Contestaţie la executare. Decizia nr. 480/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 480/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 480/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR.480/A
Ședința publică din 16 septembrie 2014
Completul de judecată A9 constituit din:
PREȘEDINTE – C. R. - judecător
Judecător – C. D.-P.
Grefier - V. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către apelanta creditoare . SA în contradictoriu cu intimatul contestator S. V. împotriva sentinței civile nr. 831/31 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ având ca obiect contestație la executare..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Zebciuc L. pentru intimatul contestator, lipsă fiind apelanta creditoare..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța pune în discuție excepția tardivității declarării apelului invocată de către intimatul contestator, prin întâmpinarea formulată în cauză.
Reprezentanta convențională a intimatului contestator pune concluzii de admitere a excepției întrucât cererea de apel a fost formulată cu depășirea termenului legal de 10 zile de la comunicarea hotărârii. În acest sens menționează că, inițial, s-a comunicat hotărârea la sediul societății creditoare la data de 13 februarie 2014 și ulterior, ca urmare a cererii formulată de către aceasta, hotărârea a fost comunicată la sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură, la data de 10 aprilie 2014. Deoarece cererea de apel a fost depusă de către apelantă doar la data de 24 aprilie 2014 consideră că termenul legal de 10 zile pentru declararea căii de atac a fost depășit. Pentru considerentele expuse solicită admiterea excepției tardivității declarării apelului, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
T R I B U NA L U L,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 831/31.01.2014 s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul S. V. în contradictoriu cu intimata S.C. A. T. A. S.A. și, în consecință, s-au anulat în parte actele de executare silită emise în dosarul execuțional nr. 172/2013 al B. Dârstar C., respectiv somația din 13.05.2013 în ceea ce privește urmărirea silită pentru suma de 18.501,90 lei, la care contestatorul S. V. a fost obligat prin s.c. 774/28.01.2011 a Judecătoriei B. și încheierea nr. 1 din data de 13.05.2013, în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc pe care l-a redus de la suma de 2.446,27 lei la suma de 122,61 lei.
În temeiul art. 45 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013 s-a dispus restituirea taxei de timbru în sumă de 181,59 lei către contestator, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți până la concurența sumei de 500 lei.
Intimata a fost obligată la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
P. sentința civilă nr. 774/28.01.2011 a Judecătoriei B. a fost admisă acțiunea formulata de reclamanta . SA București, prin S. B., în contradictoriu cu pârâtul S. V., fiind obligat pârâtul la plata către reclamanta a sumei de 18.501,90 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate de reclamanta persoanei asigurate și la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecată efectuate, în valoare de 1226,11 lei, reprezentând contravaloarea taxei de timbru și timbru judiciar.
S-a reținut în considerentele hotărârii menționate că la data de 06.02.2008, pârâtul S. V. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, nu a adaptat viteza, a derapat și a intrat în coliziune cu autoturismul cu nr. de înmatriculare VS 183/0909, avariindu-l. P. procesul verbal de contravenție menționat, s-a stabilit vinovăția conducătorului pârâtului S. V., acesta achitând amenda contravențională aplicata și necontestând vinovăția reținută în sarcina sa.
Având în vedere că la data producerii evenimentului, pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare VS 183/0909, proprietatea ., era încheiata la societatea reclamanta o poliță de avarii și furt CASCO nr._/22.08.2005, valabilă pentru perioada 07.09._09, reclamanta a întocmit dosarul de dauna nr. CA_ și a achitat la data de 07.10.2008 persoanei asigurate, proprietara autovehiculului avariat, contravaloarea reparațiilor efectuate, respectiv suma de 18.501,90 lei astfel că în temeiul dispozițiilor art. 22 Lg. 136/1995, reclamanta s-a subrogat în drepturile persoanei asigurate împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.
S-a mai arătat că instanța nu a putut reține apărările formulate de pârât, în sensul că, având în vedere că la data producerii evenimentului rutier avea încheiată asigurare obligatorie RCA, nu este ținut să răspundă pentru prejudiciile cauzate întrucât în cauză reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 998 si urm. C.civ., așadar pe dispozițiile dreptului comun care reglementează răspunderea civilă delictuala iar dispozițiile art. 54 Lg. 136/1995 nu exclud dreptul persoanei prejudiciate de a se îndrepta direct împotriva persoanei care se face răspunzătoare de producerea accidentului, o astfel de interpretare aducând atingere dreptului persoanei prejudiciate de acces la justiție.
Recursul formulat de pârât împotriva sentinței civile nr. 774/28.01.2011 a Judecătoriei B. a fost respins prin decizia nr.1178/R/09.12.2012 a Tribunalului B..
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. că sub nr._ reclamantul S. V., în contradictoriu cu pârâtele . VIENNA INSURANCE GROUP SA, prin S. B., și . SA, prin S. B., a solicitat instanței: să constate ca autoturismul marca Renault Kangoo cu nr. de înmatriculare_ a avut la data de 6.02.2008, data producerii accidentului rutier constatat prin procesul verbal de contravenție . nr._ o poliță RCA valabil încheiată;să se constate că obligația de despăgubire revine pârâtei . SA, în baza poliței de asigurare ./01/TO/RX nr._, și, pe cale de consecință să fie obligat asiguratorul să suporte despăgubirile în cuantum de 18.501,90 lei, care au fost stabilite prin s.c. 774/28.01.2011 a Judecătoriei B. și să se dispună ca plata despăgubirilor să se facă direct în contul pârâtei . SA.
P. sentința civilă nr. 5771/03.04.2013 Judecătoria B. a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamantul Ș. V., în contradictoriu cu pârâtele . VIENNA INSURANCE GROUP SA și . SA și în consecință a constatat că autoturismul marca Renault Kangoo, cu nr. de înmatriculare_ a avut la data de 6.02.2008, data producerii evenimentului rutier constatat prin procesul verbal de contravenție . nr._ poliță RCA valabil încheiată cu pârâta . VIENNA INSURANCE GROUP SA ( ./01/TO/RX nr._ ); a obligat pârâta . VIENNA INSURANCE GROUP SA la plata sumei de 18.501,90 lei, către asiguratorul . SA, reprezentând despăgubiri ca urmare a accidentului de circulație din data de 6.02.2008. Totodată a obligat pârâta . VIENNA INSURANCE GROUP SA la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecata către reclamant, constând în onorariu avocațial, și la plata sumei de 1236,6 lei cheltuieli de judecata în favoarea Statului Român.
În considerentele sentinței s-a reținut referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, unită cu judecata fondului cauzei, că este neîntemeiată.
Astfel, pârâta . VIENNA INSURANCE GROUP SA a susținut faptul că termenul de prescripție ar curge de la data la care reclamantul din prezenta acțiune ar fi fost în măsură să formuleze cererea de chemare în garanție in litigiu ce a format obiectul dosarului_/197/2010 al Judecătoriei B., respectiv de la termenul de judecată din data de 19.11.2010, termen de prescripție de 2 ani, care s-a împlinit la data de 19.11.2012 și care nu a fost întrerupt prin introducerea acestei acțiuni, sau suspendat pentru un alt motiv.
Instanța a reținut însă că înainte de a se rectifica procesul verbal de contravenție reclamantul nu putea să cheme în judecată asigurătorul deoarece nu putea justifica calitatea procesuală pasivă a acestuia, deci un element al acțiunii civile (părțile), acesta fiind și motivul pentru care pârâta nr. 1 a refuzat la plata dosarul înaintat de asiguratorul CASCO.
P. urmare, dreptul la acțiune s-a născut de la data la care toate elementele acțiunii civile erau întrunite, și nu anterior acestui moment ( prescripția nu curge împotriva celui împiedicat să acționeze ). Chiar dacă ar fi formulat cerere de chemare în garanție, aceasta ar fi fost respinsă, pentru motivul că nu s-ar fi putut dovedi existența unui raport de asigurare valabil la data producerii accidentului.
În cuprinsul procesului verbal nu se face mențiune expresă despre data la care s-a dispus rectificarea acestuia, însă, în mod cert aceasta este situată după data la care s-a pronunțat d.c. nr. 1178/R/9.12.2012, deoarece până la acea dată reclamantul nu a putut depune procesul verbal care să conțină mențiunea datei reale a evenimentului rutier.
În ceea ce privește fondul cererii, instanța a reținut faptul că la data producerii accidentului de circulație din data de 6.02.2008, între reclamant și pârâta nr. 1 era valabil încheiată polița de asigurare nr._, astfel încât acesteia îi revine obligația de a acoperi pagubele produse de asiguratul său.
La data de 22.04.2013 creditoarea . SA a formulat cerere de încuviințare a executării silite împotriva debitorului S. V., în temeiul titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 5771/03.04.2013 Judecătoriei B., în vederea recuperării debitului în cuantum de 18.501,90 lei și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.226, 11 lei, plus cheltuieli de executare, sens în care s-a constituit dosarul execuțional nr. 172/2013 al B. Dârstar C..
P. încheierea Camerei de Consiliu din data de 29.04.2013 a Judecătoriei B. s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă mai sus menționată.
La data de 13.05.2013, executorul judecătoresc a emis somație prin care debitorului-contestator i s-a pus în vedere să plătească suma de 22.256,72 lei, în termen de 1 zi de la primirea actului, respectiv de la data de 14.05.2013, conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare.
În aceeași dată, prin încheierea nr. 1 din data de 13.05.2013 executorul stabilit cheltuielile de executare silită în cuantum de 2528,71 lei, constând în onorariu executor (2446,27 lei) și alte cheltuieli - taxa de timbru, taxe poștale, arhivare, înregistrare și formare dosar, emitere somație (82,44 lei).
Împotriva formelor de executare contestatorul S. V. a formulat prezenta contestație la executare pe care instanța o consideră întemeiată doar în parte pentru următoarele considerente:
La data de 22.04.2013, dată la care creditoarea S.C. A. T. A. S.A. a formulat cerere de încuviințare a executării silite împotriva debitorului S. V., sentința civilă nr. 5771/03.04.2013 a Judecătoriei B. era executorie, potrivit dispozițiilor art. 376, art. 377 raportat la art. 282 ind. 1 și 299 din codul de procedură civilă din 1865.
Așadar, deși printr-o hotărâre executorie s-a constatat că despăgubirile în cuantum de 18.501,90 lei, la care contestatorul S. V. a fost obligat prin s.c. 774/28.01.2011 a Judecătoriei B. sunt în sarcina S.C. ASIGURARE ROMANEASCA ASIROM S.A., în baza poliței de asigurare ./01/TO/RX nr._ și aceasta a și fost obligată la plata sumei respective către asiguratorul S.C. A. T. A. S.A., ignorând această hotărâre creditoarea a înțeles totuși să declanșeze executarea silită împotriva contestatorului și pentru suma de 18.501,90 lei reprezentând despăgubiri ca urmare a accidentului de circulație din data de 06.02.2008.
Instanța a reținut că recursul formulat de pârâta S.C. ASIGURAREA ROMANEASCĂ –ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. împotriva sentinței civile nr. 5771/03.04.2013 a Judecătoriei B. a fost respins prin decizia civilă nr. 1012/01.11.2013 a Tribunalului B..
După pronunțarea acestei decizii, la data de 07.01.2014, S.C. ASIGURAREA ROMANEASCA –ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP SA a efectuat plata sumei de 18.501,90 lei către creditoarea . SA.
Așadar, având în vedere că printr-o hotărâre executorie s-a creat o situație juridică nouă, stabilindu-să că despăgubirile la care fusese obligat debitorul S. V. trebuie suportate de asigurătorul RCA, hotărâre pronunțată într-un litigiu în care creditoarea a fost parte, instanța a apreciat că aceasta nu mai putea declanșa executarea silită împotriva debitorului contestator pentru recuperarea sumei de 18.501,90 lei, astfel că formele de executare emise pentru recuperarea acestei sume sunt urmează a fi anulate .
În ceea ce privește executarea silită privind cheltuielile de judecată stabilite în sarcina contestatorului prin sentința civilă nr. 774/28.01.2011 a Judecătoriei B.,în cuantum de 1226, 11 lei, instanța a reținut că obligația debitorului privind achitarea acestor cheltuieli subzistă.
De aceea actele de executare privind recuperarea acestei sume urmează au fost menținute însă a fost redus în mod corespunzător onorariul executorului judecătoresc de la suma de 2446,27 lei la suma de 122,61 lei, avându-se în vedere disp. art.39 alin 1 lit a din Legea nr. 188/2000 și dispozițiile art. 669 alin 4 din NCPC.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea S.C. A. T. ASIGURĂRI S.A., solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței civile, în sensul respingerii contestației la executare și obligarea contestatorului S. V. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurarea prezentului litigiu, atât la fond cat și în apel.
În dezvoltarea motivelor de apel, creditoarea arată că prin sentința civilă nr. 774/28.01.2011, care se bucură de autoritate de lucru judecat, s-a stabilit obligația de plată a contestatorului către S.C. A. T. ASIGURĂRI S.A. iar prin sentința civilă nr. 5771/03.04.2013 o altă instanță a stabilit faptul că prejudiciul produs de către contestator este acoperit printr-o poliță de asigurare emisă de către S.C. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ ASIROM V.I.G. S.A.
Astfel, în speță sunt două raporturi juridice distincte, stabilite prin două titluri: obligația de plată a debitorului S. V. către S.C. A. T. ASIGURĂRI S.A. și obligația de plată a debitoarei S.C. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ ASIROM V.I.G. S.A. către creditoare S.C. A. T. ASIGURĂRI S.A.
În consecință, apelanta creditoare are posibilitatea de a-și îndestula creanța, fie prin executarea silită a primului raport juridic, fie prin executarea silită a celui de-al doilea raport juridic.
Întrucât debitoarea din cel de-al doilea raport juridic și-a îndeplinit de bună voie obligația care i-a profitat debitorului contestator, acesta nu mai poate fi executat de către apelanta creditoare, dar restul sumelor datorate din dosarul execuțional nr. 172/2013 sunt datorate în continuare de către debitorul contestator, întrucât, potrivit principiului disponibilității, creditoarea a înțeles să procedeze la executarea silită a titlului său și să nu aștepte ca sentința civilă nr. 5771/2013 să devină irevocabilă.
P. întâmpinarea depusă la fila nr. 11 a dosarului, intimatul contestator S. V. a invocat excepția tardivității declarării apelului, motivat de faptul că sentința civilă a rămas definitivă la data de 24.02.2014, cererea de apel nefiind formulată în termenul legal, iar pe fond a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, motivat de faptul că printr-o hotărâre executorie s-a creat o situație juridică nouă, stabilindu-se că despăgubirile la care fusese obligat intimatul S. trebuie suportate de asigurătorul RCA, hotărâre pronunțată într-ul litigiu în care apelanta a fost parte. În consecință, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că apelanta nu mai putea declanșa executarea silită împotriva intimatului contestator pentru recuperarea sumei de 1.8501, 90 lei, în mod temeinic formele de executare emise pentru recuperarea acestei sume fiind anulate.
Apelul este legal timbrat.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 Cod proc. civ. excepția tardivității declarării apelului, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 650 alin. 3 Cod proc. civ., hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel iar potrivit art. 713 alin. 1 Cod proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare.
Prima instanță a indicat în conținutul sentinței civile apelate în mod corect calea de atac a apelului, și termenul de introducere a apelului de 10 zile.
Sentința civilă a fost comunicată societății apelantei creditoare S.C. A. T. ASIGURĂRI S.A. la sediul social al acesteia din mun. B., Calea București, nr. 10 B, indicat de contestator, la data de 13.02.2014, termenul de 10 zile fiind împlinit la data de 24.02.2014, raportat la prevederile art. 181 alin. 2 Cod proc. civ. (f. 92 dos fond).
Ulterior, la cererea creditoarei (f. 102 dos. fond), sentința civilă s-a recomunicat la sediul ales al acesteia, respectiv la sediul societății de avocați „Ș. și asociații” din mun. B.. .. 3, . indicat prin concluziile scrise (f. 84 dos. fond) și menționat în dispozitivul sentinței civile apelate la instanța de fond. Această nouă comunicare a sentinței civile a avut loc la data de 10.04.2014 (f. 105), termenul de apel fiind împlinit la data de 21.04.2014, raportat la prevederile art. 181 alin. 2 Cod proc. civ.
Instanța constată că apelul a fost depus de creditoare la data de 24.04.2014, cu depășirea termenului legal de 10 zile de la data comunicării sentinței civile la sediul ales al acesteia (f. 2).
Deși intimatul contestator a invocat prin întâmpinare tardivitatea declarării apelui, apelanta creditoare nu a solicitat repunerea sa în termenul de apel potrivit art. 186 Cod proc. civ., apelanta neputându-se apăra prin invocarea necunoașterii dispozițiilor legale.
Potrivit art. 185 alin. 1 Cod proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că excepția invocată de intimatul contestator este întemeiată, urmând a fi admisă, iar apelul declarat de apelanta creditoare va fi constatat nul.
Apelanta creditoare fiind în culpă procesuală, urmează a fi obligată să plătească intimatului contestator, în temeiul art. 453 alin. 1 raportat la art. 451 alin. 1 Cod proc. civ., suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel, reprezentând onorariu avocațial potrivit chitanței depuse la fila nr. 23 a dosarului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității declarării apelului, invocată de intimatul contestator S. V. și, în consecință:
Constată nul apelul declarat de apelanta creditoare S.C. A. T. ASIGURĂRI S.A. București împotriva sentinței civile nr. 831/31.01.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._ .
Obligă apelanta creditoare la plata în favoarea intimatului contestator S. V., a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. R. C. D. P.
GREFIER
V. P.
Red. C.R./09.10.2014
Dact.V.P./13.10.2014
- 2 ex -
Jud. fond I. V.
2 comunicări ambelor părți
Conform dispozitiv citare
| ← Servitute. Decizia nr. 506/2014. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 471/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
