Uzucapiune. Decizia nr. 874/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 874/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 874/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIE 874/R/2014
Ședința publică de la 30 Octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. S.
Judecător P. M.
Judecător A. B.
Grefier V. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenții L. D. și L. G., P. M. și L. I., prin reprezentant convențional avocat Societatea Civilă de Avocați „ B. și Asociații ”, prin avocat R. B., în contradictoriu cu intimații L. N., L. L., L. M., B. F., P. C. P. R., K. G., U. A. T. ., împotriva sentinței civile nr.7015/03.06.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 15.10.2014, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 23.10.2014, și apoi, din cauza imposibilității constituirii completului de judecată, pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată și reține că, prin sentința civilă nr. 7015/03.06.2014, Judecătoria B. a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanții L. D., L. G., Posztoș M., L. D. și L. I. în contradictoriu cu pârâții L. N., L. L., L. M., B. F., P. C., P. R., K. G. și .> La adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că, așa cum rezultă din cuprinsul extrasului de CF din data de 03.11.2011 depus în copie la dosarul cauzei fila 7, cu privire la imobilul înscris în CF_ T. ( nr. vechi 379 ), nr. top 702 703 teren în suprafață de 1037 mp, acesta figurează înscris pe numele proprietarului tabular M. G..
În ce privește proprietarul tabular, acesta, așa cum s-a reținut și prin sentința civilă pronunțată de Judecătoria B. nr. 3852 din 1975 este decedat.
Din cuprinsul aceluiași extras CF rezultă că imobilul casă de lemn este înscris pe numele autorilor reclamanților, L. I. și L. A., fiind dobândit prin uzucapiune, conform sentinței civile pronunțate de Judecătoria B. nr. 3852 din 1975.
Din cuprinsul certificatului de moștenitor cu nr. 4 din data de 10.02.2011, eliberat de BNP B. R. C., reiese că reclamanții au calitatea de succesori în drepturi ai defuncților L. A. și L. I..
La data de 07.06.2012, pe parcursul soluționării prezentei cauze, a fost emis de către Comisia Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, pe numele defunctei L. A., în temeiul Legii 18 din 1991, Titlul de Proprietate nr._, prin care s-a atribuit acesteia, din suprafața totală de teren de 1037 mp înscrisă în CF_ T. ( nr. vechi 379 ) nr. top 702 703 teren în suprafață de 1037 mp, suprafața de 899 mp.
Așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză extrajudiciară înregistrat cu nr. 70 din 2013, întocmit de expert A. M., reclamanții nu au procedat la efectuarea de demersuri în vederea înscrierii în Cf a dreptului de proprietate recunoscut prin Titlul de Proprietate nr._ din data de 07.06.2012 în favoarea autoarei acestora, L. A.. P. urmare, în prezent reclamanții nu au calitatea de proprietari tabulari cu privire la imobilul teren în suprafață de 899 mp, menționată în Titlul de Proprietate nr._ din data de 07.06.2012.
În ce privește cererea reclamanților de a se proceda la rectificarea Cf nr._ T. ( nr. vechi 379 ) nr. top 702 703 teren în suprafață de 1037 mp și înscrierea suprafeței de 1481 mp, instanța a respins-o ca neîntemeiată.
Se reține astfel că, potrivit art. 36 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor de carte funciară dacă prin hotărâre judecătorească și irevocabilă s-a constatat că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului. În acest sens dispun și prevederile art. 907 alin. 1 din Noul Cod Civil, potrivit cărora când o înscriere făcută în CF nu corespunde cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia, prin rectificare, potrivit alin. 2 al aceluiași articol înțelegându-se radierea, îndreptarea, corectarea oricărei înscrieri inexacte, efectuate în CF.
În ce privește pe reclamanți, aceștia au dobândit, ca succesori în drepturi ai defunctei L. I., calitatea de proprietari asupra suprafeței de teren de 899 mp, menționată în Titlul de Proprietate nr._ din data de 07.06.2012, terenului menționat fiind așadar supus regimului juridic instituit prin Legea 18 din 1991. În acest sens, reține instanța că potrivit dispozițiilor art. 26 din legea 18 din 1991, în forma în vigoare la data emiterii titlului de proprietate pe numele defunctei L. A., terenurile situate în intravilanul localităților, rămase la dispoziția autorităților administrației publice locale, de la persoanele care au decedat și/sau nu au moștenitori, trec în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale respective, în baza certificatului de vacanță succesorală eliberat de notarul public. În acest sens, secretarul unității administrativ-teritoriale are obligația ca, în termen de 30 de zile de la înregistrarea fiecărui deces al persoanelor respective, să comunice camerei notarilor publici competente datele prevăzute la art. 68 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, cu modificările și completările ulterioare, în vederea dezbaterii procedurii succesorale. Neîndeplinirea de către secretarul unității administrativ-teritoriale a obligației prevăzute în prezentul alineat se sancționează administrativ, potrivit legii.
(2) Schimbarea regimului juridic al terenurilor prevăzute la alin. (1), din proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale respective în proprietatea privată a acestora, este interzisă și se sancționează cu nulitatea absolută.
P. urmare, având în vedere că autoarei reclamanților i-a fost atribuită din suprafața înscrisă în CF nr._ T. ( nr. vechi 379 ) nr. top 702 703 de 1037 mp, o suprafață de teren de 899 mp, suprafeței rămase, de 582 mp, îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 18 din 1991, art. 26, terenul intrând în proprietatea publică a unității administrativ teritoriale, .> In drept, instanta retine ca, potrivit art. 28 al. 1 din decretul – Lege nr. 115 / 1938, cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.
Pe cale de consecință, instanța constată că, în cauză, condițiile uzucapiunii reglementate de dispozițiile art. 28 din Decretul Lege nr. 115 din 1938 nu sunt îndeplinite în persoana reclamanților terenul posedat de aceștia având regimul juridic stabilit de art. 26 din Legea 18 din 1991, astfel că și această cerere a fost respinsă.
Împotriva sentinței civile nr. 7015/03.06.2014 pronunțată de Judecătoria B., au exercitat calea de atac a recursului reclamanții L. D., L. G., Posztoș M., L. D. și L. I., prin reprezentant convențional Societatea Civilă de Avocați,, B. & Asociații”, prin avocat R. B., solicitând modificarea în totalitate a acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată pe care au promovat-o.
În motivarea cererii de exercitare a căii de atac, autorii acesteia au susținut că prima instanță a interpretat în mod eronat materialul probator ce a fost administrat în cauză, întrucât este vorba despre un singur număr topografic( corp funciar) 702,703, cu două categorii de folosință diferite, anume curte construcție- ., .> Această din urmă parcelă a fost înregistrată în registrul Comunei T. în anul 1986 pe numele antecesoarei lor, L. A., făcând apoi obiectul legilor fondului funciar.
În ceea ce privește . de curți construcții în suprafață de 268 mp, trebuie să se rețină că, prin sentința civilă nr. 3852/1975, antecesorii lor, L. I. și L. A., au dobândit ca efect al uzucapiunii dreptul de proprietate numai asupra imobilului cu destinația de casă de lemn.
Cererea pe care aceștia au formulat-o în sensul de a se constata că au dobândit cu titlu de uzucapiune și dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției a fost respinsă de către instanțele judecătorești, întrucât la momentul formulării acestei cereri, anul 1975, erau în vigoare prevederile legii nr. 59/1974.
Pentru această parcelă, antecesorii lor și apoi ei au achitat impozit încă din anul 1982, ea nu a constituit obiectul de reglementare al legilor fondului funciar și nu a făcut niciodată parte din domeniul public al Comunei T., astfel că posesia exercitată asupra acesteia a fost continuă, neîntreruptă și sub nume de proprietar încă din anul 1974.
În ceea ce privește statuarea pe care prima instanță a făcut-o în sensul că ei au calitatea de proprietari ai imobilului cu destinația de teren în suprafață de 899 mp, trebuie să se rețină că, la acest moment, titlul de proprietate ce a fost emis cu privire la acest imobil nu poate fi înscris în evidențele de carte funciară, întrucât acesta a fost emis pentru . parte din același număr topografic din care face parte și ., pentru a putea fi efectuate formalitățile de publicitate imobiliară, este necesar să se întocmească o documentație de dezmembrare a acestui număr topografic, ce nu poate fi efectuată decât cu acordul numitului M. G. ( decedat).
În ceea ce privește rectificarea suprafeței de carte funciară a imobilului cu număr topografic 702, 703, conform raportului de expertiză ce a fost vizat de către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară, trebuie să se constate că recurenții, neavând calitatea de proprietari ai imobilului mai sus identificat, nu pot solicita rectificarea suprafeței acestuia.
P. întâmpinarea pe care a formulat-o, intimata . de acord cu rectificarea suprafeței acestui imobil, fără a pretinde că . din domeniul său public.
În continuarea motivării cererii de recurs, recurenții au susținut că, în cauza de față, sunt îndeplinite cerințele instituite de art. 28 din Decretul –Lege nr. 115/1938, întrucât proprietarul tabular al imobilului din litigiu este decedat, acest imobil nu a fost inclus niciodată în domeniul public al Comunei T., iar posesia continuă, publică și netulburată asupra acestui imobil are o durată mai mare de 20 de ani.
Recurenții au fundament în drept cererea recurs pe care au promovat-o pe dispozițiile art. 304 din Codul de procedură civilă.
Părțile intimate nu au formulat în termenul instituit de dispozițiile art. 308 alin. 2 din Codul de procedură civilă, întâmpinare motiv pentru care, instanța, pentru considerentele expuse în încheierea termenului de judecată din data de 15.10.2014, a decăzut aceste părți din dreptul de a formula întâmpinare, de a propune probe și de a invoca excepții altele decât cele de ordine publică.
În calea de atac a recursului, la cererea recurenților, a fost administrată proba cu înscrisuri, contând în adeverințele emise de intimata . că . parte din domeniul său public.
Analizând sentința recurată în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că cererea de recurs suspusă judecății este nefondată, pentru considerentele ce succed:
Tribunalul apreciază că esențial în cauza de față este stabilirea regimului juridic al bunului imobil din litigiu, întrucât soluționarea acestui aspect este de natură să determine dacă părțile recurente pot obține în condițiile dreptului comun constituirea dreptului de proprietate asupra bunului imobil cu destinația de teren în litigiu sau trebuie să uzeze de procedura specială instituită de legile fondului funciar pentru a obține recunoașterea dreptului pe care l-au invocat.
Așa cum rezultă din materialul probator ce a fost administrat în cauză, material probator ce a fost în mod corect expus și analizat de către judecătorul fondului, prin cererea de chemare în judecată pe care au promovat-o, părțile menționate au solicitat a se constata că au dobândit ca efect al uzucapiunii dreptul de proprietate asupra imobilului cu destinația de teren ce este aferent casei de locuit asupra căreia antecesorii lor au dobândit dreptul de proprietate tot ca efect al uzucapiunii, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 3852/1975 pronunțată de Judecătoria B..
Potrivit celor arătate anterior cu ocazia expunerii considerentelor ce au stat la baza pronunțării soluției de respingere a cererii de chemare în judecată pe care părțile menționate au promovat-o, pe parcursul desfășurării procesului, Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar B. a emis Titlul de Proprietate nr. 5422/07.06.2012, prin care s-a dispus a fi constituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1 ha 5.599 mp, în favoarea antecesoarei părților recurente, L. I. A..
P. precizarea de acțiune pe care aceste părți au înregistrat-o în dosarul constituit pe rolul Judecătoriei B., au arătat că suprafața de teren indicată în cuprinsul titlului de proprietate mai sus menționat reprezintă grădina imobilului cu destinația de casă de locuit ce constituie obiectul dreptului de proprietate al antecesorilor lor, astfel că pretențiile pe care le-au formulat în cauza de față vizează suprafața de 268 mp., ce are destinația de curte a acestui imobil, pentru care dreptul de proprietate nu a fost constituit în conformitate cu legile fondului funciar.
Această susținere se regăsește și în cuprinsul considerentelor cererii de recurs supusă judecății, arătându-se că suprafața de teren în litigiu este reprezentată de . de . din imobilul identificat cu nr, top. 702,703, înscris în cartea funciară nr._, având destinația de teren în suprafață de 899 mp.
Având în vedere aceste aspecte, instanța reține că, în mod legal și temeinic, prima instanță a statuat în sensul că bunul imobil din litigiu face parte din categoria imobilelor al căror regim juridic este reglementat de legile fondului funciar, astfel că părțile recurente nu pot obține constituirea dreptului de proprietate asupra acestuia decât în cadrul procedurii instituite de aceste acte normative, iar nu pe calea acțiunii în uzucapiune, respectiv în rectificarea evidențelor de carte funciară, în condițiile dreptului comun.
Sub acest aspect, tribunalul reține că regimul juridic al bunului imobil din litigiu nu poate fi stabilit decât prin raportare la dispozițiile legale incidente, în acest sens neprezentând relevanță juridică cele indicate prin înscrisurile denumite ,, adeverințe’’ emise de . părțile recurente au făcut referire și care au fost atașate cererii de recurs, înscrisuri, în conformitate cu care acest imobil nu a făcut obiectul legilor fondului funciar și nu a intrat în domeniul public al acestei unități administrativ teritoriale în temeiul art. 26 din legea nr. 18/1991.
Pentru considerentele ce preced, tribunalul constată că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge cererea de recurs dedusă judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de recurs formulată de recurenții L. D., L. G., P. M., L. D. și L. I., prin reprezentant convențional avocat Societatea Civilă de Avocați „ B. și Asociații ”, prin avocat R. B., în contradictoriu cu intimații L. N., L. L. și L. M., B. F., P. C., P. R., K. G. și . de Primar, împotriva sentinței civile nr.7015/03.06.2014 pronunțată de Judecătoria B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. S. P. M. A. B.
Grefier,
V. D.
Redactat/L.S./13.01.2015
Tehnoredactat/V.D./14.01.2015/2 ex
Jud. fond M. L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 877/2014. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 880/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
