Pretenţii. Decizia nr. 569/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 569/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 10-10-2014 în dosarul nr. 569/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 569/. publică din data de 10 octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. S.
JUDECĂTOR: L. S. P.
GREFIER: C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de către apelantul reclamant D. G. M. și de către apelantul pârât S. R., prin M. Finanțelor P., prin Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., în contradictoriu cu intimații
M. B., reprezentat legal de P., și ., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr._/13.12.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul reclamant personal și asistat de avocat B. N., lipsă fiind apelantul pârât și intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Cercetând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că intimatul pârât M. B., reprezentat legal de P., cu respectarea termenului instituit de dispozițiile cuprinse în art. 289 alin. 2 Cod procedură civilă, a formulat și a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 86 Cod procedură civilă, instanța procedează la înmânarea unui exemplar al acestui act de procedură părții apelante, prin reprezentantul său convențional.
Reprezentantul convențional al apelantului reclamant arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru studiul acestui act de procedură.
Instanța ia act de această precizare și constată că, în raport de împrejurarea că întâmpinarea astfel formulată nu se referă la raportul juridic dintre titularul acesteia și celelalte părți intimate din cauză, nu se impune realizarea procedurii de comunicare a acestui act față de părțile intimate.
Așa fiind, instanța acordă cuvântul părții apelante, prin reprezentant, în probațiune.
Reprezentantul convențional al apelantului reclamant arată că nu are probe noi de solicitat în cauză .
Instanța ia act de această precizare și reține că nici părțile intimate, care au înțeles să formuleze întâmpinare în cauza de față, nu au solicitat completarea probatoriului ce a fost administrat cu ocazia judecării în primei instanță a pricinii.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, instanța, în temeiul prevederilor art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile în cauză și acordă cuvântul părții apelante, prin reprezentantul său convențional, asupra cererilor de apel ce formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentantul convențional al apelantului pârât solicită admiterea apelului declarat de partea pe care o reprezintă, cu cheltuieli de judecată. Solicită instanței să constate că M. B. are calitate procesuală pasivă, întrucât este proprietarul unei cote din imobilul în litigiu și i se cuvine sulta. Solicită, de asemenea, reducerea sultei, de la suma de 35.797,5 lei, la suma de 32.130 lei.
Cu privire la apelul declarat de apelantul pârât S. Român, reprezentant legal de M. Finanțelor P., reprezentat convențional de Direcția Generală a Finanțelor P., solicită respingerea acestuia.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare asupra cererilor de apel ce formează obiectul prezentului dosar.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererilor de apel de față, constată că, prin sentința civilă nr._/18.1._, Judecătoria B. a hotărât următoarele:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. al M. B..
Respinge cererea formulată de reclamantul D. G. M. în contradictoriu pârâtul C. L. al M. B., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român, prin M. Finanțelor P..
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ..
Admite în parte cererea formulată de reclamantul D. G. M. în contradictoriu cu pârâții S. Român, prin M. Finanțelor P., M. B., prin P., și .>
Dispune ieșirea din indiviziune a imobilului situat în B., .. 19, înscris în CF nr._ B., teren cu nr. top 4062/1 și construcție cu nr. CAD: C1, top: 4062/1, prin atribuirea acestuia către reclamant.
Obligă reclamantul la plata către pârâtul S. Român, prin M. Finanțelor P., a sumei de 35.797,5 lei, reprezentând sultă, într-un termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe.
Dispune înscrierea în CF nr._ B., nr. top 4062/1 și nr. CAD: C1, top: 4062/1, a dreptului exclusiv de proprietate al reclamantului.
Respinge petitul 2 al acțiunii, ca neîntemeiat.
Obligă pârâtul S. Român, prin M. Finanțelor P., la plata către reclamant a sumei de 4077,38 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Obligă reclamantul la plata către pârâtul M. B., prin P., a sumei de 620 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
La adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că, imobilul înscris în CF nr._ a localității B., teren cu nr. top: 4062/1 și construcție CAD: C1, top: 4062/1 se află în coproprietatea Statului Român, care deține o cotă de 3/8 din dreptul de proprietate și a reclamantului D. G. M., care deține o cotă de 5/8 din dreptul de proprietate.
Imobilul înscris în CF nr._ a localității B., CAD: C1, top: 4062/1 este descris în cartea funciară ca fiind compus din două camere, bucătărie, baie, antreu, podul și pivnița și un garaj în curte.
Potrivit raportului de expertiză tehnică specialitatea topografie, geodezie, cadastru nr._/2012, întocmit de expert tehnic Puskas S., imobilul-teren, înscris în CF nr._ a localității B., nr. top: 4062/1, nu este comod partajabil în natură.
Conform raportului de expertiză tehnică judiciară nr._/25 septembrie 2012, întocmit de expert tehnic Mizgan P., imobilul-construcție înscris în CF nr._ a localității B., CAD: C1, top: 4062/1, nu este comod partajabil în natură.
Potrivit raportului de expertiză tehnico-economică nr._/15 martie 2013, întocmit de expert tehnic P. F., terenul înscris în CF nr._ a localității B., nr. top: 4062/1, având o suprafață totală de 207,972 mp, se compune din: curtea propriu-zisă cu o suprafață de 37,560 mp, suprafața construită a locuinței, de 78,270 mp și diferența de 92,142 mp, reprezentând teren cu panta foarte mare, în amonte, cu tendință de dezlocare.
P. răspunsul la obiecțiuni, depus la dosar la data de 10 septembrie 2013, expertul tehnic P. F. a stabilit că, un procent de 44,30 % din suprafața totală a terenului, nu poate fi utilizat din cauza instabilității, terenul pentru care există posibilitatea consolidării fiind în suprafață de 115,84 mp. Raportând cotele din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 115,84 mp, expertul tehnic a stabilit că reclamantului îi revine o suprafață de 72,40 mp din terenul în litigiu iar pârâtului S. român o suprafață de 43,44 mp. Concluzia expertului tehnic P. F. a fost în sensul că valoarea terenului care poate fi consolidat este de 760 lei, suma care revine pârâtului S. Român, cu titlul de sultă fiind în cuantum de 285 lei.
Potrivit declarațiilor martorilor M. D. C. și B. M. reclamantul a efectuat următoarele lucrări de reparații și îmbunătățire a imobilului: a montat uși de termopan, a zugrăvit întreg imobilul, a refăcut soclul casei, a refăcut fațada imobilului, a refăcut peretele care desparte bucătăria de cameră, a refăcut peretele imobilului dinspre curte, a refăcut zidul de susținere al imobilului, a amenajat baia, a montat gresie în baie, bucătărie, hol, a montat obiectele sanitare, a refăcut instalația sanitară, a schimbat scocurile și țigla, a refăcut instalația de gaz și instalația electrică, a demolat sobele și a dotat locuința cu convertoare.
P. raportul de expertiză tehnică judiciară nr._/25 septembrie 2012, întocmit de expert tehnic Mizgan P., valoarea lucrărilor de investiții realizate de reclamant a fost stabilită la suma de 18.700 lei.
P. răspunsul la obiecțiunile, depus la dosar la data de 20 mai 2013, valoarea imobilului-construcție înscris în CF nr._ a localității B., CAD: C1, top: 4062/1, a fost stabilită la suma de 24.800 euro, respectiv, 111.900 lei. Potrivit anexei nr. 2 a raportului de expertiză valoarea imobilului a fost stabilită prin metoda costurilor segragate, fiind incluse în calcul și lucrările de investiție realizate de reclamant conform declarațiilor martorilor audiați în cauză, înscrisurilor depuse la dosar și constatărilor personale ale expertului tehnic respectiv: tâmplărie PVC, pardoseli gresie, pardoseli din parchet laminat, tavan placat cu panouri polistiren, placaje pereți cu faianță, placaje pereți cu lambriu PVC, tencuieli și zugrăveli interioare, jgheaburi și burlane, zidărie, convectori, instalații sanitare. Pentru acest motiv, din valoarea imobilului-construcție de 111.900 lei, stabilită prin raportul de expertiză întocmit de expert tehnic Mizgan P., instanța a scăzut valoarea îmbunătățirilor, evaluate la suma de 18.700 lei, rezultând suma de 93.200 lei, reprezentând valoarea imobilului-construcție fără îmbunătățiri.
P. raportul de expertiză întocmit de expert tehnic Mizgan P. s-a reținut că valoarea garajului situat în curtea imobilului în litigiu este în sumă de 1500 lei. Verificând modalitatea de calcul a acestei sume, astfel cum rezultă din Anexa nr. 2 a raportului de expertiză, instanța reține că aceasta este valoarea fără îmbunătățiri a construcției.
Față de cele mai sus-reținute valoarea imobilului teren și construcție care face obiectul cauzei se ridică la suma de 95.460 lei.
Pentru stabilirea valorii imobilului în litigiu instanța nu poate avea în vedere suma determinată prin Decizia nr. 990/1983, privind preluarea de către stat a cotei de 3/8 din imobil, actualizată, întrucât coproprietarul imobilului nu și-a însușit această modalitate de calcul a valorii imobilului. În prezenta cauză a fost administrată proba cu expertiza tehnică pentru determinarea acestei valori.
Conform art. 728 C.civ. nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.
Potrivit art.673^9 C.proc.civ la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Având în vedere că reclamantul deține o cotă superioară din dreptul de proprietate și a efectuat lucrări de întreținere și îmbunătățire a imobilului pe care îl folosește începând din anul 1984, instanța a dispus ieșirea din indiviziune a imobilului situat în B., .. 19, înscris în CF nr._ B., teren cu nr. top 4062/1 și construcție cu nr. CAD: C1, top: 4062/1, prin atribuirea acestuia către reclamant și a obligat reclamantul la plata către pârâtul S. Român, prin M. Finanțelor P., a sumei de 35.797,5 lei, reprezentând sultă.
În legătură cu cererea reclamantului de acordare a unui termen de grație pentru achitarea sultei datorate Statului Român instanța reține următoarele:
Conform art. 262 C.proc.civ în cazurile în care judecătorii pot da termen pentru executarea hotărârii, ei vor face aceasta, prin chiar hotărârea care dezleagă pricina, arătând și motivele pentru care au încuviințat termenul.
Potrivit art. 263 C.proc.civ debitorul nu va putea cere termen, nici nu va putea să se bucure de termenul ce i s-a dat, dacă bunurile lui se vând după cererea altui creditor, dacă este în stare de faliment sau de insolvabilitate îndeobște cunoscută sau dacă prin fapta sa a micșorat garanțiile ce a dat prin contract creditorului său, sau dacă nu a dat garanțiile făgăduite.
Conform art. 1101 C.civ, în considerarea poziției debitorului, judecătorii pot să acorde mici termene pentru plată și să oprească executarea urmăririlor, lăsând lucrurile în starea în care se găsesc.
Având în vedere cuantumul sumei reprezentând sultă datorată pârâtului S. Român și situația financiară a reclamantului, instanța a acordat acestuia un termen de grație de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe pentru achitarea sumei de 35.797,5 lei, reprezentând sultă.
Dispozițiile Legii nr. 112/1995 nu pot fi reținute în speță având în vedere temeiul de drept al acțiunii.
Conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil.
Având în vedere soluția pronunțată prin prezenta, instanța a dispus înscrierea în CF nr._ B., nr. top 4062/1 și nr. CAD: C1, top: 4062/1, a dreptului exclusiv de proprietate al reclamantului.
Față de soluția de atribuire către reclamant a imobilului în litigiu și calcularea sultei la valoarea fără îmbunătățiri a acestuia, instanța a respins petitul 2 al acțiunii, ca neîntemeiat.
Întrucât coproprietarii imobilului trebuie să suporte proporțional cheltuielile determinate de ieșirea din indiviziune, în temeiul art. 277 C.proc.civ, instanța a obligat pârâtul S. Român, prin M. Finanțelor P., la plata către reclamant a sumei de 4077,38 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, cheltuieli compuse din taxă de timbru, timbrul judiciar și onorariul apărătorului ales pentru petitele admise și onorariile experților tehnici numiți în cauză.
Având în vedere că probele administrate în cauză nu au dovedit calitatea pârâtului M. B., prin P., de coproprietar al imobilului în litigiu, instanța a obligat reclamantul la plata către acest pârât, a sumei de 620 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr._/18.1.2.2013 pronunțată de Judecătoria B., reclamantul D. G. M., prin reprezentant convențional avocat B. N., a exercitat calea de atac a apelului, solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul de a se constata că pârâtul M. B., reprezentat legal de primar, are calitate procesuală pasivă în cauza de față, întrucât are calitatea de coproprietar al imobilului supus ieșirii din indiviziune, reducerii sultei de la suma de_, 5 lei la suma de_ lei, obligarea pârâtului M. B., în solidar cu pârâtul S. Român, la plata sumei de 7011 lei ce reprezintă valoarea investițiilor pe care le-a realizat la imobilul din litigiu, aferente cotei de 3/8 parte, precum și la plata sumei de 4077, 38 lei ce reprezintă cheltuielile ce i-au fost ocazionate de judecarea în primă instanță a cauzei, cu consecința înlăturării dispoziției referitoare la instituirea în sarcina sa a obligației de plată a cheltuielilor de judecată.
De asemenea, partea apelantă a solicitat și obligarea părților intimate la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea în apel a cauzei.
În motivarea cererii de exercitare a căii de atac, autorul acesteia a arătat că, potrivit evidențelor de carte funciară, bunul imobil în litigiu este deținut în coproprietate de el și de către S. Român.
Conform legii nr. 213/1989 și a Hotărârii Consiliului L. nr. 241/2005, M. B. este cel care are, în prezent, calitatea de coproprietar al imobilului, cu cota de 3/8 parte, astfel că acesta justifică legitimitate procesuală pasivă în cauza de față.
În ceea ce privește sulta, apelantul a susținut că aceasta trebuie să fie stabilită prin raportare la o valoare din care să fie scăzute îmbunătățirile pe care el le-a adus acestui imobil, care sunt în sumă de_ lei, astfel că valoare la care trebuie să fie calculată sulta este de_ lei, din care cota de 3/8 parte reprezintă_, 5 lei.
De asemenea, la stabilirea sultei trebuie luat în considerare un curs leu/euro de 4.393 lei, existent la data de 30 mai 2014, din care să fie scăzută valoarea investițiilor, astfel cum s-a arătat.
De asemenea, valoarea imobilului supus ieșirii din indiviziune trebuie să fie stabilită prin luarea în considerare a includerii acestuia în zona C a M. B., iar nu în zona B, așa cum a procedata prima instanță, deoarece, prin certificatul de impunere fiscală nr._/21 iunie 2012, a dovedit această încadrarea în zonă a imobilului.
A mai susținut apelantul în motivarea cererii de apel pe care a promovat-o că nu datorează cheltuieli de judecată părților intimate – pârâte, întrucât el a fost cel care a suportat toate cheltuielile legate de soluționarea în primă instanță a cauzei, astfel că se impune a fi compensate cheltuielile pe care părțile le-au efectuat.
Apelantul – reclamant nu a fundamentat în drept cererea de apel pe care a promovat-o.
De asemenea, împotriva sentinței civile nr._/18/12.2013 pronunțată de Judecătoria B. a exercitat calea de atac a apelului și pârâtul S. Român, reprezentat legal de M. Finanțelor P., reprezentat convențional de Direcția generală Regională a Finanțelor P. B., solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul înlăturării dispoziției referitoare la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acestei cereri de apel, autorul său a arătat că nu s-a opus admiterii cererii introductivă de instanță, în modalitatea în care aceasta a fost formulată, astfel că se impune ca instanțele judecătorești să facă aplicarea dispozițiilor art. 275 din Codul de procedură civilă.
Cu privire la cererea de apel formulată de apelantul – reclamant, apelantul –pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acestei cereri, arătând în motivarea poziției sale procesuale că prima instanță a stabilit în mod corect care este valoarea în raport cu care trebuie stabilită suma de bani pe care partea menționată trebuie să o achite, iar susținerile pe care a acesta le-a făcut sub aspectul investițiilor realizate nu pot fi luate în considerare, întrucât aceste lucrări au fost realizate fără acordul său.
La rândul său, apelantul – reclamant a formulat întâmpinare la cererea de apel promovată de apelantul – pârât, solicitând respingerea acesteia, întrucât această cerere de exercitare a căii de atac este tardivă, se referă la o sentință ce a fost pronunțată într-un alt dosar și este nefondată, în condițiile în care, prin întâmpinarea pe care a depus-o la dosarul cauzei cu ocazia judecării în primă instanță a acesteia, apelantul – pârât s-a opus admiterii cererii introductivă de instanță.
Intimata . a formulat întâmpinare cu privire la cererile de apel ce constituie obiectul prezentului dosar, prin care a arătat că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a acestora.
Intimatul M. B., reprezentat legal de primar, a formulat întâmpinare cu privire la cererea de apel promovată de către apelantul – reclamant, solicitând respingerea acesteia, motiv de faptul că valoarea în raport cu care trebuie calculată suma de bani pe care partea menționată trebuie să o achite cu titlu de sultă este cea reținută de către prima instanță.
În procedura de judecare a căii de atac a apelului nu au fost administrate probe.
În conformitate cu dispozițiile cuprinse în art.295 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va verifica, în limitele cererilor de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, iar sub acest aspect constată și reține următoarele:
Așa cum în mod legal și temeinic a reținut prima instanță, bunul imobil ce este supus procedurii sistării stării de indiviziune face parte din categoria imobilelor pentru care este aplicabil regimul de publicitate al cărților funciare, astfel că acestuia îi sunt aplicabile toate principiile ce guvernează acest sistem de publicitate, inclusiv cel care reglementează efectul constitutiv de drepturi al înscrierii de carte funciară, în conformitate cu care acela care este înscris în evidențele de publicitate imobiliară în calitate de titular al dreptului de proprietate asupra unui imobil este prezumat ca având calitatea de proprietar al imobilului.
Potrivit evidențelor de care funciară, asupra bunului imobil din litigiu au calitatea de coproprietari apelantul - reclamant, care deține cota de 5/8 parte din acest imobil și apelantul – pârât care are din acest imobil cota de 3/8 parte.
În conformitate cu cele atestate de evidențele de carte funciară, intimatul M. B. nu are calitatea de coproprietar al imobilul din litigiu, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 728 din Codul civil( 1864), act normativ ce se aplică în cauza de față în raport cu data la care a fost sesizată instanță, acesta nu justifică legitimitate procesuală pasivă în litigiul de față, așa cum în mod legal și temeinic a reținut judecătorul fondului.
În raport cu cele mai sus expuse, instanța de apel reține, la fel ca și prima instanță, că analizarea calității procesuale în cauza de față nu poate fi realizată decât prin raportare la mențiunile care există în evidențele de carte funciară, întrucât, așa cum am subliniat, imobilul pentru care s-a solicitat a fi realizată sistarea stării de indiviziune face parte din categoria imobilelor pentru care operează principiile ce guvernează sistemul de publicitate al cărților funciare.
De altfel, în situația în care opinia pe care partea apelantă – reclamantă a exprimat-o ar fi validată de către instanțele judecătorești, dispozițiile hotărârilor judecătorești ce ar fi pronunțate în litigiul de față nu ar putea fi înscrise în evidențele de carte funciară, date fiind principiile aplicabile sistemului de publicitate mai sus menționat, în conformitate cu care orice înscriere efectuată în cartea funciară trebuie să privească persoanele înscrise în calitatea de titulari ai dreptului în aceste evidențele de publicitate.
În ceea ce privește critica pe care partea apelantă – reclamantă a adus-o sentinței ce a fost pronunțată de prima instanță sub aspectul modului de stabilire a sumei de bani pe care trebuie să o achite cu titlu de sultă părții apelante- pârâte, instanța de apel reține că acesta vizează următoarele aspecte: încadrarea în zonă a bunului imobil ce constituie obiectul material al acțiunii de sistare a stării de coproprietate, paritatea euro/leu ce a fost avută în vedere de către prima instanță și valoarea lucrărilor de investiție pe care le-a realizat la acest imobil, aspecte pe care tribunalul le apreciază ca a fiind nefondate, pentru considerentele ce succed:
Principiul fundamental aplicabil acțiunii în sistarea stării de indiviziune este acela al echității, ce impune instanței de judecată obligația de a realiza această operație într-o modalitate care să fie de natură să respectă drepturile tuturor coproprietarilor. Astfel, în situația în care sistarea stării de coproprietate nu poate fi realizată în natură, instanța de judecată este obligată să evalueze drepturile ce se cuvin coproprietarilor care nu pot dobândi în natură bunul imobil supus partajului într-o manieră care să asigure echitatea tuturor titularilor de drepturi reale.
În cauza de față, se constată că partea apelantă – reclamantă a învestit instanțele de judecată cu cererea de sistare a stării de indiviziune în data de 12 iulie 2011, astfel că, în raport cu principiul de drept mai sus evocat, instanța de fond s-a raportat în stabilirea elementelor ce au stat la baza evaluării bunului imobil în litigiu la data la care a fost realizată această evaluare.
Împrejurarea pe care partea apelantă – reclamantă a invocată în cuprinsul cererii de exercitare a căii de atac, anume aceea a încadrării în zonă a bunului imobil în litigiu, a intervenit în anul 2013, ulterior datei la care s-a produs sesizarea instanțelor de judecată și ulterior datei la care au fost stabilite criteriile în raport cu care trebuie să se realizeze evaluarea acestui bun, astfel că ea nu poate fi luată în considerare.
În legătură cu lucrările de investiții pe care partea menționată a susținut că le –a efectuat la imobilul suspus sistării stării de indiviziune, instanța de apel observă că acestea au fost în mod corect stabilite de către prima instanță, în raport cu probatoriul ce a fost administrat în cauză, iar valoarea lor nu a fost inclusă în valoarea imobilului, în raport cu care a fost stabilită suma de bani pe care apelantul – reclamant o datorează cu titlu de sultă.
În ceea ce privește critica pe care apelantul – reclamant a adus-o sentinței atacate sub aspectul modului de soluționare a cererii accesorii formulată în condițiile stipulate de art. 274-276 din Codul de procedură civilă, tribunalul reține că aceasta este, la rândui ei, nefondată, întrucât, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, fiecare dintre părțile litigiului care are calitatea de coproprietar al bunului imobil în litigiu trebuie să suporte cheltuielile de judecată proporțional cu cota parte pe care o deține, întrucât hotărârea judecătorească pronunțată într-un proces de sistare a stării de coproprietate profită tuturor coproprietarilor, într-un astfel de litigiu fiecare dintre coproprietari având atât calitatea de reclamant, cât și calitatea de pârât.
Obligarea părții menționate la plata cheltuielilor de judecată ce au fost efectuate de către intimatul M. B. cu ocazia judecării în primă instanță a cauzei a avut ca temei soluția pe care Judecătoria B. a pronunțat-o cererii de chemare în judecată pe care apelantul – reclamant a formulat-o în contradictoriu cu acest intimat, soluție ce se circumscrie – așa cum am arătat- respingerii acestei cereri ca fiind promovată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală.
În legătură cu cererea de exercitare a căii de atac ce a fost promovată de către apelantul – pârât S. Român, tribunalul constată că aceasta vizează doar dispoziția de instituire în sarcina acestei părți a obligației de a suporta cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea în primă instanță a cauzei în raport cu cota parte pe care o deține din imobilul suspus sistării stării de coproprietate, astfel că sunt pe deplin aplicabile considerentele pe care le-am expus cu ocazia analizării criticii pe care apelantul – reclamant a formulat-o sub aspectul aplicării în cauză, de către prima instanță, a dispozițiilor cuprinse în art. 274-276 din Codul de procedură civilă.
Față de considerentele ce preced, tribunalul constată că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și a făcut o justă aplicare a legii, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 296 din Codul de procedură civilă, va respinge cererile de apel deduse judecății cu consecința păstrării sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererile de apel formulate de apelantul – reclamant D. G. M., domiciliat în M. B., .. 19, prin reprezentant convențional avocat B. N., și de către apelantul – pârât S. Român, reprezentat legal de M. Finanțelor P., reprezentat convențional de Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., cu sediul ales la sediul reprezentantului convențional, situat în M. B., B- dul M. K., nr. 7, împotriva sentinței civile nr._/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. S. L. S. P.
Grefier,
C. N.-D.
Red. LS/09.12.2014
Tehnored CND/10.12.2014
5 ex.
Jud fond- C. E. R.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 700/2014.... | Reziliere contract. Decizia nr. 568/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
