancționate contravențional prin procesul verbal . nr._/22.02.2011, sancțiune prevăzută de art. 14 din același act normativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata.
În dezvoltarea motivelor de apel, aceasta a arătat că, la data de 12.03.2012, delegatul său s-a deplasat la domiciliul debitorului și a afișat procesul-verbal de contravenție, în condiții legale, în prezența unui martor, consemnând această împrejurare în procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 27 din O.G. nr. 2/2001 și nu este aplicabilă instituția prescripției.
A mai arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că modalitatea de comunicare prin afișare este subsidiară celei prin poștă, în condițiile în care legea nu face referire la aplicarea primordială a vreuneia dintre aceste modalități, art. 27 teza I din O.G. nr. 2/2001 prevăzând că comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
A arătat de asemenea că a depus toate diligențele în vederea comunicării actului sancționator, iar o opinie contrară ar aduce atingere justului echilibru necesar a fi asigurat între interesele contrare din cadrul procedurii contravenționale, într-o manieră care să nu reducă dreptul persoanei sancționate de a i se comunica actul la unul pur formal și care, în același timp, să nu greveze obligația autorității cu o sarcină imposibil de realizat.
Prin urmare, apelanta a apreciat că instanța de fond a reținut în mod greșit prescripția executării sancțiunii contravenționale, precum și faptul că procesul-verbal nu ar fi fost comunicat în termen, întrucât din dovezile de comunicare rezultă că aplicarea sancțiunii a avut loc la mai puțin de 6 luni de la data constatării contravenției și la mai puțin 30 zile de la emitere.
În final, apelanta a arătat că procesul-verbal de contravenție a fost legal întocmit, fiind semnat electronic, iar potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile, așa încât acest principiu nu poate fi adus în discuție, întrucât fapta contestatorului nu intră în sfera penalului.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința Judecătoriei B. în raport cu probele dosarului și cu motivele de apel, Tribunalul constată că acesta este neîntemeiat.
Susținerea apelantei în sensul că legea nu acordă prioritate vreuneia dintre modalitățile de comunicare a procesului-verbal de contravenție, prevăzute de art. 27 din O.G. nr. 2/2001, este contrară dispozițiilor deciziei nr. 10/10.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii și prin care s-a stabilit, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Astfel, argumentele apelantei nu pot fi primite, acestea fiind contrare unei decizii a cărei aplicare este obligatorie pentru instanțele de judecată.
În ceea ce privește motivul de apel conform căruia la momentul comunicării procesului-verbal legea nu prevedea în mod expres că afișarea este un procedeu subsidiar de comunicare, Tribunalul constată că, potrivit dispozițiilor art. 47 din O.G. nr. 2/2001, dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură civilă, după caz, ori în materia comunicării actelor de procedură este aplicabil Codul de procedură civilă, care prevedea și la momentul respectiv aceeași ierarhie a actelor de comunicare (art. 92 și următoarele C.pr.civ.), afișarea fiind permisă numai în situațiile în care modalitatea principală de comunicare nu putea fi realizată.
Referitor la motivele de apel vizând comunicarea în termen a procesului-verbal de contravenție, faptul că acesta a fost legal întocmit și poartă semnătura electronică, respectiv referirea apelantei la principiul neretroactivitătii legii, Tribunalul constată că acestea nu au nici o legătură cu cauza, aceste aspecte nefiind nici invocate de contestator și nici avute în vedere de prima instanță la pronunțarea hotărârii apelate, așa încât sunt străine de natura cauzei.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul urmează a respinge apelul declarat de apelanta C. Națională de A. și D. Naționale din România, prin D.R.D.P. B., împotriva sentinței civile nr. 4114/20.04.2015 a Judecătoriei B., care va fi păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA, prin D.R.D.P. B., împotriva sentinței civile nr. 4114/20.04.2015 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi 5 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. S. P. C. F.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. CF /13.11.2015
Tehnored. CND/16.11.2015
Ex. 4
Jud fond – C. A. C.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1223/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 464/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
