Contestaţie la executare. Decizia nr. 503/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 503/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 503/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 503/A
Ședința publică din data de 24 septembrie 2014
Completul de judecată A9 constituit din:
PREȘEDINTE – C. R. - judecător
Judecător - C. D.-P.
Grefier - V. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut in ședința publică din data de 16 septembrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate in încheierea de ședința din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință si când, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 24 septembrie 2014.
La apelul nominal făcut in ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
In urma deliberării instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
T R I B U NA L U L,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 5337/29.04.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._, s-a respins contestația la executare formulata de contestatoarea B. E. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B., ca fiind neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 30.06.2013 s-a emis de către intimata pe seama contestatoarei decizia de impunere pentru suma de 111 lei, reprezentând accesorii la contribuția de asigurări sociale de sănătate, decizie care a fost comunicată, conform procesului verbal din data de 5.11.2013 (f. 22) prin publicitate, respectiv prin afișare pe pagina de internet și la sediul intimatei.
În ceea ce privește motivul privind lipsa comunicării deciziei de impunere, respectiv a titlului de creanță, instanța a reținut că, potrivit art. 44 C.p.fiscală, actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:
“ a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.”
Potrivit art. 45 C.p.fiscala, “actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.”
Instanța a apreciat că în ceea ce privește normele de procedura fiscală prevăzute de art. 44, acestea au caracter imperativ, acest fapt rezultând din caracterul conduitei pe care o prescriu, și care impune organului de executare respectarea unei ordini in comunicarea actului administrativ, care sa asigure pe cat posibil cunoașterea efectiva a acestuia, dedusă din utilizarea sintagmei „după cum urmează”, și care nu lasă la latitudinea organului de executare alegerea unei forme de comunicare din cele patru prescrise.
De regulă, normele de procedura au caracter imperativ, și doar atunci când stabilesc facilități pentru părți se poate aprecia ca au caracter dispozitiv, ceea ce nu este cazul in norma citată.
Și Curtea Constituțională a reținut, în Decizia nr. 667/2009 ca: „În final, cu privire la constituționalitatea art. 44 alin. (3) din Codul de procedura fiscala, Curtea constată că, în sine, textul in cauza nu contravine niciunei dispoziții constituționale invocate, reglementând doar o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative este apanajul exclusiv al instanțelor judecătorești, însa deja acest aspect ține de aplicarea și interpretarea legii. Numai instanța de judecată este cea competentă să stabilească dacă comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal a fost efectuată în condițiile Codului de procedură fiscală.”
În speță, comunicarea prin publicitate a fost determinată de faptul că, deși s-a procedat la efectuarea unei comunicări prin poștă cu confirmare de primire, la domiciliul părții contestatoare, corespondența nu a fost ridicată de către aceasta, deci actul a fost comunicat conform dispozițiilor legale menționate.
Întrucât potrivit art. 141 alin. 2 C.p.fiscală titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege, și potrivit art. 141 alin. 1 ind. 1 C.p.fiscală „în titlul executoriu se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență…” instanța a reținut că prezenta contestație este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii contestației la executare.
În motivarea apelului contestatoarea arată următoarele:
Din conținutul sentinței civile rezultă că prima instanță a tratat doar problema comunicării titlului de creanță – Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/30.06.2013 emisă pentru suma de 111 lei, care a stat la baza emiterii titlului executoriu nr._ și a somației nr. 8/_ /_ – fără ca intimata să comunice instanței de judecată dosarul execuțional nr._/8/_ cu toate anexele, astfel cum solicitase instanța de judecată, din care să rezulte ce debite au fost preluate la data de 30.06.2012, potrivit art. V alin. 4 din O.U.G. nr. 125/2011 de către A.J.F.P. B. de la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B.. Aceasta, pentru că predarea – primirea trebuia să se realizeze pe bază de protocol, astfel cum prevede actul normativ menționat, pe bază de înscrisuri în care să fie individualizate creanțele datorate și neachitate până la data preluării, care reprezintă titluri executorii care să conțină sume neprescrise până la data de 30.06.2012. Contestatoarea susține însă că dosarul său nu a fost verificat din acest punct de vedere iar intimata A.J.F.P. B. a susținut că este organ de executare și că nu are competența de a analiza legalitatea titlurilor de creanță emise de C.A.S.J. B..
Or, instanța de judecată nu a analizat aceste aspecte, pentru a constata că intimata a emis în mod nelegal și abuziv titlul executoriu și somația. Aceasta, deoarece, susține contestatoarea, decizia de impunere care a stat la baza emiterii actelor de executare contestate, referitoare la accesorii în cuantum de 111 lei are la bază decizia de impunere nr._/22.11.2012 emisă de C.A.S.J. B. pentru debitul principal în cuantum de 759 lei.
De asemenea, din conținutul sentinței civile nr. 2034/14.02.2012 pronunțată în dos. nr._/197/2011 al Judecătoriei B., rezultă că decizia de impunere nr._/26.09.2011 nu a fost comunicată legal contestatoarei la domiciliul său fiscal.
Tot prin această sentință civilă, definitivă și executorie, s-a dispus anularea titlului executoriu și a somației cu nr._/28.11.2011 emise în dosarul execuțional nr._/30.11.2010 întocmit de C.A.S.J. B., în baza deciziei de impunere nr._/26.09.2011 necomunicată contestatoarei prin niciuna din modalitățile prevăzute la art. 44 din Codul de procedură fiscală, astfel că nu poate produce efecte.
Apelanta contestatoare concluzionează faptul că intimata A.J.F.P. B. a preluat de la C.A.S.J. B. debite inexistente, fără titluri de creanță, exemplificând acest aspect prin sentința civilă menționată anterior, precum și prin sentințele civile nr. 1766/CA din dos. nr._/62/2010 al Tribunalului Brasov. Arată în continuare că nicio instanță nu a stabilit în sarcina ei vreo obligație de plată și că baza de date preluată de A.J.F.P. B. de la C.A.S.J. B. nu conține sume certe, lichide și exigibile care să poată fi executate silit.
P. întâmpinarea depusă la fila nr. 14 a dosarului, intimata creditoare A.J.F.P. B. a solicitat respingerea apelului, motivat de faptul că, apelanta contestă însăși suma cuprinsă în titlul de creanță, deși avea la îndemână în acest scop procedura reglementată de art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală.
De asemenea, apelanta nu a probat faptul că titlul de creanță constând în decizia de impunere nr._/22.11.2012 ce a stat la baza emiterii Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/30.06.2013, a fost anulat.
Se mai arată în continuare că, obiect al predării – primirii l-au constituit și datele din baza informatică a CAS B., anterior predării – primirii dosarelor fiscale pe fiecare contribuabil. Această bază informatică a CAS B., conform protocolului este gestionată până la data de 31.12.2013 exclusiv de către CAS B. (O.G. nr. 71/2013) care are posibilitatea practică de a proceda la scăderea/modificarea sumelor reprezentând contribuție de asigurări sociale de stat. Această bază informatică a fost predată ca și conținând sume certe, lichide, exigibile și pasibile de executare silită.
Organul de executare are numai obligativitatea executării silite a acestor creanțe reprezentând contribuție de asigurări de sănătate, fără a avea posibilitatea de gestiona aceste sume, de a proceda la modificarea acestora.
P. răspunsul la întâmpinare depus la fila nr. 17 a dosarului, apelanta a răspuns apărărilor intimatei creditoare, subliniind în esență faptul că executarea silită pornită împotriva sa este nelegală, deoarece creanța nu a fost preluată pe bază de protocol de către organul de executare de la CAS B. iar titlul de creanță Decizie de referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/30.06.2013 emisă pentru suma de 111 lei nu i-a fost comunicată.
Apelul este legal timbrat.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința civilă în raport cu motivele de apel și cu probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Tribunalul constată că singurul motiv invocat de debitoarea contestatoare prin contestația la executare formulată, îl constituie necomunicarea de către organele de executare fiscală a titlului de creanță reprezentat de Decizia acc. nr._/30.06.2013, în valoare de 111 lei, în condițiile prevăzute de art. 44 alin. 1 lit. c) din O.G. nr. 92/2003, ceea ce atrage nelegalitatea actelor de executare emise în temeiul acesteia.
Condițiile în care s-a realizat de predarea primirea creanțelor reprezentând contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice, stabilite și neachitate până la data de 30.06.2012 de către organele fiscale ale ANAF de la casele de asigurări sociale, pe baza protocolului de predare primire, potrivit art. V din O.U.G. nr. 125/2011 și pretinsele neregulile sesizate de contestatoare în legătură cu această operațiune efectuată de cele două instituții – A.J.F.P. B. și C.A.S.J. B. – exced motivelor de nelegalitate ale actelor de executare care pot fi invocate în procedura contestației la executare.
Actele de executare contestate, respectiv Titlul executoriu nr._ privind suma de 111 lei și somația nr. 8/_ /_ au fost emise pe numele contestatoarei B. E. în baza titlului de creanță reprezentat de Decizia referitoare la obligații de plată accesorii nr._/30.06.2013 (f. 5 și 21 dos. fond).
În conținutul acestei decizii, pe verso, s-a menționat că documentul prin care s-a individualizat suma de plată, reprezentând debitul principal la care s-au calculat accesoriile în cuantum de 111 lei, este decizia nr._/22.11.2012, având ca obiect debitul principal în valoare de 759 lei.
Contestatoarea nu a probat prin niciuna din hotărârile judecătorești depuse în dosarul de fond (sent. civ. nr. 1766/CA/11.04.2011 a Tribunalului B., sent. civ. nr. 9673/16.08.2011 a Judecătoriei B., sent. civ. nr. 2034/14.02.2012 a Judecătoriei B. a Judecătoriei B. – filele nr. 38 – 50 dos. de fond), faptul că decizia privind debitul accesoriu – care face obiectul prezentei contestații – sau decizia privind debitul principal, ar fi fost anulate potrivit procedurii reglementate de art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003.
Dimpotrivă, aceste hotărâri judecătorești invocate prin motivele de apel se referă la alte decizii de impunere cu nr._/26.09.2011 și cu nr._/11.10.2010 și la actele de executare emise în temeiul acestora, decizii care nu au legătură cu actele de executare contestate prin prezenta cerere.
Mai mult decât atât, decizia de impunere nr._/11.10.2010 nu a fost anulată pentru aspecte vizând fondul creanței ci pentru chestiuni formale, drept pentru care, organul de executare avea posibilitatea emiterii unei alte decizii de impunere în termenul de prescripție.
Apelana a susținut că titlul de creanță care a stat la baza emiterii actelor de executare contestate nu i-a fost comunicat, însă instanța de fond a analizat în mod amănunțit acest aspect, interpretând corect prevederile art. 44 C.p.fiscală, prin prisma Deciziei Curții Constituționale nr. 667/2009.
În speță, comunicarea prin publicitate a fost determinată de faptul că, deși s-a procedat la efectuarea unei comunicări prin poștă cu confirmare de primire, la domiciliul părții contestatoare, corespondența nu a fost ridicată de către aceasta, deci actul a fost comunicat conform dispozițiilor legale menționate (f. 23 dos. fond).
Faptul că partea contestatoare nu a procedat la ridicarea corespondenței, aceasta fiind returnată după expirarea termenului de păstrare, nu poate fi imputat intimatei creditoare, care a urmat prevederile legii. Contestatoarea este în culpă deoarece nu și-a ridicat corespondența de la domiciliu sau nu și-a desemnat o persoană în acest sens, în ipoteza în care a absentat timp îndelungat de la domiciliu (după cum a sugerat contestatoarea prin răspunsul la întâmpinare depus în dosarul de fond - fila nr. 27, referindu-se la dreptul său constituțional la liberă circulație).
Întrucât, raportat la prevederile art. 141 alin. 1 ind. 1 și alin. 2 C.p.fiscală, contrar susținerilor apelantei, creanța este certă, lichidă și exigibilă, instanța de fond a reținut în mod corect netemeinicia contestației la executare.
Având în vedere considerentele reținute anterior, Tribunalul, în temeiul art. 480 alin.1 C.proc.civ., va respinge apelul declarat de apelanta contestatoare B. E., ca nefondat, și va menține hotărârea primei instanțe, constatând că a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta contestatoare B. E., posesoare a CNP_, domiciliată în mun. B., ., ., jud. B., în contradictoriu cu intimata creditoare Administrația Județeană a Finanțelor P. B., cu sediul în mun. B., .. 7, jud. B., împotriva sentinței civile nr. 5337/29.04.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 septembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. R. C. D.-P.
GREFIER
V. P.
(Aflată în concediu de odihnă
Semnează Grefier Șef de Secție
I. M.)
Red.C.R./23.12.2014
Tehnored.C.S./23.12.2014
- 4 ex -
Jud. fond L. S. P.
2 comunicări ambelor părți
Conform dispozitiv citare
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8259/2014. Tribunalul BRAŞOV | Fond funciar. Decizia nr. 769/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
