Fond funciar. Decizia nr. 769/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 769/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 769/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar
DECIZIA CIVILĂ NR.769 /R
Ședința publică din data de 07 octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. G. - judecător
JUDECĂTOR: R. C.
JUDECĂTOR: S. N.
Grefier C. N.-D.
P. astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de către recurenta pârâtă C. L. B. DE A. A L. F. FUNCIAR, PRIN PRIMAR, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. SE S. A. SI S. G. I. SISESTI, prin repr. legal, și cu intimații pârâți C. J. B. DE A. A L. F. FUNCIAR, PRIN PREFECT, C. L. H. DE A. A L. F. FUNCIAR, PRIN PRIMAR, I. DE C. D. P. P. B., prin repr. legal, împotriva Sentinței civile nr. 7006/03.06.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 23.09.2014 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 30.09.2014, iar apoi, din același motiv, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 07.10.2014, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin sentința civila 7006/2014 a Judecătoriei B. s-a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. B. DE A. A L. F. FUNCIAR, invocată prin întâmpinare.
A fost admisa plângerea formulată de reclamanta A. DE ȘTIINȚE A. ȘI S. „ G. I. SISEȘTI” în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ B. DE A. A L. F. FUNCIAR, C. L. HĂLCHIU DE A. A L. F. FUNCIAR, I. DE C. D. P. PAJIȘTI B. și C. L. B. DE A. A L. F. FUNCIAR, împotriva HOTĂRÂRII nr. 413 din 29.09.2011 emisă de C. JUDEȚEANĂ B. DE A. A L. F. FUNCIAR.
S a dispus anularea în parte a hotărârii nr. 413 din 29.09.2011 emisă de C. JUDEȚEANĂ B. DE A. A L. F. FUNCIAR în ce privește anexa 31, privind suprafața de 66,98 ha.
Au fost obligate pârâtele C. JUDEȚEANĂ B. DE A. A L. F. FUNCIAR și C. L. HĂLCHIU DE A. A L. F. FUNCIAR la reconstituirea în natură dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, pentru suprafața de teren de 66,98 mp în cadrul perimetrului INSTITUTULUI DE C. D. P. PAJIȘTI B., perimetru identificat conform raportului de expertiză nr._ din data de 27.09.2013, întocmit de expert O. C..
P. a pronunța astfel prima instanța a reținut ca reclamanta la data de 27.04.2009 a formulat, în calitate de succesoare a INSTITUTULUI DE CERCETĂRI AGRONOMICE AL ROMÂNIEI, cererea înregistrată cu nr. 906, prin care a solicitat în baza Legii nr. 45 din 2009, reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 100 ha deținută în proprietate de INSTITUTULUI DE CERCETĂRI AGRONOMICE AL ROMÂNIEI și unde a funcționat STAȚIUNEA EXPERIMENTALĂ P. PLANTE DE NUTREȚ HĂLCHIU.
Ca urmare a cererii formulate, și a analizei efectuate de pârâta C. L. Hălchiu pentru aplicarea Legii 18 din 1991, a fost propusă reconstituirea dreptului de proprietate în natură, pe vechiul amplasament, pentru suprafața de 33,02 ha și prin echivalent –acordarea de despăgubiri, pentru suprafața de 66,98 ha.
A fost astfel emisă pe baza propunerii mai sus menționate la data de 29.09.2011 Hotărârea cu nr. 413 a Comisiei Județene B. P. aplicarea L. F. Funciar prin care a fost validată propunerea Comisiei Locale Hălchiu privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole în favoarea reclamantei, aceasta fiind înscrisă în anexa nr. 28 cu suprafața de 33,02 ha și în anexa 31, cu suprafața de 66,98 ha.
Împotriva hotărârii menționate, a formulat reclamanta prezenta plângere.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. B. P. APLICAREA LEGII 18 DIN 1991, instanța de fond găsind excepția menționată ca fiind neîntemeiată,a respins-o. S-a reținut astfel de către instanța de judecată că, deși petitele plângerii introductive nu sunt în mod direct îndreptate împotriva Comisiei Locale B., chemarea acesteia în judecată este pe deplin justificată de necesitatea ca hotărârea ce va fi pronunțată să îi fie opozabilă, dat fiind faptul că suprafața de teren de 66,98 ha pe care se solicită de către reclamantă reconstituirea prin echivalent, se află pe raza Municipiului B..
Cu privire la fondul plângerii deduse judecății, instanța de fond a reținut că:
Potrivit dispozițiilor art. ART. 6 din Legea nr. 45 din 2009,
(3) Terenurile cu destinație agricolă retrocedate ASAS, conform prevederilor Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, și ale prezentei legi, vor fi atribuite comasat de către comisiile județene de aplicare a legilor fondului funciar din actualele terenuri administrate de către Agenția Domeniilor Statului și/sau de către unitățile și instituțiile de cercetare-dezvoltare reorganizate sau nereorganizate, după caz, la propunerea ASAS, pe raza oricărei unități administrativ-teritoriale.
Rezultă astfel din examinarea textului legal invocat că reclamanta este îndreptățită la reconstituirea dreptului său de proprietate prin compensare în natură, potrivit propriei sale propuneri, comasat, în actualele terenuri administrate de Instituțiile ce C. D..
Pe baza concluziilor raportului de expertiză înregistrat cu nr._ din data de 27.09.2013, întocmit de expert O. C. prima instanța a reținut plângerea formulată de reclamantă împotriva Hotărârii nr. 413 din 2011 a Comisiei Județene B. ca fiind întemeiată, drept pentru care o va admite.
A avut prima instanța în vedere că terenurile propuse de către reclamantă, în temeiul art. 6 alin. 3 din Legea nr. 45 din 2009, pentru reconstituire, se află, așa cum de altfel toate părțile în prezentul dosar au recunoscut, în domeniul public al statului și în administrarea pârâtului I. DE C. D. P. PAJIȘTI B..
S-au respins astfel,ca neîntemeiate, susținerile pârâtei C. L. B., potrivit cărora, întrucât fac parte din domeniul public aceste terenuri nu ar pute face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, dat fiind faptul că din examinarea Legii nr. 45 din 2009 pe care reclamanta și-a fundamentat plângerea, rezultă că a fost instituită prin art. 6 alin. 3 mai sus citat o excepție în sensul că și aceste terenuri pot face obiectul reconstituirii, în favoarea ASA, regimul juridic al imobilului urmând însă a fi pe deplin păstrat și respectat, în acest sens dispunând prevederile art. 31 alin. 3 din Legea nr. 45 din 2009, potrivit cărora Terenurile date în administrarea instituțiilor și unităților de cercetare-dezvoltare de drept public și de utilitate publică sunt inalienabile, insesizabile, imprescriptibile și nu pot fi scoase din proprietatea publică și din administrarea unităților de cercetare-dezvoltare din agricultură și silvicultură decât prin lege, exceptând terenurile prevăzute la art. 6 alin. (3), precum și terenurile necesare realizării programelor de investiții de interes național în domeniul transporturilor, a căror dare în administrare se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările și completările ulterioare.
Față de cele menționate, instanța de fond a dispus anularea în parte a hotărârii nr. 413 din 29.09.2011 emisă de C. JUDEȚEANĂ B. DE A. A L. F. FUNCIAR în ce privește anexa 31, privind suprafața de 66,98 ha. și va obliga pârâtele C. JUDEȚEANĂ B. DE A. A L. F. FUNCIAR și C. L. HĂLCHIU DE A. A L. F. FUNCIAR la reconstituirea în natură dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, pentru suprafața de teren de 66,98 mp în cadrul perimetrului INSTITUTULUI DE C. D. P. PAJIȘTI B., perimetru identificat conform raportului de expertiză nr._ din data de 27.09.2013, întocmit de expert O. C..
Împotriva acestei sentințe, in termen legal,a declarat recurs parata C. L. B. DE A. A L. F. FUNCIAR,criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea recursului, si-n consecința, respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecata.
În motivare s-a arătat ca prima instanța a respins greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a sa,in condițiile in care niciunul dintre petitele cererii de chemare in judecata nu o vizează iar dispozitivul hotărârii atacate nu cuprinde nicio mentiune privitoare la vreo obligație in sarcina sa .
A înțeles să invoce disp art 5 din HG 890/2005 care fac referire la atribuțiile ce revin comisiilor locale, precizând ca in cauza nu s-a solicitat a fi adusa la îndeplinire vreuna dintre aceste îndatoriri.
A menționat ca prima instanța a făcut o confuzie între doua entități administrative, cu organizare si reglementare complet diferită-Municipiul B. si C. locala de aplicare a legilor fondului funciar- invocând disp art 6 alin 3 din L 45/2009.
A învederat ca reclamanta intimata nu a înțeles sa cheme in judecata pe titularul dreptului de proprietate publica/privata a suprafețelor de teren a căror reconstituire s-a solicitat-adică UAT Municipiul B. .
A susținut totodată, ca nu a fost înregistrată nicio o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate formulata de reclamanta pentru suprafețele de teren de la autorul ICAR iar hotărârea a cărei anulare a fost solicitata, a fost emisa de C. L. Hălchiu.
În ce privește fondul cauzei, a arătat ca prima instanța nu putea dispune reconstituirea in natura a dreptului de proprietate in condițiile in care s-a solicitat reconstituirea,in compensare, având in vedere ca prin Hotărârea 413/2011 a Comisiei Județene B. a fost validata propunerea Comisiei Locale Hălchiu, pentru suprafața de 33,02 ha –in natura-pe vechiul amplasament, iar pentru diferența de 66,98 ha. s-a propus înscrierea pe anexa 31, in vedere primirii de despăgubiri.
A mai menționat ca prima instanța a dispus reconstituirea asupra terenurilor, proprietatea unei persoane, care nu a fost chemată în judecată-UAT Municipiul B.-, apreciind ca reconstituirea nu putea fi realizata asupra terenurilor proprietate publica, fără ca acestea sa fie transferate in domeniul privat, conform L .213/1998.
A arătat ca temeiul juridic invocat, disp art 6 alin 3 din L 45/2009, face trimitere la unitățile administrativ teritoriale.
În continuare, recurenta a mai arătat ca in cauza nu au fost întrunite nici condițiile de reconstituire prev. de art. 6 alin 3 din L 45/2009, text de lege ce face referire la atribuirea comasata a terenurilor de către Comisiile Județene, atâta timp cat in speța e vorba despre 16 parcele identificate in mod distinct de expert –aflate in domeniul public si privat al UAT Municipiul B..
Nici a doua condiție prevăzuta de textul de lege nu e îndeplinită, întrucât nu a rezultat ca suprafața de 66,98 ha, reconstituita, se afla in perimetrul Institutului de C. B. sau ca face parte din actualele terenuri administrate de către instituțiile de cercetare –dezvoltare.
În al treilea rând, reconstituirea dreptului de proprietate se distinge net de atribuirea dreptului de proprietate la care fac referire disp art 6 alin 3 din L 45/2009.
A înțeles sa invoce dispozițiile Deciziei-RIL- nr. 23/2011 a ICCJ, care se refera la obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere a terenurilor din domeniul privat, prin HG, in acord cu disp L 213/1998.
A apreciat totodată, ca prima instanța a omis a lua in considerare disp.art 7 alin 1 L 165/2013.
Așa fiind, hotărârea Comisiei județene este legala si corecta. Examinând recursul prin prisma motivelor invocate si textelor de lege incidente, tribunalul constată următoarele-
Excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei a fost respinsa in mod corect, in considerarea disp art 6 alin 3 din L 45/2009, având in vedere amplasamentul propus a fi reconstituit in compensare, situat in perimetrul ICDP B. si pe raza administrativ teritoriala a Municipiului B. cat si procedura de reconstituire/atribuire, prin comasare, a terenului, ce se face la propunerea comisiilor locale de aplicare a fondului funciar-H. si B.- care, in conformitate cu disp art 5 pct c si i din HG 890/2005, sunt cele care stabilesc mărimea si amplasamentul terenului cat si punerea in posesie si delimitarea suprafețelor de teren .
De altfel, reclamanta a precizat ca aceasta parata este chemata pentru opozabilitate,tocmai in considerarea textului de lege sus menționat.
Referitor la modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate, instanța constata ca reclamanta a criticat hotărârea comisiei județene tocmai pe acest aspect, al reconstituirii dreptului de proprietate, prin despăgubiri, in condițiile in care textul de lege sus menționat permitea reconstituirea prin compensare, in natura, din actualele terenuri aflate in administrarea ICDP B.,deținătoarea unui drept real, public, de administrare, fata de care nu se impunea introducerea in cauza a Municipiului B..
Acest raționament se deduce tocmai din disp art. 31 alin 3 teza finala, din L.45/2009, care instituie o excepție de la regimul public al terenurilor .
Referitor la condițiile cerute in vederea reconstituirii dreptului de proprietate prev.de art 6 din L 49/2005, instanța constata ca suprafețele de teren solicitate in compensare se afla in perimetrul ICDP B..
Tot referitor la caracterul de bun public al terenului solicitat spre reconstituire, prin comasare, instanța retine incidenta disp. L 18/1991 si ale Deciziei 23/2011- RIL-ICCJ -prin care s-a stabilit procedura de reconstituire in cazul terenurilor aflate in perimetrul acestor institute de cercetare, cu caracter special, in sensul ca terenurile astfel reconstituite rămân inalienabile si insesizabile, fiind utilizate numai pentru cercetare, astfel cum prevăd disp art 6 alin 2 ind 1 din L 45/2009.
În ce privește lipsa unei cereri de reconstituire adresata apelantei, instanța retine ca reclamanta a formulat o asemenea cerere in temeiul L 45/2009 către C. L. Hălchiu, in vederea reconstituirii pe vechiul amplasament, așa încât, în virtutea legii speciale aplicabile în speța, și anume art. 6 alin 23 din L 45/2009, comisia județeana trebuia sa dea curs acestui text de lege, pentru reconstituirea, în compensare, pe alt amplasament, in considerarea calității persoanei reclamante.
În privința aplicabilității L.165/2013, instanța constata ca, fata de data promovării acțiunii, anul 2012, dispozițiile acestei legi nu pot retroactiva pentru situații născute anterior intrării sale in vigoare .Mai mult, aceasta lege descrie natura si temeiul juridic al cererilor ce cad sub incidenta ei, printre care nu se încadrează cererea formulata de reclamanta, întrucât aceasta a avut la baza disp. L.45/2009.
F. de aceste considerente, tribunalul, in baza art. 312 alin 1 CPCIV, va respinge recursul, ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta C. L. DE A. A L. F. FUNCIAR B. împotriva sentinței civile nr. 7006/3.06.2014 a Judecătoriei B., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 7.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. G. R. C. S. N.
Grefier,
C. N.-D.
Red. AG /14.05.2015
Tehnored. CND/15.05.2015
Ex. 2
Jud fond – M. L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 503/2014. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 606/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
