Contestaţie la executare. Decizia nr. 67/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 67/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 67/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 67/R
Ședința publică din data de 10 februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: R. C. - judecător
JUDECĂTOR: S. N.
JUDECĂTOR: A. G.
Grefier C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de către recurentul B. executorului judecătoresc G. G. C., în contradictoriu cu intimata contestatoare B. C. R. SA și cu intimații T. I. U. și C. A. A., împotriva Sentinței civile nr._/08.12.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 03.02.2015 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10.02.2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă_/2014 a Judecătoriei B. a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a B. G. G. C., invocată de contestatoare; a fost admisă contestația la executare formulată de B. C. R. SA în contradictoriu cu B. G. G. C., T. I. U. și C. A. A.; a fost anulat procesul verbal de cheltuieli suplimentare din 25.07.2014 emis de B. G. G. C. în dosarul execuțional 19/2013, cu privire la suma de 934,6 lei; a fost obligat B. G. G. C. să achite contestatoarei suma de 271,56 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; s-a dispus restituirea către contestatoare a sumei de 70,42 lei achitată cu titlu de taxă de timbru.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Între contestatoare și B. G. G. C. s-a încheiat Contractul Cadru de Colaborare nr. 68/25.04.2012, având ca obiect punerea în executare a dispozițiilor cuprinse în titlurile executorii, în vederea recuperării creanțelor datorate de debitorii urmăriți, prin procedura executării silite. Întrucât intimatul B. G. G. C. este cocontractant cu contestatoarea, instanța reține că acesta are legitimare procesuală pasivă în prezenta cauză, contractul fiind temeiul cheltuielilor plafonate invocate de contestatoare, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a B. G. G. C..
Potrivit Anexei 1 alin. 1 pct. i) creditorul s-a obligat să pună la dispoziția executorului suma de 750 lei cu titlu de avans onorariu și cheltuieli de executare, sumă ce se plătea după obținerea încuviințării executării silite .
Conform dispozițiilor de la pct. ii) cheltuielile incluse în avans ( deci avansul nu cuprindea doar cheltuielile, ci și parțial onorariul executorului ) se determinau pentru fiecare debit în parte, prin luarea în calcul a tipurilor de acte care le generau, suma estimată a acestor cheltuieli de executare fiind de 600 lei, sumă calculată prin luarea în considerare a nivelului minimal a costurilor necesare efectuării procedurilor. Față de aceste dispoziții contractuale, din cei 750 lei, 150 au reprezentat avansul onorariului executorului, iar 600 lei contravaloarea cheltuielilor de executare, altele decât onorariul.
Potrivit dispozițiilor de la lit. iii), în situația debitelor unde se dorea urmărirea mai multor bunuri, valoarea avansului se va ajusta, astfel încât să acopere cheltuielile descrise la pct. ii). Conform dispozițiilor de la pct. iv.) din contract executorul va beneficia de un onorariu egal cu limita maximă prevăzută în Legea nr. 188/2000, dacă suma tuturor plăților referitoare la debit, după deducerea și distribuirea tuturor cheltuielilor, costurilor, taxelor și onorarilor, de orice natură, rezultând direct din procesul de executare, este mai mare decât și/sau egală cu 100% din întregul debit.
Părțile au convenit potrivit pct. xiii) din contractul încheiat asupra faptului că, cuantumul cheltuielilor de executare silită, așa cum sunt enumerate în prezenta Anexa 1 sunt limitate la valoarea avansului agreat conform prezentului contract, adică la suma de 600 lei și nu 750 cum a susținut contestatoarea.
La data de 11.02.2013 creditoarea BCR SA a înaintat B. G. G. C. cerere de executare silită îndreptată împotriva debitorilor T. I. U. și C. ADRINA A., formându-se dosar execuțional nr. 19/2013.
Potrivit art. 3717 din C., partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Cheltuielile ocazionate de efectuarea executări silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel (art.3717 al 21C.). Titlul executoriu supus executării este biletul la ordin . nr._/16.11.2009, fiind înființată o poprire la data de 22.02.2013, dată la care B. emite primul Procesul verbal de cheltuieli, prin care stabilește onorariul său la suma de_,83 lei, restul cheltuielilor fiind evaluate la suma de 603,64 lei, cuantumul debitului urmărit fiind de_,79 euro.
Ulterior executorul emite două somații imobiliare pentru imobilele debitorului T. I. U. și obține extrasele de carte funciară pentru imobilele aparținând intimatei C. ADRINA A., înființând o poprire împotriva acesteia din urmă. La data de 13.06.2014 se înregistrează în cadrul dosarului execuțional adresa B. Ț. C. O. și B. O. M. prin care se aduce la cunoștință executorului că toate imobilele aparținând intimatei C. ADRINA A. sunt supuse executării silite imobiliare în dosarul execuțional nr. 1004/_/2013 la cererea creditorului ipotecar Unicredit Ț. Bank SA.
La data de 25.07._ executorul emite Procesul verbal de cheltuieli suplimentare, pentru suma de 934,60 lei, explicația acestor cheltuieli fiind comunicată instanței.
La data de 17.07.2014 creditoarea a primit din partea B. G. G. C. Notificarea prin care denunța unilateral Contractul Cadru de Colaborare nr.68, notificare emisă în data de 15.07.2014, Procesul verbal de cheltuieli suplimentare fiind emis după 10 zile, la data de 25.07.2014.
Potrivit art. 1276 alin. 2 din Noul Cod Civil, în contractele cu executare succesivă sau continuă, dreptul de denunțare unilaterală poate fi exercitat cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz, chiar și după începerea executării contractului, însă denunțarea nu produce efecte în privința prestațiilor executate sau care se află în curs de executare . Întrucât denunțarea comunicată de B. nu are nici un termen de preaviz, instanța reține că aceasta nu a produs efect la data la care acesta a emis Procesul verbal de cheltuieli suplimentare, astfel la acea dată era încă în ființă Contractul Cadru de Colaborare nr. 68/25.04.2012. Aceste cheltuieli de executare, cum sunt descrise în procesul verbal de cheltuieli suplimentare din 25.07.2014, nu contravin legii, sub aspectul naturii lor, Legea 188/2000 enumerându-le la art. 37 alin 5 C. ( iar procesul verbal de stabilire a acestor cheltuieli constituie act de executare și titlu executoriu conform art. 3717 alin 4 cod procedură civilă din 1865), însă depășesc suma de 600 lei astfel contravin contractului încheiat între părți.
Instanța a reținut faptul că, din analiza Contractului Cadru de Colaborare nr. 68/25.04.2012 rezultă faptul că părțile au înțeles să plafoneze cuantumul cheltuielilor de executare silită la suma de 600 lei, fapt ce rezultă în mod explicit din prevederile art. 1 pct. i), ii) și xiii)din Anexa 1 la Contract și chiar dacă în cauza dedusă judecății executorul a urmărit executarea mai multor imobile aparținând intimaților, în fapt nu a emis decât două somații imobiliare și a solicitat extrase de carte funciară, întrucât imobilele erau deja supuse executării silite imobiliare de către alți creditori și de un alt executor, astfel că nu se aplică pct. iii) din Anexa 1 la contract.
Deși intimata B. G. G. C. a susținut faptul că Contractul încheiat cu creditoarea este un act juridic, însă nu reprezintă o normă legală care să reglementeze activitatea și actele de executare silită, potrivit art. 1270 al 1 NCC - contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
Este adevărat faptul că Contractul Cadru de Colaborare nr. 68/25.04.2012 a fost încheiat între creditoare și B. G. G. C., debitorii creditoarei nefiind parte în contract, însă clauzele contractuale sunt clar stabilite și nu lasă loc interpretărilor, așa cum a făcut intimata B. G. G. C.. Întrucât cuantumul total al cheltuielilor de executare, altele decât onorariul executorului, au fost stabilite la suma de 603,64 lei prin primul Proces verbal de cheltuieli emis la data de 22.02.2013, instanța reține că această sumă a fost deja achitată integral din avansul de 750 lei dat de contestatoare ca atare, procesul verbal de cheltuieli suplimentare nu se mai justifică, fiind emis fără respectarea convenției părților.
În concluzie, instanța a reținut că în anexa la contractul cadru părțile au convenit cu privire la cuantumul sumelor ce urmau a fi plătite de creditoare ca avans pentru fiecare dosar de executare, compuse din onorariu executor (150 lei) și alte cheltuieli de executare (600 lei) acest avans fiind convenit la suma de 750 lei pentru fiecare debit a cărei executare silită se solicită, părțile convenind ca, ținând cont de numărul mare de dosare de executare ce urmau a fi înregistrate de creditoare pe rolul executorului judecătoresc, în fiecare dosar de executare cuantumul cheltuielilor de executare, altele decât onorariul executorului judecătoresc, să fie limitat la suma de 600 lei. P. urmare, indiferent de modalitatea de avansare a acestor cheltuieli, și în considerarea faptului că ele se vor imputa în final asupra averii debitorului, executorul judecătoresc a convenit cu creditoarea să nu solicite, cu excepția onorariului, alte cheltuieli de executare mai mari de 600 lei, angajament care profită și debitorului față de care se desfășoară executarea silită.
În drept, potrivit art. 399 alin 1 din vechiul C. împotriva oricărui act de executare cei interesați sau vătămați prin executare pot face contestație la executare, ca atare contestatoarea, care are interes a diminua cheltuielile de executare pentru a-și asigura îndestularea creanței din averea debitorului, ce s-ar diminua cu cheltuieli de executare prea oneroase și nedatorate, poate solicita pe calea contestației la executare cenzurarea acestor cheltuieli de executare.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept instanța, luând act de conținutul contractului cadru de colaborare nr. 68/25.04.2012, a admis cererea contestatoarei și a anulat procesul verbal de cheltuieli suplimentare din 25.07.2014 emis de B. G. G. C. în dosar executare 19/2013, cu privire la suma de 934,60 lei, care excede totalul alocat de părți cheltuielilor de executare, altele decât onorariul executorului judecătoresc.
Având în vedere soluția de admitere a contestației intimatul B. G. G. C. a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata către contestatoare, respectiv contravaloare copie dosar de executare – 271,56 lei.
În temeiul art. 45 lit. f din OUG 80/2013 contestatoarei i se va restitui taxa de timbru de 70,42 lei.
Împotriva acestei sentințe de declarat recurs B. G. G. C., criticând-o sub următoarele aspecte:
Onorariile executorilor judecătorești și cheltuielile de executare silită sunt reglementate de art. 371 ind. 7 cod procedură civilă și art. 39 din Legea 188/2000, precum și de anexa 1 din Statutul Executorilor Judecătorești și Anexa Ordinului Ministrului Justiției 2550/2006, așa cum a fost modificat prin Ordinul 2561/2012.
Ținând seama de actele normative care prevăd cheltuielile de executare și modalitatea de stabilire a acestora, în contractul cadru de colaborare încheiat cu contestatoarea s-a stabilit o modalitate de lucru care plafona sumele de bani pe care creditoarea contestatoare le avansa cu titlu de cheltuieli de executare, inclusiv onorariu.
Plafonarea și stabilirea sumelor din Contractul de Colaborare se referă exclusiv la pretențiile pe care recurentul le poate avea față de creditoare.
De comun acord au stabilit plafonarea sumelor avansate de către creditor și nu plafonarea cheltuielilor de executare ocazionate de activitatea pe care recurentul o desfășura.
Actele normative menționate anterior sunt dispoziții legale imperative în funcție de care s-au stabilit și se stabilesc onorariul precum și celelalte cheltuieli ocazionate de actul de executare silită în sine, așa cum reiese și din cuprinsul copiei dosarului execuțional.
Chiar și în contractul de colaborare se recunoaște de către creditoare, în mod expres, faptul că onorariul executorului va fi stabilit în raport de limita maximă prevăzută de lege.
Contractul de colaborare limitează dreptul recurentului de a solicita creditoarei avansarea altor sume în afară de cea deja achitată, însă nu produce nici un fel de consecințe juridice în raporturile cu debitorii.
Contractul de colaborare este un act juridic civil încheiat între recurent și creditoare și nu reprezintă o normă legală care să reprezinte activitatea și actele de executare silită pe care le efectuează.
Activitatea execuțională desfășurată se circumscrie dispozițiilor codului de procedură civilă și actelor normative menționate, și s-a realizat cu respectarea întocmai a acestora.
Contractul de colaborare nu este opozabil debitorilor urmăriți și nu produce nici un efect juridic în ceea ce privește raporturile recurentului cu aceștia.
Cheltuielile de executare cad în sarcina debitorilor iar raporturile juridice născute între el și recurent, în ceea ce privește cheltuielile de executare sunt reglementate de către normele legale.
P. contractul de colaborare nu s-au reglementat relații juridice între recurent și debitori.
Nu există o încălcare a dispozițiilor legale.
Procesul verbal de stabilire a cheltuielilor suplimentare nu încalcă nici o dispoziție legală, nici un texte de lege imperativ care să atragă nulitatea sau anulabilitatea acestuia.
Valorile prevăzute și justificate de altfel ca și cheltuieli de executare sunt stabilite în limitele maximale prevăzute de lege și au fost cuprinse într-un act procedural de asemenea legal, un proces verbal încheiat ca și act de executare.
În acest context se poate observa că prezenta contestație este îndreptată împotriva unui act de executare încheiat în condițiile legii, aducându-se critici străine de noțiunea de nelegalitate a actelor de executare.
Ori, contestația la executare, modalitate procedurală pusă la dispoziția participanților la executarea silită, are ca scop anularea actelor de executare nelegale, adică încheiate în disprețul unui text legal imperativ.
Atâta vreme cât nu există un text legal imperativ încălcat, nu se poate aprecia decât că criticile sunt nefondate.
Recurentul nu a stabilit și nu a solicitat sume de bani cu titlu de onorariu, ci doar cheltuieli de executare generate de activitatea prestată.
Nu s-a solicitat creditoarei vreo sumă de bani suplimentară celor deja încasate și facturate.
Nu s-a emis vreo factură către creditoare pentru cheltuielile de executare suplimentare.
Aceste cheltuieli au fost stabilite în aceeași manieră în care au fost stabilite și cheltuielile de executare inițiale și au la bază activitatea efectiv desfășurată de către executorul judecătoresc în cadrul dosarului execuțional.
Actele de executare au fost efectuate și sunt justificate.
A afirma că este nelegală stabilirea de cheltuieli suplimentare de executare este echivalentul afirmației că și efectuarea de acte de executare suplimentare este nelegală și lipsită de necesitate, având în vedere că aceste cheltuieli pe de o parte există, iar pe de altă parte executorul judecătoresc are dreptul de a le percepe.
Instanța de fond nu a analizat și a interpretat greșit natura actului juridic dedus judecății precum și efectele sale.
Nu s-a solicitat creditoarei sume suplimentare celor deja avansate; cheltuielile de executare au fost stabilite potrivit dispozițiilor legale; contractul de colaborare nu limitează dreptul recurentului la perceperea unui onorariu stabilit în limitele legii, precum și la recuperarea cheltuielilor efectuate, ci limitează doar posibilitatea de a solicita avansarea acestora de către creditoare; contractul de colaborare este în mod eronat interpretat și invocat, recunoscându-se în mod expres dreptul recurentului la perceperea onorariului maximal în limitele legii; contractul de colaborare nu este opozabil debitorilor urmăriți și nu produce nici un efect juridic în ceea ce privește raporturile recurentului cu aceștia; cheltuielile de executare sunt în sarcina debitorilor, iar raporturile dintre recurent și debitor sunt reglementate de normele legale; prin contractul de colaborare nu s-au reglementat relații juridice între executor și debitor; procesul verbal a fost încheiat în conformitate cu dispozițiile legii și este legal; nu este încălcată nici o normă legală imperativă; contestația la executare este nefondată.
În drept, cererea nu a fost precizată.
Cererea de recurs a fost legal timbrată.
Intimata contestatoare BCR SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivare, s-a învederat că suma limitativă de 750 lei nu a fost impusă în nici un fel executorului judecătoresc care a semnat contractul de colaborare în perfectă cunoștință de cauză iar câtă vreme acest contract nu contravine dispozițiilor L. nr.188/2000 și nici Codului de procedură civilă, această convenție reprezintă legea părților, în raport de prevederile art.1270 Cod civil.
P. urmare, în virtutea principiului forței obligatorii a contractelor, părțile contractante aveau obligația de a-ți îndeplini obligațiile contractuale întocmai cum au fost ele stipulate, neputând deroga sub nici o formă de la acestea.
P. actul de executare contestat, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli suplimentare, în plus față de plafonul prevăzut în contractul părților, fără a face vreo mențiune referitoare la natura acestor cheltuieli sau împrejurările ce au determinat generarea acestor cheltuieli suplimentare.
În drept, au fost invocate prevederile art.308 alin.2 coroborat cu art.115 Cod pr. civ.
În recurs, nu au fost administrate alte probe noi.
Analizând cererea de recurs formulată prin prisma probelor administrate în fața primei instanțe și motivelor de recurs invocate de către recurent, tribunalul constată că cererea este nefondată.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect că prin contractul cadru de colaborare încheiat între părțile în litigiu, acestea au înțeles să plafoneze cuantumul cheltuielilor de executare silită la suma de 600 lei, ceea ce rezultă în mod explicit din prevederile art.1 pct.i), ii) și xiii) din Anexa 1 la același contract.
În contract se face referire la cheltuielile de executare, nu la cheltuielile ce pot fi solicitate creditorului, ceea ce duce la concluzia că părțile semnatare ale contractului de colaborare au convenit asupra tuturor cheltuielilor de executare.
Chiar dacă debitorii creditoarei BCR SA nu au fost parte în acest contract, totuși prin convenția încheiată între recurent și creditoare s-a stabilit de comun acord limitarea cheltuielilor de executare, cu excepția onorariului executorului judecătoresc, la suma menționată anterior, ținând cont și de numărul mare de dosare execuționale ce urmau a fi înregistrate pe rolul executorului judecătoresc.
Este adevărat că potrivit art.371 ind.7 Cod pr. civ., cheltuielile privind executare silită sunt suportate în principal de către debitori iar executorul judecătoresc nu a solicitat ca plata acestor cheltuieli de executare suplimentare să se facă de către creditoare însă potrivit art.563 alin.1 lit. a Cod pr. civ., în situația distribuirii sumelor recuperate în urma executării silite, creanțele reprezentând contravaloarea cheltuielilor de executare au prioritate în raport de celelalte creanțe.
Așadar, se poate ajunge la situația în care cheltuielile de executare sunt suportate tot din patrimoniul creditoarei, diminuându-se în acest fel creanța ce urmează a fi recuperată de către creditoare.
L. nr.188/2000 și Ordinul Ministerului Justiției nr.2550/2006 stabilesc cuantumul cheltuielilor ce pot fi solicitate pentru actele de executare efectuate de către executorul judecătoresc însă aceste prevederi legale nu au un caracter imperativ astfel că executorul judecătoresc poate renunța la dreptul de a percepe contravaloarea serviciilor prestate printr-o convenție încheiată în acest sens cu creditorul.
P. urmare, chiar dacă actul de executare contestat nu încalcă prevederile Codului de procedură civilă sau ale L. nr.188/2000, totuși acesta a fost întocmit cu nerespectarea convenției încheiate de executorul judecătoresc cu creditorul care constituie legea părților, conform art.1270 Cod civil.
P. contractul de colaborare încheiat între creditor și executor nu s-au stabilit obligații în sarcina debitorului, astfel că susținerea în sensul că acest contract nu este opozabil debitorului nu este relevantă în cauză.
În consecință, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, față de prevederile art.312 alin.1 C.proc.civ., se impune respingerea recursului declarat de către recurentul intimat și menținerea sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul B. E. J. G. G. C. împotriva sentinței civile_/2014 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. C. S. N. A. G.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. SN /17.03.2015
Tehnored. CND/17.03.2015
Ex. 2
Jud fond – L. S.
| ← Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 10/2015.... | Fond funciar. Decizia nr. 69/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
