Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 911/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 911/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 28-07-2015 în dosarul nr. 911/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr.911/.> Ședința publică de la 28 IULIE 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G.
Judecător M. I. B.
Grefier N. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta C. Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România prin Direcția Regională de D. și Poduri B. împotriva Încheierii Camerei de Consiliu pronunțată de Judecătoria B. la data de 16.06.2015, având ca obiect investire cu formulă executorie.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa apelantei creditoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că prezenta pricină se află la primul termen de judecată și față de actele și lucrările dosarului rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin încheierea din data de 16.06.2015 a Judecătoriei B. s-a respins cererea de investire cu formulă executorie a procesului verbal . nr._/26.06.2012 formulată de creditorul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA, prin Direcția Regională de D. și Poduri B., ca neintemeiată.
Pentru a pronunța astfel prima instanță a reținut ca prin cererea formulată, creditorul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA a solicitat învestirea cu formulă executorie a procesului verbal . nr._/26.06.2012.
Potrivit art. 6401 alin. 1 C.proc.civ., titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie, iar conform art. 6401 alin. 3 C.proc.civ., instanța va verifica dacă înscrisul întrunește toate condițiile de formă cerute de lege pentru a fi titlu executoriu, precum și alte cerințe în cazurile anume prevăzute de lege.
D. economia dispozițiilor legale, s-a reținut că pentru a fi admisă cererea de învestire cu formulă executorie, trebuie a se analiza mai întâi dacă titlul care se dorește a fi învestit este titlu executoriu.
Or, instanța de fond a constatat că prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 6/2015 s-a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Totodată s-a mai reținut că procesul-verbal întocmit în format electronic, ce are atașată o semnătură electronică extinsă, care nu a fost comunicat persoanei sancționate contravențional în format electronic, stocat pe un suport informatic al autorității din care face parte agentul constatator, beneficiază doar de prezumția de validitate prevăzută de art. 283 din Codul de procedură civilă, prezumție care nu funcționează împotriva terților, ci în favoarea lor. În plus, Înalta Curte de Casație și Justiție a mai statuat că un asemenea act nu produce efecte juridice, de vreme ce nu a fost comunicat în formele prevăzute de lege, motiv pentru care este lipsit de forța executorie conferită actelor administrative unilaterale adoptate în regim de putere publică.
În acest sens, s-a reținut că procesul verbal . nr._/26.06.2012, comunicat contravenientului pe suport de hârtie, nu cuprinde semnătura olografă a agentului constatator. Procesul-verbal de contravenție reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual și produce efecte juridice doar în măsura în care a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale. Având în vedere că materializează o manifestare de voință cu caracter unilateral a unei autorități publice, prin intermediul agenților constatatori, procesul verbal trebuie să cuprindă semnătura olografă a agentului constatator.
Prin urmare, observând că procesul verbal nu cuprinde semnătura olografă a agentului constatator, s-a reținut că acesta este nul absolut, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și nu poate produce efecte juridice.
Verificând, conform art. 6401 alin. 3 C.proc.civ., dacă înscrisul întrunește toate condițiile de formă cerute de lege pentru a fi titlu executoriu, s-a reținut că procesul verbal nu cuprinde semnătura olografă a agentului constatator, astfel încât nu poate produce efecte juridice, este lipsit de forță executorie și nu constituie titlu executoriu.
Pentru aceste considerente, întrucât procesul verbal nu este titlu executoriu, în baza dispozițiilor art. 6401 C.proc.civ, a fost respinsă cererea de învestire cu formulă executorie.
Împotriva acestei încheieri de ședință, în termen legal, a declarat apel creditoarea C. Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România, prin Direcția Regională de D. și Poduri B., solicitând admiterea apelului, modificarea incheierii atacate în sensul admiterii cererii de investire cu formula executorie.
În motivare s-a arătat că procesul verbal de constatare a contravenției a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 de către agentul constatator al C.N.A.D.N.R. S.A. - CESTRIN București, certificat emis de Certsign S.A. – furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.
Invocarea prevederilor Deciziei nr. 6/2015 în respingerea cererii de învestire nu are aplicabilitate la procesele verbale încheiate înainte de publicarea acestei decizii, întrucât potrivit art. 517 alin. 2 și 4 din Noul cod de procedură civilă „decizia se pronunță numai în interesul legii și nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din aceste procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
A mai susținut că, potrivit principiului neretroactivității legii civile, decizia se aplică pentru viitor, adică pentru procesele verbale emise după data de 25.03.2015, data publicării în Monitorul Oficial.
A susținut ca instanta are a analiza exclusiv exemplarul procesului verbal aflat în posesia creditorului, nefiind ținută de statuările Deciziei ICCJ 6/2015.
În drept s-au invocat prevederile art. 466 NCPCIV., O.G. nr. 15/2002, Legea nr. 455/2001, H.G. nr. 1259/2001.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și a textelor de lege incidente, tribunalul constată următoarele:
Prima instanță a fost investită cu soluționarea unei cereri de învestire cu formulă executorie a unui proces verbal de contravenție, reținând la adoptarea soluției de respingere a cererii că înscrisul menționat nu constituie titlu executoriu, precum și statuările Deciziei nr. 6 din data de 16.02.2015 a ICCJ, pronunțată în recurs în interesul legii.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
D. interpretarea prevederilor art. 4 pct. 1 și 2 și art. 5 din Legea nr. 455/2001 rezultă că semnătura electronică poate fi încorporată unui înscris în formă electronică destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibilă încorporarea unei semnături electronice unui alt înscris decât cel electronic.
În aceste condiții, înscrisul comunicat de agentul constatator, intitulat "proces-verbal de contravenție", reprezintă dovada faptului încheierii procesului-verbal de contravenție de către agentul constatator în format electronic, modalitate în care nu sunt respectate condițiile de valabilitate ale proceselor-verbale de contravenție, prevăzute sub sancțiunea nulității.
Potrivit dispozițiile OG nr. 2/2001 rezultă că procesul - verbal de constatare a contravenției trebuie să îmbrace forma scrisă și să cuprindă mențiunile prevăzute în mod expres de lege, iar procesul-verbal în formă scrisă trebuie să fie întocmit pe suport material, iar nu virtual. Legislația în vigoare nu oferă posibilitatea încheierii procesului-verbal de contravenție în format electronic (sau comunicarea acestuia pe cale electronică), prevederile Legii nr. 455/2001 fiind aplicabile raporturilor juridice de drept privat, iar nu raporturilor juridice de autoritate.
Faptul că OG nr. 15/2002 a prevăzut posibilitatea constatării contravențiilor cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România nu înseamnă că și procesele-verbale de contravenție prin care se vor constata aceste fapte pot fi emise prin aceste mijloace tehnice, în format electronic.
Procesul-verbal de constatare a contravenției a fost încheiat de către C.N.A.D.N.R. S.A. în format electronic, dar nu l-a comunicat contravenientului în modalitatea prevăzută în Legea nr. 455/2001, adică prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, ci prin procedura prevăzută în OG nr. 2/2001.
Or, nici dispozițiile OG nr. 2/2001 și nici cele ale OG nr. 15/2002 nu prevăd expressis verbis posibilitatea întocmirii de către agentul constatator, în formă electronică, a proceselor-verbale de constatare a contravenției, astfel încât devine aplicabil principiul potrivit căruia ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
În plus, procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie să îndeplinească condițiile de fond și de formă reglementate expres de art 16 și 17 din OG nr. 2/2001 pentru a dobândit caracterul de titlu executoriu, în înțelesul dat de dispozițiile art 37 din OG 2/2001, așa încât instanța constată inaplicabilitatea prevăzută de Legea nr. 455/2001,
În situația contravenienților cărora le este comunicat un înscris intitulat proces - verbal de contravenție care nu poartă nicio semnătură olografă, ci conține mențiunea că a fost generat și semnat electronic, conform prevederilor L nr. 455/2001 și ale HG nr. 1.259/2001 privind aprobarea Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea L nr. 455/2001 privind semnătura electronică nu li se poate verifica îndeplinirea condițiilor impuse de OG 2/2001.
Acest raționament al instanței a fost determinat de dispozițiile Deciziei nr. 6 din 2015 a I.C.C.J. – RIL-, decizie prin care instanța supremă a statuat că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1 - 4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator”.
Chiar dacă această interpretare devine și obligatorie pentru instanțe numai de la data publicării ei în Monitorul Oficial nu înseamnă că până la acel moment ar exista o interdicție pentru instanțe de a interpreta dispozițiile legale potrivit celor anterior expuse, interpretare confirmată de altfel prin decizia ulterioară a I.C.C.J., deoarece deciziile adoptate într-un recurs în interesul legii nu creează și nici nu modifică legislația, ci doar stabilesc care este interpretarea corectă a dispozițiilor legale și tocmai existența unor interpretări diverse și/sau divergente constituie premisa promovării unui recurs în interesul legii.
De altfel se constată că instanța de fond nu a respins cererea de învestire strict în baza dispozițiilor Deciziei nr. 6/2015 a ICCJ pronunțata într-un recurs în interesul legii, ci în baza propriei interpretări a textelor legale relevante în speța, interpretare apreciată ca fiind corectă de către instanța de apel.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiile. Art. 480 alin. 1 CPCIV. va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE din ROMÂNIA împotriva încheierii de ședința din data de 16.06.2015, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 28.07.2015.
Președinte, A. G. | Judecător, M. I. B. | |
Grefier, N. C. |
Red. AG./28.07.2015
Tehnored.NC/28.07.2015
3 ex. –
Jud. Fond: A. M.S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1066/2015. Tribunalul... | Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 1067/2015. Tribunalul... → |
|---|
