Obligaţie de a face. Decizia nr. 411/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 411/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 411/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 411/R
Ședința publică de la data de 13.10.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. B.
JUDECĂTOR - L. P.
JUDECĂTOR - D. M.
GREFIER - L. P.
Pe rolul Tribunalului se află judecarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți B. V. și N. C., împotriva Sentinței civile nr._/04.12.2014 pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimata S.C. D. A. C. S.R.L., având ca obiect „obligație de a face”.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 28.09.2015, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța din lipsă de timp a amânat pronunțarea pentru data de 05.10.2015, 13.10.2015, când:
TRIBUNALUL,
P. sentința civilă nr._/02.12.2014 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B. s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive.
S-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanții B. V. și N. C. împotriva pârâtei . SRL.
Au fost obligați reclamanții să achite pârâtei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarea situație de fapt:
P. cererea formulată și ulterior precizată de reclamanții B. V. și N. C., în contradictoriu cu pârâta . SRL, s-a solicitat:
-desființarea de către pârâtă a tuturor construcțiilor pe care le-a edificat pe granița comună dintre proprietăți sau în apropierea acesteia, fără a avea autorizație și fără respectarea normelor legale, sub sancțiunea de daune cominatorii de 200 lei pe zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la executarea efectivă a obligației.
-desființarea construcției ilegale amplasată în spatele proprietății reclamanților, pe un teren ce nu-i aparține și să lase liber drumul pe care l-a îngrădit.
-modificarea de către pârâtă a streșinii astfel încât apele pluviale să nu se mai scurgă pe terenul reclamanților, sub sancțiunea de daune cominatorii de 200 lei pe zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea efectivă a obligației, cu cheltuieli de judecată.
Starea conflictuală dintre cele două părți este evidentă și dovedită prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Astfel, în 3.12.2008 s-a dat referatul de neîncepere a urmăririi penale cu privire la făptuitorul V. I., iar în 25 03 2009 s-a dat o nouă rezoluție de neîncepere a urmăririi penale cu privire la V. I. și V. M.
P. . a Judecătoriei B. și avându-se în vedere raportul de expertiză topografică nr._/ 25.10.2010, efectuat de expert A. G. s-a reținut faptul că pârâții
V. I. și V. M. nu au încălcat dreptul de proprietate al reclamanților B. V. și N. C., iar gardul despărțitor nu a fost niciodată mutat, motiv pentru care a fost respinsă acțiunea având ca obiect grănițuire și revendicare.
De asemenea, instanța a reținut faptul că în cadrul dosarului civil nr. 1609/62/_ al Tribunalului B., reclamantul B. V. a chemat în judecată pârâții Consiliul Local Predeal și Instituția Primarului Predeal, solicitând să se dispună obligarea acestora la eliberarea drumului public situat în intravilanul orașului Predeal, pentru a fi redat accesului public. Instanța a dispus citarea persoanei interesate V. I., acesta fiind proprietarul construcției despre care reclamantul susține că ocupă drumul public închis.
Instanța a reținut faptul că nu poate obliga pârâtele să amenajeze un drum pe un teren care nu a fost niciodată folosit conform afectațiunii inițiale din planul de dezmembrare și în condițiile în care reclamantul B. are deschidere la drumul public pe o altă stradă. Acțiunea a fost respinsă, pentru considerentele expuse mai sus.
Reclamantul a formulat recurs împotriva acestei sentințe și prin Decizia nr.121/R/25.01. 2011 a Curții de apel B. s-a reținut faptul că reclamantul B. nu a probat faptul că situația de fapt și de drept a proprietăților învecinate, inclusiv în ceea ce privește construcțiile realizate, s-a modificat după cumpărarea de către el a terenului în anul 2006, situația preexistentă fiindu-i opozabilă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive cu privire la petitul doi din acțiune, instanța a respins-o, apreciind faptul că din probele administrate în cauză este dovedită calitatea procesual pasivă a pârâtei cu privire la întreaga acțiune formulată de reclamanți.
În cauză s-a administrat proba cu interogatoriul reclamantului B. V.. Acesta a declarat faptul că pârâta a construit o anexă ce constă într-o centrală termică pe gaz metan și o altă construcție ce a fost închisă cu geamuri spre proprietatea reclamanților. Când plouă sau ninge, apele se scurg pe proprietatea reclamanților.
Pârâta a declarat în cadrul interogatoriului administrat faptul că imobilul proprietatea acesteia are aceeași configurație din anul 1998. În ceea ce privește zăpada, pârâta arată că a montat parazăpezi, problema fiind remediată. Construcția din spatele proprietății reclamanților nu este proprietatea pârâtei, iar acest aspect a fost soluționat în cadrul dosarului civil nr_ .
În cauză s-a efectuat raport de expertiză construcții nr._/2014 de expert Climovici L.. Din concluziile raportului de expertiză rezultă că imobilul de pe lotul nr.59/1 este în proprietatea reclamanților, iar cel de la nr.60 în proprietatea pârâtei. Potrivit concluziilor d-lui expert, pârâta nu a respectat autorizația de construire a Corpului principal ( AC nr.146/23 07 1996), în sensul că a mărit lățimea anexei de la demisol pentru camera centralei termice cu cca 45 cm spre proprietatea reclamanților, fiind respectate celelalte prevederi ale autorizațiilor de construire.
În ceea ce privește servitutea de vedere, prin măsurile luate pârâta respectă aceste prevederi, având în vedere faptul că edificiul de la nr.60 a fost realizat cu cca.10 ani înaintea celui de la nr.59/1. Sunt respectate de asemenea și picătura streașinii, atât în corpul principal, cât și în cazul anexelor.
În cadrul răspunsului la obiecțiuni, dl expert învederează instanței faptul că pârâta a schimbat parazăpezile insuficient montate inițial pe corpul principal, cu unele mei mari și mai
rezistente, care pot opri din alunecare un strat de zăpadă consistent și în curs de topire. Chiar și în situația în care apele pluviale depășesc capacitatea jgheaburilor și burlanelor existente, atunci se impune schimbarea acestora cu unele de capacitate mai mare.
În ceea ce privește servitutea de vedere, dl expert a concluzionat în sensul că criticile reclamanților sunt superflue în condițiile în care aceștia au realizat ulterior construcției pârâtei, o terasă la limita gardului spre proprietatea vecină, cu vedere liberă direct spre acesta, pe o lungime de 9,70 m.
P. faptul că s-a mărit lățimea anexei de la demisol cu 45cm, instanța a apreciat că acest fapt nu e de natură să ducă la desființarea construcției respective. P. raportul de expertiză s-a stabilit faptul că pârâta nu a încălcat servituțile de vedere și nici cele referitoare la picătura streașinii, fiind respectate normele legale în materie precum și autorizațiile de construcție emise.
S-a observat faptul că atât dl expert cât și Curtea de Apel B. au subliniat faptul că imobilul de la nr.60, proprietate a pârâtei, a fost edificat în anul 1996, pe când cel de la nr.59/1, proprietatea a reclamanților, datează din anul 2006, astfel că situația preexistentă este opozabilă reclamanților.
Față de considerentele mai sus expuse instanța a apreciat faptul că, în urma probelor administrate în cauză rezultă că acțiunea formulată și precizată ulterior de reclamanți nu este întemeiată, astfel că a respins-o.
În temeiul art.275 C pr. civilă a obligat reclamanții să achite pârâtei cheltuieli de judecată în valoare de 1000 lei, constând în onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții B. V. și N. C., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare au arătat că în mod eronat a reținut instanța de fond că imobilul a fost edificat în anul 1996, astfel încât situația existentă ar fi opozabilă, întrucât, din datele dosarului și din concluziile raportului rezultă că respectiva construcție a fost finalizată abia în anul 2007. Aspectul rezultă și din răspunsul Primăriei Predeal la adresele trimise, în care se menționează că pârâta a executat o extindere la Cabana S. în anul 2007.
Pentru această construcție (sau anexele acesteia) nu li s-a solicitat niciodată acordul, aceasta fiind practic lipită de gardul dintre proprietăți, fiind situată la o distanță mai mică de 2 metri, vederea sa fiind directă asupra fondului recurenților. Ferestrele pârâtei se deschid chiar către proprietatea recurenților, la nivelul terasei.
S-a mai invocat faptul că iarna, zăpada sau gheața de pe acoperiș cad pe terasa restaurantului și în curtea recurenților, bucățile de gheață punând în pericol atât integritatea fizică, cât și viața oricărei persoane.
Pe terenul din spatele proprietăților, care practic este un drum de acces, pârâta a mai construit ilegal o anexă ce împiedică accesul prin spatele proprietății, pe un drum care era prevăzut inițial în planul parcelar al Orașului Predeal. Această anexă edificată fără autorizație, obstrucționează ieșirea către calea publică a recurenților.
Referitor la concluziilor raportului de expertiză, în mod eronat expertul a avut în vedere autorizația de construire nr.146/23.07.1996, întrucât această autorizație nu prevedea construirea anexei de la demisol pentru camera centralei termice. De asemenea, expertul nu a avut în vedere toate documentele care au stat la baza autorizațiilor de construire nr.58/1999 și 203/2001, așa cum rezultă din răspunsul său la obiecțiuni. Totodată, în cadrul raportului nu sunt indicate considerentele în baza cărora expertul a concluzionat, ci s-a limitat la o descriere succintă a conținutului autorizațiilor, urmată de concluzia că acestea au fost respectate.
În privința servituții de vedere, ferestrele anexei/biroului nu respectă servitutea de vedere, astfel cum rezultă din planșele foto depuse la dosar.
Referitor la soluțiile tehnice propuse de expert pentru remedierea problemelor legate de căderea zăpezii sau gheții de pe acoperiș, acesta nu a răspuns corect și complet, nepropunând de fapt niciun fel de soluții reale. Montarea parazăpezilor nu reprezintă o soluție viabilă, de vreme ce problema persistă și în prezent.
S-a mai invocat în cuprinsul cererii de recurs că, deși s-a reținut de către instanța, că pârâta nu a respectat autorizația de construire nr.146/1996, nu a dispus măsuri pentru remedierea acestei deficiențe.
În drept au fost invocate prevederile art.304 pct.9 și 304 1, art.274 C.pr.civ., art.611-613, art.615-617 C.civ.
Intimata pârâtă . SRL Predeal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat ca nefundat.
În motivare a arătat că față de completarea la raportul de expertiză, reclamanții nu au formulat obiecțiuni, astfel că toate criticile aduse completării la raport prin motivele de recurs, sunt nejustificate.
Referitor la anexa construită în spatele proprietăților, aspectele invocate au fost lămurite în cadrul dosarului penal nr._/197/2009 și a celui de contencios administrativ nr._ . De asemenea, criticile referitoare la nerespectarea autorizațiilor de construire sunt contrazise de procesul verbal de dare în folosință definitivă, care nu consemnează încălcări ale acesteia.
Depășirea de lățime la edificarea anexei a fost corect apreciată de către instanța de fond că nu este de natură să ducă la desființarea construcției, întrucât reclamanții recurenți nu sunt prejudiciați în niciun mod.
Expertul a arătat în răspunsul la obiecțiuni că pârâta a schimbat parazăpezile insuficient montate cu unele mari și rezistente, ce sunt de natură a opri din alunecare un strat de zăpadă consistent și în curs de topire.
De asemenea, prin raportul de expertiză s-a stabilit că pârâta nu a încălcat servituțile de vedere sau cele referitoare la picătura streșinii, fiind respectate normele legale în materie precum și autorizațiile de construire emise. Referitor la servitutea de vedere expertul a concluzionat că sunt superflue criticile reclamanților, în condițiile în care aceștia au realizat ulterior o terasă la limita gardului spre proprietatea vecină, cu vedere liberă direct spre aceasta, pe o lungime de 9,70 m.
În probațiune în faza recursului s-au depus la dosar înscrisuri.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și dispozițiilor legale incidente în cauză, Tribunalul constată că recursul nu este fondat.
Astfel, referitor la momentul finalizării pensiunii proprietatea societății intimate, la dosarul cauzei s-a depus autorizația de dare în folosință definitivă nr.1923/16.07.1998 eliberată de Primăria Predeal, ce marchează practic executarea construcției nivel demisol, parter, etaj și mansardă, la demisol existând o centrală termică, astfel cum se menționează în aceasta. Autorizația de dare în folosință definitivă se eliberează pentru întabularea imobilului construcție și doar la momentul finalizării acesteia.
Referitor la anexele adiacente corpului de la nr.60, finalizarea lor a avut loc, astfel cum arată expertul, în anul 2007, însă pe fundații inițiale realizate conform proiectului autorizat în anul 1996. Anexele au astfel autorizație de construire, suprastructura anexei de la demisol existând în anul 2006 când se edifica imobilul proprietatea recurenților. În mod corect au arătat recurenții că nu s-a finalizat întreaga construcție a intimatei pârâte în anul 1996, ci anexele au fost terminate abia în aul 2007.
În privința acestei concluzii a expertului, acesta nu a avut la dispoziție documentația completă ce a stat la baza edificării construcției în anul 1996, dar în mod corect s-a menționat că în autorizația de dare în folosință definitivă nr.1923/1998 se menționează o centrală termică la demisol, iar în planșa A-06 depusă la dosar (f.179) se observă construcție asupra construcției de la demisol reprezentând camera centralei termice.
Nu se poate reține motivul de recurs privind netemeinicia concluziilor expertului, cât timp acestea sunt fundamentate de înscrisurile depuse la dosar, iar recurenții nu au adus probe în combaterea acestei concluzii. De asemenea, recurenții au motivat în combaterea acestei concluzii a expertului și prin faptul că expertul nu a avut la dispoziție toată documentația ce a stat la baza autorizațiilor nr.58/1999 și nr.203/2001. Autorizația de construire nr.58/1999 a vizat edificarea anexei pe terenul concesionat și nu anexa adiacentă imobilului construcție, iar autorizația nr.203/2001 a fost emisă pentru executarea lucrărilor de tencuieli exterioare, geamuri termopan, modificare acoperiș, amenajări camere în pod, și nu anexa.
Conform raportului de expertiză, lățimea construită a încăperii centralei termice de la demisol și a anexei de deasupra acesteia, depășește distanța autorizată cu 30 cm la demisol și cu 40 cm la etajul I.
Apare astfel evidentă nerespectarea de către intimată a autorizației de construire referitor la anexele imobilului, în sensul că lățimea acestora este mai mare decât cea autorizată.
Cu toate acestea, simpla nerespectare a autorizației nu determină automat demolarea construcției, ci se impune și analiza consecințelor acestor nerespectări.
Astfel, se observă că în temeiul Legii 50/1991 nu s-a dispus demolarea construcției, ci doar sancționarea cu amendă contravențională.
Ca urmare a nerespectării autorizației de construire, întrucât anexa centralei termice de la demisol, astfel cum impun prevederile legale, dar și anexa de deasupra de la parter, au geamuri, acestea sunt amplasate cu nerespectarea servituții de vedere către fondul vecin. Cu toate acestea, expertul a arătat că geamurile au fost opacizate cu folii autocolante mate, astfel că vederea directă este împiedicată. Prezintă relevanță în cauză și deschiderea acestor ferestre direct către terasa imobilului recurenților reclamanți, terasă ce a fost realizată în anul 2013 chiar pe hotarul cu lotul nr.60 și care nu respectă la rândul său servitutea de vedere.
În privința picăturii streșinii, aceasta este respectată în cazul anexelor, întrucât picătura cade în interiorul proprietății intimatei, astfel cum expertul a arătat în urma măsurătorilor efectuate. Zăpada ce se adună pe acoperișul casei și al anexelor, și care la început cădea în curtea vecină, din cauza tipului de învelitoare foarte alunecos și dimensiunilor neadaptate precipitațiilor din Predeal, în prezent se adună în curtea intimatei, întrucât pe acoperișul principal au fost montate parazăpezi adecvate, astfel cum se observă și în fotografii.
Astfel, planșa fotografică de la pagina 235 dosarul de fond, colț dreapta jos, arată dimensiunile acestor parazăpezi, dintre care una este importantă. De asemenea, se observă că acoperișul anexei este în două ape, alunecarea zăpezii având loc, din acest motiv, în interiorul curții intimatei, fără afectarea proprietății vecine.
Față de considerentele expuse, instanța constată că nu sunt întemeiate motivele de recurs ce vizează edificarea anexei adiacente imobilului de la nr. administrativ 60, expertul de specialitate menționând că masurile adoptate au remediat problema inițială, iar din compararea fotografiilor depuse la dosar se observă că au fost montate parazăpezi suplimentare.
În privința anexei edificate pe terenul concesionat intimatei, s-a invocat atât în fața instanței de fond, cât și în cererea de recurs că aceasta a fost edificată fără autorizație de construire pe terenul din spatele proprietăților și astfel se împiedică accesul recurenților la drumul public prevăzut anterior în planul parcelar.
P. HCL Predeal nr. 168/25.10.2007 s-a hotărât trecerea în domeniul privat al unității administrativ teritoriale a drumului dezafectat, împărțirea acestuia și concesionarea directă a către 4 beneficiari, între care și administratorul V. D. I.. Această hotărâre a fost anulată întrucât nu se justifică trecerea sa din domeniul public în cel privat al unității administrativ teritoriale. Cu toate acestea, întrucât terenul în cauză nu a fost niciodată amenajat ca drum public, instanța sesizată în dosarul nr._ al Tribunalului B.-Secția comercială și de contencios administrativ a apreciat că nu poate obliga pârâții Consiliul Local Predeal și Primarul Predeal la amenajarea unui teren ce nu a fost folosit niciodată conform afectațiunii inițiale din planul de dezmembrare, în condițiile în care nu este justificată utilitatea acestui drum. De asemenea s-a reținut că anularea hotărârii de consiliu local nu are ca efect direct deschiderea unui drum public pe terenul obiect al acestui act administrativ anulat, câtă vreme nici înaintea acestuia respectivul drum nu era deschis accesului public. Sentința a devenit irevocabilă prin respingerea recursului declarat.
Hotărârea judecătorească menționată se impune cu putere de lucru judecat, în sensul că terenul pe care se află edificată construcția anexă nu a fost niciodată amenajat ca drum public și nici nu se justifică utilitatea acestui drum. De asemenea, ambele imobile au acces la drumul public ce trece prin fața imobilelor, respectiv . Predeal.
Instanța reține totodată că edificarea anexei a avut loc inițial fără autorizație, astfel cum constructorul V. I. a declarat în cadrul dosarului penal în care a fost cercetat pentru infracțiunea de tulburare de posesie, însă ulterior a fost obținută autorizația nr.58/1999 depusă la dosar și care a marcat .>
Întrucât terenul pe care a fost edificată nu are caracterul de drum public și nici nu există la acest moment necesitatea amenajării sale ca drum public, în mod corect instanța de fond a respins cererea reclamanților de demolare a acesteia, imobilul acestora având acces la calea publică, inclusiv pentru mașinile de intervenție.
Față de considerentele expuse, Tribunalul constată că recursul nu este fondat, astfel că în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 C.pr.civ. va dispune respingerea acestuia și menținerea sentinței atacate. Reținând culpa procesuală a recurenților, instanța va dispune în baza art.274 C.pr.civ., obligarea acestora la plata către intimată a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs constând în onorariu avocațial, potrivit chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți B. V. și N. C. împotriva sentinței civile nr._/02.12.2014 pronunțate în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B., pe care o menține.
Obligă recurenții reclamanți B. V. și N. C. la plata către intimata pârâtă . SRL Predeal a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR M. B. L. P. D. M.
GREFIER
L. P.
RED. M.B./11.11.2015
Dact. L.P./11.11.2015
…exemplare
Jud fond L. A./Judecătoria B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1086/2015. Tribunalul... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
