Contestaţie la executare. Decizia nr. 567/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 567/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 567/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 567/R/2014
Ședința publică de la 11 Iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. I. B.
Judecător C. R.
Judecător M. B.
Grefier V. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta creditoare Administrația Județeană a Finanțelor P. B., prin reprezentant legal în contradictoriu cu intimata contestatoare A. M., împotriva sentinței civile nr._/24.09.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 27.05.2014, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 04.06.2014 și apoi pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr._/24.09.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._ s-a respins excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de contestatoare, s-a admis contestația la executare formulată și precizată de contestatoarea A. M. și, în consecință:
- s-a anulat executarea silită, toate actele și formele de executare emise în dosarul execuțional_/8/_ /_, inclusiv Titlul executoriu nr._/20.12.2012, somația nr. 8/_ /_/20.12.2012.
- s-a anulat executarea silită, toate actele și formele de executare emise în dosarul execuțional nr._/8/_ /_ al AFP B. inclusiv Titlul executoriu nr._/26.04.2013 și somația nr. 8/30/1//2013/_/26.04.2013.
- în baza art. 23 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 146/1997 s-a dispus restituirea taxei de timbru datorate și achitate în cuantum de 33,50 lei, la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
- la data rămânerii irevocabile a soluției s-a dispus restituire către intimată a confirmărilor de primire în original depuse la filele 58 și 81.
- intimata a fost obligată să achite contestatoarei suma de 301,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în contravaloarea onorariului de avocat și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 22.01.2013 ( f 19) au fost comunicate contestatoarei Titlul executoriu nr._/20.12.2012 și somația nr. 8/_ /_/20.12.2012, ambele în dosarul execuțional nr._/8/_ /_, prin care s-a pus în vedere contestatoarei să achite suma de 352 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, documentul prin care a fost evidențiată suma de plată fiind Decizia ACC. nr._/14.06.2012 (f 6-7).
Decizia de accesorii nr._/14.06.2012 a fost emisă de CASJ ( f 26-27) .
Din cuprinsul deciziei de impunere (f. 43-44) reiese că aceasta cuprindea accesorii aferente contribuțiilor din Titlul executoriu nr._/25.10.2010, veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția fiind rezultate din „chirii, dividende, dobânzi, conv. civile etc.”. Deși contestatoarea a susținut în contestație că nu realizează venituri din activități independente, se poate observa că aceasta a depus copie de pe contractul de închiriere din data de 01.11.2009, înregistrat la AFP B. sub nr. 2543 254/22.12.2009, reieșind clar că a obținut venituri din chirii.
Decizia de accesorii nr._/14.06.2012 a fost comunicată de organul emitent CASJ B. pe adresa contestatoarei, fiind depusă în original confirmarea de primire a scrisorii recomandate la fila 81 din dosar. Din cuprinsul dovezii reiese că comunicarea s-a făcut la data de 12.07.2012, apărând o semnătură la rubrica „confirm primirea”, iar la calitatea primitorului a fost consemnat „ dest.”, fără alte date de identificare a persoanei care a semnat.
Contestatoarea a formulat cerere de înscriere în fals contestând semnătura de pe confirmarea de primire, solicitând și efectuarea unei expertize grafoscopice .
La data de 26.01.2013 intimata AFP B. emite Titlul executoriu nr._/26.04.2013 și somația nr. 8/30/1//2013/_/26.04.2013, ambele în dosarul execuțional nr._/8/_ /_ prin care i se pune în vedere contestatoarei să achite suma de 129 lei reprezentând accesorii calculate conform deciziei de accesorii nr._/31.12.2012, decizie comunicată cu scrisoare recomandată la data de 08.03.2013 conform dovezii depusă în original la fila 58. Din cuprinsul dovezii reiese că comunicarea s-a făcut la data de 08.03.2013, apărând o semnătură la rubrica „ confirm primirea”, iar la calitatea primitorului a fost consemnat „ dest.”, fără alte date de identificare a persoanei care a semnat.
Și cu privire la această dovadă contestatoarea a formulat cerere de înscriere în fals contestând semnătura de pe confirmarea de primire, solicitând și efectuarea unei expertize grafoscopice.
Instanța a procedat la luarea interogatoriului din oficiu contestatoarei, ocazie cu care a procedat și la verificarea de scripte punând-o pe contestatoare să semneze atât răspunsul la interogatoriul, cât și separat și a comparat semnăturile cu cele de pe acte încheiate de contestatoare cu terții și înregistrate la autorități precum și cu semnăturile de pe cele două confirmări de primire, pentru a se evita efectuarea unor probe costisitoare. Cu ocazia verificărilor, instanța s-a considerat lămurită în sensul că atât pe confirmarea de primire a deciziei de impunere nr._/14.06.2012, cât și pe aceea din data de 08.03.2013 nu este semnătura contestatoarei, ceea ce face ca procedura de comunicare a ambelor titluri de creanță să nu fie legal efectuată.
Din răspunsul la interogatoriul luat din oficiu (f. 83) și din copia contractului de închiriere reiese că la adresa de domiciliu a contestatoarei există un spațiu cu altă destinație închiriat de contestatoare unui coafor, însă contestatoarea a negat că chiriașa ar fi primit corespondență pentru ea. În condițiile în care intimata nu a procurat alte probe și nici nu a solicitat alte probe pentru a dovedi o eventuală comunicare legală, instanța și-a exercitat rol activ, însă nu se poate substitui uneia dintre părți.
Instanța a reținut că pe ambele dovezi de comunicare s-a menționat că s-a făcut comunicarea „destinatarului”, deși nu este semnătura contestatoarei, fiind lipsit de relevanță juridică cui s-a comunicat în condițiile în care deși era menționată contestatoarea ca fiind primitoarea recomandatelor semnătura nu îi aparține .
Ca atare, întrucât nu este semnătura contestatoarei pe cele două confirmări de primire a scrisorilor recomandate, instanța va reține că procedurile de comunicare a Deciziei de accesorii nr._/14.06.2012 emisă de CASJ, precum și a deciziei de accesorii nr._/31.12.2012 nu au fost legal îndeplinite.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de contestatoare instanța a reținut că susținerile sunt neîntemeiate. Conform art. 91 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. Potrivit aceluiași articol, alin. 3 termenul de prescripție începe să curgă de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel .Conform art. 23 alin. 1 și 2 din OG nr.92/2003 „ Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează “ moment de la care se naște și dreptul organului fiscal de a stabili și a determina obligația fiscală datorată.
P. urmare, baza de impunere s-a constituit în anul 2010 – astfel cum reiese din decizia de accesorii nr._/14.06.2012, termenul de prescripție a început să curgă din 01 ianuarie 2011, astfel că la data emiterii ambelor decizii de impunere atât de CASJ, cât și de AFP nu era împlinit termenul de prescripție în ceea ce privește dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale.
Pe fondul cererii, în drept, potrivit art. 41 din O.G. nr. 92/2003 „actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.” Iar potrivit art. 44 din același act normativ actul administrativ fiscal se comunică contribuabilului. Sancțiunea necomunicării este stabilită de art. 45 din OG 92/2003, respectiv actul nu este opozabil contribuabilului și nu produce nici un fel de efecte.
Potrivit art. 40 din Ordinul nr. 617/2007 executarea silită se efectuează potrivit normelor cuprinse în Codul de procedură fiscală.
Potrivit art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 (care are corespondent și în legislația anterioară) „ În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF”. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.
Conform art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanelor fizice „care realizează venituri din activități independente, venituri din agricultură și silvicultură, venituri din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond”.
Art. 261 al. 4 din L 95/2006 stabilește că „în cazul neachitării în termen a contribuțiilor datorate fondului, aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere se realizează potrivit procedurilor instituite de Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și normelor aprobate prin ordin al președintelui CNAS, cu avizul consiliului de administrație”.
Având în vedere textele legale redate mai sus instanța reține că executarea silită a contribuțiilor datorate fondului de asigurări sociale de sănătate și a majorărilor de întârziere se efectuează în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură fiscală ce reglementează această materie.
Art. 141 C.pr.fiscală prevede că „executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu". Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că „titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”.
Ca atare, față de cele de mai sus instanța a reținut că Decizia de accesorii nr._/14.06.2012 emisă de CASJ, precum și decizia de accesorii nr._/31.12.2012 prin care s-au calculat obligații de plată accesorii aferente contribuțiilor pentru venituri realizate din chirii nu au fost comunicate contestatoarei astfel că nu pot produce efecte juridice, respectiv nu pot dobândi calitatea de titluri executorii în temeiul căruia să se pornească executarea silită.
Intimata AFP B., în calitate de organ de executare, nu are posibilitatea de a cenzura deciziile de impunere comunicate de CASJ B. în vederea executării silite însă are obligația de a verifica dacă titlurile de creanță îndeplinesc condițiile necesare punerii în executare, respectiv dacă au fost comunicate, dacă s-a împlinit termenul de plată și au devenit titluri executorii în conformitate cu prevederile art. 141 al. 2 din O.G. nr. 92/2003, iar în ceea ce privește propriile titluri de asemenea au obligația de a verifica dacă titlurile de creanță îndeplinesc condițiile necesare punerii în executare, respectiv dacă au fost comunicate în mod legal.
Pe cale de consecință, emiterea actelor de executare constând în Titlul executoriu nr._/20.12.2012, somația nr. 8/_ /_/20.12.2012, precum și Titlul executoriu nr._/26.04.2013 și somația nr. 8/30/1//2013/_/26.04.2013 contestate s-a efectuat în temeiul unor titluri de creanță care nu au devenit titluri executorii împrejurare care conduce la concluzia că aceste acte sunt premature. Sancțiunea prematurității este nulitatea absolută a respectivelor acte.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor P. B., solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței civile recurate în sensul respingerii petitului privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 301,8 lei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea arată, în legătură cu neopozabilitatea deciziei de calcul accesorii emisă de Casa de Asigurări de Sănătate, că din conținutul art. 46 raportat la art. 43 din Codul de Procedură Fiscală, ce reglementează regimul juridic al nulității absolute a actului administrativ fiscal, nu rezultă faptul că nelegala comunicare a deciziei de impunere (de calcul accesorii) atrage nulitatea absolută a actelor de executare. În consecință, sancțiunea care intervine este nulitatea virtuală a actelor, care intervine numai în cazul producerii unei vătămări a contribuabilului vizat. Or, în prezenta cauză nu s-a făcut proba acestei vătămări.
Recurenta apreciază că a făcut dovada comunicării deciziei emise de CASJ B. în dosarul de fond. Nu se critică modalitatea în care instanța de fond a ajuns la concluzia că semnătura de pe confirmarea de primire este falsă, dar se arată că recurenta nu era îndrituită a proceda ea însăși la această verificare de scripte, ci doar la verificarea faptului dacă există sau nu o confirmare de primire în dosarul fiscal.
Organul de executare nu are competenta de a analiza legalitatea titlurilor de creanță emise de către Casa de Asigurări de Sănătate a jud. B. și nu se substituie în drepturile acesteia cu privire la aceste titluri.
Referitor la obligativitatea executării titlurilor de creanță emise de CASJ B., recurenta creditoare arată că a preluat, începând cu data de 01.07.2011 debitele transmise de către Casa Județeană de Asigurări de Sănătate în baza titlurilor de creanță emise de aceasta, cu obligația de a le valorifica prin încasare, respectiv executare silită.
Pe cale de consecință, apreciază recurenta, aceasta are doar rol de executare a titlurilor de creanță emise de către această instituție, urmând a fi contestate de către reclamanți prin procedura prealabilă și ulterior la instanța de contencios - administrativ.
Organul de executare nu are competenta de a analiza legalitatea titlurilor de creanță emise de către Casa de Asigurări de Sănătate a jud. B. și nu se substituie în drepturile acesteia cu privire la aceste titluri. Organul de executare are obligația de a urmăriaceste sume conținute în deciziile emise de către CAS B. până la anularea acestora printr-o hotărâre judecătorească emisă de instanța de contencios administrativ.
Obiect al predării-primirii l-au constituit si datele din baza informatică a CAS B..
În concluzie, AFP B. are numai obligativitatea executării acestor creanțe reprezentând contribuție de asigurări de sănătate, fără a avea posibilitatea de agestiona aceste sume, de a proceda la modificarea acestora.
Decizia de calcul accesorii nr._/31.12.2012 emisă de AJFP B. are la bază debite stabilite de către CNAS B. și transmise recurentei creditoare spre executare silită (dec. nr._/14.06.2012 emisă de CASJ B.).
În ceea ce privește obligarea recurentei creditoare la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 301,8 lei, aceasta arată că nu sunt îndeplinite în speță condițiile prevăzute de art. 274 Cod proc. civ., deoarece nu este în culpă procesuală, câtă vreme recurenta nu este decât organ de executare ce nu are competența de a analiza legalitatea titlurilor de creanță emise de CASJ B. și nu se substituie în drepturile acesteia cu privire la aceste titluri.
Nu se poate reține, în cauză, reaua credință sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale în sarcina AJFP B. pentru ca aceasta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Temeiul art. 274 din Codul de Procedura civilă instituie prezumția de culpă procesuală a celui ce cade în pretenții, pentru că dacă debitorul din raportul juridic ce face obiectul judecății și-ar fi respectat obligația, creditorul obligației nu ar fi trebuit sa suporte sarcinile pecuniare ale unui proces.
Întrucât nu cade în sarcina recurentei creditoare verificarea modului în care Poșta Română și-a îndeplinit obligațiile de a comunica un act administrativ fiscal, emis de o altă instituție, obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată este abuzivă.
Intimata debitoare A. M. nu a depus întâmpinare.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința civilă în raport cu motivele de recurs și cu probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prima instanță a admis contestația la executare, reținând în esență faptul că deciziile de impunere care au stat la baza actelor de executare contestate nu au fost comunicare contestatoarei, probându-se că semnăturile de pe dovezile de comunicare ale acestora nu îi aparțin.
P. recursul declarat, deși recurenta creditoare solicită numai exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată, argumentând lipsa culpei sale procesuale, aduce și critici cu privire la aspectele reținute de instanța de fond relative la nulitate actelor de executare, deși nu solicită și modificarea sentinței civile sub acest aspect.
Instanța de fond a reținut că, potrivit art. 41 din O.G. nr. 92/2003 „actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.” Potrivit art. 44 din același act normativ actul administrativ fiscal se comunică contribuabilului. Sancțiunea necomunicării este stabilită de art. 45 din O.G. nr. 92/2003, respectiv actul nu este opozabil contribuabilului și nu produce nici un fel de efecte. Or, din moment ce actul administrativ necomunicat nu produce efecte, nu putea sta la baza emiterii unor acte de executare pe numele contestatoarei, vătămarea drepturilor acesteia fiind evidentă, în sensul că nu a putut uza de calea contestației administrative prevăzută de art. 205 – 218 din O.G. nr. 92/2003.
De asemenea, titlul de creanță nefiind comunicat debitorului, nu a dobândit calitatea de titlu executoriu, astfel că executarea silită nu putea fi demarată împotriva debitoarei contestatoare, motiv pentru care, actele de executare emise în aceste condiții îi produc o evidentă vătămare contestatoarei.
Prevederile art. 46 din O.G. nr. 92/2003, invocate de recurenta creditoare se referă șa nulitatea actului administrativ fiscal („Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu”).
Or, în speță, nu s-a invocat și nici nu s-a argumentat de către instanța de fond cu privire la nulitatea deciziilor de impunere necomunicate, ci cu privire la efectul acestei necomunicări, respectiv nulitatea actelor de executare emise în temeiul unui titlu de creanță necomunicat debitorului.
Nu are relevanță faptul că prevederile art. 46 raportate la art. 43 din O.G. nr. 92/2003 nu prevăd expres nulitatea actelor de executare în caz de necomunicare a titlului de creanță, instanța de fond aplicând sancțiunea nulității ca urmare a interpretării coroborate a prevederilor legale cuprinse în O.G. nr. 92/2003.
Astfel, potrivit art. 28 din O.G. nr. 92/2003,
„(1) Răspunderea persoanelor prevăzute la art. 27 se va stabili potrivit dispozițiilor prezentului articol.
(2) În scopul prevăzut la alin. (1) organul fiscal va întocmi o decizie în care vor fi arătate motivele de fapt și de drept pentru care este angajată răspunderea persoanei în cauză. Decizia se va supune spre aprobare conducerii organului fiscal.
(3) Decizia aprobată potrivit alin. (2) constituie titlu de creanță privind obligația la plată a persoanei răspunzătoare potrivit art. 27 și va cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), și următoarele:
a) codul de identificare fiscală a persoanei răspunzătoare, obligată la plata obligației debitorului principal, precum și orice alte date de identificare;
b) numele și prenumele sau denumirea debitorului principal; codul de identificare fiscală; domiciliul sau sediul acestuia, precum și orice alte date de identificare;
c) cuantumul și natura sumelor datorate;
d) termenul în care persoana răspunzătoare trebuie să plătească obligația debitorului principal;
e) temeiul legal și motivele în fapt ale angajării răspunderii.
(4) Răspunderea va fi stabilită atât pentru obligația fiscală principală, cât și pentru accesoriile acesteia.
(5) Titlul de creanță prevăzut la alin. (3) se comunică persoanei obligate la plată. Dispozițiile art. 111 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător.
(6) Titlul de creanță comunicat potrivit alin. (5) poate fi atacat în condițiile legii.”
Potrivit art. 110 din același act normativ,
„(1) În sensul prezentului titlu, colectarea constă în exercitarea acțiunilor care au ca scop stingerea creanțelor fiscale.
(2) Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz.
(3) Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:
a) decizia de impunere;
b) declarația fiscală;
c) decizia referitoare la obligații de plată accesorii;
(…)”
Potrivit art. 141 alin 2 din O.G. nr. 92/2003, „Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.”
Raportat la aceste prevederi legale, instanța constată că, din moment ce titlul de creanță nu s-a comunicat legal contestatoarei, aceasta nu putea cunoaște natura creanței și termenul de plată al acesteia și nu a avut posibilitatea contestării ei, drept pentru care creanța nu putea dobândi caracter cert și exigibil. P. urmare, actele de executare silită emise în aceste condiții sunt nule, după cum în mod corect a arătat și instanța de fond.
În ceea ce privește culpa procesuală a creditoarei, A.J.F.P. B. este instituția emitentă a actelor de executare.
Este adevărat că recurenta creditoare AJFP B., în calitate de organ de executare, nu are posibilitatea de a cenzura deciziile de impunere comunicate de CASJ B. în vederea executării silite, însă are obligația de a verifica dacă titlurile de creanță îndeplinesc condițiile necesare punerii în executare, respectiv dacă au fost comunicate, dacă s-a împlinit termenul de plată și au devenit titluri executorii în conformitate cu prevederile art. 141 al. 2 din O.G. nr. 92/2003, precum și dacă debitul a fost achitat în totalitate sau parțial.
Faptul că recurenta creditoare nu are competențe cu privire la verificarea modalității de comunicare a deciziilor altei instituții, în speță C.A.S.J. B. și a veridicității semnăturilor aplicate pe dovezile de comunicare, nu atrage exonerarea de la culpa procesuală a recurentei.
Aceasta deoarece numai instanța de judecată are competența efectuării verificării de scripte, motiv pentru care debitoarea a fost nevoită să promoveze prezenta contestație la executare prin care să solicite înscrierea în fals cu privire la dovezi de comunicare a deciziilor de debit despre existența cărora a aflat numai în prezenta procedură judiciară, procedură în care recurenta are calitate procesuală pasivă și a căzut în pretenții.
Mai mult decât atât, din moment ce, în temeiul O.U.G. nr. 125/2011 – art. V alin. 10 - Agenția Națională deAdministrare Fiscală se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesualecaselor de asigurări sociale și dobândește calitatea procesuală a acestora, începând cu data de 1 iulie 2012, în toate procesele și cererile aflate pe rolulinstanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată, aceasta va prelua și culpa procesuală de la emitentul deciziei de impunere.
Instanța nu poate stabili culpa procesuală a unor instituții care nu au calitate procesuală în cauză și nu au fost atrase în proces. Eventual, recurenta creditoare se poate întoarce împotriva acestor instituții – Poșta Română și/sau C.A.S.J. B. – pe care le consideră responsabile pentru cauzarea de prejudicii prin obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în prezentul litigiu, ca urmare a nelegalei comunicări a deciziilor de impunere.
Având în vedere considerentele reținute anterior, tribunalul, în temeiul art. 312 alin.1 C.proc.civ., va respinge recursul declarat de recurenta intimată Administrația Județeană a Finanțelor P. B., ca nefondat, și va menține hotărârea primei instanțe, constatând că a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii.
În recurs contestatoarea nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta creditoare Administrația Județeană a Finanțelor P. B. împotriva sentinței civile nr._/24.09.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._, pe care o menține.
Ia act că intimata contestatoare A. M. nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. I. B. C. R. M. B.
GREFIER,
V. D.
Redactat/C.R./6.11.2014
Tehnoredactat/V.D/6.11/2014/2 ex
Jud.fond L. S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 233/2014. Tribunalul BRAŞOV | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 308/2014.... → |
|---|
