Contestaţie la executare. Decizia nr. 792/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 792/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 792/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 792/.> Ședința publică de la 05 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Judecător L. S. P.
Grefier D. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarata de apelanta intimată A. J. a F. P. B., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimata contestatoare B. L., împotriva sentinței civile nr. 6305/19.05.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, se prezintă avocat S. B. pentru intimata contestatoare, lipsă fiind apelanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Pentru a face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, în conformitate cu dispozițiile 224 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul reprezentantei convenționale a părții intimate cu privire la chestiunea prealabilă referitoare la competența instanței și solicită acesteia să depună la dosarul cauzei împuternicirea avocațială acordată de partea menționată, în conformitate cu dispozițiile art. 151 alin. 2 Cod procedură civilă.
Reprezentanta părții intimate solicită instanței lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a complini această lipsă.
Instanța, în urma deliberării, admite cererea formulată de către reprezentanta convențională a intimatei contestatoare și, pe cale de consecință, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă avocat S. B. pentru intimata contestatoare, lipsă fiind apelanta intimată.
Reprezentanta convențională a părții intimate depune la dosarul cauzei, în condițiile art. 151 alin. 2 Cod procedură civilă, împuternicirea avocațială ce atestă calitatea sa de reprezentant convențional al părții intimate precum și documentele fiscal aferente achitării și încasării onorariului avocațial.
În ce privește chestiunea pusă în discuție de către instanță, reprezentanta intimatei contestatoare apreciază că această instanță este competentă general, material și teritorial să soluționeze cererea de apel ce face obiectul cauzei de față.
Făcând aplicarea textului de lege pe care l–a evocat anterior, tribunalul stabilește că este competent general, material și teritorial să soluționeze cererea de apel de față, în raportul cu dispozițiile art. 482 Cod procedură civilă și cu cele ale art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Instanța constată și reține în urma studierii actelor și lucrărilor dosarului că părțile prezentului litigiu nu au înțeles să formuleze și să propună probe în conformitate cu reglementările art. 478 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța constată că prin întâmpinarea pe care a formulat-o, intimata arată că înțelege să invoce din nou în calea de atac apelului excepțiile pe care le-a invocat prin contestația introductivă de instanță astfel că, în conformitate cu dispozițiile existente în art. 22 Cod procedură civilă, solicită părții menționate, prin reprezentantul său în instanță, cu privire la înțelesul acestei mențiuni din cuprinsul întâmpinării.
Reprezentanta convențională a părții intimate învederează instanței că nu a înțeles să invoce din nou aceste excepții ci a înțeles doar să reia considerentele care au stat la baza invocării lor în fața primei instanței, mai ales că prima instanță s-a pronunțat chiar pe una dintre aceste excepții, astfel că partea nu mai are nici un interes să le invoce.
Instanța ia act de precizarea făcută în sensul că mențiunea existentă în întâmpinare în sensul anterior indicat se referă în realitate la intenția parții de a relua în cadrul căii de atac considerentele pe baza cărora a înțeles să invoce excepțiile indicate în cererea introductivă de instanță.
În conformitate cu dispozițiile art. 244 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească astfel că, făcând aplicarea prevederilor art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra fondului.
Reprezentanta convențională a părții intimate solicită instanței respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Din probele existente la dosar rezultă cu certitudine că invocarea acelor excepții a fost necesară, pertinentă și ca atare și soluția dată de instanță s-a oprit la admiterea excepției formulate și anume a incidenței în cauză a dispozițiilor art. 91 alin 1 și 2 din OUG nr. 2 din 2003. Așa cum s-a observat, în apelul formulat apelanta a invocat faptul că instanța de fond și-a depășit competența în raport cu obiectul cererii deduse judecății însă judecătorul fondului a soluționat această excepție cu privire la fondul deciziei, întrucât decizia nu a fost atacată ci titlul executoriu și somația. Pentru ca instanța de fond să poată soluționa cauza și să dispună anularea, aceasta a constatat incidența acestui articol de lege cu privire la perioada pentru care în decizia emisă s-au cuprins obligații fiscale. Acestea vizau perioada 2005 -2006 și, chiar dacă decizia a fost emisă la data de 25.09 2013, după depășirea cu mult a perioadei de 5 ani, nu s-a pus în discuție anularea deciziei întrucât acest lucru se putea face numai pe calea contenciosului administrativ, în condițiile prevăzute de lege.
Excepția despre care s-a făcut vorbire a fost invocată și admisă cu privire la executarea în sine, pentru că aceasta se face raportat la acele taxe pe care le percepe statul pe anumite perioade de timp.
Așa cum s-a arătat și în întâmpinarea formulată în cauză, modul în care s-a soluționat cauza a fost corect, inst de fond a sesizat în mod corect ceea ce s-a solicitat de către intimată și, ca atare, a pronunțat o hotărâre care îndeplinește condițiile legale de a fi menținută de instanța de control judiciar
În temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, instanța constată încheiate dezbaterile asupra fondului și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Constată că prin s.c.792/5.12.2014 a Tribunalului B. s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B., invocată de aceasta prin întâmpinare, s-a respins acțiunea având ca obiect „contestație la executare” formulată de contestatoarea B. L., în contradictoriu cu intimata C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, s-a admis acțiunea având ca obiect „contestație la executare” formulată de contestatoarea B. L., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A JUDEȚULUI B., și în consecință s-a dispus anularea titlului executoriu nr._ și a somației nr. 8/_ /_ emise de intimată în dosarul de executare nr._/8/_ /_
De asemenea, a fost obligată intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A JUDEȚULUI B. la plată către contestatoare a sumei de 22,16 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, contestatoarea B. L. a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu nr._ și a somației nr. 8/_ /_ emise în dosarul execuțional nr._/8/_ /_ de intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A JUDEȚULUI B., motivat de faptul că perioada de timp pentru care au fost stabilite obligații fiscale în sarcina sa are în vedere anii 2005 și 2006. În aceste condiții, contestatoarea apreciază că intimata a încălcat termenul de 5 ani în care organul fiscal putea stabili în sarcina sa obligații fiscale.
Potrivit dispozițiilor art. 91 alin. 1,2 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003: „(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel.
(2) Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel. „.
Din conținutul deciziei de impunere nr._ – fila 16 – instanța reține că aceasta a fost emisă de organul fiscal la data de 25.09.2013 și stabilește în sarcina contestatoarei obligații fiscale aferente perioadei 2005,2006.
Având în vedere dispozițiile art. 91 alin.1,2 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 și în raport de perioada de timp pentru care s-au stabilit în sarcina contestatoarei obligații fiscale, instanța de fond a reținut că pentru perioada respectivă s-a împlinit termenul de 5 ani în care organul fiscal putea stabilit obligații fiscale în sarcina contestatoarei și, prin urmare, s-a prescris dreptul respectiv.
Pentru motivele de mai sus instanța a admis contestația la executare formulată de către contestatoarea B. L. și, în consecință, a dispus anularea titlului executoriu nr._ și a somației nr. 8/_ /_ emise în dosarul execuțional nr._/8/_ /_ de intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A JUDEȚULUI B..
Constatând culpa procesuală a intimatei instanța, în baza dispozițiilor art. 453 cod procedură civilă, a obligat-o pe aceasta la plata către contestatoare a sumei de 22,16 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru – fila 22.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal apel intimata, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate ca fiind netemeinice, cu consecința respingerii contestației la executare ca fiind neîntemeiate, și a menținerii formelor de executare silită astfel cum au fost emise de către intimată.
În motivarea cererii de apel s-a arătat că instanța a fost sesizată cu o contestație la executare și nu cu o acțiune în anularea obligațiilor fiscale urmărite silit de către intimată, instanța de fond neavând dreptul de a se pronunța cu privire la intervenirea prescripției dreptului de a stabili obligații fiscale.
În ceea ce privește această prescripție, intimata nu putea avea calitate procesuală pasivă, întrucât nu este emitenta deciziei de impunere
In ceea ce privește legalitatea actelor de executare, aceasta nu a fost analizată de către instanța de fond, ci, aceasta în mod nelegal constatând faptul că a intervenit prescripția dreptului de a stabili obligații fiscale a anulat formele de executare silită, deși acestea au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale de către intimată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, se arată că în condițiile în care prima instanță nu a reținut nelegalitatea formelor de executare, nu se justifică obligarea acesteia la plata acestora către intimată.
În drept, cererea de apel nu a fost întemeiată.
Intimata contestatoare a formulat întâmpinare la cererea de apel (f. 14) și a solicitat respingerea apelului, arătând că a invocat două excepții în cauză, respectiv excepția prescripției dreptului de a stabili obligații fiscale, pentru perioada 2005-2006, prin decizia nr._/25.09.2013, precum și excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a debitului cuprins în titlul executoriu nr._/25.09.2013.
Instanța de fond, se arată în cuprinsul întâmpinării, a apreciat că a intervenit prescripția dreptului de a stabili obligații fiscale, excepție apreciată de către intimată ca fiind întemeiată și care poate fi analizată în cadrul contestației la executare.
De asemenea, arată că a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită a debitului cuprins în titlul executoriu reprezentat de către Decizia nr._/25.09.2013, în temeiul dispozițiilor art. 131 și 134 C.p.civ., exceptie care urmează a fi analizată de către instanța de apel.
P. urmare, arată intimata, se solicită respingerea apelului declarat împotriva s.c. nr. 6305/19.05.2014 a Judecătoriei B..
Analizând cererea de apel prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale incidente, se constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce urmează.
În speță, executarea silită efectuată de către intimată în cadrul dosarului execuțional nr._/8/_ a fost demarată în baza titlurilor de creanță reprezentate de deciziile de impunere nr._/25.09.2013 și nr._/30.06.2013, emise de către intimata CASJ B., pentru suma de 277 lei, astfel cum rezultă din cuprinsul titlului executoriu nr._/27.12.2013.
În cauză au fost invocate de către contestatoare în susținerea contestației două excepții, respectiv exceptia de prescripție a dreptului de a constata ( stabili ) obligații fiscale, excepția fiind găsită ca întemeiată de către instanța de fond, precum și exceptia prescripției dreptului de a cere executarea silită a obligațiilor fiscale, aceasta din urmă nemaifiind analizată în cauză de către prima instanță ca urmare a admiterii celei dintâi.
Motivul de apel privind faptul că în cadrul contestației nu pot fi invocate apărări de fond împotriva titlului de creanță devenit titlu executoriu este întemeiat.
Potrivit dispozițiilor art. 712 alin. 2 C.p.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
De asemenea, potrivit art. 172 alin. 3 C.p.fiscala, „contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege”.
O alta cale de atac este prevazuta de lege împotriva titlului de creanta care a devenit titlu executoriu prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent ( art. 141 C.p.fiscala), exista, si anume contestatia administrativ-fiscala.
Potrivit art 141 alin. 3 C.p.fiscala „ modificarea titlului de creanta atrage modificarea titlului executoriu in mod corespunzator”, norma care se coroboreaza cu dispozitiile mai sus citate si care, interpretate sistematic conduc la ideea ca doar prin contestatia administrativ-fiscala, care asigura și accesul la o instanță, contestatoarea poate pune in discutie aparari de fond impotriva titlului executoriu, inclusiv în ceea ce privește intervenirea prescripției dreptului de a stabili obligații fiscale.
În ceea ce privește obiectul contestației la executare, dispozițiile art. 172 C.p.fiscală prevăd că persoanele interesate pot face contestatie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încalcarea prevederilor prezentului cod de catre organele de executare, precum si în cazul în care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii.
P. urmare, în cadrul contestației la executare pot fi invocate doar aspecte care vizează legalitatea actelor de executare emise de către organul de executare.
Din acest punct de vedere, prescripția dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu contestat în cauză nu a intervenit, deoarece potrivit dispozițiilor art. 131 C.p.fiscală, dreptul de a cere executarea silita a creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere acest drept, iar dispozițiile art. 141 alin. 2 C.p.fiscală titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevazut de lege.
P. urmare, în cauză, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a început să curgă de la data la care a expirat termenul de plată al obligațiilor fiscale stabilite prin decizia nr._/25.09.2013 și prin decizia ACC nr._/30.06.2013, termen de cinci ani care în mod evident nu s-a împlinit la data emiterii actelor de executare contestate.
Ca atare, instanța reține că excepția de prescripție a dreptului de a cere executarea silită invocată de către contestatoare nu este întemeiată.
Pentru aceste considerente, instanța de apel va admite apelul declarat de către apelanta intimată AJFP B. împotriva s.c.6305/19.05.2014 a Judecătoriei B., pe care o anulează în parte în baza dispozițiilor art. 480 alin. 3 C.p.civ, în ceea ce privește modul de soluționare a contestației la executare formulate de către contestatoarea B. L. în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. B., și evocând fondul, conform celor menționate anterior, va respinge excepția de prescripție a dreptului de a cere executarea silită invocată de către contestatoare și va respinge și pe fond contestația formulată, aceasta fiind neîntemeiată.
Pe cale de consecință, va fi înlăturată și dispoziția primei instante privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 22,16 lei către contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către apelanta Administrația Județeană a Finanțelor P. B., cu sediul în B., .. 7, jud. B., în contradictoriu cu intimata B. L., cu sediul ales în B., ., ., jud. B., la cab. av. B. S., împotriva s.c. 6305/19.05.2014 a Judecătoriei B., și în consecință:
Anulează în parte sentința apelată, sub aspectul modului de soluționare a contestației la executare formulate de către contestatoarea B. L. în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. B..
Evocă fondul în limitele menționate, și în consecință:
Respinge excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu nr._/27.12.2013 emis de către intimată, invocată de către contestatoare.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea B. L. în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. B., având ca obiect anularea somației nr. 8/_ /_ și a titlului executoriu nr._/27.12.2013, ca fiind neîntemeiată.
Înlătură din cuprinsul sentinței apelate dispoziția privind obligarea intimatei Administrația Județeană a Finanțelor P. B. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 22,16 lei.
Păstrează din sentința apelată dispozițiile privind modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. de Asigurări de Sănătate a Județului B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 5.12.2014.
/Președinte, L. S. | Judecător, L. S. P. | |
Grefier, D. P. |
Red.L.P. 07.01.2015
Tehnored.D.P. 08.01.2015 - 5 ex.
Jud fond C. A. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 794/2014. Tribunalul BRAŞOV | Acordare personalitate juridică. Sentința nr. 209/2014.... → |
|---|
