Contestaţie la executare. Decizia nr. 1186/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1186/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 1186/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1186/.> Ședința publică de la 27 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător M. B.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta intimată . I. SA în contradictoriu cu intimații contestatori . SRL și D. P. E. D., împotriva sentinței civile nr. 4708/04.05.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2015, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 19.10.2015 și, ulterior pentru această dată, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
P. sentința civilă nr.4708/04.05.2015 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B. s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarele D. B. C. SRL și D. – P. E. D. în contradictoriu cu intimata M. B. L. I. SA.
S-a anulat biletul la ordin ._ și pe cale de consecință anulează toate actele de executare, formele de executare și întreaga executare silită din dosarul execuțional nr. 112/2014 al B. A. R. L. inclusiv procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, somațiunile și actele subsidiare.
A fost obligată intimata să achite contestatoarelor suma de 2170 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
În baza art. 45 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2013 s-a dispus restituirea taxei de timbru datorate și achitate în cuantum de 1000 lei, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin contestația la executare înregistrată sub nr._ /10.06.2014 și precizată contestatoarele D. B. C. SRLși D.- P. E. – D. au solicitat în contradictoriu cu intimata M. B. L. I. SA să se dispună anularea tuturor formelor de executare, a tuturor actelor de executare din dosarul execuțional nr. 112/2014 al B. A. R. L., inclusiv a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, somațiunea precum și contestație împotriva titlului reprezentat de biletul la ordin .
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, între intimata creditoare în calitate de locator și contestatoarea debitoare D. B. C. SRL în calitate de utilizator s-a încheiat Contractul de leasing financiar nr. FEUI -_/04.02.2011 având ca obiect finanțarea unui autovehicul rulat. Conform contractului valoarea totală a acestuia a fost de_,10 euro, fiind predate 10 bilete la ordin cu suma și scadența în alb drept garanție, bilete avalizate de D.- P. E. – D.. Potrivit art. 9.1 denunțarea unilaterală a contractului de către utilizator se putea face printr-o notificare scrisă transmisă locatorului înainte de plata taxei administrative și a avansului, ulterior datei semnării contractului de vânzare cumpărare cu Furnizorul și achitării prețului, contractul de leasing nu mai putea fi denunțat unilateral de nicio parte.
Rezilierea contractului de leasing pentru orice alt motiv decât culpa locatorului și condițiile rezilierii sunt reglementate în art. 13.4 din contract ( f 146-verso-vol. I) articol în care apar indicate sumele care sunt datorate de utilizator în caz de o reziliere. Rezilierea unilaterală în caz de încălcare a obligațiilor în condițiile pactului comisoriu expres de gradul IV reglementată în art. 17, pct. 17.1 este stabilită doar în favoarea finanțatorului locator, iar potrivit art. 17.2 în oricare din cazurile de încetare a obligațiilor contractuale de către utilizator, acesta este de drept în întârziere, iar locatorul are dreptul de a valorifica garanțiile constituite conform art. 10 până la concurența sumei datorate de utilizator .
Potrivit art. 1.4 din Anexa 4 la contract ( f 149-verso vol. I) reiese că biletele la ordin vor fi introduse spre decontare doar în situația în care utilizatorul nu își îndeplinește toate obligațiile prevăzute în contractul de leasing, suma înscrisă pe biletul la ordin fiind egală cu valoarea tuturor debitelor restante pe care utilizatorul le are față de locator, incluzând și penalitățile de întârziere. Față de această clauză apare ca neîntemeiată susținerea contestatoarelor în sensul că prin biletele la ordin s-ar fi garantata doar restituirea ratelor și a penalităților, garanția privind de fapt „ toate obligațiile utilizatorului „.
Datorită unor probleme privind vehiculul cumpărat, care nu a putut fi înmatriculat, utilizatoarea D. B. C. SRL transmite finanțatoarei M. B. L. I. SA adresa din data de 05.05.2011 ( f 41) prin care solicită „ întreruperea contractului de leasing” și exonerarea de la plata obligațiilor financiare ce decurgeau din contract „ până la soluționarea litigiilor dintre Piraeus L. I. SA și BDT Cars, respectiv până la înmatricularea auto de intimată . Aceasta nu reprezintă o notificare de încetare a contractului, ci practic se solicita o amânare a obligațiilor privind plata ratelor la contractul de leasing . Din adresa nr. 552/13.05.2011 comunicată contestatoarei de către intimată ca răspuns la adresa anterior arătată, reiese că intimata nu a realizat înmatricularea întrucât utilizatoarea nu a comunicat documentele necesare înmatriculării, un posibil acord privind încetarea contractului fiind condiționat de faptul ca furnizorul . să fie de acord cu returnarea întregului preț al autoturismului, precum și de faptul ca utilizatoarea să efectueze plățile aferente dobânzii până la momentul survenirii încetării contractului . Din actele depuse nu reiese că a încetat contractul prin înțelegerea părților ca urmare a comunicării adresei din 05.05.2011.
La data de 17.08.2011 utilizatoarea comunică finanțatoarei notificarea nr. 97/2011 prin intermediul B. M. ( f 51-vol. I) prin care aceasta din urmă este invitată la conciliere, obiectul concilierii fiind nulitatea contractului de leasing și nu încetarea acestuia cum s-a susținut în motivele prezentei contestații. În urma concilierii directe, utilizatoarea a introdus cererea prin care a solicitat anularea contractului de leasing, cerere care a făcut obiectul dosarului civil nr._/197/2011 al Judecătoriei B. și care a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 7516/28.05.2012. În cuprinsul sentinței s-a reținut, cu autoritate de lucru judecat, că contestatoarea a luat în folosință vehiculul obiect al contractului de leasing conform protocolului de predare primire ca atare nu se poate prevala de necunoașterea situației juridice a bunului și a contractat pe riscul propriu, sub aspectul opțiunii de cumpărare a mașinii la finalizarea contractului, instanța reținând că nu s-a contestat că finanțatoarea a achitat prețul mașinii.
La data de 14.10.2011 M. B. L. I. SA comunică utilizatoarei Notificarea de reziliere a contractului de leasing (f 57, 150) notificare în care se indică că la data notificării utilizatoarea nu achitase debitele în cuantum de 5943,50 lei reprezentând ratele aferente lunilor iulie 2011-octombrie 2011 și penalități de întârziere, notificare din care reiese însă că locatorul este obligat să plătească cheltuielile și pierderile ocazionate de rezilierea contractului, precum și faptul că „ celelalte cheltuieli în raport cu rezilierea contractului vor fi facturate ulterior”, nefiind însă depusă de intimată vreo factură în acest sens.
La data de 25.10.2013 M. B. L. I. SA întocmește Notificarea de imputare prin care, în baza art. 13.1 și 13.4 i se pune în vedere contestatoarei D. B. C. SRL să plătească suma de_,83 lei în componența indicată, reprezentând capital rămas neachitat în valoare de_,09 lei ; debite restante de 5943,50 lei ; penalizări de 9209,01 lei ; cheltuieli asigurări de 3819,23 lei; alte costuri 372 lei, sume indicate fără a fi cuprinse în vreo factură.
Notificarea a fost comunicată către D. B. C. SRL prin poșta Atlasib curier rapid ( f 111) la data de 25.10.2013 și returnată expeditoarei întrucât destinatarul nu a ridicat plicul, ca atare susținerile contestatoarelor privind nerespectarea dispozițiilor art. 13.4 alin. 2 din contract privind comunicarea unei notificări apar ca fiind neîntemeiate .
P. contestația la executare s-a solicitat anularea tuturor formelor de executare, a actelor de executare emise, anularea întregii executări, a biletului la ordin și somațiunii de executare susținându-se în esență că creditoarea nu are un drept de creanță împotriva contestatoarei iar cererea de executare silită este doar un motiv de îmbogățire fără justă cauză, că utilizatoarea a notificat finanțatoarea cu privire la încetarea contractului ( f 51) astfel obligațiile de plată ale contestatoarei au încetat, iar garanția oferită a încetat și ea nefiind aplicabile dispozițiile art. 13.4 din contract.
Contestația la executare este întemeiată și a fost admisă pentru următoarele considerente:
Dreptul de creanță aparținând intimatei are izvorul în Contractul de leasing financiar nr. FEUI -_/04.02.2011 .
Potrivit art. 13.4 din Contract, în caz de reziliere a contractului din alte cauze decât culpa locatorului, utilizatorul va datora locatorului sumele reprezentând diferența dintre valoarea capitalului neachitat, inclusiv orice sume datorate locatorului la data rezilierii, inclusiv primele de asigurare până la sfârșitul anului de asigurare în curs, plus costuri legate de evaluare, recuperarea vehiculului, formalitățile necesare revânzării, cheltuieli de depozitare, cu găsirea unui nou client, și valoarea cu care locatorul a valorificat vehiculul ulterior rezilierii, sau în caz de nevalorificare prin vânzare valoarea vehiculului la data rezilierii diminuată cu 20%. Dispozițiile art. 17.1 pct. iii din Contract reiau aceste dispoziții aproape integral.
La data de 20.11.2013 s-a completat BO ._ pentru suma de_,83 lei reprezentând pe scurt „ pierdere conform contract FEUI-_”, iar la data de 17.02.2014 a formulat cererea de executare silită ( f 140-141-vol. I), cerere în care se indică doar titlul executoriu supus executării și valoarea cu care BO a fost completat, fără alte explicații.
P. Încheierea din data de 17.02.2014 ( f 151-I) executorul judecătoresc admite cererea creditoarei și deschide dosarul execuțional nr. 112/2014, executarea silită fiind încuviințată prin Încheierea dată în camera de consiliu din data de 05.03.2014 a Judecătoriei B., în dosarul civil nr._ . La data de 30.05.2014 executorul emite încheierea prin care a stabilit cheltuielile de executare ( f 157-I), a înștiințat debitorii despre declanșarea executării silite și a emis somațiunea de executare către debitori . ( f 161-164-I) . La data de 17.06.2014 executorul emite adresa de înființare a popririi ( f 177-I) o parte mică din suma urmărită fiind poprită.
La momentul declanșării executării silite exista o singură notificare de reziliere a contractului de leasing – aceea din data de 14.10.2011 - întocmită în baza art. 17.1 din partea finanțatoarei, care notifica utilizatoarei încetarea contractului de leasing pentru neplata ratelor de leasing situație care atrăgea aplicarea art. 13.4 din contract . Nu s-a dovedit că această notificare a fost desființată sau că nu își produce efecte, motiv pentru care nu se poate susține și instanța nu poate reține că intimata nu deține un drept de creanță împotriva fostei utilizatoare în condițiile în care aceasta din urmă a recunoscut că nu a achitat nici ratele pe perioada iulie 2011- octombrie 2011 când s-a comunicat notificarea de reziliere din partea intimatei ( f 123- răspuns la întâmpinare ).
Ceea ce nu este certă este însă întinderea creanței supusă executării, creditoarea nedepunând niciun înscris în cadrul dosarului execuțional în care să explice întinderea creanței reținută ca rezultând din rezilierea contractului, reziliere reținută ca fiind din culpa utilizatoarei D. B. C. SRL și trecută ulterior pe biletul la ordin .
Din Notificarea de imputare /25.10.2013 ( f 110 ) reiese că, creanța a fost calculată de intimată pornind de la rezilierea pretinsă de aceasta ca fiind din culpa utilizatoarei, ca atare creanța notificată și imputată a constat în ratele neachitate, restul ratelor, valoarea reziduală și celelalte sume indicate la art. 13.4 din contract indicate anterior, coroborate cu cele din art. 17, pct. 17.1 din Contract, sumă care a fost trecută în BO ._/20.11.2013, care a fost pus în executare în dosarul execuțional nr. 112/2014 l al B. A. R. L..
Deși, în opinia instanței, sunt neîntemeiate susținerile contestatoarelor că BO nu putea privi decât valoarea ratelor și a penalităților date fiind dispozițiile art. 1.4 din Anexa 4 la contract ( f 149-verso vol. I) cum s-a reținut și anterior, din notificarea de imputare /25.10.2013 ( f 110 ) nu reiese modul în care au fost calculate penalizările, adică asupra căror sume s-au calculat și la câte zile de întârziere s-au raportat . De asemenea, nu reiese modul de calcul a cheltuielilor de asigurare, astfel pornind de la dispozițiile art. 13.4 coroborate cu scadențarul, până la sfârșitul primului an trebuiau achitate trei rate a câte 251,25 euro, adică 753,75 euro, sumă care dacă se înmulțește cu 4,5301 lei /1 euro ( astfel cum apare în notificarea de imputare ) rezultă suma de 3414,56 lei, în notificare fiind însă indicată suma de 3819,23 lei, fără alte explicații . Nu s-a indicat ce reprezintă suma de 372 lei „ alte costuri”, sumă care nu coincide nici cu valoarea reziduală, nici cu taxa de administrare . În ceea ce privește valorificarea vehiculului, dincolo de faptul că în contract s-a indicat că, în caz de reziliere pentru alte motive decât culpa locatorului, utilizatoarea datorează pe lângă toate ratele și valoarea cu care locatorul a valorificat vehiculul ulterior rezilierii sau în caz de nevalorificare prin vânzare, datorează valoarea vehiculului la data rezilierii diminuată cu 20%, dispoziții în baza cărora s-ar produce de fapt o îmbogățire fără justă cauză a intimatei, în notificarea de imputare nu s-a indicat valoarea cu care locatorul a valorificat vehiculul ulterior rezilierii, sau dacă nu s-a valorificat ce s-a întâmplat cu acesta, întrucât, în opinia instanței dacă s-a vândut mașina sau finanțatoarea și-a recuperat în alt mod prețul sau o parte din preț, suma recuperată ar trebui scăzută din datoria contestatoarei, chiar dacă aceasta când a contractat și-a asumat un risc sub aspectul opțiunii de cumpărare a mașinii la finalizarea contractului, totuși nu și-a dorit o astfel de.
Întrucât din Notificarea de reziliere singurele sume identificabile sunt contravaloarea ratelor neachitate până la reziliere și care apar și în notificarea de reziliere /14.10.2011 (5943 lei) și capitalul rămas de achitat reprezentând restul ratelor neachitate (_,09 lei), iar pentru restul sumelor nu se poate verifica modul de calcul și întrucât nu s-a făcut nicio referire la valoarea vehiculului, dacă s-a vândut sau nu, nu s-au depus facturile emise pentru aceste sume pentru a se verifica perioada, modul de calcul, instanța a reținut că acest fapt atrage ca întreaga creanță calculată de creditoarea intimată ca urmare a rezilierii pretinse de aceasta să nu aibă caracter cert.
Potrivit art. 662 din NCPC executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă, creanța fiind certă atunci când rezultă în caz neîndoielnic din titlul executoriu .
În cazul particular dedus judecății, BO ._/20.11.2013 reprezintă un titlu executoriu distinct de contractul de leasing financiar nr. FEUI-_/04.02.2011, astfel deși aparent suma rezultă „ neîndoielnic „ din biletul la ordin, dat fiind caracterul acestuia de garanței a executării unei obligații principale din alt titlu executoriu, suma, creanța trebuie să fie „ neîndoielnică „ în acel titlu și pe cale de consecință în biletul la ordin.
Potrivit art. 104 din Legea nr. 58/1934 biletul la ordin cuprinde:” 1) denumirea de bilet la ordin trecută în însuși textul titlului și exprimată în limba întrebuințată pentru redactarea acestui titlu;
2) promisiunea necondiționată de a plăti o sumă determinată;
3) arătarea scadenței;
4) arătarea locului unde plata trebuie făcută;
5) numele aceluia căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută;
6) arătarea datei și a locului emiterii;
7) Semnătura emitentului, respectiv semnătura olografă a persoanei fizice având calitatea de emitent sau, după caz, a reprezentantului legal ori a împuternicitului emitentului, persoană fizică, persoană juridică sau entitate care utilizează astfel de instrumente;
8) numele emitentului, respectiv numele și prenumele, în clar, ale persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entității care se obligă. În cazul în care numele emitentului depășește spațiul alocat pe titlu, se vor înscrie pe biletul la ordin primele caractere din numele și prenumele, respectiv din denumirea emitentului, în limita spațiului special alocat, fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea biletului la ordin;
9) codul emitentului, respectiv un număr unic de identificare preluat din documentele de identificare sau de înregistrare ale emitentului.
Întrucât suma consemnată în biletul la ordin supus executării silite și contestat în prezenta cauză a fost stabilită doar de creditoare pornind de la dispozițiile art. 13.4 și 17.1 din Contract și este considerată de instanță ca neavând caracter cert față de considerentele anterior reținute, suma indicată în biletul la ordin ._ nu poate fi considerată ca fiind „ determinată „ în sensul dispozițiilor art. 104 punctul 2 din Legea nr. 58/1934, motiv pentru care, date fiind dispozițiile art. 105 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 conform cărora „Titlul căruia îi lipsește vreuna din condițiunile arătate la articolul precedent nu va fi socotit bilet la ordin„ instanța văzând și dispozițiile art. 662 alin. 1 și 2, ale art. 665 alin. 5, pct. 4 din NCPC, ale art. 62 din Legea nr. 58/1934 va admite contestația la executare, a anulat biletul la ordin ._ și pe cale de consecință a anulat toate actele de executare, formele de executare și întreaga executare silită din dosarul execuțional nr. 112/2014 al B. A. R. L., inclusiv procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, somațiunile și actele subsidiare.
În baza art. 453 alin. 1 din NCPC instanța a obligat intimata să plătească contestatoarelor suma de 2170 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariului de avocat ( f 8-vol. II). În baza art. 45 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2013 instanța a dispus restituirea taxei de timbru datorate și achitate în cuantum de 1000 lei, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri .
Împotriva acestei sentințe a declarata apel creditoarea M. B. L. I. SA, solicitând admiterea apelului, și respingerea contestației la executare.
În drept au fost invocate prevederile art.411 al.1 pct.2 teza 2.
La termenul de judecată din 12.10.2015 s-a invocat din oficiu de către instanță excepția necompetenței materiale a secției I civile a Tribunalului B..
Analizând cu prioritate această excepție, în temeiul art. 248 alin. 1 Cod proc. civ., instanța apreciază că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
P. Hotărârea nr. 9/22.06.2011 a Colegiului de conducere al Tribunalului B. s-a avizat favorabil propunerea formulată de Președintele Tribunalului B. privind sesizarea CSM în vederea avizării transformării Secției Comerciale, de contencios administrativ și fiscal și Secția a II a Civilă, completurile ce vor funcționa în această secție, urmând a avea competența în materie comercială, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind Oficiul Registrului Comerțului și cauze în materia insolvenței.
P. Hotărârea nr. 654/31.08.2011 a Consiliului Superior al Magistraturii – Secția pentru Judecători s-a stabilit, în conformitate cu dispozițiile art. 225 alin. 1 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul Civil ca secțiile comerciale existente la data intrării în vigoare a Codului civil în cadrul tribunalelor se vor reorganiza ca secții civile, la propunerea colegiului de conducere al instanței, din propunerea formulată de Tribunalul B. rezultând doar necesitatea redenumirii acesteia, cu păstrarea aceleiași organizare, competență și componență, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului B. fiind denumită ca Secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
P. decizia nr. 15/5 februarie 2007 pronunțată de ICCJ în recurs în interesul legii s-a stabilit că în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum și ale art. 329 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că judecătoriei îi revine competența de soluționare în primă instanță a contestației formulate împotriva executării silite propriu-zise și a contestației care vizează lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, iar competența de soluționare a contestației privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu constând într-o hotărâre judecătorească comercială sau un alt titlu comercial emis de un organ jurisdicțional revine, după caz, instanței comerciale sau organului jurisdicțional care a pronunțat hotărârea ce se execută.
În speță, în contestația la executare soluționată prin sentința civilă atacată cu prezentul apel, s-au invocat apărări de fond împotriva titlurilor executorii constând în contractul de leasing nr. FEUI_/04.02.2011 și biletul la ordin ._/20.11.2013, respectiv caracterul cert al sumelor executate în baza acestora.
În consecință, întrucât calea de atac este îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în litigii comerciale sau a altor titluri executorii în materie comercială, revine fostei instanțe comerciale – actuala instanță competentă să soluționeze litigii în care sunt implicați profesioniști.
Având în vedere aceste considerente, precum și prevederile art. 131, 132 alin. 1 și 3 și 136 alin. 1 Cod proc. civ., coroborat cu art. 200 alin. 2 C.pr.civ. instanța constatând necompetența materială a Secției I Civilă a Tribunalului B. – Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și de asigurări sociale, va declina competența de soluționare a apelului în favoarea secției a II a civile a Tribunalului B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de necompetență materială a Secției I civile a Tribunalului B..
Declină competența de soluționare a apelului declarat împotriva sentinței civile nr.4708/04.05.2015 pronunțate în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B. în favoarea Secției a II a civile a Tribunalului B..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.10.2015.
Președinte, D. M. | Judecător, M. B. | |
Grefier, N. C. |
Redactat jud. MB/29.10.2015
Tehnored. NC/02.11.2015
Jud. fond CS
3 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1184/2015. Tribunalul BRAŞOV | Cereri. Decizia nr. 458/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
