Contestaţie la executare. Decizia nr. 1066/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1066/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 1066/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1066/A
Ședința publică din data de 7 octombrie 2015
Completul de divergență compus din:
Președinte: A. B.
Judecător: N. F.
Judecător: L. P.
Grefier: I. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanta C. M. L. în contradictoriu cu intimatul Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., prin reprezentant legal, având ca obiect contestație la executare împotriva sentinței civile numărul 9263/25.07.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 30 septembrie 2015, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 C.proc.civ., a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9263/2014 pronunțată de Judecătoria B. s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., cu sediul în B., ..7, jud. B. în contradictoriu cu intimata C. M. L., CNP_, cu domiciliul ales la Cabinet Av. D. B. G., în B., ..36, . .S-a anulat executarea silită înseși și toate actele de executare efectuate în cadrul dosarului execuțional nr.435/2014 al B. Filofie L.. A fost obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 35,96 lei cu titlu de cheltuieli judecată reprezentând contravaloarea copiei dosarului execuțional.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria B. a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3805/05.03.2013 a Judecătoriei B., astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 1106/R/26.09.2013 a Tribunalului B., ce constituie titlu executoriu în speță, s-a constatat că intimata – creditoare este supusă unui tratament discriminatoriu, determinat de refuzul Ministerului Finanțelor P. de a achita sumele actualizate cu indicele de inflație, plus dobânda legală, aferente suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din L. nr. 188/1999, sume datorate începând cu data de 01.01.2005 și în continuare până la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009. În consecință, debitoarea–contestatoare a fost obligată să achite reclamantei, cu titlul de despăgubiri, sumele echivalente celor arătate anterior, calculate prin aplicarea unui procent de 25% din salariul de bază în considerarea fiecăruia dintre cele două suplimente neacordate, începând cu data de 01.01.2005 și până la . Legii nr. 330/2009, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației, precum și la plata dobânzii legale aferente debitului principal, calculate de la data introducerii cererii, respectiv 28.02.2012 și până la achitarea efectivă a debitului.
La data de 04.04.2014, în dosarul nr._, Judecătoria B. a dispus încuviințarea executării silite față de Direcția Generală a Finanțelor P. și Controlul Financiar de Stat, la solicitarea creditoarei în temeiul titlului executoriu constând în decizia civilă nr. 1106/R/26.09.2013 a Tribunalului B..
Prin încheierea nr.1 din data de 26.05.2014 B. Filofie L. a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 9514,75 lei, constând în: 24,50 lei taxe poștale, 3000 lei onorariu avocat, 20 lei taxă timbru executare, 248 lei reprezentând cheltuieli necesare desfășurării executării silite, suma de 6222,25 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc.
La data de 26.05.2014 contestatoarea a fost somată (f. 77) în cadrul dosarului de executare nr. 435/2014 al B. Filofie L. să se conformeze dispozitivului titlului executoriu și să achite creditoarei suma de 60.112,75 lei, reprezentând debit (50.598 lei) și cheltuieli de executare (9514,75 lei).
Contestatoarea a contestat legalitatea acestor acte de executare în raport de suspendarea de drept a oricărei executări silite în baza titlurilor executorii privind drepturi salariale, cum este și situația din speță, potrivit prevederilor OUG nr.71/2009, prin care s-a prevăzut plata eșalonată a acestor creanțe la termenele stabilite prin actul normativ, precum și relativ la cuantumul sumei pentru care s-a declanșat executarea silită, susținând că, o parte din suma stabilită în titlul executoriu a fost achitată potrivit eșalonării prevăzute de actul normativ menționat iar suma de 50.598 lei, solicitată în cadrul executării silite, nu este corect calculată având în vedere că reprezintă cuantumul brut al obligației de plată iar plata drepturilor salariale se face numai după reținerea contribuțiilor și impozitelor aferente. S-a contestat și cuantumul onorariului executorului judecătoresc și al avocatului.
La rândul lor intimații creditori au susținut că natura creanței nu atrage aplicabilitatea OUG nr.71/2009 deoarece nu reprezintă drepturi salariale, ci sunt despăgubiri provenind din constarea existenței unei discriminări.
Instanța a reținut că art. 1 alin. 1 din OUG nr. 71/2009 prevede că „plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu”, iar potrivit alin. 2 s-a prevăzut că “în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
Întrucât actul normativ menționat nu definește noțiunea de drepturi de natură salarială, trebuie avută în vedere această noțiune astfel cum este definită în Codul fiscal, care, la art.55 alin.1, stabilește că sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.
Prin urmare, ceea ce este relevant în speță pentru caracterizarea sumelor de bani pe care trebuie să le primească intimata ca având caracterul unor drepturi de natură salarială este faptul că acestea sunt datorate în temeiul raporturilor de muncă existente între aceasta și contestatoare în calitate de angajator.
Astfel, deși titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 1106/R/26.09.2013 a Tribunalului B. a fost pronunțat în temeiul dispozițiilor OG 137/2000, în respectiv cauză reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri pentru înlăturarea unei stări de discriminare legate de plata unor drepturi salariale în sensul că ar fi fost discriminată față de alți colegi cărora li s-ar fi plătit sporuri salariale, în baza unor hotărâri judecătorești similare cu cele obținute de reclamantă iar despăgubirile acordate în temeiul titlului executoriu au fost cuantificate prin raportare la salariul de bază al acesteia.
Faptul că aceste sume au fost acordate cu titlu de despăgubiri civile ori că acțiunea finalizată prin pronunțarea titlului executoriu a fost judecată de instanțele de drept comun nu prezintă relevanță în ce privește incidența în speță a dispozițiilor OUG 71/2009 care are în vedere drepturile de natură salarială acordate prin hotărâri judecătorești.
Astfel cum s-a reținut anterior, noțiunea de „drepturi de natură salarială” folosită de actul normativ menționat are în vedere existența unor raporturi individuale de muncă în temeiul cărora au fost acordate sumele respective, indiferent de denumirea folosită pentru aceste sume sau de procedura urmată pentru obținerea acestora.
În consecință, fiind stabilită incidența în speța de față a prevederilor OUG 71/2009, instanța reține că art.1 alin.1 din actul normativ menționat instituie o plată eșalonată până în anul 2016 a sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială.
În speță contestatoarea a achitat intimatei, la data de 12.05.2014, prima tranșă de 5% din valoarea titlului executoriu, cu respectarea eșalonării impuse prin OUG 71/2009, aspect ce reiese din extrasul din statul de plată depus la f.15 din dosar.
În consecință, întrucât contestatoarea a dovedit că și-a îndeplinit obligația de plată a sumelor datorate conform mecanismului de eșalonare stabilit de dispozițiile legale menționate, executând benevol obligația de plată stabilită prin titlul executoriu, instanța a reținut că executarea silită a fost declanșată în mod nelegal împotriva contestatoarei, astfel că în temeiul disp. art. 719 NCPC se impune anularea executării silite înseși și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr.435/2014 al B. Filofie L..
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, în termen legal,contestatoarea C. M. L., invocând următoarele motive:
Apelanta arată că a solicitat unui executor judecătoresc punerea in executare a Deciziei nr.1106/R/26.09.2013 a Tribunalului B. si urmare a acestei solicitări s-a format dosarul de executare nr.435/2014 la B.E.J. Filofie L..
Împotriva somației emise in acest dosar execuțional debitoarea a formulat contestație la executare ce a fost admisa prin sentința civila nr. 9263/25.07.2014.
În mod greșit instanța de fond a dispus in sensul admiterii contestației la executare formulata de DGFP B. considerând ca sumele de bani pentru care s-a solicitat începerea procedurii executării silite reprezintă în realitate drepturi salariale, iar temeiul de drept invocat de către instanța in acest sens nu este aplicabil cauzei.
Prin cererea adresata de subsemnata executorului judecătoresc s-a solicitat punerea in executare a Deciziei civile nr.1106/26.09.2013 pronunțata de Tribunalul B. in contradictoriu cu Direcția G. a Finanțelor P. B..
Executorul judecătoresc a solicitat debitoarei să îi comunice cuantumul sumei ce se cuvine apelantei.
Acestei solicitări a răspuns Direcția R. G. a Finanțelor P. B. prin adresa nr._/10.04.2014 comunicând ca suma pe care o datorează apelantei este de 50.598 lei.
Decizia civila nr.1106/26.09.2013 obliga, fără putință de tăgada, Direcția Generală a Finanțelor P. B. să achite reclamanților (adică si apelantei), cu titlu de despăgubiri anumite sume de bani, iar în acest context natura juridică a sumelor executate de către subsemnata este foarte precis determinată.
Dosarul nr._ a avut ca obiect constatarea unei situații discriminatorii si angajarea răspunderii paraților pentru tratamentul discriminatoriu in condițiile in care dispozițiile OUG nr.92/_ reglementează exclusiv modalitatea de plata a drepturilor salariale, limitându-se la aceste obligații de plată, apelanta apreciază ca dispozițiile legale susmenționate, invocate de contestatoare în apărarea sa nu sunt aplicabile.
Referitor la faptul așa zisei achitări benevole a obligației a arătat apelanta că aceasta, împreună cu alți colegi s-a adresat contestatoarei cu cerere de executare benevolă a Deciziei nr.1106/R/26.09.2013 in data de 11.11.2013.
D. în data de 24.03.2014 s-a adresat unui birou de executor judecătoresc cu cerere de executare silită a aceluiași titlu executoriu. Motivul pentru care am decis să se adreseze executoriului judecătoresc este acela ca timp de 5 luni de zile a așteptat ca debitoarea sa comunice orice aspecte legate de executarea benevola a hotărârii judecătorești. Nu a fost comunicata niciodată suma ce trebuia sa o primească, modul de calcul al acesteia, modalitatea de efectuare a plații sau orice alta informație legata de aceasta chestiune.
Contestatoarea depune un stat de plată din 13.05.2014 care însă nu a fost adus la cunoștința apelantei. Din acest stat de plata nu reiese nici suma totala pe care contestatoarea o datorează si nici transele in care aceasta susține ca va achita aceste drepturi.
Mai mult, conform acestui document contestatoarea a achitat sume reprezentând suplimentul treptei de salarizare și suplimentul postului, or apelanta a solicitat prin cererea înregistrata la contestatoare in data de 11.11.2013 punerea in executare a sentinței prin care se execută drepturi salariale Nimic mai greșit, așa cum s-a dezvoltat mai sus, apelanta execută despăgubiri.
In aceste condiții cauza, obiectul și temeiul de drept al litigiului finalizat prin titlul executoriu, Decizia nr.1106/R/26.09.2013 sunt de neinterpretat.
Mai mult, în condițiile în care ar exista neclarități cu privire la titlul executoriu, singura instanța în măsură să le lămurească este cea care l-a emis.
Trecând peste aspectul naturii juridice a sumelor de bani a căror executare se solicită ajungem la dispozițiile efective ale art.1 din OUG nr. 92/2012 care prevăd ca:
"Plata sumelor provenite din hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi salariale(...) se va realiza astfel:
a) In primul an de la data la care hotărârea judecătoreasca devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului (...)"
Acest text de lege este interpretat greșit de către contestatoare in sensul ca prima transa se va achita in anul 2014.
Decizia nr.1106/R/26.09.2013 a Tribunalului B. a devenit executorie la data de 26.09.2013, iar potrivit art.1 antecitat "in primul an de la data la care hotărârea devine executorie" trebuie interpretat in sensul ca procentul se pune in executare in interval de timp 26.09._14. Textul de lege nu vorbește de "anul următor celui in care hotărârea a devenit executorie" ci de "primul an de la data"(adică începând cu data...).
b) Nici un act normativ nu prevede modul de plata al despăgubirilor.
- niciun act normativ nu prevede modalitatea de plata impusa de contestatoarea debitoare "în patru trimestre egale".
In acest caz, chiar si in condițiile plații sumelor conform dispozițiilor legale invocate de contestatoare plata ar trebui sa fie realizata . și nu fracționat pe trimestre.
Față de toate aceste considerente se solicită admiterea prezentului apel în condițiile art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii contestației la executare formulată de DGFP B..
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
În apel s-a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul reține că acesta este fondat.
Instanța de fond în mod nelegal a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. art. 1 alin. 1 din OUG nr. 71/2009, făcând o interpretare eronată a acestui text legal.
Potrivit acestui text de lege „plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu”, iar potrivit alin. 2 s-a prevăzut că “în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
Sumele ce fac obiectul prezentei executări silite sunt sume obținute cu caracter de despăgubiri civile, și nu drepturi salariale ce ar atrage într-adevăr incidența suspendării legale.
Astfel, dreptul contestatoarei la încasarea acestor sume a fost stabilit prin decizia civilă nr.1106/R/26.09.2013 a Tribunalului B., ce constituie titlu executoriu. Prin hotărâre s-a constatat că reclamanta, apelanta în cauza de față, este supusă unui tratament discriminatoriu, astfel că pârâții MFP și DGFP B. au fost obligați să achite, cu titlul de despăgubiri, sumele echivalente suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, calculate prin aplicarea unui procent de 25% din salariul de bază.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.27 al.1, art.2 al.1 din OUG 137/2000 iar în cuprinsul considerentelor deciziei ce constituie titlu executoriu, s-a reținut că reclamanta se regăsește în aceeași situație ca și alți salariați, fiindu-le acordate prin hotărâri judecătorești cele două sporuri. Discriminarea a apărut în faza executării celor două sentințe, întrucât doar unor salariați li s-a pus în executare hotărârea.
În aceste condiții s-a reținut existența unui tratament discriminatoriu, precum și existența condițiilor pentru angajarea răspunderii pentru aplicarea acestui tratament.
În consecință, pârâții au fost obligați la plata către reclamanta - salariată a despăgubirilor echivalente cu cele două sporuri salariale.
Natura juridică a sumelor obținute prin această hotărâre judecătorească este aceea de despăgubiri de natură civilă, temeiul juridic al acestora constând în existența tratamentului discriminatoriu aplicat prin executarea doar către unii salariați a unor hotărâri judecătorești. Din acest motiv competența de soluționare a aparținut judecătoriei în primă instanță, în caz contrar, dacă sumele pretinse ar fi avut natură salarială, competența ar fi aparținut tribunalului.
În mod nelegal prima instanță a înlăturat aceste argumente, reținând că nu interesează faptul că această acțiune a fost judecată de instanțele de drept comun și cu de instanțele de dreptul muncii.
De asemenea, noțiunea de ,,drepturi de natură salarială” folosită de legiuitor în cuprinsul art. art. 1 alin. 1 din OUG nr. 71/2009, trebuie avută în înțelesul strict al terenului folosit și nu în sens larg, după cum a reținut instanța de fond care a inclus în această categorie practic toate sumele pe care un salariat le-ar primi de la angajator indiferent de titlu cu care acesta se plătesc.
În consecință, tribunalul, cu opinia majoritară a membrilor de complet, constată că sumele a căror executare se pretinde nu au natura unor drepturi de natură salarială și astfel nu se aplică prevederile OUG 71/2009 privind suspendarea legală de drept a executării unor astfel de sume.
În consecință, executarea sumelor este legală, contestația la executare promovată de fond fiind neîntemeiată, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.480 din codul de procedură civilă, Tribunalul va admite apelul declarat de apelanta C. M. L. împotriva sentinței civile nr.9263/2014 pronunțate de Judecătoria B., pe care o va schimba în tot în sensul că va respinge contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., în contradictoriu cu intimata C. M. L..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta C. M. L. împotriva sentinței civile nr.9263/2014 pronunțate de Judecătoria B., pe care o schimbă în tot în sensul că:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., cu sediul în B., .. 7, jud. B. în contradictoriu cu intimata C. M. L., CNP_, cu domiciliul ales la Cabinet Av. D. B. G., în B., .. 36, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.10.2015
Judecător, Judecător,
N. F. L. P.
Grefier
I. C.
Red. N.F./12.10.2015
Tehnored. I.C./12.10.2015; 4 ex.
Jud. fond: I. V.
Cu opinia separată a d-nei jud. A. B. în sensul respingerii apelului și păstrării sentinței de fond.
Contrar opiniei majoritare, apreciez că în cauză se impunea respingerea cererii de apel deduse judecății și păstrarea sentinței primei instanțe.
Consider că în cauză sunt incidente prevederile OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, care la art.1 stabilește o plată eșalonată a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având un astfel de obiect.
În mod corect prima instanță a avut în vedere definiția dată de Codul fiscal noțiunii de drepturi de natură salarială, care a stabilit că sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.
Este lipsit de relevanță faptul că hotărârea judecătorească - decizia civilă nr. 1106/R/26.09.2013 a Tribunalului B. pronunțată în dosarul nr._ - ce constituie titlu executoriu a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor OG 137/2000, de vreme ce titularii cererii (printre care și intimata C. M. L.) au solicitat acordarea de despăgubiri pentru înlăturarea unei stări de discriminare legate de plata unor drepturi salariale, arătând că au fost discriminați față de alți colegi cărora li s-au plătit sporuri salariale – suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în baza unor hotărâri judecătorești similare cu cele obținute de aceștia. Discriminarea a intervenit în faza de executare a unei alte hotărâri judecătorești, sentința civilă nr. 837/CA/22.12.2008 a Tribunalului B. pronunțată în dosarul civil nr._, prin care pârâta Direcția Generală a Finanțelor P. B. a fost obligată să plătească salariaților săi, inclusiv intimatei, sumele aferente suplimentelor salariale ce au făcut obiectul litigiului.
Întrucât discriminarea a avut loc in cadrul raportului juridic de munca și a fost produsa de către angajator, dreptul comun în această materie este codul muncii, iar natura despăgubirilor acordate nu poate fi decât una specifică raporturilor de muncă/serviciu. Art.269 Codul muncii prevede ca angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale sa îl despăgubească pe salariat în situația in care acesta a suferit vreun prejudiciau material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau in legătura cu serviciul. Ca urmare, și din acest punct de vedere, despăgubirile respective reprezintă drepturi salariale și li se aplică prevederile OUG nr. 71/2009.
Apreciez de asemenea ca relevant faptul că despăgubirile acordate în temeiul titlului executoriu au fost cuantificate prin raportare la salariul de bază al fiecărui reclamant în parte.
Acordarea sumelor respective cu titlu de despăgubiri civile și faptul că acțiunea finalizată prin pronunțarea titlului executoriu a fost judecată de instanțele de drept comun nu prezintă relevanță în ce privește incidența în speță a dispozițiilor OUG 71/2009, care are în vedere drepturile de natură salarială acordate prin hotărâri judecătorești, ceea ce este cazul și în speță.
Ca urmare, consider că se impunea, pentru raționamentul expus la prima instanță și la care achiesez, respingerea cererii de apel.
Președinte
A. B.
Red. A.B./5.11.2015
Tehnored. I.C./5.11.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 918/2015.... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 911/2015.... → |
|---|
