Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 10/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 10/2015
ROMÂNIA
T. B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 10/S
Ședința publică de la 26 ianuarie 2015
Completul Civ. D1 compus din:
PREȘEDINTE – C. F. – judecător
Grefier – I. M.
Cu participarea procurorului C. U., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalului B.
Pe rol fiind soluționarea cererii de declarare judecătorească a morții formulată de reclamanții B. E., M. A.-M. și B. V., în contradictoriu cu pârâții Z. (N. G.) B. și G. O..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat A. Ș. pentru reclamanți și curatorii pârâților, respectiv O. A. pentru G. Osvald și O. D. pentru pârâta Z. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depusă la dosar, prin registratura instanței, dovada citării prin publicitate a pârâților, respectiv prin Cotidianul Evenimentul zilei din 7.01.2015.
T. constată că prezenta cauza se află la primul termen de judecată. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, procedează la verificarea propriei competențe în soluționarea prezentei cauze și constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 95 pct. 1 Cod procedură civilă este competent general, material și teritorial să soluționeze prezentul litigiu.
În temeiul dispozițiilor art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța pune în discuția părților estimarea duratei procesului.
Reclamanții, prin avocat, curatorii pârâților și reprezentanta Ministerului Public apreciază că durata de soluționare a prezentei cauze este de o lună.
În temeiul textului de lege anterior evocat, instanța apreciază durata de soluționare a cauzei la o lună, începând cu prezentul termen de judecată.
Nemaifiind chestiuni prealabile de invocat, instanța acordă părților prezente cuvântul în probațiune.
Părțile reclamante, prin reprezentantul convențional, solicită admiterea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Curatorii pârâților și reprezentanta Ministerului Public nu se opun încuviințării probei cu înscrisuri.
În urma deliberării, în considerarea și aplicarea dispozițiilor art. 255 al. 1 Cod procedură civilă, admite pentru reclamanți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că acestea sunt legale, admisibile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
În conformitate cu prevederile existente în art. 244 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile asupra fondului.
Avocatul ales al reclamanților, având cuvântul, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată
Curatorii pârâților pun concluzii de admitere a acțiunii, cu obligarea reclamanților la plata onorariului de curator.
Reprezentanta Ministerului Public arată că este de acord cu declararea judecătorească a morții pârâtei pe cale judecătorească.
În conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 392 Cod procedură civilă, instanța constată încheiate dezbaterile asupra fondului și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, reclamanții B. E., M. A.-M. și B. V. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună declararea judecătorească a morții pârâților ZIMMERMAN B., născută G., născută la data de 9 mai 1988, fiica lui G. Adolf și Elvine, având ultimul domiciliu cunoscut în B., .. 3, și G. O., născut la data de 25 ianuarie 1892, fiul lui G. Adolf și Elvine, având ultimul domiciliu cunoscut în B., .. 16.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că B. E. a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în B., .. 16, prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/22.09.1997 încheiat cu Statul Român prin .., deținut anterior în calitate de chiriaș, însă cererea sa de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit a fost respinsă, pe motiv că Statul Român nu era titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, în calitate de proprietari tabulari figurând pârâții.
Au mai arătat că ultimele date despre aceștia datează din anii 1970, când reclamanta B. E. plătea chirie unei rude a acestora, de la care cunoștea că proprietarii tabulari erau deja decedați, iar ulterior autoritățile au început să perceapă chiria în numele Statului.
Au arătat de asemenea că părinții reclamantei M. A.-M. au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la un apartament pe care numiții P. A. și P. P. l-au dobândit în aceleași condiții prin .., fiind însă în imposibilitate de a îndeplini formalitățile necesare înscrierii în cartea funciară, iar reclamantul B. V. a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu numiții B. D. și P. Elizabeth, moștenitoare testamentare ale numitei M. V., care la rândul său a cumpărat un apartament situat în același imobil de la Statul Român prin .., fiind însă imposibilă încheierea în formă autentică a actului, deoarece promitentele-vânzătoare nu au calitatea de proprietare tabulare, după cum nici autoarea lor nu avea această calitate.
În continuare, reclamanții au arătat că au interes în promovarea cererii, întrucât intenționează să uzeze de procedurile legale pentru a deveni proprietari ai apartamentelor în imobilul identificat mai sus, fiind însă necesară, în prealabil, declararea morții proprietarilor tabulari.
Au mai arătat că, dacă ar fi trăit, proprietarii tabulari ar fi avut peste 120 ani, ceea ce nu este obiectiv posibil, precum și că au trecut mai mult de 2 ani de la data ultimelor știri, fiind incidente prevederile art. 49 din Codul civil.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 49 din Codul civil, art. 943 și următoarele din Codul de procedură civilă.
În probațiune au fost depuse la dosar copii ale evidențelor de carte funciară cu privire la imobilul înscris în c.f. 531 B. (convertită în_), copii ale actelor juridice care au stat la baza unor operațiuni de înscriere, extrase din registrele Parohiei Evanghelice C.A. B., în traducere legalizată, copii ale actelor translative de proprietate menționate de reclamanți în justificarea interesului lor, alte acte și înscrisuri, au fost efectuate cercetările prevăzute de art. 944 C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată.
Prin încheierea pronunțată la data de 9.10.2014 în dosarul nr._/197/2014 al Judecătoriei B. a fost numit în calitate de curator al pârâtei Z. B. avocatul O. A., iar curator al pârâtului G. O. avocatul D. O..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pârâții figurează în calitate de proprietari tabulari ai imobilului înscris în c.f._ B. (provenită din conversia de pe hârtie a c.f. 531), nr. top. 5631, în cote de egale, cu titlul de donație.
Potrivit actului de donație depus în copie la fila 11 din dosar, încheiat la data de 21.06.1935, aceștia au dobândit cotele din dreptul de proprietate de la mama lor, numita G. Elvine, iar ulterior, prin încheierea din data de 10.07.1935, dreptul de proprietate al donatarilor a fost înscris în cartea funciară.
Prin încheierea pronunțată în dosarul nr. 1215/1962 c.f. a fost respinsă cererea de înscriere a dreptului de proprietate al Statului Român asupra acestui imobil, cu titlul de drept naționalizare, cu motivarea că persoana indicată în anexa la Decretul nr. 92/1952 este o alta decât proprietarii tabulari menționați anterior, în anexa la decret figurând „Moșt. Zimmerman Hilda”, cu 5 apartamente în B., .. 16.
Din evidențele Parohiei Evanghelice C.A. B. rezultă că pârâta Zimmerman B., născută G., născută la data de 9 mai 1988, precum și pârâtul G. O., născut la data de 25 ianuarie 1892, au fost copiii lui G. Adolf și Elvine.
Din cercetările efectuate de Poliția B. rezultă că pârâții nu sunt cunoscuți la adresele ce constituie ultimele domicilii ale acestora, iar din relațiile furnizate de Consiliul Local B. – Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor (fila 69 din dosar) rezultă că în evidențele acestei instituții nu figurează nici o persoană având numele pârâților.
Potrivit prevederilor art. 49 alin. 1 din Codul civil, în cazul în care o persoană este dispărută și există indicii că a încetat din viață, aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, dacă au trecut cel puțin 2 ani de la data primirii ultimelor informații sau indicii din care rezultă că era în viață.
În speță sunt îndeplinite aceste condiții legale, având în vedere că, așa cum rezultă din relațiile furnizate de autorități, pârâții nu figurează în evidențele acestora, iar potrivit cercetărilor efectuate de Poliția B. nu au fost identificate persoane care să îi cunoască pe aceștia.
De asemenea, reclamanții dovedesc un interes legitim în cauză, având în vedere că aceștia sunt titularii unor drepturi extratabulare cu privire la imobilul în litigiu, sau ai unor drepturi de creanță cu privire la acesta, dobândite fie de la Statul Român prin .., așa cum este cazul reclamantei B. E., fie de la persoane care, la rândul lor, au dobândit apartamente în imobilul din B., .. 16, în baza Legii nr. 112/1995, conform înscrisurilor aflate la filele 17-29 din dosar.
În consecință, având în vedere faptul că pârâta a fost născută în anul 1888, iar pârâtul în anul 1892, rezultă că, dacă ar fi trăit, aceștia ar fi avut peste 120 ani, lucru imposibil având în vedere speranța de viață a unor persoane născute în secolul XIX.
În ceea ce privește data morții pârâților, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 49 alin. 2 și 52 alin. 2 din Codul civil.
Potrivit primului dintre aceste texte de lege, dacă data primirii ultimelor informații sau indicii despre cel dispărut nu se poate stabili cu exactitate, termenul prevăzut în alin. (1) se socotește de la sfârșitul lunii în care s-au primit ultimele informații sau indicii, iar în cazul în care nu se poate stabili nici luna, de la sfârșitul anului calendaristic.
Conform art. 52 alin. 2, în lipsa unor indicii îndestulătoare, se va stabili că cel declarat mort a încetat din viață în ultima oră a celei din urmă zile a termenului prevăzut de art. 49 sau 50, după caz.
În speță, data ultimelor știri despre ambii pârâți este aceea a încheierii actului translativ de proprietate prin care aceștia au dobândit drepturile lor asupra imobilului în cauză, respectiv aceea de 21 iunie 1935 (data încheierii actului de donație), ulterior acestei date neexistând nici o probă la dosar din care să rezulte cu certitudine că aceștia mai erau în viață, înscrierea drepturilor acestora în cartea funciară efectuându-se exclusiv în temeiul contractului de donație și nepresupunând cu necesitate că aceștia trăiau la acea dată, după cum nu se poate presupune că trăiau în momentul în care a avut loc preluarea în fapt a imobilului de către Stat.
În consecință, instanța va stabili ca dată a morții pentru ambii pârâți data de 21 iunie 1937, adică doi ani de la data ultimelor știri, potrivit prevederilor legale citate mai sus.
Față de aceste considerente, în baza art. 49, 52 din Codul civil, T. urmează a admite cererea formulată reclamanții B. E., M. A.-M. și B. V., și în consecință urmează a declara moartă pe pârâta Zimmerman B., născută G., născută la data de 9 mai 1888, fiica lui G. Adolf și Elvine, având ultimul domiciliu cunoscut în B., .. 3, stabilind ca dată a morții data de 21 iunie 1937, și a declara mort pe pârâtul G. O., născut la data de 25 ianuarie 1892, fiul lui G. Adolf și Elvine, având ultimul domiciliu cunoscut în B., .. 16, stabilind ca dată a morții data de 21 iunie 1937.
În ceea ce privește onorariile celor doi curatori avocați numiți în cauză, T. constată că onorariile acestora au fost stabilite prin încheierea pronunțată la data de 9.10.2014 în dosarul nr._/197/2014 al Judecătoriei B., fiind în cuantum de 300 lei pentru fiecare, astfel încât nu se impune suplimentarea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite cererea formulată de reclamanții B. E., M. A.-M. și B. V., toți cu domiciliul ales în B., .. 88, ., la sediul Cabinetului de Avocat „A. Ș.”, și în consecință:
Declară moartă pe pârâta ZIMMERMAN B., născută G., născută la data de 9 mai 1888, fiica lui G. Adolf și Elvine, având ultimul domiciliu cunoscut în B., .. 3, reprezentată în instanță prin curator avocat O. A., stabilind ca dată a morții data de 21 iunie 1937.
Declară mort pe pârâtul G. O., născut la data de 25 ianuarie 1892, fiul lui G. Adolf și Elvine, având ultimul domiciliu cunoscut în B., .. 16, reprezentat în instanță prin curator avocat D. O., stabilind ca dată a morții data de 21 iunie 1937.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la T. B..
Pronunțată în ședință publică azi, 26 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE,Grefier,
Judecător C. F. I. M.
Red. C:F.-30.01.2015
Tehnored. – I:M.-30.01.2015
6 ex.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 52/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 67/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
