Contestaţie la executare. Decizia nr. 807/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 807/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 807/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 807/R
Ședința publică din data de 16 octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – D. N. - judecător
JUDECĂTOR: D. O. P.
JUDECĂTOR: C. R.
Grefier: C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta Administrația Județeană a Finanțelor P. B. în contradictoriu cu intimatul contestator O. G. și cu intimata C. de Asigurări de Sănătate a județului B., împotriva Sentinței civile nr. 1802/18.02.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 02.10.2014, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 09.10.2014, iar apoi, din același motiv, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16.10.2014, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat constată că prin sentința civilă nr. 1802/18.02.2014, pronunțată de Judecătoria B., s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B. și, pe cale de consecință s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul O. G. în contradictoriu cu intimata C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă; s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul O. G. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B. (fostă Administrația Finanțelor P. a Municipiului B.) și s-a dispus anularea titlului executoriu nr._ și a Somației nr.8/_ /_ din 20.12.2012, a executării silite însăși înregistrată pe rolul intimatei sub dosar de executare nr._/8/_ /_.
Pentru a pronunța această sentință prima instanța a reținut următoarele:
C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B. a emis Decizia de impunere nr._/05.06.2012, actul în discuție, ca natură juridică este din perspectiva art. 85 din OG 92/2003 un titlu de creanță prin care se individualizaază obligația de plată a contribuției presupus datorată de contestator la FNUASS. Această decizie a fost comunicată potrivit susținerilor emitentei și a înscrisurilor de la filele 12, 13 dosar, în modalitatea reglementată de art. 44 alin.3 din OG 92/2003 privind codul de procedură fiscală prin anunț colectiv nr._/23.07.2012.
Potrivit modificărilor legislative intervenite (art. V alin.4 din OUG 125/2011) intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B. (fostă Administrația Finanțelor P. a Municipiului B.) a preluat începând cu data de 01.07.2011 debitele transmise de CASJ B., în baza titlurilor de creanță emise de aceasta în vederea valorificării prin încasare, respectiv executare silită, aceasta neavând competența de a analiza și verifica legalitatea acestor titluri de creanță, intimata preluând dosarele de instanță având drept obiect contestație la executare, fiind predate și primite implicit datele din baza informatică a CASJ B., bază care conform Protocolului este gestionată până la data de 01.07.2013 exclusiv de către CAS B..
În vederea recuperării a creanței înscrise în titlul de creanță constând în Decizia de impunere nr._/05.06.2012, intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B. (fostă Administrația Finanțelor P. a Municipiului B.) a emis Titlului executoriu nr._ și Somația nr.8/_ /_ din 20.12.2012, formându-se dosarul de executare nr._/8/_ /_. Luând la cunoștiință de existența acestor acte destinatarul formulează împotriva deciziei de impunere contestație înregistrată la CASJ B. La dosar nu au fost depuse relații privind modalitatea de soluționare a acestei contestații.
Se mai reține că organul fiscal a emis decizia referitoare la obligații de plată accesorii nr._/31.12.2012, contestată de contestator potrivit procedurilor administrative reglementate de art. 205 și urm. din OG 92/2003, prin Decizia nr. 215/08.04.2013 dispunându-se suspendarea efectelor acestei decizii până la pronunțarea unei soluții irevocabile cu privire la Decizia de impunere nr._/05.06.2012.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale a CASJ B. instanța a admis-o întrucât această instituție nu a emis actele de executare ce fac obiectul contestației nefiind titulara drepturilor și obligațiilor izvorâte din raportul de drept fiscal constând în executarea silită a creanțelor datorate de contestator către bugetele statului, respectiv organele de executare definite la art. 136 cod procedură fiscală.
În speță, contestatorul a invocat nulitatea executării silite față de inexistenta unui titlu de creanță devenit în condițiile legii titlu executoriu, respectiv inexistenta unei decizii de impunere care să-i fi fost comunicată cu respectarea dispozițiilor legale. Totodată, susținerile contestatorului vizează caracterul cert al creanței fiscale puse in executare, sub aspectul existentei acesteia, bazat pe faptul ca pentru perioada 2009-2011 nu datorează contribuția calculată de intimată.
În acest context, judecătoria a avut în vedere că prezenta contestație la executare este guvernată de prevederile OG nr. 92/2003, față de dispozițiile art.261 alin. 4 din L. nr. 195/2000 care stabilesc expres că în cazul neachitării in termen a contribuțiilor datorate fondului, aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere se realizează potrivit procedurilor instituite de Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificările și completările ulterioare, și normelor aprobate prin ordin al președintelui CNAS, cu avizul consiliului de administrație.
Prima instanța a reținut incidența prevederilor art. 32 alin. 4 și 35 din Ordinul nr. 617/2007 al președintelui CNAS și art. 44 din OG 92/2003.
În cauză, prima instanța constată că existenta deciziei de impunere a fost dovedită, însă emiterea acestui act nu echivalează implicit și în mod automat cu comunicarea lui.
Pentru stabilirea caracterului cert, lichid și exigibil al creanței fiscale pusă în executare, partea are la îndemână procedura contestației administrativ-fiscale instituită de art. 205 din OG nr.92/2003, conform căruia împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii, aceasta depunându-se la organul fiscal, respectiv vamal, al cărui act administrativ este atacat (art. 206 alin. 3).
Față de aceste precizări, trebuie reținute prevederile art.172 alin. 3 din OG nr.92/2003 potrivit cărora contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ de jurisdicție și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Decizia de impunere care stă la baza actelor de executare contestate reprezintă un act cu caracter administrativ jurisdicțional, emis de un organ cu activitate jurisdicțională.
Astfel, interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 399 alin. 3 C.proc.civ. cu dispozițiile art. 172 alin. 3 din OG nr.92/2003 conduc la concluzia că, pentru admisibilitatea unei contestații împotriva titlului de creanță fiscală, devenit și executoriu prin ajungerea la scadență a obligației de plată, trebuie îndeplinite două condiții cumulative, anume ca titlul atacat să nu reprezinte o hotărâre a unui organ cu activitate jurisdicțională și să nu existe o altă cale procedurală de contestare a acestuia.
În consecință, nu este în căderea judecătoriei ca și instanță de executare să se pronunțe dacă debitul pentru care este urmărit contestator există, a fost ori nu corect calculat, ce compunere are acesta ori dacă scadența obligației de plată este corect stabilită, competența soluționării unei atare apărări revenind instanței de contencios administrativ, conform art. 218 alin. 2 din OG nr. 92/2003.
Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatoar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212 din codul de procedură fiscală, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
În acest context, nu se poate dispune anularea titlului de creanță care a stat la baza emiterii titlului executoriu și a somației, acesta fiind decizia de impunere pentru care există o altă cale de contestatare a acesteia, însă trebuie examinată legalitatea titlului executoriu.
Potrivit art. 110 din OG 92/2003, colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau a unui titlu executoriu.
La cazul dedus judecății, există un titlu de creanță, respectiv Decizia de impunere nr._/05.06.2012, dar care nu permite demararea procedurii execuționale decât după expirarea scadenței obligației de plată, respectiv după comunicarea titlului de creanță sau expirarea termenului de plată prevăzut în acesta. Așadar, problema care trebuie tranșată în cauza dedusă judecății este aceea dacă respectivul titlu de creanță fiscală a devenit sau nu executoriu.
Conform art. 141 alin. 2 din OG 92/2003 Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
În speță, intimata a emis decizia de impunere având în vedere împrejurarea că contestatorul în perioada 2009-2011 a realizat venituri din profesii libere și comerciale, aceasta categorie având obligația de vira contribuția lunar, până la data de 15 ale ultimei luni din fiecare trimestru.
Dacă persoanele în discuție nu declară aceste venituri potrivit art.32 atunci CAS emite decizia de impunere care, pentru a deveni titlu executoriu trebuie să îndeplinească în mod cumulativ mai multe condiții, în soluționarea speței interesând una dintre ele si care va determina momentul la care titlul de creanță devine titlu executoriu, respectiv aceea a comunicării titlului de creanță persoanei obligate la plata cotei de contribuție potrivit art. 44 din OG 92/2003, astfel încât aceasta să aibă posibilitatea reală și efectivă de a contesta titlul de creanță. potrivit titlului IX din OG 92/2003 înainte ca acesta să devină titlu executoriu.
În consecință, în speță sunt aplicabile și dispozițiile art. 45 din OG nr.92/2003 care stabilesc că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau de la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
Organul fiscal nu poate pretinde astfel executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, conform legii (art.44.1 din HG nr. 1050/2004).
Pentru aceste considerente, decizia de impunere care a fost emisă de intimată nu este opozabilă contestatorului și nu poate servi ca temei pentru luarea măsurilor de executare silită și calcularea de dobânzi și penalități de întârziere.
În raport de considerentele expuse, instanța a admis contestația și a dispus anularea actelor de executare silită contestate, față de comunicarea nelegală a deciziei de impunere.
Împotriva acestei decizii a declarat apel apelanta Administrația Județeană a Finanțelor P. B., solicitând admiterea apelului și modificarea sentințeio apelate în sensul respingerii contestației la executare.
În motivarea apelului apelanta a arătat, în esență, următoarele:
La instanța de fond s-a depus în probațiune dovada pentru trimiteri de corespondențe cu serviciul suplimetar "Recomandat", ce are ștampila Poștei Române de primire a corespondenței, iar acest înscris dovedește faptul că s-a apelat la serviciile Poștei Române anterior afișării prin publicitate.
În ce privește obligativitatea executării titlurilor de creanță emise de CAS B., recurenta invocă prevederile art. V alin.4 și 10 din OUG nr.125/2011. Obiectul primirii – predării îl constituie doar dosarele aflate pe rolul instanțelor de judecată pentru litigiile având ca obiect contestațiile la executare silită sau contestațiile împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii, precum și în cazul litigiilor ce privesc procedurile de insolvență aferente creanțelor, nu emiterea deciziilor de impunere, titluri de creanță ce stau la baza emiterii titlurilor executorii emise de recurentă.
Apelanta învederează instanței că a preluat începând cu data de 1.07.2012 debitele transmise de către C. Județeană de Asigurări de Sănătate, pe baza titlurilor de creanță emise de aceasta, cu obligația de a le valorifica prin încasare, respectiv executare silită. P. urmare, AFP B. are doar rol de organ de executare, titlurile de creanță emise de către această instituție urmând a fi contestate prin procedura prealabilă și ulterior la instanța de contencios administrativ.
Organul de executare nu are competența de a analiza legalitatea titlurilor de creanță emise de către C. de Asigurări de Sănătate a jud. B. și nu se substituie în drepturile acesteia cu privire la aceste titluri. Organul de executare are obligația de a urmări aceste sume conținute în deciziile emise de către CAS B., până la anularea acestora printr-o hotărâre judecătorească emisă de instanța de contencios administrativ.
Apelanta subliniază faptul că obiect al predării-primirii l-au constituit și datele din baza informatică a CAS B., anterior predării – primirii dosarelor fiscale pe fiecare contribuabil. Această bază informatică a CAS B. conform Protocolului este gestionată până la data de 01.07.2013 exclusiv de CAS B., ce are posibilitatea practică de a proceda la scăderea/modificarea sumelor reprezentând contribuția de asigurări sociale de stat. Această bază informatică a fost predată ca și conținând sume cert, lichide, exigibile, pasibile de executare silită.
În concluzie, apelanta a aratat că are numai obligativitatea executării silite a acestor creanțe reprezentând contribuție de asigurări de sănătate, fără a posibilitatea de a gestiona aceste sume, de a proceda la modificarea acestora.
Cu privire la cuantumul sumelor datorate se menționează că pe calea contestației la executare nu pot fi puse în discuție aspecte legate de cuantumul sumelor, ci doar chestiuni vizând legalitatea actelor de executare.
În drept, apelul este întemeia pe dispozițiile Codului de Procedură civilă și Codul civil.
Intimatul O. G. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
În apărare intimatul a invocat, în esență, următoarele:
În perioada 2009-2011 și în prezent a avut calitatea de angajat al Universității Transilvania, iar în calitate de PFA nu a avut activitate în anul 2010.
Se invocă prevederile art. 11 și art. 8 din Ordinul 617/2007 și art. 222 din Legea nr. 95/2006.
A luat cunoștință de decizia de impunere nr._/05.06.2012 abia la data de 07.05.2013.
La data de 27.06.2012 nu mai locuia la vechea adresă și oricum s-a făcut tardiv comunicarea pentru sumele pentru care s-au calculat dobânzi și penalități încă din 2009.
Se apreciază că s-a încălcat art. 12 din Codul de procedură fiscală și că nefiind în posesia deciziei de impunere nu avea cum să conteste baza de calcul.
Se menționează că i-au fost încălcate drepturile prevăzute de art. 205 din Codul de procedură fiscală.
Apelanta face o interpretare greșită a prevederilor art. 172 din Codul de procedură fiscală.
La dosar s-au depus un set de înscrisuri(f. 37-50).
La termenul din 02.10.2014, instanța a calificat calea de atac ca fiind recurs.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul retine următoarele:
Prima instanța a apreciat că nu sunt legale actele de executare deoarece decizia de impunere nu a fost comunicată contestatorului și titlu de creanță nu a devenit titlu executoriu.
La dosarul de fond la fila 8 există dovada că decizia de impunere nr._/05.06.2012 a fost comunicată contestatorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la adresa din B., ., ., ., iar la data de 27.06.2012 a fost returmată comunicarea deoarece a expirat termenul de păstrare.
P. anunțul colectiv din 23.07.2012, C. Națională de Asigurări de Sănătate a comunicat că s-a emis pe numele contestatorului decizia de impunere nr._/05.06.2012.
Curtea Constituțională a reținut în Decizia nr. 667/2009 ca: “ In final, cu privire la constituționalitatea art. 44 alin. (3) din Codul de procedura fiscala, Curtea constata ca, in sine, textul in cauza nu contravine niciunei dispoziții constituționale invocate, reglementând doar o modalitate ultima si subsidiara de comunicare a actelor administrative fiscale, folosita doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative este apanajul exclusiv al instanțelor judecătorești, insa deja acest aspect tine de aplicarea si interpretarea legii. Numai instanța de judecata este cea competenta sa stabilească daca comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal a fost efectuata în condițiile Codului de procedura fiscala.”
În speță, comunicarea prin publicitate a fost determinată de faptul că, deși s-a procedat la efectuarea unei comunicări prin poștă cu confirmare de primire, la domiciliul părții contestatoare, corespondența nu a fost ridicată de către aceasta, deci actul a fost comunicat conform dispozițiilor legale menționate (f. 19 dosar recurs și f. 8 dosar fond). Faptul că partea contestatoare nu a procedat la ridicarea corespondenței, aceasta fiind returnată după expirarea termenului de păstrare, nu poate fi imputat intimatei creditoare, care a urmat prescripțiile legii.
Tribunalul apreciază că este lipsită de relevanță juridică susținerea intimatului potrivit căreia la data de 27.06.2012 nu mai locuia la adresa din B., . în Prejmer, deoarece acesta nu a adus la cunoștința Casei de Asigurări de Sănătate a Județului B., care este emitentul actului, schimbarea domiciliului. Declaratia privind veniturile realizate în 2012 în care se menționează un alt domiciliu al contestatorului este înregistrată la Administrația Finanțelor P. la data de 25.04.2013.
Întrucât potrivit art. 141 alin. 2 C.p.fiscală titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege, și potrivit art. 141 alin. 1 ind.1 C.p.fiscală „în titlul executoriu se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență…” instanța de fond a reținut în mod greșit temeinicia contestației la executare.
În acest context, nu se poate susține că titlul de creanță nu a devenit titlu executoriu și că nu ar fi fost comunicat anterior emiterii somației.
De asemenea, potrivit art. 145 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, „Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.”
În consecință, în mod legal somația a fost comunicată împreună cu titlul executoriu, contestatorului nefiind lipsit de posibilitatea contestării în instanță atât a titlului de creanță cât și a actelor de executare silită.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 172 din OG nr. 92/2003 și art. 399 Cod procedură civilă rezultă că în cadrul contestației la executare se pot formula doar critici în legătură cu actele de executare, nu și cu titlurile de creanță, respectiv deciziile de impunere.
Toate celelalte motive invocate de contestator vizează aspecte legate de legalitatea deciziei de impunere, acestea nu se pot analiza în cadrul unei contestații la executare.
Analizând actele de executare contestate, respectiv somația nr. 8/_ /_ din 20.12.2012, titlului executoriu nr._, cât și executarea silită însăși înregistrată pe rolul intimatei sub dosar de executare nr._/8/_ /_, tribunalul apreciază că sunt legale atât timp cât nu s-a făcut dovada că decizia de impunere care a stat la baza emiterii acestora ar fi fost anulată.
Pentru motivele de fapt și de drept menționate mai sus, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 2 din Codul de procedură civilă, va admite recursul declarat de recurenta Administrația Județeană a Finațelor P. B., împotriva sentinței civile nr. 1802/18.02.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, pe care o va modifica în parte și în consecință va respinge contestația la executare formulată de contestatorul O. G. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B. (fostă Administrația Finanțelor P. a Municipiului B.).
Tribunalul va menține restul dispozițiilor din sentința civilă nr. 1802/18.02.2014 pronunțată de Judecătoria B., privitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. de Asigurări de Sănătate a Județului B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta Administrația Județeană a Finanțelor P. B., împotriva sentinței civile nr. 1802/18.02.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, pe care o modifică în parte și în consecință:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul O. G. CNP_, domiciliat în Prejmer, ., jud. B. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B. (fostă Administrația Finanțelor P. a Municipiului B.) cu sediul în B. .. 7, jud. B..
Menține restul dispozițiilor din sentința civilă nr. 1802/18.02.2012 pronunțată de Judecătoria B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică în data 16.10.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. N. D. O. P. C. R.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. D.N./ 28.11.2014
Tehnored. C.ND/28.11.2014
Ex 2
Jud fond- C. D. T.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 579/2014.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 785/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
