Contestaţie la executare. Decizia nr. 785/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 785/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 785/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.785/R
Ședința publică de la data de 14.10.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - D. M.
JUDECĂTOR - L. P.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - L. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă S.C. F. T. S.R.L., prin reprezentant legal împotriva sentinței civile nr. 4557/11.04.2014 pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. E. F. S.R.L., prin reprezentant legal, având ca obiect „contestație la executare”.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 29.09.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.10.214, 14.10.2014, când:
TRIBUNALUL
Constata ca prin s.c.4557/11.04.2014 a Judecătoriei B. s-a dispus admiterea contestației la executare formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata ., s-a constatat perimată executarea silită care face obiectul dosarului nr. 742/2010 al B. T. C. T., s-a anulat somația emisă la data de 02.12.2013 în dosarul nr. 742/2010 al B. T. C. T. au fost desfiintate actele de executare din dosarul nr. 742/2010 al B. T. C. T. și a fost obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 1275,24 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta această sentință prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 6262/05.06.2009 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată de . în contradictoriu cu . fiind obligată aceasta din urmă la plata sumelor de 5567,30 lei, 9568,02 lei și 39,3 lei către intimata din prezenta cauză.
În baza acestei hotărâri, . a procedat la executarea silită împotriva contestatoarei ., fiind deschis dosarul execuțional nr. 742/2010 pe rolul B. T. C. T. în care au fost emise procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 20.12.2010, somația din 17.03.211, somația din 10.08.2011, somația din 16.09.2011.
P. încheierea de ședință din data de 06.03.2012 pronunțată în dosarul nr._/197/2011 de Judecătoria B. a fost dispusă suspendarea executării silite din dosarul de executare nr. 742/2010 până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare promovată de . ce a făcut obiectul dosarului nr._/197/2011 (f.57-58).
P. Decizia civilă nr. 352 R/12.03.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._/197/2011 a fost admis recursul formulat de . împotriva Sentinței civile nr. 7939/05.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2011 și a fost respinsă contestația la executare formulată de . (f.70-73).
După pronunțarea acestei decizii, s-a procedat la continuarea executării silite, fiind emisă somația din 02.12.2013 în dosarul de executare nr. 742/2012 ce a fost comunicată contestatoarei . la data de 04.12.2013.
Împotriva acestei somații, în termenul legal de 15 zile, . a formulat contestație la executare motivat de faptul că a intervenit perimarea executării silite.
Potrivit art. 389 Cod procedură civilă “(1) Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei. (2) În caz de suspendare a executării termenul de perimare curge de la încetarea suspendării. (3) Dacă se face o nouă cerere de executare, se va face mai întâi o nouă somație, la care nu se va mai alătura titlul ce se execută”, perimarea fiind o instituție juridică creată pentru sancționarea lipsei de stăruință a creditorului.
În cauză instanța de fond a reținut că suspendarea executării silite dispuse prin încheierea din data de 06.03.2012 a încetat la data de 12.03.2013 când a fost pronunțată Decizia civilă nr. 352R/12.03.2013 prin care a fost soluționată irevocabil contestația la executarea formulată de .. P. urmare de la data de 12.03.2013 a început să curgă termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 389 Cod procedură civilă (și nu de la data de 11.09.2013 cum a arătat intimata) care s-a împlinit la data de 12.09.2013. Până la data de 12.09.2013 nu a fost efectuat nici un act de executare, nu a intevenit nicun caz de întrerupere a termenului de perimare astfel încât actele emise ulterior împlinirii termenului de perimare sunt nule în condițiile art. 399 alin.2 Cod procedură civilă conform căruia nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Instanța a constatat că somația din data de 02.12.2013 a fost emisă la mai mult de 6 luni de la data încetări măsurii suspendării executării silite, astfel încât aceasta încalcă dispozițiile legale privind executarea silită.
Nu au fost reținute apărările intimatei conform căreia contestația la executare este inadmisibilă pe motivul că a mai fost promovată o contestație la executare în același dosar execuțional și că motivele existente la data primei contestații și neinvocate de contestatoare în cadrul primei contestații nu mai pot face obiectul unei a doua contestații. Astfel se reține că la momentul introducerii primei contestații la executare (ce a făcut obiectul dosarului nr._/197/2011) nu existau motivele invocate în prezenta cauză, perimarea executării silite intervenind ulterior iar pe de altă parte în cadrul prezentei contestații au fost atacate alte acte de executare decât în prima contestație.
Pe de altă parte, a reținut prima instanță, în cauză nu s-a făcut dovada incidenței disp.art. 390 alin.1 coroborate cu art. 454 alin.1 Cod procedură civilă care prevăd exceptează intervenirea sancțiunii perimării în cazul în care executarea silită se efectuează poprire. Astfel, din nici un act din dosarul de executare silită nu rezultă că s-a apelat la poprire ca modalitate de realizare a executării silite.
D. urmare, instanța a constatat perimată executarea silită, a anulat somația emisă la data de 02.12.2013 și a desființat actele de executare silită din dosarul nr. 742/2010 al B. T. C. T..În baza art. 274 Cod procedură civilă, intimata a fost obligată la plata către contestatoare a sumei de 1275,24 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru (f.127) și onorariu de avocat (f.119).
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal recurs intimata creditoare, arătând că solicită modificarea acesteia în sensul respingerii contestației.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a arătat că în mod greșit prima instanță a soluționat excepția de tardivitate, deoarece aceasta trebuia invocată în termen de 15 zile de la data împlinirii termenului termenului de perimare, adică până la data de 30.09.2013, pe calea unei contestații la executare.
De asemenea, s-a arătat că prima instanță a reținut în mod greșit că nu se aplică dispozițiile art. 390 alin. 1 C.p.civ, potrivit cărora dispozițiile art. 398 C.p.civ, invocate de către debitoarea contestatoare nu se aplică în cazurile în care legea încuviințează executarea silită fără somație.
Contrar acestei motivări dată de prima instanță, prin chiar cererea de executare silită înregistrată la B. T. C. T., creditoarea recurentă a indicat ca modalităti de executare poprirea conturilor debitoarei.
Mai mult, prima instanță nu a reținut motivele de caz fortuit invocate de către intimată în sensul că redactarea deciziei civile nr. 352/R/12.03.2013 s-a realizat abia la data de 11.09.2013, și, prin urmare, creditoarei nu i se poate imputa rămânerea în pasivitate in perioada 12.03._13, această hotărâre neputând fi transmisă executorului judecătoresc.
Recurenta apreciază că executorul judecătoresc trebuia să reia executarea silită sub forma popririi fără somație și fără alte formalități încă de la data pronunțarii deciziei nr. 352/R/12.03.2013, fără să poată fi reținută pasivitatea creditoarei.
În ceea ce privește inadmisibilitatea contestației, aceasta a fost invocată raportat la momentul invocării perimării, in sensul că ca dacă perioada de perimare era situată în timp înainte de prima contestație a debitorului, perimarea trebuia invocata prin acea contestație, și prin cea care formează obiectul prezentei acțiuni.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art.304 alin. 9, 301 ind. 1 C.p.civ.
Intimata a depus întâmpinare ( f. 18 ) și a solicitat respingerea recursului, arătând că sentința atacată este la adăpost de orice critică, întrucât în mod corect s-a constatat intervenirea perimării executării silite ca urmare a împlinirii termenului de 6 luni prevăzut de art. 391 C.p.civ.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând cererea de recurs, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale aplicabile speței, instanța de control judiciar reține că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
În mod corect instanța de fond a reținut că prin decizia civilă nr. 352/R/12.03.2013 a Tribunalului B. a fost admis recursul declarat de către creditoarea recurentă în prezenta acțiune, împotriva s.c. nr. 7939/05.06.2012 a Judecătoriei B..
După pronunțarea acestei decizii s-a procedat în mod corect la continuarea executării silite pornite în dosarul execuțional nr. 742/2010 al B. T. C. T., iar potrivit dispozițiilor art. 389 alin. 2 C.p.civ, în caz de suspendare a executării silite, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării (în speță, prin încheierea pronuntata de către Judecătoria B. la data de 06.03.2012 se dispusese suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare)
Termenul de perimare a executării silite a început așadar să curgă de la data pronunțarii deciziei menționare, și s-a împlinit la data de 12.09.2013, fără ca în interiorul acesteia să se îndeplinească vreun act de executare.
Emiterea, la data de 2.12.2013 a somației contestate este efectuată cu depășirea termenului de perimare a executare silită, cum în mod corect a reținit instanța de fond.
În ceea ce privește prima critică a recurentei privitoare la greșita soluționare a excepției de tardivitate a formulării contestației, instanța de recurs reține că potrivit prevederilor art. 401 C.p.civ, contestația la executare se poate formula în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoștința de actul de executare pe care îl contestă.
În speță, actul contestat este somația emisă la data de 2.12.2013, comunicată la data de 4.12.2013 ( f. 79 dosar fond), iar contestația a fost formulată în termen de 15 zile de la data comunicării acesteia, respectiv la data de 16.12.2013.
Nu se poate susține, așa cum afirmă recurenta, că termenul de 15 zile de formulare a contestației la executare curge de la data împlinirii termenului de perimare, deoarece dispozițiile art. 401 C.p.civ nu obligă partea interesată de a acționa in acest sens, ci, în mod evident, până la emiterea unui act de executare cu depășirea termenului de perimare nu există un interes actual al debitorului de a acționa pe calea contestației la executare.Nicio dispoziție legală nu obligă partea a promova o eventuală acțiune în constatare a perimării executării silite în termenul menționat de recurentă și, pe cale de consecința de a nu putea uza de calea contestației la executare în ipoteza emiterii unor acte de executare după împlinirea termenului de perimare, contestație în care să fie invocată perimarea executării silite, cum este cazul și în speță.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, instanța de control judiciar reține de asemenea că este neîntemeiat, întrucât somația contestată a fost emisă în vederea executării silite mobiliare, în baza dispozițiilor art. 411 C.p.civ., și nu în vederea executării silite prin poprire.
Cu privire la faptul că, în ceea ce o privește pe creditoare, aceasta nu a rămas în pasivitate în intervalul de timp în care s-a redactat decizia menționată, neputând procura executorului judecătoresc aceasta decizie, instanța reține de asemenea că acest motiv de recurs nu este întemeiat, creditorul putând solicita în speță continuarea executării silite de îndată, fiind respinsă în recurs contestația debitoarei intimate, deci nu se poate susține că, creditoarea nu a rămas în pasivitate.
Pentru toate aceste considerente, instanța de recurs apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică, fiind pronunțată respectarea dispozițiilor legale incidente speței, aceasta urmând a fi menținută, conform art. 312 alin. 1 C.p.civ.
În baza art. 274 C.p.civ, recurenta fiind în culpă procesuală, va fi obligată la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de recurs formulată de către recurenta S.C. F. T. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 4557/11.04.2014 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr. 4557/11.04.2014 al Judecătoriei B., pe care o menține.
Obligă recurenta la plata sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. M. L. P. M. B.
GREFIER
L. P.
RED. L.P./07.11.2014
Dact. L.P./11.11.2014
…..exemplare
Jud. fond R. S. L./Judecătoria B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 807/2014. Tribunalul BRAŞOV | Pretenţii. Decizia nr. 803/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
