Contestaţie la executare. Decizia nr. 794/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 794/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 794/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 794/.> Ședința publică de la 05 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Judecător L. S. P.
Grefier D. P.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul contestator C. R. pentru Protecția C. R. Centru ( B. ), în contradictoriu cu intimata S.C. V. P. SRL, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 1474/17.07.2014 pronunțată de Judecătoria F..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Tribunalul constată și reține că, prin cererea de exercitare a căii de atac, partea apelantă a solicitat ca pricina să se soluționeze și în absența reprezentantului său de la dezbateri, astfel că, în raport cu cererea despre care a făcut vorbire, constată incidența în speță a prevederilor art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă și ale art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la cele ale art. 482 Cod procedură civilă, instanța stabilește că este competentă să soluționeze prezentul litigiu, în raport cu dispozițiile art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține că părțile prezentului litigiu nu au propus administrarea de probe noi în cadrul procedurii de soluționare a căii de atac.
În conformitate cu dispozițiile art. 244 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească astfel că, în conformitate cu prevederile art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile asupra fondului și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată că, prin sentința civilă nr. 1474/17 iulie2014, Judecătoria F. a respins contestația la executare formulată de contestatorul C. R. pentru Protecția C.- R. Centru B.- în contradictoriu cu intimata ., precum și cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
La adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că intimata a formulat cerere de executare silită a debitorului C. R. pentru Protecția C. - R. Centru B., pentru recuperarea creanței de 9.762,53 lei, plus dobânda legală, precum și a cheltuielilor de judecată de 1100 lei, stabilite prinsentința civilă nr.530/CC/2014 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr._, hotărâre ce reprezintă titlu executoriu.
Cererea a fost adresată Biroului executorului Judecătoresc F. V. – A., care a deschis dosarul de executare nr.132/2014, iar prin încheierea pronunțată de Judecătoria F. la data de 15.04.2014, în dosarul civil nr._, a fost încuviințată executarea silită a debitorului, în baza titlului executoriu constând în hotărârea judecătorească menționată mai sus, precum și pentru cheltuielile de executare stabilite prin încheierea nr.2/16.04.2014, emisă de executorul judecătoresc în conformitate cu art.669 alin.4 Cod procedură civilă.
La data de 16.04.2014, executorul judecătoresc a emis somație către debitor, prin care i se pune în vedere ca în termen de o zi de la primirea somației, în conformitate cu dispozițiile art. 731 alin.1 Cod procedură civilă, să achite sumele stabilite prin hotărârea judecătorească și prin încheierile emise în ceea ce privește cheltuielile de executare și determinarea dobânzii legale.
În ceea ce privește aplicabilitatea OG nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002 cu modificările ulterioare, instanța reține că, potrivit art.1 din actul normativ menționat, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Art.2 și 3 din ordonanță prevăd următoarele: „ dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art.2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Din analiza dispozițiilor legale de mai sus rezultă, în primul rând, că, după obținerea unui titlu executoriu, pe care debitorul nu îl execută de bună voie, creditorul poate formula oricând cerere de executare silită, nefiind vorba despre o amânare a începerii executării și despre un termen de grație pentru debitor, așa cum susține acesta. Dimpotrivă, prevederea că termenul de 6 luni - stabilit de lege pentru ca, în ipoteza lipsei de fonduri care să conducă la imposibilitatea începerii sau continuării executării, debitorul să identifice resursele financiare necesare acoperirii creanței – curge de la data emiterii unei somații de plată către debitor, implică în mod logic o executare silită, pentru că, în caz contrar, nu ar mai fi fost necesară stabilirea unei astfel de date de început a termenului fixat de legiuitor.
În al doilea rând, termenul de 6 luni se aplică doar în cazul în care există un impediment în începerea executării sau în continuarea acesteia, impediment constând în lipsa de fonduri a instituției publice debitoare care, în intervalul de timp stabilit de legiuitor, este obligată să găsească resursele financiare necesare îndeplinirii obligației de plată. În speță, acest impediment nu există (și nici nu se invocă de către contestatoare) în condițiile în care, așa cum rezultă din actele de executare, după începerea executării silite au fost achitate creditoarei intimate sumele pentru care s-a declanșat executarea silită, iar prin încheierea nr.4/12.06.2014 emisă de executorul judecătoresc s-a dispus încetarea executării silite.
P. urmare, instanța apreciază că, în temeiul actului normativ invocat de contestatoare ca reprezentând dispoziții speciale, derogatorii de la reglementările de drept comun privind executarea silită, creditorul are deschisă calea executării silite, în cazul în care debitorul – instituție publică nu își execută de bună voie obligația (ceea ce constituie regula). O data începută executarea, în cazul special al lipsei de fonduri care ar împiedica plata efectivă a creanței, devin incidente prevederile O.G. nr. 22/2002, respectiv termenul de 6 luni care curge de la data primirii somației de plata și în care debitorul este obligat sa identifice fondurile necesare executării. După expirarea acestui termen, creditorul este în drept a continua executarea potrivit prevederilor Codului de procedură civilă. Somația emisă de executorul judecătoresc este deci legală și reprezintă chiar actul prealabil la care se referă art. 2 din O.G. nr.22/2002, iar cheltuielile de executare avansate de creditor sunt datorate de debitor în temeiul art.669 alin.2 Cod procedură civilă, dată fiind pasivitatea acestuia de la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești.
P. aceste considerente, instanța de fond a apreciat că este nefondată contestația la executare dedusă ei spre soluționare, astfel că a respins-o.
De asemenea, prima instanță a respins și cererea intimatei de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că aceasta nu a făcut dovada efectuării vreunei în legătură cu prezentul proces.
Împotriva sentinței civile nr. 1474/17 iulie2014 pronunțată de Judecătoria F., contestatorul C. R. pentru Protecția C.- R. Centru B.- a exercitat calea de atac a apelului, solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul admiterii contestației la executare pe care a promovat-o cu consecința anulării formelor de executare silită ce au fost efectuate împotriva sa în dosarul execuțional nr. 132/2014 al Societății Civile de Executori Judecătorești F. V. A. și F. R..
În motivarea cererii de exercitare a căii de atac, autorul acesteia a arătat că în cauză sunt incidente prevederile art. 2 din OG nr. 22/2002, somația ce a fost emisă în cadrul dosarului execuțional nesocotind aceste dispoziții legale.
Somația la care se referă textul de lege menționat este diferită de somația ce reprezintă primul act al unei proceduri execuționale, astfel că ea nu poate fi emisă în cadrul unui dosar execuțional.
Această somație trebuie să fie emisă în cadrul procedurii de comunicare a notificării sau a somației extrajudiciare reglementată de dispozițiile art. 1079 din Codul civil, iar nu în cadrul procedurii executării silite, de către organul de executare.
Apelantul a fundamentat în drept cererea de apel pe care a formulat-o pe dispozițiile cuprinse în art. 711-719 din Codul d eprocedură civil și în OUG nr, 22/2002.
În apărare, partea intimată a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de apel promovată împotriva sentinței civile nr. 1474/17 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria F., arătând în esență în motivarea poziției sale procesuale că această instanță a interpretat și a aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente în cauză.
În procedura de soluționare a apelului nu au fost administrate probe.
În conformitate cu dispozițiile art. 479 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța de apel va analiza, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, iar în acest sens constată și reține următoarele:
Așa cum am arătat, singurul argument pe care partea apelantă l-a invocat în susținerea demersului său juridic a fost cel care vizează natura somației ce putea fi emisă pentru aducerea la îndeplinire a obligației de plată pe care o are față de partea intimată în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 530/CC/2014 a Judecătoriei Alba Iulia, invocând sub acest aspect dispozițiile OG nr. 22/2002.
Tribunalul constată că judecătorul fondului a stabilit pe baza unui raționament juridic pe care în validează în totalitate că declanșarea, împotriva părții apelante, a procedurii executării silite cu scopul de a aduce la îndeplinire, pe această cale, obligația ce a fost stabilită prin titlul executoriu mai sus indicat este legală.
Astfel, așa cum în mod legal a reținut prima instanță, actul normativ pe care partea apelantă l-a invocat în susținerea demersului său juridic nu a fost adoptat cu scopul de a amâna începerea procedurilor execuționale împotriva instituțiilor publice ce au calitatea de debitori, pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin titluri executorii, obligații pe care aceste instituții nu au înțeles să le execute de bunăvoie, astfel că o astfel de procedură este pe deplin incidentă în situația mai sus expusă.
P. urmare, în cazul în care o instituție publică nu execută obligațiile ce au fost stabilite în sarcina sa printr-un titlu executoriu, creditorul unei astfel de instituții se poate adresa organului de executare competente pentru declanșarea procedurii executării silite, așa cum rezultă din dispozițiile art. 2 și art. 3 din OG nr. 22/2002, ce au fost redate cu ocazia expunerii considerentelor sentinței apelate.
Termenul de 6 luni este un termen care începe să curgă, așa cum în mod corect a stabilit judecătorul fondului, de la data la care instituția publică debitoare a primit somația ca prim act de executare silită și se aplică numai în cazul în care aceasta face dovada că procedura execuțională nu poate fi urmată din cauza lipsei de fonduri.
P. urmare, acest termen nu se aplică în toate situațiile în care o instituție publică are calitatea de debitor, ci doar în acele situații în care o astfel de instituție nu poate aduce la îndeplinire o obligație de plată instituită în sarcina sa printr-un titlu executoriu din cauza lipsei fondurilor necesare.
Într-o astfel de situație, instituția publică debitoare beneficiază de termenul mai sus indicat, pentru a procura, în cadrul acestui interval de timp, fondurile necesare executării obligației ce îi revine.
Or, așa cum rezultă din materialul probator ce a fost administrat în cauză, material probator ce a fost în mod corect redat și analizat de către prima instanță, situația mai sus redatată nu are incidență în cauză, întrucât partea apelantă nu a invocat lipsa fondurilor necesare executării obligației de plată pe care o avea față de partea intimată, ea procedând la executarea acestei obligații urmare a declanșării procedurii execuționale împotriva ei, astfel că această procedură a încetat pe acest considerent.
Față de motivele de fapt și de drept ce preced, tribunalul constată că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale incidente, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge ca nefondată cererea de apel supusă judecății.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de apel formulată de apelantul C. R. pentru Protecția C. R. Centru( B.), prin reprezentant legal comisar șef C. S. S., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în Municipiul S., sat Peterești, .. 179, județul A., CUI RO_, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. JO_, reprezentată legal de administrator, împotriva sentinței civile nr. 1474/17.07.2014 pronunțată de Judecătoria F., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5.12.2014.
Președinte, L. S. | Judecător, L. S. P. | |
Grefier, D. P. |
Red.LS. 03.03.2015
Tehnored.D.P. 04.03.2015 – 4 ex.
Jud. fond L. D.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 792/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
