Fond funciar. Decizia nr. 60/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 60/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 60/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar
Dosar nr._ Decizia civilă nr. 60/.>
Ședința publică de la 23.01.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – R. C.
Judecător – P. M.
Grefier – M. D.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului civil declarat de apelanta reclamantă G. V. împotriva sentinței civile nr. 1416/25.06.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. U. P. P. în A. a Legilor Fondului Funciar, prin primar și C. Județeană B. P. P. în A. a Legilor Fondului Funciar, prin prefect, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.01.2015, încheierea acestui tribunal făcând parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față constată că prin sentința civilă nr. 1416/25.06.2014, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta G. V. în contradictoriu cu pârâtele C. L. U. de A. a Legilor Fondului Funciar și C. Județeană B. de A. a Legilor Fondului Funciar.
P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform certificatului de moștenitor nr. 97/07.06.2012, fila 68, după decesul lui B. V. au rămas ca moștenitori, B. A., în calitate de soție supraviețuitoare și reclamanta G. V., în calitate de fiică, iar după decesul numitei B. A. a rămas ca moștenitoare G. V..
Din cererea înregistrată la data de 14.03.1991, reiese că numita B. A., mama reclamantei, a solicitat, printre altele, și reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile legii 18/1991 asupra terenului intravilan, categoria de folosință curți, grădini sau teren aferent construcțiilor aflate în proprietatea CAP, teren ce este situat în localitatea U. de Sus nr. 93, jud. B., în suprafață de 700 mp (f. 41).
Potrivit registrului agricol de la fila 48 a dosarului acest teren intravilan în suprafață de 0,07 ha a fost înscris în CAP la numele lui B. V., iar ca urmare a emiterii hotărârii de validare a C. Județene B. nr. 50/04.09.1991, anexa 2A, poziția 39 a fost emisă adeverința nr. 8/15.09.1991 pentru suprafața de 2,77 ha, fiind inclus și terenul intravilan, categoria fâneață în suprafață de 0,01 ha aferentă acestui imobil (f. 3, 11, 34).
De asemenea, potrivit extrasului de carte funciară nr._ nr. top. 487,488/1, proprietari asupra imobilului situat în U. de Sus sunt B. P., minoră, în cotă de 4/16, ca urmare a deciziei de predare a moștenirii din anul 1931, B. G., minor, în cotă de 4/16, cu titlu de moștenire, B. Savia, minoră, în cotă de 4/16, cu titlu de moștenire și G. V., în cotă de 4/16, cu titlu de moștenire, dreptul celei din urmă fiind înscris în CF ca urmare a actului notarial 97/07.06.2012.
În conformitate cu prevederile art. 23 din legea 18/1991, sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din decretul lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.
In consecință, s-a apreciat că în mod corect a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenul intravilan situat în U. de Sus nr. 93, în temeiul legii 18/1991 prin Hotărârea C. Județene nr. 50/04.09.1991 anexa 2A, poziția 39 din moment ce antecesoarea reclamantei a solicitat în mod legal acest lucru prin cererea de reconstituire, contrar afirmațiilor reclamantei că nu ar fi avut această calitate, că acest teren nu ar face obiectul legii 18/1991 sau că acest teren nu ar fi fost înscris în registrul agricol.
Pe de altă parte, instanța a reținut că cererea de constatare a nulității Hotărârii C. Județene nr. 50/04.09.1991 anexa 2A, poziția 39 a fost întemeiată pe dispozițiile art. III lit.c din legea 169/1997, în conformitate cu care actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art. 23 din lege, ori, chiar din cuprinsul acestui text reiese că sunt exceptate de la aplicabilitatea acestei prevederi legale reconstituirile dreptului de proprietate ce au avut loc în temeiul art. 23 din lege, cum e cazul în speță, astfel că acest text legal nu are aplicabilitate în speță.
În considerarea celor mai sus expuse, instanța a apreciat că cererea reclamantei de constatare a nulității Hotărârii C. Județene nr. 50/04.09.1991 anexa 2A, poziția 39 nu este întemeiată și a respins-o.
În ceea ce privește constatarea nulității adeverinței nr.8/15.09.1991 emise în temeiul Hotărârii C. Județene nr. 50/04.09.1991, instanța a reținut că pe calea unei acțiuni în justiție se poate dispune de către instanță anularea unui act, cu condiția ca acesta să aibă valoarea unui act juridic civil, definit în doctrină ca fiind manifestarea de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, respectiv de a naște, modifica sau stinge un raport juridic concret. Ori adeverința a cărei nulitate absolută o solicită reclamanta în cauză nu intră în sfera actelor juridice civile, producătoare de efecte juridice, a căror valabilitate să poată fi analizată de instanță și-n consecință a căror nulitate să poată fi dispusă.
Astfel, pentru aceste considerente cererea reclamantei de constatare a nulității absolute a adeverinței de mai sus a fost respinsă.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel reclamanta G. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta reclamantă a arătat că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997, întrucât acest text de lege are funcția de a proteja proprietarul unui imobil intravilan de abuzul includerii acestuia sub incidența Legii nr. 18/1991.
Susține că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991 și nici cele din art. 4 din Decretul lege nr. 40/1990 și că, în contradicție cu ceea ce a reținut prima instanță, aceste texte de lege indică indubitabil că terenurile private situate în intravilan nu trebuie să constituie obiectul reconstituirii dreptului de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991.
Apelanta reclamantă mai arată că nu există nicio legătură între terenurile extravilane solicitate de antecesoarea sa, B. A., și imobilul de 1341 mp aferent casei sale de locuit, reprezentând curte și grădină de zarzavat.
Apreciază că această situație s-a datorat faptului că s-a profitat de vârsta înaintată a antecesoarei sale și s-a schimbat ramul de cultură pentru a se diminua terenul extravilan ce i se cuvenea cu imobilul din intravilan, care nu a constituit obiect al Legii nr. 18/1991.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă C. Județeană B. de A. a Legilor Fondului Funciar a formulat întâmpinare prin care a arătat că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a cererii de apel și solicită respingerea petitului privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Cealaltă intimată pârâtă nu a depus la dosar întâmpinare în termenul prevăzut de dispozițiile art. XV alin. 3 din Legea nr. 2/2013.
În apel a fost înregistrată proba cu înscrisuri.
Analizând sentința atacată, raportat la motivele de apel invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul a reținut următoarele:
Așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 97 din 07.06.2012, emis de BNP A. B., apelanta reclamantă G. V. este moștenitoarea legală a defunctei B. A., beneficiara adeverinței nr. 8/15.09.1991 eliberată de C. L. U. de A. a Legilor Fondului Funciar (filele 5 dosarul de apel și 11 din dosarul de fond).
Cum apelanta reclamantă este moștenitor cu titlu universal la defunctei B. A., de la momentul decesului acesteia, respectiv 17.02.2006, aceasta a dobândit patrimoniul defunctei, alcătuit din totalitatea drepturilor și obligațiilor patrimoniale ce au aparținut acesteia.
Prin urmare, a dobândit și drepturile decurgând din adeverința de proprietate nr. 8/1991, precum și acțiunile patrimoniale care au aparținut defunctei.
În acest context, apelanta reclamantă nu poate invoca nulitatea absolută a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea antecesoarei sale, cu atât mai mult cu cât acestea au fost consfințite prin hotărârea C. Județene nr. 50/04.09.1991, anexa 2A, poziția 39, hotărâre care putea fi atacată de B. A. în termen de 30 de zile de la comunicare conform art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
Pe de altă parte, constatăm că pentru a opera cazul de nulitate absolută prevăzut de art. III lit. c din Legea nr. 169/1997, invocat de apelanta reclamantă, era necesară întrunirea cumulativă a trei condiții: la data reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate terenul să fie revendicat de foștii proprietari; să existe un act de reconstituire sau de constituire în favoarea unor persoane neîndreptățite; actele de reconstituire să privească terenuri din intravilan.
Or, în speța dedusă judecății nu se regăsesc primele două condiții de admisibilitate a cererii în constatarea nulității, menționate mai sus.
Totodată, apreciem că nu există un interes legitim în promovarea unei astfel de acțiuni din moment ce apelanta nu a făcut dovada formulării unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, nici în nume propriu, nici în calitate de moștenitor, în temeiul dispozițiilor legilor fondului funciar.
Mai mult decât atât, din analiza cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor și din declarațiile anexate acesteia, formulată de antecesoarea apelantei reclamante, B. A., rezultă că aceasta a solicitat în mod expres reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului din intravilan, aferent construcțiilor situate în U. de Sus, nr. 93, județul B. (filele 41 – 43 dosar de fond).
Or, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, potrivit art. 23 din Legea nr. 18/1991, de reconstituirea dreptului de proprietate beneficiază membrii cooperatori sau succesorii acestora care sunt proprietari ai caselor și ai anexelor gospodărești, care sunt amplasate pe terenuri ce au fost proprietatea lor, înainte de cooperativizare, terenuri care, după cooperativizare, au fost atribuite, e regulă, ca loturi de folosință, către foștii proprietari.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul dedus judecății și va păstra sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta – reclamantă G. V., domiciliată în com. U., ., nr. 93, jud. B., având CNP_, în contradictoriu cu pârâtele C. L. de A. a Legilor Fondului Funciar U., cu sediul în ., și C. Județeană de A. a Legilor Fondului Funciar B., cu sediul în mun. B., .-5, jud. B., împotriva sentinței civile nr.1416/25.06.2014, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 23.01.2015.
Președinte, Judecător,
R. C. P. M.
Grefier,
M. D.
Red. P.M./02.02.2015
Tehnored. M.D./09.02.2015
5 ex.
Judecător fond: A. D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 53/2015. Tribunalul BRAŞOV | Cerere necontencioasă. Decizia nr. 61/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
