Contestaţie la executare. Hotărâre din 11-11-2014, Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 903/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BRASOV
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECITIA CIVILĂ NR. 903/R
Ședința publica de la data de 11.11.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE - L. P.
JUDECĂTOR - D. M.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - L. P.
Pe rolul Tribunalului se află judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. B. prin reprezentant legal împotriva Sentinței Civile nr. 7401/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul D. V., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 27.10.2014, când părțile prezente au pus concluzii, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea dată, când instanța, din lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 03.11.2014, 11.11.2014, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Constată că prin s.c. 7401/10.06.2014 a Judecătoriei B. s-a admites acțiunea având ca obiect „contestație la executare” formulată contestatorul D. V., în contradictoriu cu intimata Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale( în prezent Direcția G. a Finanțelor P. B.), și în consecinț s-au anulat formele de executare constând în procesul verbal nr. 50/31.07.2012 privind calculul sumelor prevăzute prin titlul executoriu emis de intimata Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale B. .
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în baza titlurilor executorii A.C. nr. 582A/21.07.2003, P.V.M., nr. 7953/12.08.2003, P.V.M., nr. 250/07.06.2010, P.V.M. nr. 75/07.02.2011, P.V.M. nr. 50/31.07.2012, Dec. nr. 546/30.12.2011 emise de B.V. Nădlac și D.R.A.O.V. B., contestatorul D. V. a fost înscris în evidența fiscală cu următoarele obligații fiscale: 9068 lei reprezentând taxe vamale, accize, T.V.A., iar 30.291 lei dobânzi și penalități aferente debitului principal.
Pentru încasarea și executarea acestor sume, s-a procedat la executarea silită a contestatorului debitor, însă în urma cercetărilor, constatându-se că acesta nu are venituri și nici bunuri care pot fi identificate, intimata, în conformitate cu dispozițiile art. 176 din OG nr. 92/2003, a întocmit procesul verbal de constatare a insolvabilității nr._/31.07.2012. intimata ( fl. 6).
La data de 31.07.2012, intimata a emis și procesul verbal nr. 50, titlu executoriu în conformitate cu dispozițiile art. 146 alin. 6 din OG nr. 92/2003, prin care i s-a pus în vedere contestatorului să achite suma de 772 lei cu titlu de accesorii calculate pentru intervalul 01.01._12, pentru neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale stabilite în sarcina sa cu titlu de dobânzi T.V., dobânzi T.V.A., dobânzi accize.
Procesul verbal i-a fost comunicat contestatorului la data de 07.08.2012, conform dovezii de comunicare atașate la fila 5 dosar, pentru ca la data de 21.08.2012, acesta să formuleze în termenul prevăzut de art. 173 alin.1 lit .a din O.G. nr. 92/2003 republicată, prezenta contestație la executare.
La soluționarea pe fond a acțiunii, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 172 alin. 1 și alin. 4 C.pr.fisc., conform cărora persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare, efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod, de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii; contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. În acest sens sunt și dispozițiile art. 711 N.C.pr.civ.
În speță, instanța reține că titlul executoriu contestat nu este reprezentat de o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, și întrucât legiuitorul nu prevede o cale specială de atac, în contextul căruia să fie analizate chestiuni ce țin de legalitatea titlului executoriu, instanța apreciază că în cadrul contestației la executare, pot fi invocate apărări ce vizează legalitatea titlului, astfel de verificări urmând a fi efectuate în cadrul contestației.
Totodată, potrivit art. 119 alin. 1 și 2 din OG nr. 92/2003, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.Nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligații fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum și sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor și sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei.
Procesul verbal nr. 50/31.07.2012, contestat prin prezenta cerere, a stabilit obligațiile de plată fiscale accesorii reținute în sarcina contestatorului. În acest act sunt indicate dobânzile datorate în temeiul titlului executoriu A.C. nr. 582A/21.07.2003, pentru neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale stabilite în sarcina sa cu titlu de dobânzi T.V., dobânzi T.V.A., dobânzi accize, aferente intervalului 01.01._12,
Or, în conformitate cu dispozițiile art. 22 lit. d din OG nr. 92/2003, prin obligații fiscale accesorii, în sensul prezentului cod, se înțelege obligația de a plăti dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligații de plată accesorii.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus evocate conform cărora nu se datorează dobânzi la obligațiile fiscale accesorii, instanța a reținut că procesul verbal nr. 50 emis de intimată la 31.07.2012 prin care s-au stabilit dobânzi la obligații fiscale accesorii, este nelegal întocmit.
Față de cele expuse, întrucât executarea silită împotriva contestatorului, s-a efectuat cu nerespectarea dispozițiilor imperative prevăzute de O.G. 92/2003, instanța de fond a admis acțiunea având ca obiect „contestație la executare și a anulat procesul verbal nr. 50/31.07.2012 privind calculul sumelor prevăzute prin titlul executoriu emis de intimata Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale B..
Relativ la susținerile contestatorului din cuprinsul cererii, instanța le-a respins, având în vedere dispozițiile art. 176 și art. 120 alin. 4 lit. b din OG nr. 92/2003, din care reiese că și debitorul insolvabil datorează dobânzi și penalități pentru obligațiile fiscale stabilite în sarcina sa, însă numai până la data trecerii acestuia într-o evidență separată, urmare declarării stării de insolvabilitate.
Astfel, potrivit art. 176 din OG nr. 92/2003, este insolvabil debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile. Pentru creanțele fiscale ale debitorilor declarați în stare de
insolvabilitate care nu au venituri sau bunuri urmăribile, conducătorul organului de executare dispune scoaterea creanței din evidența curentă și trecerea ei într-o evidență separată.
În conformitate cu art. 120 alin. 4 lit. b din OG nr. 92/2003, pentru impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat de către debitorul declarat insolvabil care nu are venituri și bunuri urmăribile, se datorează dobânzi până la data trecerii în evidența separată, potrivit prevederilor art. 176.
Or, în cauza dedusă judecății, din cuprinsul procesului verbal nr._/31.07.2012( fl. 6), se constată că obligațiile fiscale accesorii în cuantum de 30.291 lei, stabilite în sarcina contestatorului, au fost calculate pentru perioada anterioară declarării stării de insolvabilitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal recurs intimata DGRFP B., solicitând admiterea recursului, și modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii introductive.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că procesul verbal contestat în cauză este un act prin care au fost calculate (individualizate) accesorii pentru un debit principal cuprins în actul constatator nr. 582A/21.07.2003 care a devenit irevocabil prin neexercitarea căilor de atac prevăzute de lege, acest act fiind un veritabil titlu de creanță pentru sumele menționate de acesta.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art.304 pct. 7 și 9 C.p.civ., art. 304 ind. 1 C.p.civ.
Intimatul a depus întâmpinare și a arătat că în mod corect prima instanță a admis contestația la executare și a anulat formele de executare constând în procesul verbal nr. 50/31.07.2012 emis de către recurentă, acesta stabilind dobânzi la obligații fiscale accesorii, cu încălcarea prevederilor art. 119 alin. 1 și 2 OG 92/2003.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând cererea de recurs din perspectiva motivelor de recurs invocate, și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut faptul ca procesul verbal nr. 50/31.07.2012 contestat în cauză stabilește obligatii de plată fiscale accesorii datorate de către contestator în temeiul titlului executoriu AC nr. 582A/21.07.2003 pentru neachitarea la scadență a obligațiilor stabilite în sarcina sa cu titlu de dobânzi TV, dobânzi TVA, dobânzi accize, aferente intervalului 01.01._12.
Or, se reține de către prima instanță în mod corect, că nu pot fi datorate dobânzi la obligații fiscale accesorii, conform cu dispozițiile art. 22 lit.d) OG 92/2003, astfel încât se dispune anularea procesului verbal nr. 50/31.07.2012.
Instanța de recurs observă însă că procesul verbal contestat în cauză nu stabilește în sarcina contestatorului-intimat astfel de obligații fiscale, respectiv “accesorii la accesorii”, ci, stabilește în sarcina acestuia obligația de plată a unor accesorii ( dobânzi ) la titlul executoriu constând în actul constatator ( AC, și nu ACC ) nr. 582A/21.07.2003 emis de către Biroul Vamal Nădlac, obligații calculate pentru intervalul 01.01._12, pentru creanțe principale constând în taxe vamale, TVA și accize.
Din acest punct de vedere, instanța de recurs constată că actul contestat prin prezenta contestație este legal întocmit, intimata având dreptul, în cadrul raportului juridic material de drept fiscal de a percepe dobanzi, penalitați de întarziere sau majorari de întarziere, conform dispozițiilor art. 22 lit.d) OG 92/2002.
Prin urmare, instanța de recurs constată că recursul declarat împotriva s.c.7401/10.06.2014 a Judecătoriei B. este fondat, hotărârea recurată fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii, astfel încât, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.p.civ, coroborat cu art. 312 alin. 2 și 3 C.p.civ. va dispune modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii contestației la executare formulate de către contestatorul D. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de către recurenta DGRFP B., împotriva sentinței nr. 7401/10.06.2014 a Judecătoriei B., pe care o modifică în tot, în sensul că respinge contestația la executare formulată de către contestatorul D. V. în contradictoriu cu intimata DGRFP B., având ca obiect anularea procesului verbal din data nr. 50/31.07.2012, ca fiind neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședintă publică, azi, 11.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
L. P. D. M. M. B.
GREFIER
P. L.
RED. L.P./17.11.2014
Dact. 21.11.2014
….exemplare
Jud fond R. G. M./Judecătoria B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 662/2014. Tribunalul BRAŞOV | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 09/2014.... → |
|---|
