Contestaţie la executare. Decizia nr. 168/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 168/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 168/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 168/A
Ședința publică din data de 11 aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. S. - judecător
Judecător: A. B.
Grefier I. C.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de apelanta Agenția Națională de A. Fiscală prin Administrația Finanțelor Publice Brasov, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimata S. V., împotriva sentinei civile numărul_/19.08.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. A. pentru intimată, lipsă fiind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 224 C.proc.civ., instanța acordă cuvântul părții intimate, prin reprezentant legal, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 131 alin. 1 C.proc.civ.
Reprezentantul convențional al intimatei menționează că Tribunalul B. este competent să soluționeze prezenta cauză.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 131 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul reține că, în raport de prevederile existente în art. 95 pct. 2 C.proc.civ., este competent general, material și teritorial să soluționeze cererea de apel ce constituie obiectul prezentului dosar.
Fiind epuizate chestiunile prealabile incidente în cauză, instanța acordă cuvântul în probațiune.
Sub acest aspect, instanța constată că, prin cererea de exercitare a căii de atac, nu au fost formulate cereri în probațiune, iar partea intimată nu a solicitat suplimentarea probatoriului, prin întâmpinare.
Reprezentantul convențional al intimatei arată că nu sunt probe noi de propus în calea de atac a apelului.
În temeiul dispozițiilor art. 244 C.proc.civ., instanța constată încheiată cercetarea judecătorească, astfel că, în temeiul art. 392 C.proc.civ., deschide dezbaterile asupra fondului cererii de apel.
Reprezentantul convențional al intimatei solicită respingerea apelului, hotărârea pronunțată de Judecătoria B. fiind temeinică și legală. Acesta menționează că doar asupra cheltuielilor de judecată a fost promovată calea de atac, care nu pot fi reduse, așa cum a solicitat apelanta.
Reprezentantul convențional al intimatei solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 C.proc.civ., instanța constată încheiată dezbaterea asupra fondului și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată că, prin sentința civilă nr._/19.08.2013, Judecătoria B. a hotărât următoarele:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea S. V. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B. și pe cale de consecință:
Dispune anularea actelor de executare constând în Titlul executoriu nr._ si Somația nr. 8/_ /_ emise de intimată, anularea executării silite însăși ce formeaza dosarul de executare nr._/8/_ /_.
Obligă intimata să plăteasca contestatoarei suma de 197 lei cu titlul cheltuieli de judecată (taxe de timbru).
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
La adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că împotriva contestatoarei s-a pornit executarea silită în temeiul deciziilor de impunere referitoare la obligații de plată accesorii și anume DEC.ACC nr._ din data de 26.11.2011, DEC.ACC nr._ din data de 14.02.2012, DEC.ACC nr._ emise de CASJ B. și AFP B. (titluri de creanță fiscală în sensul art. 85 alin. 2 cu raportare la art. 110 alin. 3 din OG 92/2003 din OG 92/2003, după împlinirea scadenței obligației de plată înscrise în aceste titluri de creanță fiind emise titlul executoriu nr._ și somația 8/_ /_ din 28.03.2013, formându-se dosarul de executare nr._/8/_ /_.
Nici emitenta titlurilor de creanță fiscală și nici intimata nu au comunicat însă contestatoarei deciziile de impunere în baza cărora a fost pornită executarea silită și nici dovezile de comunicare a unor astfel de decizii de impunere. Mai mult chiar intimata prin întâmpinare a învederat faptul că Casa Județeană de Asigurări de Sănătate nu a finalizat procedura de comunicare a titlurilor de creanță în mod scriptic, precum și a confirmărilor de primire a acestora, datorită acestui motiv AFP B. procedând la restituirea tuturor titlurilor de creanță emise către contribuabili și necomunicate în conformitate cu art. 44 Cod procedură fiscală. Cu toată această apărare confuză, instanța reține însă împrejurarea că față de contestatoare, intimata, fără a verifica dacă acesteia i-au fost comunicate sau de către CASJ B. deciziile de impunere a emis alte decizii de calcul accesorii, care nici acestea nu i-au fost comunicate, pentru ca, în cele din urmă să fie emis titlul de executoriu și somația contestate.
Analizand legalitatea actelor de executare silita, instanța reține că executarea silita însăși pornită față de contestatoare și actele de executare sunt nule absolut întrucât executarea a fost pornită în temeiul unui titlu de creanță care nu a devenit executoriu nefiind ajuns la scadență.
În acest sens instanța reține că potrivit art. 141 cod procedură fiscală “(1) executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(1^1) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
(2) Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.”
Potrivit art. 111 cod procedură fiscală “(1) Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează.
(2) Pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel:
a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 - 15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;
b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 - 31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.”
Întrucât intimata nu a făcut proba comunicării către contestator a unor astfel de decizii, executarea pornită împotriva acestuia este nulă, deoarece se face în lipsa unor titluri de creanță scadente, devenite deci executorii, situație față de care nu se mai impune analiza celorlalte motive invocate de contestator.
Pentru acest motiv executarea silită pornită împotriva contestatoarei este nulă, fiind efectuată în lipsa unui titlu executoriu, actele de executare comunicate contestatorului fiind de asemenea nule.
În consecință contestația la executare a fost admisă, iar executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr._/8/_ /_ și actele de executare emise au fost anulate.
Conform art. 713 alin. 2 NCPC, „ În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui”. Cum în prezenta cauză pentru desființarea titlului de creanță fiscală (devenit executoriu prin expirarea perioadei de plată) legiuitorul prevede printr-o normă specială o cale specială prin care se poate obține anularea acestuia, instanța a apreciat că pe calea contestației la executare reglementate de art. 172 din OG 92/2003 și respectiv art.711 și urm NCPC nu pot fi aduse în discuție și soluționate motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlurile de creanță fiscală care compun titlul executoriu nr._.
În temeiul art. 451 NCPC, intimata a fost obligată la plata către contestator a cheltuielilor de judecată, respectiv taxă de timbru.
Împotriva sentinței civile nr._/19.08.2013 pronunțată de Judecătoria B., intimata Administrația Finanțelor Publice B. a exercitat calea de atac a recursului, solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul înlăturării dispoziției referitoare la instituirea în sarcina sa a obligației de plată a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de exercitare a căii de atac, autorul acesteia a susținut că cheltuielile de judecată la plata cărora a fost obligată nu sunt justificate, având în vedere gradul redus de complexitate a cauzei.
De asemenea, trebuie să se rețină faptul că, prin emiterea somației de plată nu s-a produs niciun prejudiciu intimatei - contestatoare, iar culpa procesuală nu poate să fie reținută în sarcina recurentei, care a fost obligată să preia creanțele fiscale ale contribuabililor în sistem informatic și a procedat în mod legal la restituirea titlurilor de creanță către Casa Județeană B. de Asigurări de Sănătate, pentru a respecta obligația de comunicare a acestor titluri în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 44 din Codul de procedură fiscală.
Mai mult decât atât, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că, la data emiterii formelor de executare silită - 28.03.2013, organul de executare nu a avut cunoștință de existența litigiului dintre intimata – contestatoare și Casa Județeană B. de Asigurări de Sănătate și nici de soluția ce a fost pronunțată în acest litigiu.
Cererea de exercitare a căii de atac a fost întemeiată de autorul său, în mod generic, pe dispozițiile Codului de procedură fiscală.
În apărare, intimata S. V., prin reprezentant convențional avocat S. A., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de recurs exercitată împotriva sentinței civile nr._/19.08.2013 a Judecătoriei B., arătând în susținerea poziției sale procesuale că suma de bani pe care prima instanță a stabilit-o cu titlu de cheltuieli de judecată reprezintă taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, astfel că nu pot fi luate în considerare susținerile pe care recurenta le-a făcut privitor la gradul de complexitate a cauzei.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a reținut culpa procesuală a părții recurentă, întrucât, așa cum chiar aceasta a recunoscut, a efectuat actele de executare silită contestate în condițiile în care nu a fost parcursă procedura de comunicare a titlului de creanță, astfel că acesta trebuie să fie obligată să acopere prejudiciul material suferit prin promovarea prezentului proces.
La termenul de judecată din data de 11.04.2013, tribunalul, în complet de recurs, a invocat și a pus în discuția contradictorie a părților chestiunea prealabilă a naturii juridice a căii de atac ce poate fi exercitată în cauză, stabilind, pentru motivele de fapt și de drept expuse în încheierea termenului de judecată menționat, că apelul, iar nu recursul, este calea de atac ce poate fi exercitată împotriva sentinței civile nr._/19.08.2013 pronunțată de Judecătoria B..
În conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 479 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, iar în acest sens constată și reține următoarele:
Art. 451 din codul de procedură civilă stipulează:,,(1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
(2) Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
(3) Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător la plata experților judiciari și a specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3).
(4) Nu vor putea fi însă micșorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și plata sumelor cuvenite martorilor potrivit alin. (1).
În cauza de față, suma de bani la plata căreia a fost obligată partea apelantă reprezintă taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar ce au fost achitate de către partea intimată pentru contestația la executare pe care a promovat-o, astfel că, în conformitate cu prevederile legale preciate, nu poate fi aplicat vreunul dintre criteriile instituite prin alin. 2 și 3 al art. 451 din Codul de procedură civilă, susținerea pe care apelanta a formulat-o sub acest aspect în cererea de exercitare a căii de atac neputând fi luată în considerare, întrucât aceasta este lipsită de fundamenta legal.
În ceea ce privește îndeplinirea în cauză a cerințelor instituite de lege pentru obligarea părții apelante la plata cheltuielilor de judecată ce au fost efectuate de către partea intimată, tribunalul reține că, în conformitate cu prevederile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecat.
Intimata a sesizat instanțele judecătorești pe calea contestației la executare pentru a obține anularea formelor de executare silită ce au fost efectuate împotriva sa, în absența unui titlu executoriu.
Sub acest aspect, instanța de apel constatată că partea intimată a uzat de singura cale de atac reglementată de lege pentru a obține desființarea actelor de executare emise de către partea apelantă cu nesocotirea dispozițiilor imperative aplicabile procedurii recuperării creanțelor fiscale, astfel că nu se poate reține că demersul juridic al acesteia este unul care nu a avut drept finalitate repararea unui prejudiciu.
Apoi, instanța de apel reține, la fel ca și prima instanță, că partea apelantă, în calitatea acesteia de organ de executare ce a emis formele de executare silită a căror desființare s-a solicitat, este partea care a pierdut procesul, astfel că în lumina prevederilor art. 453 din Codul de procedură civilă, pe care le-am redat anterior, ea trebuie să achite părții intimate sumele de bani pe care aceasta l-a achitat cu titlu de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar pentru judecarea în primă instanță a pricinii.
Așa fiind, tribunalul, pentru considerentele ce preced, constată că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge cererea de apel supusă judecății, cu consecința păstrării sentinței atacate.
Fiind partea aflată în culă procesuală, apelanta va fi obligată, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civil coroborat cu cele ale art. 482 din același act normativ, să achite intimatei suma de 300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de apel formulată de apelanta Administrația Finanțelor Publice B., cu sediul în Municipiul B., .. 7, în contradictoriu cu intimata Segeanu V., reprezentată convențional de avocat Segeanu A., cu domiciliul ales la sediul reprezentantului convențional, situat în Municipiul B., B- dul I. M., nr. 47, camera 104, împotriva sentinței civile nr._/19.08.2013 pronunțată de Judecătoria B., pe care o păstrează.
Obligă apelanta să achite intimatei suma de 300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.04.2014.
Președinte, Judecător,
L. S. A. B.
Pentru grefier I. C.,
aflată în concediu de odihnă,
semnează înlocuitor grefier șef de secție,
A. D.
Red. L.S. – 14.07.2014
Tehnored. MI – 15.07.2014
Jud. fond: C. D. T.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 437/2014. Tribunalul BRAŞOV | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 92/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
