Contestaţie la executare. Decizia nr. 132/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 132/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 132/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 132/A
Ședința Camerei de Consiliu din data de 9 februarie 2015
Completul de judecată A9 constituit din:
PREȘEDINTE: C. – M. R. – judecător
Judecător: C. D. – P.
Grefier: V. P.
Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea asupra apelului declarat de către apelanta creditoare ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B., în contradictoriu cu intimata G. O., împotriva sentinței civile nr. 3871 din 28.03.2014 pronunțata în cauză de Judecătoria B., având ca obiect „contestație la executare”.
Dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 27.01.2015 când părțile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate în încheierea de ședința de la respectivul termen de judecată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 4 și 9 februarie 2015.
La apelul nominal făcut la pronunțare se constată lipsa parților.
Procedura este legal îndeplinită.
După deliberare, instanța a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 3871 din data de 28.03.2014 Judecătoria B. a admis contestația la executare formulată de contestatoarea GÂLMEANU O., în contradictoriu cu intimatele Administrația Județeană a Finanțelor P. B. și C. de Asigurări de Sănătate a Județului B. și, în consecință, a anulat actele de executare silită emise în dosarul de executare nr._/16.09.2013, respectiv somația nr. 8/_ /_ din 16.09.2013 și titlul executoriu nr._ din data de 16.09.2013, iar, în temeiul art. 45 alin 1 lit. f din OUG nr. 80/2013 a dispus restituirea taxei de timbru în sumă de 58,90 lei către contestatoare, după rămânerea definitivă a hotărârii.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la data de 16.09.2013 au fost emise de intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. B., în dosarul de executare nr._/16.09.2013, somația nr. 8/_ /_ și titlul executoriu nr._, prin care s-a pus în vedere contestatoarei GÂLMEANU O. să achite suma de 770 lei, reprezentând majorări de întârziere pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru venituri din activități independente calculate până la data de 25.09.2012 și până la data de 21.2.2012, în baza deciziei nr._/21.08.2013.
Instanța a reținut că dovada comunicării deciziei nr._/21.08.2013 către contestatoare nu a fost făcută în cauză și că intimata C. de Asigurări de Sănătate a Județului B. a emis pe numele contestatoarei doar deciziile de impunere nr._/26/5.06.2013 și nr._/25.06.2013, iar documentul cu nr._/21.08.2013 reprezintă numărul de înregistrare generat la adăugarea în baza de date a obligațiilor reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate, în urma prelucrării informațiilor primite prin protocol de la ANAF.
Instanța a reținut că potrivit art. 44 alin. 1 teza întâi din OG nr. 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar conform art. 45 alin. 1 din același act normativ, acesta produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii, iar potrivit alin. 2 al aceluiași text de lege, actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.
Instanța a mai reținut că potrivit art. 141 alin. 2 din OG nr. 92/2003, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă, prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Interpretând coroborat toate aceste dispoziții legale, instanța de fond a stabilit că, în lipsa emiterii și comunicării legale a titlului de creanță fiscală, acesta nu poate deveni titlu executoriu, prin ajungerea sa la scadență, nefiindu-i opozabil contribuabilului și, pe cale de consecință logică, în lipsa emiterii actului de creanță fiscală, contribuabilul nu are posibilitatea contestării sale, respectiv a cuantumului și modului de calcul al obligației fiscale stabilite în sarcina sa, conform art. 205 și urm. din OG nr. 92/2003, fiindu-i încălcat acest drept.
Având în vedere toate dispozițiile legale menționate, instanța de fond a reținut că în mod nelegal au fost emise actele de executare contestate și, pentru aceste motive, în temeiul art. 174 alin. 3 Cod procedură fiscală, instanța a admis contestația la executare și, pe cale de consecință a dispus anularea actelor de executare contestate. În final, în temeiul art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, instanța a dispus restituirea taxei de timbru în sumă de 58,90 lei către contestatoare, după rămânerea definitivă a hotărârii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata creditoare, solicitând admiterea acestuia și pe fond, respingerea în tot a contestației la executare.
În motivarea apelului, apelanta a arătat în esența că nelegala comunicare a actului de creanța nu poate atrage anulare actelor de executare silită decât în măsura în care se face dovada vătămării produse prin respectiva comunicare necorespunzătoare, ceea ce însă nu s-a probat în cauză.
Apelanta a mai arătat că a preluat de la C. de Asigurări de Sănătate toate dosarele de executare silită demarate de această instituție, fără a avea însă și posibilitatea de a verifica sau remedia dacă și în ce fel s-a procedat la comunicarea titlurilor de creanța.
Apelanta a arătat că obligațiile ei se reduc la îndeplinirea procedurii execuționale propriu-zise, obligații care nu o cuprind și pe aceea de comunicare a titlului de creanța.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat, arătând în esența că toate reținerile instanței de fond sunt legale și temeinice, la fel ca și soluția pronunțata.
Analizând apelul declarat prin prisma criticilor formulate, tribunalul constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
La data de 16.09.2013 au fost emise de intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. B., în dosarul de executare nr._/16.09.2013, somația nr. 8/_ /_ și titlul executoriu nr._, prin care s-a pus în vedere contestatoarei GÂLMEANU O. să achite suma de 770 lei, reprezentând majorări de întârziere pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru venituri din activități independente calculate până la data de 25.09.2012 și până la data de 21.2.2012, în baza deciziei nr._/21.08.2013.
În mod corect a reținut instanța de fond că dovada comunicării deciziei de impunere nr._/21.08.2013 nu s-a făcut în cauză.
Pe de altă parte, tribunalul reține că nici apelanta intimată nu a afirmat că această comunicare ar fi avut loc, însă aceasta a pretins că atâta vreme cât persoana vizată de executarea silită nu a făcut dovada unei vătămări concrete produsă prin necomunicarea deciziei de impunere, nu poate fi atrasă consecința anulării formelor de executare silită.
Tribunalul constată însă că efectul necomunicării titlului de creanța este unul clar și imperativ stabilit de lege, anume al inopozabilității acestuia față de persoana vizată și împiedicarea transformării acestuia în titlu executoriu. Or, în lipsa unui titlu executoriu orice executare silită demarată este lovită de nulitate.
Astfel, potrivit art. 141 alin. 1 din OG nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se va face numai în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit legislației fiscale de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui alt înscris care constituie titlu executoriu potrivit legii, iar potrivit art. 85 alin. 1 din OG nr. 92/2003 impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. 2 și ale art. 86 alin. 4 și prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.
În acest sens, art. 110 alin. 3 stabilește că titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii.
Decizia de impunere care stă la baza actelor de executare contestate reprezintă un act cu caracter administrativ jurisdicțional, emis de un organ cu activitate jurisdicțională.
În ceea ce privește (in)existența și/sau (ne)valabilitatea comunicării deciziei de impunere, tribunalul reține că drepturile și obligațiile părților, rezultate din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, sunt reglementate, conform art. 1 alin. 1 din OG nr. 92/2003, chiar de acest act normativ care instituie astfel procedura de drept comun în materie (art. 2 alin. 2).
În consecință, numai unde nu dispune OG nr. 92/2003 se vor aplica dispozițiile Codului de procedură civilă (art. 2 alin. 3 din OG nr. 92/2003).
Comunicarea actelor administrativ fiscale este guvernată de disp. art. 44 din OG nr. 92/2003.
Decizia de impunere, invocată de intimată constituie un act administrativ fiscal, în sensul art. 41 din OG nr. 92/2003 întrucât este un act emis de organul fiscal competent, în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
Atât timp cât aceasta nu ar fi desființată, actele de executare silită întocmite în baza ei nu ar putea fi desființate decât pentru motive care nu țin de certitudinea creanței constatate prin decizia de impunere.
În cauză, necomunicarea deciziei de impunere are drept consecința că acest titlu de creanță nu poate produce efecte juridice și nu o poate îndreptăți pe intimată să pretindă executarea obligației stabilite prin actul administrativ arătat.
Potrivit art. 44 din OG nr. 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, după cum urmează: prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia, prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitate se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
Realizarea directă și numai prin publicitate a procedurii de comunicare a deciziei de impunere încalcă dispozițiile precitate. În plus, conform Ordinului MFP nr. 94 din 24.01.2006 privind aprobarea modelului și conținutului formularelor și a instrucțiunilor de completare a acestora în vederea îndeplinirii procedurii de comunicare a actelor administrative fiscale prin publicitate, anexa 2, punctul 1, comunicarea prin publicitate se efectuează în situația în care actul administrativ fiscal nu a putut fi comunicat prin una dintre modalitățile de comunicare prevăzute la art. 44 alin. 2 lit. a, b și c din OG nr. 92/2003.
În acest sens, s-a pronunțat și Curtea Constituțională care prin decizia nr. 667/2009 a statuat că „art. 44 alin. 3 din OG nr. 92/2003 reglementează doar o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrativ fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective”.
În cauză, intimata nu a invocat și nici nu a dovedit eventualele motive obiective care ar fi împiedicat comunicarea actului administrativ-fiscal, în formele reglementate de art. 44 alin. 1 lit. a, b și c din OG nr. 92/2003, neavând relevanță că obligația acestei comunicării nu îi incumbă în mod direct.
În consecință, în speță sunt aplicabile și disp. art. 45 din OG nr. 92/2003 care stabilesc că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau de la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
Organul fiscal nu poate pretinde astfel executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, conform legii (art. 44. 1 din HG nr. 1050/2004), legea necondiționând această împiedicare a demarării executării silite de existența unei vătămări.
Pentru acest considerente, decizia de impunere nu este opozabilă contestatoarei intimate de față, astfel cum în mod corect a stabilit și instanța de fond și nu poate servi ca temei pentru luarea măsurilor de executare silită.
În mod evident, lipsa unui temei pentru demararea executării silite atrage în mod direct și inevitabil caracterul nul al actelor de executare silită efectuate totuși chiar și în aceste condiții.
D. urmare, în mod corect a stabilit instanța de fond că toate actele de executare silită în cauză sunt lovite de nulitate și, în acest context, analizarea celorlalte critici ale apelantei devine inutilă.
P. urmare, tribunalul constată caracterul temeinici și legal al sentinței instanței de fond, cu consecința respingerii ca nefondat a apelului declarat, în baza disp. art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă și al menținerii hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta creditoare ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B., cu sediul în B., .. 7, jud. B., în contradictoriu cu intimata G. O., cu domiciliul în B., ., .. A, ., împotriva sentinței civile nr. 3871 din 28.03.2014 pronunțata în cauză de Judecătoria B., pe care o menține.
Ia act de faptul că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Pronunțata în ședința publică azi, 9 februarie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
C. – M. R. C. D. - P.
GREFIER
V. P.
Red.CDP/06.2015/4ex.
Judecător fond: I. V.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 69/2015. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 103/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
