Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 31/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 31/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 316/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Decizia civilă nr. 316/. publică de la 20.09.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M. B.
JUDECĂTOR – A. I.
Grefier – M. D.
Pe rol este judecarea apelului declarat de petenta A. A. A. 2001, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr._/31.10.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații ., prin administrator judiciar . SPRL, prin reprezentant legal, D.G.F.P. B.- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. C., prin reprezentant legal și M. C., P. P., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996)
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Cercetând actele dosarului, instanța constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 242 Cod procedură civilă astfel că, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr._/31.10.2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B. s-a respins plângerea formulată de petenta Asociația Agricolă ,,A. 2001” împotriva încheierii nr._/10.06.2011 a OCPI B. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea de înscriere formulata la data de 26.01.2011 și înregistrată la Agenția Națională de cadastru si Publicitate Imobiliara – Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara B. sub nr.6898/26.01.2011 petenta A. A. A. 2011 a solicitat să se dispună înscrierea in CF_ C. a dreptului de proprietate asupra terenului cu nr. top. 3542/1/276 in baza s.c. 1371/16.09.2010 a Tribunalului D., a convenției de vânzare-cumpărare nr. 79/23.07.2007, precum și radierea sechestrului A. asupra imobilului, cerere din urma care nu face obiectul prezentei plângeri.
P. încheierea de carte funciara cu numărul 6898/26.01.2011 a fost respinsă cererea petentei, reținându-se că asupra imobilului este notat dreptul de ipoteca legala în favoarea D. B.-AFP C., iar potrivit art. 151 alin. 10 OG 92/2003 actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării sunt lovite de nulitate absolută.
S-a reținut faptul că, în ceea ce privește convenția invocată, aceasta este încheiată ulterior aplicării ipotecii legale, astfel încât este lovită de nulitate absolută.
Potrivit art. 58 Ordinul 633/2006 registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările in vigoare
Împotriva acestei încheieri a fost formulată cerere de reexaminare, aceasta fiind respinsă prin încheierea nr._/10.06.2011 reținându-se în motivarea încheierii pronunțate asupra cererii de reexaminare faptul că anterior convenției de vindere-cumpărare încheiate între proprietarul tabular al terenurilor și petenta și anterior și pronunțării s.c. 1371/2010 a Tribunalului D. imobilul era grevat cu o ipoteca legala, astfel încât aceste bunuri sunt indisponibilizate, iar actele de dispoziție efectuate sunt lovite de nulitate absolută.
Împotriva acestei încheieri petenta a formulat prezenta plângere, pentru motivele expuse anterior.
Analizând motivele invocate prin plângere instanța reține faptul ca acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, art. 154 alin. 5 OG 92/2003 privind executarea silita a bunurilor imobile stipulează că “executorul fiscal care aplica sechestrul încheie un proces verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. 9 și 10 fiind aplicabile “.
Potrivit art. 151 alin. 10 OG 92/2003, actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. 9 sunt lovite de nulitate absolută.”
P. urmare, argumentul susținut prin plângere în sensul că dispozițiile art.151 invocate de OCPI se aplica numai bunurilor mobile, nu și imobilelor, sunt neîntemeiate, din aceste dispoziții legale desprinzându-se ideea ca actele de dispoziție privind bunurile imobile asupra cărora s-a instituit sechestrul in condițiile OG 92/2003 sunt lovite de nulitate absolută.
Insa, in speta, cererea de înscriere a fost intemeiata atât pe conventia de vindere incheiată între părti, cât și pe s.c.1371/2010 a Tribunalului D., cu privire la care petenta arata ca “ tine loc de act autentic “ de vânzare-cumparare.
Acest fapt este lipsit de importantă, deoarece nulitatea absolută afecteaza orice act de dispozitie cu privire la bunul asupra este instituita interdictia legala de întrainare, chiar daca acesta este reprezentată de o hotarare judecatorească.( in același sens a se vedea și d.c. 60/22.02.2008 a Curtii de Apel Iași, http/noulportal.just.ro ).
Înscrierea anterioara a sechestrului în cartea funciara este opozabilă tuturor celor care, după înscriere vor dobândi un drept asupra imobilului respectiv, nefiind posibilă astfel înscrierea ulterioara a dreptului dobânditorului, deoarece potrivit art. 20 L. 7/1996, “ dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie in cartea funciara pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil “.
Potrivit art. 63 alin. 1 ind. 1 Ordinul 633/2006, “ registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absoluta este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările in vigoare “.
Este de menționat că în ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare, nul pentru vicii de formă încheiat între părți, așa cum se menționează în considerentele hotărârii judecătorești pronunțate, acesta a fost considerat, in temeiul principiului conversiunii actelor juridice ca fiind un antecontract de vânzare-cumpărare, însa, instanța a aplicat principiul conversiunii raportat doar la acest motiv de nulitate, nu si la cel privind nerespectarea dispozițiilor art. 151 și 154 OG 92/2003 menționate anterior.
P. urmare, nu se poate susține faptul că hotărârea judecătorească nu ar putea fi cenzurata de registratorul CF, deoarece nu s-a aplicat principiul conversiunii și la un alt motiv de nulitate ale actului juridic, nulitatea absolută cauzata de nerespectarea dispozițiilor OG 92/3003 nefiind supusa analizei instanței judecătorești.
Pe de alta parte, prin sentința civilă menționată, instanța nu a dispus că această sentință ține loc de contract de vânzare-cumpărare autentic, apt de intabulare în cartea funciară.
În consecință, atât timp cât societatea nu deține un titlu care să respecte cerințele de ordin formal cu privire la transmisiunea dreptului de proprietate asupra imobilelor, apărarea petentei că această sentință poate sta la baza intabulării ei în cartea funciară nu este una întemeiată, și pentru acest argument.
In lumina considerentelor expuse, reținând ca solutia pronuntata de Agentia Națională de Cadastru si Publicitate Imobiliara – Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara B. este legala si temeinica, instanța a constatat că prezenta plângere este neîntemeiată, motiv pentru care, conform art.52 din Legea 7/1997 a publicității imobiliare modificata aceasta a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta Asociația Agricolă A. 2001, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii plângerii și pe cale de consecință, întabularea dreptului său de proprietate.
În motivare s-a arătat că sentința Tribunalului D. a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea sa în CF_ C. asupra imobilului teren. Registratorul verifică înscrisul prin care se constată actul sau faptul juridic, dar numai în ceea ce privește forma acestuia, nu și sub aspectul condițiilor de fond a stabilit prin considerente că aceasta ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu consecința întabulării dreptului de proprietate al reclamantei.
Această hotărâre, intrată în puterea de lucru judecat, nu poate fi cenzurată de nicio altă instanță de judecată, cu atât mai mult de către OCPI B.. În consecință, invocarea prevederilor art.151 din OG 92/2003 nu poate fi primită, registratorul de carte funciară și instanța neavând legitimitatea de a invoca această presupusă nelegalitate, ci doar persoanele interesate, printr-o acțiune judecătorească.
De asemenea, înscrierea ipotecii legale în favoarea unei terțe persoane nu conduce la interdicția de înstrăinare a imobilelor grevate de această sarcină.
În drept au fost invocate prevederile art.50 al.3 din Legea 7/1996.
Intimatul M. C. prin primar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate.
S-a arătat în susținere că în mod legal au reținut, atât OCPI B., cât și instanța de judecată că atâta timp cât nu s-a dovedit desființarea ipotecilor legale, în speță au incidență dispozițiile art.151 al.9 și 10 C.pr.civ. coroborate cu art.154 al.5 C.pr.fiscală.
Cu privire la sentința pronunțată de Tribunalul D., în mod corect s-a reținut că prin aceasta doar s-a constatat valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, fără a se dispune cu privire la faptul că acesta urmează să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
În drept au fost invocate prevederile art.289 al.2 C.pr.civ.
A fost formulată de asemenea întâmpinare în cauză și de către intimata D. B. pentru AFP C., prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate.
S-a arătat în susținere că registratorul are obligația, în cadrul soluționării unei cereri de înscriere a dreptului de proprietate, de a verific dacă există sau nu impedimente în ce privește efectuarea lucrării solicitate. În speță, înscrierea ipotecii legale s-a realizat anterior pronunțării de către Tribunalul D. a sentinței invocate, iar prin această hotărâre nu s-a făcut nicio mențiune privind radierea ipotecii.
În faza apelului nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința apelată în raport cu actele, lucrările dosarului si cu motivele invocate, Tribunalul retine următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 151 alin. 9 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora ,,de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă”, care reglementează executarea silită a bunurilor mobile, de vreme ce art. 154 alin.5 din același act normativ face trimitere la prevederile anterioare: ,,Executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. (9), (10) și (11), art. 152 alin. (1) și (2) și art. 153^1 fiind aplicabile.”
În consecință, interdicția instituită de dispozițiile art. 151 alin.9 este aplicabilă și în cazul executării silite a bunurilor imobile, ipotecile legale înscrise în evidențele de CF constituind piedică la intabulare.
În condițiile în care prevederile art. 151 din codul de procedură civilă au fost corect aplicate, astfel cum s-a arătat mai sus, instanța reține că registratorul are competența legală de a invoca aceste prevederi, având în vedere art. 63 alineatul 1 indice 1 din Ordinul ANCPI nr. 633/2006, potrivit cărora registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare. Or, actul nu îndeplinește cerințele instituite de ultima teză a articolului menționat. Registratorul de carte funciară nu a constatat și nu avea competența de a constata nulitatea absolută a actului care a intervenit ulterior indisponibilizării, ci a apreciat că acesta a încălcat dispoziții legale imperative, astfel că nu se putea dispune înscrierea în cartea funciară.
În ce privește sentința civilă nr. 1371/2010 a Tribunalului D., tribunalul constată că în mod corect a reținut instanța de fond că numai dispozitivul hotărârii este susceptibil de executare, nefiind permis ca acesta să fie completat cu dispoziții cuprinse în considerentele acesteia.
Or, dispozitivul sentinței menționate constată valabilitatea convenției încheiate la data de 23.07.2007 între Asociația Agricolă „A. 2001” și ., ce are valoarea unui antecontract, astfel cum s-a menționat în considerente, dispunând întabularea acesteia din urmă, dar fără a cuprinde vreo mențiune în sensul că hotărârea ține loc de act autentic.
Chiar dacă în considerentele sentinței se menționează că instanța va pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, dispozitivul nu a fost redactat în acest sens.
În consecință, sentința nu are caracter constitutiv în privința dreptului de proprietate asupra imobilului, astfel că nu se poate dispune în temeiul său întabularea dreptului de proprietate.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale invocate, tribunalul va respinge apelul declarat și va păstra sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta petentă Asociația Agricolă „A. 2001” împotriva sentinței civile nr._/31.10.2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B. pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.09.2013.
Președinte, Judecător,
M. B. A. I.
Grefier,
M. D.
Red. M.B./20.09.2013
Tehnored M.D./25.09.2013
6 ex.
Judec.fond L.S.P.
| ← Accesiune. Decizia nr. 1114/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1076/2013. Tribunalul... → |
|---|
