Servitute. Decizia nr. 506/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 506/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 506/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 506/R/2014
Ședința publică de la 22.05.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: P. M. - judecător
JUDECĂTOR: A. B.
JUDECĂTOR: L. S.
Grefier V. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurenta reclamantă M. A.-M. și de către recurenta pârâtă . SRL, împotriva sentinței civile nr. 1010/09.08.2013, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul nr._, având ca obiect servitute .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 07.05.2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, a amânat pronunțarea la data de 15.05.2013, apoi pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față constată că prin sentința civilă nr. 1010/09.08.2013 a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta M. A. – M. în contradictoriu cu pârâta S.C. R. Internațional SRL și în consecință s-a dispus instituirea unui drept de servitute de trecere cu piciorul și cu autoturismul în sarcina lotului de teren aparținând pârâtei ca fond aservit, înscris în C.F. nr._ Râșnov nr. top 7513/3/1/2, 7513/3/1/3 în favoarea fondului dominant al reclamantei înscris în C.F._ Râșnov, nr. top 7513/2/24, 7513/2/25/1, conform raportului de expertiză întocmit de inginer expert V. V. C., care face parte integrantă din sentință.
Totodată pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1.518 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a fost respinsă cererea de obligare a pârâtei la ridicarea barierei metalice ce blochează drumul de acces.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 2235/05.07.2004 de BNP L. G. din Bucuresti (f. 3 vol.1) reclamanta M. A.-M. a dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren –loc de casa ,in suprafata totala de 672 mp ,situat in Rasnov,Paraul R. ,jud. Brasov, teren înscris in CF_ Râsnov,compus din parcelele top. 7513/2/24 in suprafața de 576 mp și 7513/2/25/1 în suprafata de 96 mp, astfel cum acesta este identificat în planul de situație executat de expertul judiciar V. V. la filele 50 si 51 –vol 2 din dosar .
Expertul judiciar a arătat (f.48 vol.2) ca imobilul proprietatea reclamantei este bine delimitat pe teren, ca de altfel si drumul pe care se efectuează accesul la proprietatea reclamantei, acesta având nr. top. 7513/2/33 fiind înscris în CF 9944 Râsnov (f.50 vol.2). In urma studierii arhivei CF Zărnesti,dl.expert V. V. a concluzionat ca drumul măsurat ce reprezintă calea de acces la proprietatea reclamantei coincide cu nr. top. identificat in CF nr. 9944 Râsnov și se identifică și în adresa nr. 8655/17.04.2004 (f. 86 vol. 2) și ca suprafata de teren a CF_ ,nr. top. 7513/3/1/2 si 7513/3/1/3 - proprietatea pârâtei –este întabulata peste o parte din suprafata drumului cuprins in CF nr.9944 Râsnov ,nr.top. 7513/2/33.
Cu ocazia cercetarii la fata locului realizata in data de 24 iulie 2013, în prezenta expertului judiciar, instanta a constatat ca proprietatea reclamantei reprezinta loc infundat si ca singura cale de acces este cea indicata in expertiza, aspect reiterat cu aceasta ocazie si de catre expert.
De altfel, chiar martorul T. I. (f. 70 vol.1) propus in apararea sa de care parata arata ca drumul de acces la proprietatea reclamantei este cel ce trece prin fata Hotelului Bucegi, materializat in planul de situatie de catre expert V. V.,ca acest drum poarta denumirea de „ . ca acest drum a fost initial amenajat de fostul BTT ,inca de pe vremea cand persoanele fizice nu achizitionaseră terenuri in zona pentru constructia de locuinte.
Asa cum s-a stabilit in practica judiciara “loc înfundat’’ întâlnim în situația în care proprietarul al cărui loc este înfundat ,,nu mai are nicio ieșire la calea publică” .
Astfel, din planul de situatie (f.50) al raportului de expertiza intocmit in cauza rezulta ca varianta de acces pe portiunea de drum ocupata de terenul intabulat al paratei este cea mai judicioasa in speta de fata, intrucat de esența instituției juridice a servituții de trecere este faptul armonizării interesului proprietarului locului înfundat de a-și exploata fondul - lucrul imposibil fără constituirea unei servituții de trecere - cu interesul proprietarului locului învecinat ,servitutea trebuind să urmeze calea cea mai scurtă de natură a produce cele mai reduse prejudicii corelat cu dreptul proprietarului locului aservit la despăgubiri.
Potrivit art.616 cod civil „proprietarul al carui loc este înfundat, care nu are nici o iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu indatorirea de a-l despagubi in proportie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”.
Despagubirile prevazute de art. 616 C.civil nu se datoreaza ope legis (situatie în care instanta le stabileste chiar daca nu au fost solicitate), instanta având obligatia sa le acorde doar daca proprietarul fondului aservit formuleaza o cerere expresa în acest sens cu îndeplinirea tuturor conditiilor prevazute de art.112 C.pr.civ. si de Legea nr.146/1997, privind taxele judiciare de timbru.
Cum proprietarul fondului aservit nu a formulat o cerere reconventionala si nu a achitat taxa judiciara de timbru la cuantumul despagubirilor pretinse instanta nu va obliga reclamanta la plata unor astfel de despagubiri. Nimic nu împiedica insa parata sa solicite despagubiri printr-o actiune separata.
Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, instanta a admis actiunea reclamantei in ceea ce priveste instituirea dreptului de servitute, respingând cererea de obligare a paratei la ridicarea barierei metalice întrucat la fata locului, instanta nu a constatat existenta acesteia.
F. de disp. art. 274 Cod proc. Civ. a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 1518 lei cheltuieli de judecată-onorariu expert (f. 59 vol. 1, f. 18 vol. 2), taxa judiciara de timbru (f.9 vol.1).
Împotriva sentinței de mai sus au declarat recurs ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea în parte a acesteia.
Astfel, recurenta – reclamantă M. A. – M. a cerut modificarea hotărârii atacate în sensul de a se admite și cererea de obligare a pârâtei la ridicarea barierei metalice ce blochează drumul de servitute.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta – reclamantă a arătat că singura motivare ce a dus la respingerea acestui capăt de cerere a fost aceea că, la cercetarea locală, instanța nu a constatat existența barierei metalice, dar această împrejurare s-a datorat faptului că obstacolul a fost ridicat temporar, tocmai pentru a induce în eroare instanța.
Menționează că în ziua ce a urmat celei în care s-a realizat cercetarea locală, intimata – pârâtă a montat bariera în același loc, astfel că demersul judiciar al reclamantei care a durat aproape 10 ani, a rămas fără finalitate reală.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.
La rândul său, recurenta – pârâtă R. Internațional S.R.L. a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii capătului de cerere privind instituirea unui drept de servitute de trecere.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta-pârâtă arată că din punct de vedere strict tehnic și juridic, instanța de fond trebuia să se raporteze la situația relevată de cartea funciară, din care rezultă că terenul reclamantei a făcut parte dintr-un teren dezmembrat în anul 1932 în mai multe loturi, dintre care unele au primit destinația de drum și au intrat în domeniul public al orașului Râșnov.
Consideră că ipoteza avansată de expert preluată de instanță, referitoare la existența unei operațiuni de comasare, este lipsită de suport probator, iar imobilul intimatei – reclamante are și în prezent acces la drumul public proprietatea Orașului Râșnov, numai că acesta nu este integral amenajat, astfel că accesul faptic la DN 73 A este împiedicat.
P. urmare, apreciază că imobilul aparținând intimatei nu poate fi calificat drept „loc înfundat „ deoarece are ieșire la calea publică pe un drum care poate deveni practicabil cu oarecare cheltuieli, fie din partea Orașului Râșnov, care are obligația legală de a-l amenaja, fie din partea reclamantei și a proprietarilor învecinați.
În finalul motivelor de recurs, recurenta pârâtă arată că cealaltă parte nu a făcut niciodată un demers pentru a solicita pe calea contenciosului administrativ obligarea unității administrativ teritoriale de a-și executa obligațiile de administrator al drumurilor publice locale.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 indice 1 Cod procedură civilă.
Recurenta reclamantă M. A. M. a formulat întâmpinare la recursul declarat de cealaltă parte, în termenul prevăzut de art.308 alin.2 Cod procedură civilă, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, arătând că nici prima instanță, nici expertul desemnat în cauză nu a făcut referire la comasări, ci au reținut că terenul proprietatea sa este întabulat peste o parte din drumul cu nr.top 7513/2/33, proprietatea Orașului Râșnov.
Susține că nu există nici un alt drum de acces la DN 73 A, lucru constatat nu numai de expert, ci și de instanță cu ocazia cercetării la fața locului, iar drumul public este deja amenajat, numai că recurenta – pârâtă a montat o barieră pe acesta.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din 14.05.2014, instanța de recurs a constatat că a avut loc o transmisiune a calității procesuale pasive de la ..R.L la . SRL, ca urmare a divizării primei persoane juridice.
Analizând sentința atacată, raportat la motivele invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, Tribunalul a reținut următoarele:
P. acțiunea civilă formulată de recurenta reclamantă M. A. – M., astfel cum a fost precizată și completată la termenul de judecată din 22.02.2013 (fila 100 vol.II din dosarul de fond), acesta a solicitat instanței „să constituie o servitute de trecere cu autoturismul asupra topurilor 7513/3/1/2 și 7513/3/1/3, aflate în proprietatea ., pe traseul drumului public 7513/2/33, precum și să oblige pârâta să ridice bariera metalică ce blochează traseul acestui drum”.
P. urmare, deși recunoaște existența unui drum public cu nr.top 7513/2/33, pe care ar putea ajunge la proprietatea sa, proprietate ce nu mai poate constitui „loc înfundat” în aceste condiții, recurenta reclamantă solicită totuși instituirea unui drept de servitute pe terenul proprietatea recurentei – pârâte, teren înscris sub nr.top 7513/3/1/2, 7513/3/1/3.
Aceeași contradicție se regăsește și în cuprinsul raportului de expertiză judiciară specialitatea topografie nr._/07.01.2013, întocmit de ing.expert V. V., care în răspunsul la obiectivul 3 formulat de pârâtă arată că „ imobilul reclamantei are acces la nr.top 7513/2/23 și implicit la DN 73 A”, iar la punctul 2 din răspunsul la obiectivele formulate de reclamantă menționează că „imobilul acesteia este fond înfundat”(fila 49 vol.II dosar de fond).
P. urmare, fie lotul recurentei reclamante este loc înfundat și atunci se justifică instituirea unui drept de servitute pe terenul înscris sub nr.top 7513/3/1/2, 7513/3/1/3 din CF nr._ Râșnov, fie acesta are acces la drumul public proprietatea Orașului Zărnești, înscris în CF nr.9944 Râșnov nr.top 7513/2/33 și atunci ar trebui să cheme în judecată proprietarul drumului pentru a-i asigura folosința nestingherită a acestuia.
Conform dispozițiilor art.616 Cod civil în vigoare la data sesizării primei instanțe, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său.
În art.6 alin.6 din noul Cod civil se prevede că dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopții și obligația de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi.
Față de dispozițiile legale invocate, în speță sunt incidente prevederile din noul cod civil referitoare la dreptul de trecere.
Astfel, în art.617 alin.1 din Noul Cod Civil proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu.
P. urmare, legiuitorul recunoaște dreptul de acces la calea publică în favoarea proprietarului unui fond înfundat. În cauza dedusă judecății însă, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză și din susținerile părților, recurenta – reclamantă nu este proprietara unui loc înfundat, din moment ce acesta are acces la drumul public înscris în CF 9944 Râșnov, nr. top 7513/2/33. P. loc înfundat se înțelege acel teren care este înconjurat de alte diferite proprietăți, fără ca titularul dreptului de proprietate asupra fondului dominant să aibă o ieșire la calea publică.
Acel imobil cu destinația de drum public este înscris în cartea funciară 9944 Râșnov încă din anul 1939 (f.66 vol II dosar fond ), iar imobilul proprietatea pârâtei este evidențiat în altă carte funciară, respectiv în cartea funciară nr._ Râșnov nr. top 7513/3/1/2, 7513/3/1/3. )fila 57).
Așadar, față de evidența de carte funciară, nu poate fi reținută concluzia expertului topograf în sensul că „ peste o parte din suprafața acestui drum s-a întabulat .”( f.49 ). De altfel, deși în cuprinsul Capitolului II din raportul de expertiză întocmit în cauză se arată că în urma studierii arhivei CF Zărnești s-a constatat că drumul măsurat și indicat de reclamantă coincide cu cel înscris în CF9944 și menționat în adresa nr.8655/17.04.2004 emisă de Primăria Zărnești, expertul nu menționează la care documente din arhiva cărții funciare face referire și nici nu le depune la dosar. Mai mult decât atât, în răspunsul la obiecțiunile formulate de recurenta – pârâtă și admise de instanța de fond, expertul evită să precizeze modul în care a identificat amplasamentul nr. top 7513/2/33 și solicită efectuarea unei cercetări locale la care să fie prezent un reprezentant al primăriei Orașului Râșnov, care să dea explicații cu privire la întinderea drumului și la poziționarea exactă a acestuia. (fila 121).
Totodată, considerăm că schița parcelară la care face referire Primăria Orașului Râșnov în adresa nr.8655/17.09.2004 (fila 74 și 86 volum II) nu poate fi avută în vedere din moment ce aceasta nu este avizată de OCPI și nu se coroborează cu evidențele de carte funciară.
În concluzie, apreciem că instanța de fond în mod greșit a constatat că proprietatea reclamantei reprezintă loc înfundat, în lipsa unei identificări topografice exacte din care să rezulte unde este poziționat drumul public. Astfel, a ajuns la situația de neconceput în care a instituit un drept de servitute asupra terenului înscris în CF_ Râșnov, nr. top 7513/3/1/2, 7513/3/1/3 pe traseul unui drum cuprins în CF nr.9944 Râșnov, din moment ce a reținut că raportul de expertiză face parte integrantă din sentință.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1, 2 și 3 coroborat cu art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul declarat de reclamantă și va admite cererea de recurs promovată de cealaltă parte, modificând sentința în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată.
Se va lua act de faptul că părțile au declarat că vor solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă M. A.-M. în contradictoriu cu recurenta pârâtă . SRL, împotriva sentinței civile nr. 1010/09.08.2013, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._ .
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă . SRL, succesoarea în drepturi a pârâtei ., împotriva aceleiași sentințe, pe care o modifică în parte, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată în totalitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. M. A. B. L. S.
Grefier,
V. D.
Redactat/P.M.23.06.2014
Tehnoredactat /V.D./3.07.2014/2 ex
Jud. fond E. I.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 523/2014. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 480/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
