Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 308/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 308/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 308/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 308/.> Ședința publică de la 06 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Judecător A. B.
Grefier N. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta . SRL, reprezentată legal de administrator, împotriva Încheierii ședinței Camerei de Consiliu din data de 06.05.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect încuviințare executare silită.
La apelul cauzei efectuat în ședință publică, se constată lipsa părții apelante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că în prezentul dosar în conceptul de citare întocmit pentru acest termen de judecată, contrar dispozițiilor instanței din rezoluția din data de 30.05.2014, a fost citat în calitate de parte intimată Vetiș C. V..
Așa fiind, înlătură mențiunea realizată în conceptul de citare în sensul celor mai sus redate, constatând că, în raport cu prevederile existente în art. 665 alin. 6 din Codul de procedură civilă, raportat la cele cuprinse în art. 478 alin. 1 din același act normativ, calitatea de parte în cadrul căii de atac aparține numai părții ce a figurat în această calitate cu ocazia judecății în primă instanță a cauzei.
Instanța constată că, în data de 5 iunie 2014, partea apelantă a înregistrat la dosarul cauzei un înscris în care menționează că are cunoștință de termenul de judecată de la această dată și solicită instanței ca soluționarea cauzei să aibă loc și în absența reprezentantului său de la dezbateri.
Instanța constată ,de asemenea, că, prin grefa instanței, conform dispozițiilor pe care le-a dat prin rezoluția din data de 30.05.2014, instanța prin intermediul căreia s-a realizat procedura de citare a părții apelante a comunicat prezentei instanțe dovada îndeplinirii acestei proceduri.
Având în vedere cererea pe care partea apelantă a formulat-o în sensul cele arătate anterior, instanța constată și reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 223 alin. 3 și pe cele ale art. 411 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Față de prevederile art. 131 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța stabilește că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cererii de apel ce constituie obiectul prezentului dosar, în raport cu prevederile art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Făcând aplicarea prevederilor existente în art. 478 alin. 2 și în art. 479 alin. 2 din codul de procedură civilă coroborate cu cele din art. 155 din Codul de procedură civilă, tribunalul admite administrarea ca probe, la cererea părții apelante, a înscrisurilor atașate cererii de exercitare a căii de atac.
Față de prevederile art. 244 din Codul de procedură civilă declară încheiată cercetarea judecătorească, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul de procedură civilă rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată că, prin Încheierea ședinței camerei de consiliu din data de 06.05.2013, Judecătoria B. a dispus următoarele:
Respinge cererea de încuviințare a executării silite formulate de B. I. H. pentru creditoarea cererea creditoarei D. C. A. SRL în contra debitorul Vetiș C. V., în temeiul Cererii pentru emiterea unui card de credit nr._/02.03.2005.
La adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 632 C.proc civ. executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. Constituie titlu executoriu hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii pot fi puse în executare.
Cererea de executare silită formulată de creditor a fost adresată executorului judecătoresc care a sesizat instanța de executare pentru încuviințarea executării silite potrivit art. 665 alin.1 C.proc.civ., executarea silită urmând a se realiza de executorul judecătoresc conform dispozițiilor codului de procedură civilă în materie de executare silita, Legea nr. 188/2000 prin executorii judecătorești și Regulamentul de punere in aplicare a acesteia.
Potrivit art.665 al.5 pct.2 NCPC, instanța respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
P. cererea adresată executorului judecătoresc creditoarea a solicitat executarea în temeiul înscrisului denumit Cerere pentru emiterea unui card de credit nr._/02.03.2005 formulată de debitorul Vetiș C. V..
La data formulării Cererii pentru emiterea cardului de credit era în vigoare Legea nr. 289/2004, aplicabilă contractului încheiat. De altfel chiar în cuprinsul Cererii pentru emiterea cardului de credit, această lege este singurul act normativ menționat.
În cuprinsul Legii nr. 289/2004 și al Ordinului nr._ al BNR, prin care s-au aprobat normele metodologice de aplicare a legii, nu este prevăzută calitatea de titlu executoriu a unor contracte încheiate în temeiul său. Legea 289/2004 a fost abrogată prin OG 50/2010.
Prevederile art.45 din OG 28/2006 nu sunt aplicabile contractului întrucît acesta a fost încheiat în temeiul Legii nr. 289/2004. Totodată, la momentul încheierii contractului creditoarea cesionară nu era organizată potrivit prevederilor OG 28/2006 ca instituție financiară nebancară, denumirea acesteia fiind Euroline Retail Services SA or, potrivit art. 6, denumirea unei entități care poate desfășura activitate de creditare, în condițiile acestei ordonanțe, va include sintagma „instituție financiară nebancară” sau abrevierea „IFN”.
În consecință, instanța, reținând ca înscrisul denumit Cerere pentru emiterea unui card de creditnr._/02.03.2005 nu constituie titlu executoriu în sensul prevederilor cuprinse în Cartea V Titlul I Capitolul II din NCPC, a respins cererea.
Împotriva Încheierii ședinței Camerei de Consiliu din data de 06.05.2014 pronunțată de Judecătoria B., petenta D. C. A. a exercitat calea de atac a apelului, solicitând schimbarea în totalitate a acesteia, în sensul admiterii cererii de încuviințare a executării silite pe care a promovat-o.
În motivarea cererii de exercitare a căii de atac, autorul acesteia a susținut că, în cauza de față, înscrisurile ce au fost depuse atestă îndeplinirea cerințelor necesare pentru declanșarea procedurii execuționale, contractul în temeiul căruia s-a solicitat a fi încuviințată această procedură având valoare de titlu executoriu, întrucât societatea care a încheiat acest act juridic în calitate de creditor avea calitatea de instituție financiară.
Apelanta a fundamentat în drept cererea de apel pe care a formulat-o pe dispozițiile cuprinse în următoarele articole din Codul de procedură civilă: 470, 665 alin. 6, 638 alin. 1 pct. 3.
În calea de atac a apelului, la cererea apelantei, a fost administrată proba cu înscrisuri, constând în certificatul emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului cu privire la Euroline Retail Services SA.
În conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 479 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către instanța de fond, iar în acest sens constată și reține următoarele:
Apelanta a procedat la sesizarea executorului judecătoresc cu cererea de încuviințarea a executării silite în baza contractului de cesiune de creanță ce a fost încheiat în data de 13.03.2014, între ERB Retail Services SA, în calitate de cedent și partea menționată, în calitate de cesionar, care, în modalitatea în care a fost depus la dosarul constituit pe rolul executorului judecătoresc, nu are indicate în mod concret creanțele ce au fost cesionate, respectiv nu sunt arătate sumele de bani ce constituie obiectul material al convenției, titlul în baza căruia au fost stabilite, debitorii cedați și datele de identificare ale acestora.
În dosarul aferent cererii de încuviințare a executării silite, apelanta a mai depus cererea pentru emiterea unui card de credit, ce a fost formulată, în data de 24.02.2005, de către numitul Vetis V. și adresată ERS Euro Line, despre care a susținut că are valoare de titlu executoriu inițial, consemnând una dintre creanțele ce au constituit obiectul material al convenției de cesiune de creanță, precum și notificarea pe care a întocmit-o cedentul cu privire la operațiunea juridică astfel perfectată, la care a fost atașată o listă ce cuprinde numele debitorilor la care această notificare se referă.
Așa cum în mod corect a reținut judecătorul fondului, una dintre cerințele instituite de lege pentru încuviințarea declanșării procedurii executării silite este aceea a existenței unui titlu executoriu, care să ateste existența raportului juridic obligațional, cerință care în speța de față nu este îndeplinită.
Astfel, așa cum am arătat, partea apelantă a indicat drept act juridic cu valoare de titlu executoriu cererea de emitere a unui card de credit mai sus indicată, care însă, așa cum a stabilit Judecătoria B. pe baza unui raționament juridic pe care instanța de apel îl validează în totalitate, nu are natura juridică a unui titlu executoriu.
Sub acest aspect, tribunalul observă că, prin cererea de exercitare a căii de atac, autorul acesteia a criticat sub un singur aspect considerentele ce au stat la baza pronunțării hotărârii apelate, susținând că contractul mai sus indicat are valoare de titlu executoriu, întrucât cel indicat în cuprinsul său în calitate de creditor este o instituție bancară.
Instanța de apel observă că, în conformitate cu principiul de drept tempus regit actum, un act juridic nu poate avea decât acele efecte juridice ce îi sunt conferite de legea sun imperiul căreia a fost perfectat. Or, la data la care actul juridic indicat de partea apelantă ca având valoare de titlu executoriu a fost încheiat, respectiv 24.02.2005, Euroline Retail Services SA nu avea calitatea de instituție financiară, în denumirea acesteia fiind cuprinsă formula ,, IFN’’ numai în data de 01.08.2006, astfel cum rezultă din înscrisurile ce au fost administrate ca probe în procedura de judecare a apelului.
Apoi, tribunalul constată că actul juridic de cesiune de creanță la care partea apelantă a făcut referire a fost perfectat sub imperiul Codului civil din anul 1864, astfel că, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2001, el se supune dispozițiilor din acest act normativ, în conformitate cu care, chiar dacă pentru valabilitatea unui contract de cesiune de creanță nu se cere să existe consimțământul debitorului, întrucât el este un terț față de convenția intervenită între cedent și cesionar, pentru ca cesiunea să fie opozabilă terților, deci și debitorului cedat, trebuie îndeplinite anumite formalități, ce constau în: a) notificarea și b) acceptarea cesiunii făcută de debitorul cedat.
P. notificarea făcută de cedent sau de cesionar, debitorului cedat, i se aduce la cunoștință celui din urmă schimbarea creditorului. Acceptarea din partea debitorului cedat( art. 1393) are semnificația faptul că a luat cunoștință despre cesiune, adică de schimbarea creditorului său inițial. Acceptarea trebuie făcută în formă autentică, spre a fi opozabilă tuturor categoriilor de terți.
Ea poate fi făcută și prin înscris sub semnătură privată care emană de la debitor, dar, în acest caz, cesiunea este opozabilă numai debitorului cedat, nu și celorlalte categorii de terți.
Or, în cauza de față, partea apelantă nu a făcut dovada urmării procedurii mai sus redată, respectiv, nu a probat că cesiunea de creanță la care a făcut referire a fost notificată debitorului cedat, iar acesta a procedat la acceptarea ei, înscrisurile depuse, în sensul celor mai sus arătate în cadrul dosarului constituit pe rolul executorului judecătoresc, atestând doar redactarea unei notificări generice, iar nu și faptul comunicării acesteia persoanei indicată în calitate de debitor și acceptarea de către aceasta a cesiunii de creanță.
Așa fiind, instanța de apel reține că partea apelantă, care nu poate acționa în cadrul procedurii executării silite decât în calitatea conferită de contractul de cesiune de creanță mai sus indicat, nu a probat că raportul juridic rezultat în urma încheierii contractului de cesiune de creanță este opozabilă persoanei pe care a indicat-o în calitate de debitor, pentru a se putea reține existența unui raport juridic obligațional care să stea la baza declanșării procedurii execuționale, între societatea comercială indicată în calitate de creditor și persoana fizică indicată în calitate de debitor.
Față de considerentele ce preced, tribunalul constată că, în cauza de față, nu sunt îndeplinite cerințele instituite de lege pentru admiterea cererii de încuviințare a executării silite, sens în care va păstra soluția ce a fost pronunțată de instanța de fond și pe cale de consecință va respinge cererea de exercitare a căii de atac supusă judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de apel formulată de apelanta . SRL, cu sediul în Municipiul București, .. 51, ., ._, J_, reprezentată legal de administrator, împotriva Încheierii ședinței Camerei de Consiliu din data de 06.05.2014, ce a fost pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 iunie 2014.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR,
L. S. A. B.,
Aflată în concediu de odihnă,
semnează Președintele instanței,
A. N. M.
Pentru Grefier,
N. C.,
Aflată în concediu de odihnă,
Semnează grefier-șef secție,
I. M.
Red. LS/04.08.2014
Tehnored. DP/05.08.2014
3 ex
Jud fond – B. M. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 567/2014. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 359/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
