Contestaţie la executare. Decizia nr. 551/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 551/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 551/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 551/. publică din data de 07 octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. G. - judecător
JUDECĂTOR: R. C.
Grefier C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de apel formulată de către apelanta ., în contradictoriu cu intimații contestatori C. L. al M. F. și M. F., prin P., împotriva sentinței civile nr. 4697/15.04.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 23.09.2014 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 30.09.2014, iar apoi, din același motiv, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 07.10.2014, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată că prin Sentința civilă nr.4697 din data de 15.04.2014 a Judecătoriei B. s-a dispus admiterea contestației la executare formulată de către contestatorii C. L. F. și M. F., prin primar în contradictoriu cu intimata . și au fost anulate formele de executare începute în dosarul execuțional nr.474/2013 al B. Dârstar C..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.1797/2012 a Tribunalului B., contestatorii au fost obligați să încheie cu pârâta un anume contract de achiziție publică, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 100 lei /zi întârziere, iar prin somația din data de 30.07.2013 în dosar execuțional nr. 474/2012 al B. Dârstar C. aceștia au fost obligați să plătească intimatei suma de_,39 lei, cheltuieli de judecată, daune cominatorii și cheltuieli de executare.
Contestatorii au susținut că, daunele cominatorii stabilite de titlul executoriu nu sunt susceptibile de executare silită pentru că, ele nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Astfel, prin decizia nr. XX/ 2012 a Î.C.C.J. ( recurs în interesul legii, f. 80- 89, dosar ), s-a stabilit că, ”datorită caracterului incert și nelichid al daunelor cominatorii al unor asemenea creanțe . . . ele nu pot fi puse în executare ”, „ fiind necesară mai întâi transformarea lor în daune-interese ” sau daune compensatorii ( f. 88).
În final s-a stabilit că, hotărârea prin care s-au acordat daune cominatorii este susceptibilă de executare silită doar în măsura ” daunelor –interese dovedite „.
În consecință, în baza art.662, raportat la art. 711 C.pr.civ., instanța de fond a admis cererea contestatoarei așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata ., solicitând casarea sentinței atacate și pe cale de consecință, respingerea în integralitate a contestației la executare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a învederat că hotărârea prin care s-au acordat daunele cominatorii este susceptibilă de executare silită și a fost dovedit prejudiciul, pe care l-au apreciat ca fiind în cuantumul indicat de 100 lei zi/întârziere. Așadar, „condamnarea debitorului la plata de daune cominatorii pe zi de întârziere printr-o sentință rămasă definitivă și irevocabilă reprezintă o condiție minimă și suficientă pentru învestirea cu formulă executorie a hotărârii și declanșarea executării silite.
După rămânerea definitivă a Sentinței civile nr.1797/CA/22.03.2012, ca urmare a respingerii recursurilor promovate de către contestatori și până la momentul demarării executării silite au fost făcute numeroase demersuri la contestatori pentru a pune în executare această sentință însă toate demersurile s-au lovit de indiferență prin necomunicarea niciunui răspuns la adresele trimise.
În drept, au fost invocate prevederile art.488 pct.6 și urm. Cod pr. civ.
Cererea de apel a fost legal timbrată.
Intimații contestatori au depus întâmpinare (f.22-29) prin intermediul căreia au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile recurate ca fiind legală și temeinică.
În motivare, s-a învederat că instanța de fond a reținut în mod corect că daunele cominatorii nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă iar conform art.662 alin.1 Cod pr. civ., executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Astfel, hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibilă de executare silită, fiind necesar ca aceste daune să fie transformate mai întâi de instanța de judecată, la cererea creditorului, în daune compensatorii.
În drept, au fost invocate prevederile art.22 alin.4, art.152, art.205 și urm., art.471 alin.5, art.662 alin.1, art.717 alin.1 Cod pr. civ., art.14 și art.41 alin.1 din L. nr.273/2006, art.94 din HG nr.925/2006.
Apelanta a depus răspuns la întâmpinare (f.39-47) prin care a învederat că se invocă propria culpă a contestatorilor în neexecutarea dispozițiilor unei hotărârii judecătorești irevocabile.
La termenul din data de 23.09.2014, a fost calificată calea de atac exercitată de către contestatoare ca fiind apelul, pentru motivele din încheierea de la termenul respectiv.
În apel, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând sentința apelată raportat la criticile formulate prin cererea de apel și probele administrate în cauză, tribunalul reține că apelul este nefondat.
Astfel, prin cererea formulată în data de 27.06.2013, apelanta contestatoare a solicitat punerea în executare a sentinței civile nr.1797/CA din data de 22.03.2012 a Tribunalului B. prin care contestatorii au fost obligați să încheie cu apelanta un contract de achiziție publică, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere, calculate de la data rămâneri irevocabile a sentinței și până la data încheierii efective a contractului.
În aceste condiții, prima instanță în mod corect a avut în vedere necesitatea respectării prevederilor Deciziei în interesul legii nr.XX din 12 decembrie 2005 care deși a fost pronunțată sub imperiul reglementărilor cuprinse în vechiul Cod pr. civ., este incidentă în speță prin prisma faptului că titlul executoriu de asemenea a fost pronunțat în perioada de aplicare a vechiului Cod de pr. civ.
P. intermediul Deciziei în interesul legii menționate, s-a reținut că „fata de caracterul lor provizoriu, in cazul in care debitorul executa obligația, daunele cominatorii vor trebui sa fie reduse la cuantumul despăgubirilor datorate pentru întârzierea executării, iar in cazul in care debitorul refuza executarea, cuantumul lor ar trebui convertit totuși la valoarea exacta a prejudiciului suferit prin neexecutare, o alta soluție nefiind posibilă.”
Totodată, s-a precizat faptul că „fiind de principiu deci ca daunele cominatorii reprezintă numai un mijloc de constrângere a debitorilor la îndeplinirea obligației convenite, precum si ca suma stabilita in cadrul acestor daune nu poate fi considerata certa si lichida, revine instanței de judecata îndatorirea ca, după executarea obligației respective, sa transforme acele daune in daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civila, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării.
In atare situație, concluzia ce se impune sub acest ultim aspect este aceea ca hotărârea judecătoreasca prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibila de executare silita, fiind necesar ca aceste daune sa fie transformate mai intai de instanța de judecata, la cererea creditorului, in daune compensatorii.”
În consecință, rezultă că nu este posibil în speță ca apelanta contestatoare să se raporteze la suma de 100 lei pe zi întârziere pe care să o înmulțească cu nr. de zile de întârziere și să pretindă că suma rezultată reprezintă cuantumul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării prevederilor titlului executoriu deoarece această suma a fost fixată numai cu titlu provizoriu, urmând ca la solicitarea creditorului, daunele cominatorii să fie transformate în daune compensatorii, în funcție de prejudiciul efectiv suferit de către creditor.
Așadar, era necesar ca prin aplicarea regulilor de drept comun privind răspunderea civilă delictuală apelanta contestatoare să facă dovada prejudiciului suferit ca urmare a refuzului de executare a dispozițiilor hotărârii judecătorești iar numai în acest caz, Sentința civilă nr.1797/CA din data de 22.03.2012 a Tribunalului B. putea constitui titlu executoriu, în limita sumelor dovedite ca reprezentând contravaloarea acestui prejudiciu.
În speță, contestatoare nu a formulat o astfel de solicitare în fața instanței de fond în sensul transformării daunelor cominatorii în daune compensatorii iar conform art.478 alin.3 Cod pr. civ., în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se poate formula pretenții noi.
De altfel, contestatoare s-a limitat la a afirma că „poate justifica la orice oră prejudiciul suferit, care în mod cert se ridică la o valoarea mult mai mare decât suma pentru care s-a demarat executarea silită”, fără să detalieze în nici un fel în ce constă acest prejudiciu sau care sunt dovezile din care rezultă contravaloarea acestuia.
Motivele de apel referitoare la admisibilitatea daunelor cominatorii nu prezintă relevanță în speță întrucât acestea deja au fost acordate în mod irevocabil de către o instanța de judecată, obiectul litigiului nefiind obținerea din nou a unor astfel de măsuri de constrângere.
De asemenea, nici chestiunile legate de fondul litigiului dintre părți nu mai pot fi puse în discuție în cadrul unei contestații la executare, în raport de prevederile art.712 alin.1 Cod pr. civ. care interzice invocarea pe această cale a unor motive de fapt sau de drept care s-ar fi putut invoca în cursul judecății finalizate prin pronunțarea titlului executoriu.
Din aceleași considerente, nu pot fi reținute nici apărările formulate de către intimații contestatori în sensul imposibilității punerii în executare a dispozițiilor Sentinței civile nr.1797/CA din data de 22.03.2012 a Tribunalului B. întrucât aceste aspecte se prezintă ca veritabile critici împotriva sentinței menționate, critici ce putea fi valorificate numai prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.
Totodată, existența plângerii penale formulate de către apelantă împotriva Primarului Mun. F. nu poate avea relevanță în cadrul soluționării prezentei contestații la executare, cu atât mai mult cu cât instanța de fond nu și-a fundamentat soluția de respingere a contestației pe astfel de motive.
În final, tribunalul observă că Sentința civilă nr.1797/CA din data de 22.03.2012 a Tribunalului B. a fost pronunțată într-un litigiu întemeiat pe dispozițiile L.nr.554/2004 privind contenciosul administrativ iar art.24 și 25 din actul normativ menționat instituie o procedura specială de executare a unor astfel de hotărâri judecătorești, care se aplică cu prioritate față de prevederile de drept comun cuprinse în Codul de procedură civilă.
În consecință, se impune potrivit dispozițiilor art.480 alin.1 Cod pr. civ., respingerea apelului promovat și păstrarea sentinței contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de către apelanta intimata ., cu sediul în B., ., jud. B., J_, C._ în contradictoriu cu intimații contestatori C. L. al Mun. F. și M. F., prin primar, ambii cu sediul în F., ., jud. B., împotriva Sentinței civile nr.4697/15.04.2014 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 07.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. G. R. C.
Grefier,
C. N.-D.
Red.RC /17.11.2014
Tehnored. CND/17.11._
Ex. 5
Jud fond – L. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 571/2014. Tribunalul BRAŞOV | Îmbogatirea fara justa cauza. Decizia nr. 775/2014. Tribunalul... → |
|---|
