Contestaţie la executare. Decizia nr. 1246/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1246/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 1246/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1246/A
Ședința Publică din 5 noiembrie 2015
Completul de apel compus din:
PREȘEDINTE: C. D. – P. - judecător
Judecător: C. – M. R.
Grefier: V. P.
Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea asupra apelului de față care s-a judecat în ședința publică din 13 octombrie 2015 când părțile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate în încheierea de ședința de la respectivul termen de judecată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 27 octombrie și 5 noiembrie 2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa parților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța, în urma deliberării pronunța următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr._ din data de 19.11.2014 pronunțata în cauză de Judecătoria Brasov, instanța a admis exceptia tarvitatii formularii contestatiei la executare, invocata de intimat si a respins contestatia la executare formulata de contestatorul C.-C. A., în contradictoriu cu intimatul E. N. E. F. II B.V., prin reprezentant legal, ca fiind tardiv fornulata.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere că prin contestația înregistrată la data de 01.04.2014, contestatorul C.-C. A., în contradictoriu cu intimatul E. N. E. F. II B.V., prin reprezentant legal, a solicitat instanței sa dispună anularea executării silite, a tuturor actelor de executare emise în dosarul execuțional nr. 866/2013 aflat pe rolul B.E.J. Filofie L., inclusiv a popririi efectuate, cu cheltuieli de judecată, in principal pentru motivul ca debitul nu are caracter cert, lichid și exigibil, dar si pentru că poprirea nu ar respecta dispozițiile art. 728 alin. 2 din Codul de procedura civila.
Instanța a mai avut in vedere ca intimatul E. N. E. F. II B.V., prin reprezentant legal, a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Instanța a reținut ca in temeiul titlului executoriu reprezentat de contract de credit de consum nr. 084CSF_/16.07.2007 (fila 132 - 137), intimatul din prezenta cauză a declanșat procedura execuțională împotriva contestatorului, pentru suma de 5.914,78 CHF reprezentând debit principal și 932,44 CHF reprezentând dobânzi și comisioane (fila 130).
P. încheierea din data de 09.09.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._/197/2013 a fost încuviințată executarea silită împotriva debitorului-contestator (fila 191) si subsecvent, au fost întocmite formele de executare contestate în prezenta cauză dedusă judecății.
Instanța a mai reținut ca prin promovarea prezentei contestații la executare, debitorul urmărește anularea procedurii execuționale, pe considerentul nelegalității acesteia, ca urmare a lipsei caracterului lichid, cert și exigibil al creanței.
Examinând conținutul acțiunii introductive, instanța a constatat că argumentele de care s-a prevalat contestatorul vizează nelegalitatea procedurii execuționale în ansamblul său, în sensul că întreaga urmărire silită ar fi viciată ca urmare a lipsei caracterului lichid, cert și exigibil al creanței.
Deși contestatorul a invocat în susținerea demersului său procesual și cauze de nulitate ale unor acte de executare privite ut singuli (precum nerespectarea art. 728 alin. 2 din Codul de procedura civila raportat la poprirea efectuată în cauză), cu toate acestea, instanța a apreciat că rațiunea primordială care fundamentează contestația la executare dedusă prezentei judecăți este aceea a nulității tuturor actelor de executare, nulitate determinată de lipsa caracterului lichid, cert și exigibil al creanței.
Așa fiind, instanța a reținut ca acțiunea reprezintă o contestație la executarea silită însăși, finalitatea urmărită de debitor constând în a sublinia caracterul nelegal al tuturor actelor de executare care alcătuiesc conținutul urmăririi silite si ca această situație se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 714 alin. 1 pct. 3 Cod procedura civila, astfel încât termenul de 15 zile pentru promovarea contestației la executarea silită însăși curge de la data la care debitorul a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația sau de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.
Instanța a reținut ca potrivit prevederilor art. 714 Cod procedura civila, exercitarea contestației la executare este condiționată de respectarea unui termen imperativ, cu caracter peremptoriu, a cărui durată de 15 zile începe să curgă de la momente diferite, în funcție de situațiile expres și limitativ reglementate de textul de lege mai sus enunțat si ca in speță, prin prisma motivelor invocate în susținerea contestației, rezultă că acestea se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 714 alin. 1 pct. 3 Cod procedura civila, voința debitorului fiind aceea de a contesta executarea silită însăși, desfășurată, în viziunea sa, cu încălcarea dispozițiilor imperative referitoare la caracterul lichid, cert și exigibil al creanței.
P. urmare, instanța de fond a apreciat ca în cauză sunt incidente dispozițiile art. 714 alin. 1 pct. 3 Cod procedura civila, conform cărora termenul de 15 zile pentru promovarea contestației la executarea silită însăși curge de la data la care debitorul a primit somația sau a luat cunoștință de primul act de executare, moment care în speță, se situează la data de 10.10.2013, dată la care au fost comunicate de către executorul judecătoresc încheierea de încuviințare a executării silite, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare (fila 195). Or, prin raportare la această dată, instanța a reținut că introducerea contestației la executare, la data de 01.04.2014, este, în mod evident, tardivă, prin prisma modului de calcul al termenelor, consacrat de art. 181 alin. 1 pct. 2 Cod procedura civila, și anume pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua în care începe, nici ziua în care se sfârșește, astfel încât, în speță, acesta s-a împlinit la 29.10.2013.
Instanța a reținut ca deopotrivă, la data de 03.12.2013 debitorului i-a fost comunicată adresa de înființare a popririi, aspect confirmat de dovada de îndeplinire a procedurii aflată la fila 200 din dosar si ca prin urmare, cererea formulată apare ca fiind tardivă, prin raportare la reperul temporal în funcție de care se calculează termenul de promovare a contestației.
Pentru aceste considerente, reținând natura juridică a termenului de exercitare a contestației la executare de a fi un termen imperativ, peremptoriu, a cărui nerespectare atrage decăderea din dreptul de a mai uza de calea procesuală conferită de lege, instanța a admis excepția tardivității contestației la executare și a respins-o ca atare.
Împotriva aceste sentințe a declarat apel contestatoarea C.-C. A., solicitând admiterea acestuia și anularea hotărârii, după care, rejudecarea contestației sub toate aspectele de către instanța de apel. Deși prin apel s-a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata, prin cuvântul asupra apelului s-a arătat ca nu se mai formulează aceasta solicitare.
În motivarea apelului contestatoarea apelanta a arătat în esența că deși instanța a reținut ca prin contestație s-au criticat si acte de executare silita de sine stătătoare, precum înființarea popririi si încheierea executorului judecătoresc nr. 2/21.03.2014 comunicata la data de 27.03.2014, a apreciat in mod eronat ca si critica împotriva acestor acte se subordonează contestației împotriva executării silite însăși, respingând astfel întreaga contestație ca fiind tardiv formulata.
Apelanta a arătat ca in acest fel instanța de fond a privat-o de dreptul sau de a-i fi analizata pe fond critica adusa împotriva unor acte de executare silita determinate, critica formulata in termenul prevăzut de lege, de 15 zile de la comunicarea lor, in 17.03.2014.
In ceea ce privește cererea care a făcut obiectul petitului 3 al contestației, apelanta a arătat ca încheierea executorului a cărei anulare a solicitat-o i-a fost comunicata numai la data de 27.03.2014, fiind evident ca si fata de acest act de executare contestația a fost depusa in termenul prevăzut la art. 714 alin. 2 Cod procedura civila.
In ceea ce privește critica concreta asupra măsurii de înființare a popririi, apelanta a arătat ca a invocat faptul ca s-a dispus reținerea a 1/3 din salariul sau net care in accepțiunea angajatorului cuprinde cuantumul impozabil al acestuia si nu numai pe cel impozitat deja.
Contestatoarea a mai arătat că după ce a semnalat aceasta neregulă, următoarea reținere s-a făcut pentru 1/3 din veniturile sale nete efective.
In ceea ce privește încheierea nr. 2 din 21.03.2013, apelanta a arătat ca prin aceasta i s-a adus la cunoștința simplul fapt ca s-a procedat la actualizarea debitului si ca calcularea dobânzii legale, fără sa i se fi comunicat si modalitatea de calcul, ceea ce atrage caracterul incert al creanței si, pe cale de consecința, nulitatea executării silite.
In drept au fost invocate disp. art. 662 alin. 4, 711 si urm. si 717 Cod procedura civila.
In probațiune apelanta a depus la dosar copia hotărârii atacate si copia actelor de executare silita la care a făcut referire.
Apelul a fost legal timbrat.
Intimata creditoare a formulat întâmpinare in cauza (fila 25) prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat si obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata.
In susținerea acestei poziții procesuale intimata a arătat in esența ca in data de 16.07.2007 BANCPOST SA a împrumutat-o pe contestatoarea apelanta cu suma de 7.100 CHF care urma sa fie restituit in rate in 120 de luni si ca ulterior împrumutătorul a cesionat creanța către intimata de fata.
Pentru ca debitoarea nu si-a respectat obligațiile asumate, de restituire a creditului la termenul stabilit, împotriva acesteia s-a demarat executarea silita, înregistrata la B. FILOFIE L. sub nr. 866/2013.
Intimata a arătat ca toate reținerile si argumentele instanței sunt legale si întemeiate, fiind evident ca prin contestația formulata s-a tins la anularea executării silite însăși.
Referitor la măsura popririi instanța a reținut corect ca adresa de înființare a fost comunicata debitoarei la data de 13.12.2013, potrivit dovezii aflata la fila 200 din dosar, astfel ca in mod corect contestația a fost apreciata ca tardiva si prin raportare la acest act de executare silita.
In ceea ce privește critica adusa încheierii nr. 2 din 21.03.2014, intimata a arătat ca acestea nu se pot circumscrie decât criticii vizând executarea silita însăși, astfel ca in mod corect instanța de fond a apreciat si aceasta critica ca fiind tardiv formulata.
Analizând apelul de față prin prisma criticilor formulate, tribunalul reține următoarele:
Referitor la soluția instanței de fond cu privire la cererea contestatoarei înregistrată la data de 01.04.2014, prin care s-a solicitat instanței sa dispună anularea executării silite in întregul ei pentru lipsa caracterului cert, lichid si exigibil al creanței, de respingere ca tardiva a acesteia, tribunalul o apreciază ca fiind legala si temeinica, raportat la disp art. 714 Cod procedura civila, potrivit cu care „(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:
1. contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă;
2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înștiințarea privind înființarea popririi.
Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit;
3. debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.”
Or, in speța in mod evident ca sunt aplicabile disp. alin. 1 pct. 3 al articolului mai sus redat, având in vedere ca in speța data la care contestatoarea debitoare a primit primul act de executare a fost data de 10.10.2013, dată la care acesteia i-au fost comunicate de către executorul judecătoresc încheierea de încuviințare a executării silite si încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare (fila 195).
Ceea ce este important este ca apelanta nu a contestat datele la care instanța de fond a reținut ca acesteia i s-au comunicat actele de executare silita, date care rezulta, de altfel, din înscrisurile depuse la dosarul de fond.
D. urmare, contestația împotriva executării silite însăși putea fi promovata cel mai târziu la data de 28.10.2013 (deoarece termenul limita s-a împlinit in 26.10.2013 care a fost o zi de sâmbăta). Or, contestația de fata a fost înregistrata numai la data de 01.04.2014, deci tardiv.
A doua solicitare a contestatoarei a vizat măsura popririi, despre care s-a afirmat ca a fost greșit instituita asupra 1/3 din veniturile impozabile.
P. aceasta solicitare instanța a cerut anularea măsurii popririi instituita prin adresa de înființare datata 28.11.2013 (fila 199 dosar fond) si comunicata debitoarei contestatoare de fata la data de 13.12.2013, potrivit dovezii de la fila 200 dosar fond, împrejurare de asemenea necontestata de către apelanta.
Or, raportat la același text de lege mai sus redat, împotriva înființării popririi in sine, contestația se putea formula cel mai târziu pana la data de 29.12.2013. Or, aceasta s-a înregistrat la data de 01.04.2014, deci de asemenea tardiv.
P. urmare, in mod corect a reținut instanța ca si aceasta critica este tardiv formulata.
De altfel, critica concreta nu a vizat modalitatea de înființare a popririi ca măsura sau act de executare silita efectuat de către executorul judecătoresc, ci modul in care aceasta a fost pusa in aplicare de către angajatorul terț poprit, tribunalul constatând ca in actul de înființare (fila 197 dosar fond) adresat terțului poprit este data indicație strict asupra cotei de 1/3 din salariu, fără sa se fi menționat impozabil sau nu, astfel ca eroarea aparține terțului poprit si nu executorului judecătoresc.
Tribunalul apreciază ca adeverința nr. 3399 din 17.03.2014 emisa de terțul poprit nu reprezintă un act de executare silita, pe de o parte, iar, pe de alta parte, contestatoarea însăși a arătat prin motivele de apel ca eroarea a fost remediata chiar de către terțul poprit începând cu reținerile lunii următoare.
P. urmare, critica împotriva măsurii de înființare a popririi este tardiva, iar, pe de alta parte, motivele care vizează eroarea terțului poprit nu este de natura sa atragă anularea acesteia, cu atât mai mult cu cat a fost remediata.
Pentru aceste motive tribunalul apreciază ca si aceasta critica formulata prin apel este nefondata.
In ceea ce privește contestația împotriva încheierii nr. 2 din 21.03.2014 emisa de B. FILOFIE L. si comunicata debitoarei la data de 26.03.2014 (potrivit dovezii depusa la fila 9 dosar fond), având in vedere disp. art. 714 alin. 2 Cod procedura civila, potrivit cu care „contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 15 zile de la comunicare”, dar si faptul ca respectiva încheiere nu este definitiva, aceasta putea fi atacata in instanța cu contestație pana cel mai târziu la data de 11.04.2014.
Contestația împotriva acestei încheieri s-a înregistrat in data de 01.04.2014, deci mai devreme de termenul limita mai sus menționat, dar chiar si in cadrul termenului stabilit de către executor, de 5 zile de la comunicare, cele 5 zile expirând in data de 02.04.2014.
In considerarea acestor argumente legale, tribunalul constata ca instanța de fond in mod greșit a apreciat ca si contestația promovata împotriva Încheierii nr. 2 din 21.03.2014 emisa de B. FILOFIE L. si comunicata debitoarei la data de 26.03.2014 a fost tardiv formulata, astfel ca aceasta critica formulata prin apelul declarat in cauza este întemeiata.
D. urmare, având in vedere ca in mod greșit contestația împotriva Încheierii nr. 2 din 21.03.2014 emisa de B. FILOFIE L. si comunicata debitoarei la data de 26.03.2014 a fost respinsa ca tardiv formulata, deci fără ca aceasta sa fi fost analizata pe fond, in temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedura civila, tribunalul va admite apelul si anula in parte hotărârea instanței de fond cu privire la soluția data asupra acestei contestații si rejudecând aceasta contestație in baza motivelor formulate, tribunalul retine următoarele:
In temeiul titlului executoriu reprezentat de contract de credit de consum nr. 084CSF_/16.07.2007 intimata creditoare din prezenta cauză a declanșat procedura execuțională împotriva contestatoarei apelante, pentru suma de 5.914,78 CHF reprezentând debit principal și 932,44 CHF reprezentând dobânzi și comisioane (fila 130).
P. încheierea din data de 09.09.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._/197/2013 a fost încuviințată executarea silită împotriva debitoarei contestatoare apelanta de fata (fila 191) pentru o creanța in valoare de 6.847,22 CHF si accesoriile acesteia, plus cheltuieli de executare silita si subsecvent, au fost întocmite formele de executare contestate în prezenta cauză dedusă judecății.
După comunicarea somatei si înființarea popririi, la data de 11.03.2014 creditoarea a solicitat executorului judecătoresc actualizarea debitului prin adăugarea dobânzilor si penalităților contractuale care au curs in respectivul interval de timp, arătând ca in ceea ce o privește pe debitoarea contestatoare de fata, debitul a ajuns la suma de 8.182,29 CHF (filele 8, fata si verso dosar fond).
D. urmare, prin Încheierea contestata, nr. 2 din 21.03.2014 emisa de B. FILOFIE L. si comunicata debitoarei la data de 26.03.2014, s-a dispus de către executor actualizarea debitului la suma indicata de creditoare.
P. contestația formulata debitoarea a criticat faptul ca nu i s-a comunicat si modul in care s-a procedat la aceasta actualizare.
P. întâmpinarea formulata la fond creditoarea intimata a făcut precizările legate de modul de calcul al dobânzilor si penalităților contractuale de intârziere, datorate cu titlu de accesorii si încuviințate de instanța de executare si a explicitat calculul efectuat (filele 89 – 93 dosar fond).
După depunerea acestui calcul si a explicațiilor formulate de către creditoare, contestatoarea nu a combătut prin nimic maniera in care s-a ajuns la valoarea totala de 8.192,29 CHF si nici nu a solicitat in probațiune administrarea probei contrare, fie o expertiza contabila, fie prezentarea unui calcul care sa scoată in evidenta incorectitudinea celui efectuat de care creditoare.
Contestatoarea apelanta s-a limitat sa afirme caracterul incert al creanței, fără sa aducă argumente in aceasta privința si fără sa critice concret calculul prezentat de creditoare.
Tribunalul va avea in vedere ca o creanța este certa atunci când rezultă din însăși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta. Ori, tribunalul constată că, în cauză, creanța creditoarei rezultă cu certitudine din cuprinsul contractului care reprezintă titlu executoriu, contract prin care debitoarea s-a angajat si la plata dobânzilor si a penalităților de întârziere, calculate de către aceasta . de către debitoare.
D. urmare, tribunalul, apreciind ca nu este întemeiata critica debitoarei apelante referitoare la pretinsul caracter incert al creanței in cuantum actualizat, constata ca este neîntemeiata contestația la executare împotriva actului de executare reprezentat de Încheierea nr. 2 din 21.03.2014 emisa de B. FILOFIE L. si comunicata debitoarei la data de 26.03.2014, ceea ce atrage respingerea contestației.
In cele din urma instanța va lua act de faptul ca apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecata in apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta contestatoare C. – C. A., domiciliata in S., .. 31, jud. B., in contradictoriu cu intimata E. N. E. F. II B.V., cu sediul procesual la sediul SCPA “Mitucă & Asociații” din București, . G. nr. 19, ., împotriva sentinței civile nr._ din 19.11.2014 pronunțata în cauză de Judecătoria B., pe care o anulează in parte cu privire la soluția data contestației privitoare la Încheierea nr. 2 din 21.03.2013 emisa de B. FILOFIE L. in dosarul execuțional nr. 866/2013 si, rejudecând:
Respinge excepția tardivității formulării contestației la executare privitoare la Încheierea nr. 2 din 21.03.2013 emisa de B. FILOFIE L. in dosarul execuțional nr. 866/2013.
Respinge ca nefondata contestația la executare privitoare la Încheierea nr. 2 din 21.03.2013 emisa de B. FILOFIE L. in dosarul execuțional nr. 866/2013.
Păstrează dispozițiile instanței referitoare la admiterea excepției tardivității formulării contestației si, pe cale de consecința, a respingerii ca tardiva a contestației la executare însăși si a contestației formulata împotriva măsurii de înființare a popririi.
Ia act de faptul ca apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecata in apel.
DEFINITIVĂ.
Pronunțata în ședința publică azi, 5 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
C. D. – POPCRISTINA – M. R.
GREFIER,
V. P.
RedCDP/11.2015
Judecător fond A. N.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Partaj judiciar. Sentința nr. 337/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
