Fond funciar. Decizia nr. 18/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 18/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 18/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 18/R
Ședința publică din 22 ianuarie 2015
Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar
Completul de judecată FF3 constituit din:
PREȘEDINTE – N. F. - judecător
Judecător – D. O. P.
Judecător – C. F.
Grefier - V. P.
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de către recurentul reclamant D. N. în contradictoriu cu recurentele pârâte C. L. pentru S. D. de P. asupra terenurilor C., prin Primar și C. Județeană pentru S. D. de P. asupra terenurilor B., prin Prefect, împotriva sentinței civile nr. 997/24.05.2012, pronunțate de Judecătoria F., în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat M. M. pentru recurentul reclamant D. N., lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că, s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, de către intimata C. L. pentru S. D. de P. Asupra Terenurilor C., note scrise prin care învederează instanței faptul că este de acord cu cererea de renunțare la judecată formulată de către recurentul reclamant.
Instanța, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursurilor declarate în cauză.
Avocat M. M. pentru recurentul reclamant D. N. solicită a se lua act că partea pe care o reprezintă a înțeles să renunțe la judecată motiv pentru care se impune respingerea recursurilor declarate în cauză ca fiind lipsite de obiect.
T R I B U NA L U L,
Deliberând asupra recursurilor civile de față constată că, prin Sentința civilă nr. 997/24 mai 2012, Judecătoria F. a admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul D. N., domiciliat în or. V., ., ., în contradictoriu cu pârâtele C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., prin primar, cu sediul în Com. C., ., jud. B., și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., prin prefect, cu sediul în mun. B., ., jud. B. și, în consecință:
A dispus anularea titlului de proprietate nr._/5.05.2000 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B..
A obligat pârâta C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. să pună în posesie pe reclamant, în perimetrul fostei .. F., pe vechile amplasamente sau în sole situate în imediata apropiere a localității C., cu suprafața de 2,30 ha teren arabil în Ferma Pomicolă C., precum și cu suprafața de 2,30 ha fânețe.
A obligat pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. să elibereze titlu de proprietate reclamantului după punerea în posesie a acestuia conform celor de mai sus.
A respins capătul de cerere privind despăgubirile solicitate de reclamant.
A obligat pârâtele în solidar să plătească reclamantului suma de 2.420 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A respins cererea pârâtei C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. privind acordarea cheltuielilor de judecată.
În considerentele acestei sentințe s-au reținut, în esență, următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. 1419/2006, reclamantul D. N. a chemat în judecată pârâtele C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., prin primar, și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., prin prefect, solicitând anularea titlului de proprietate nr._/5.05.2000 și obligarea pârâtelor să îi retrocedeze pe vechiul amplasament, respectiv livada pomicolă ,,Piscul Morii’’, fostă în administrarea .. F., suprafața de 5,1 ha teren agricol reconstituit în proprietatea sa prin Hotărârea nr.27/31.07.1991 a Comisiei județene B. de aplicare a Legii nr. 18/1991, să îi elibereze titlu de proprietate pentru acest teren și să îi plătească suma de_ lei vechi, cu titlu de despăgubiri, sumă majorată prin precizările de acțiune la_ lei vechi, la care se adaugă dobânda (fil. 121, 514, 544 și 649-650).
Prin sentința civilă nr. 1094/12.10.2006, pronunțată în dos. civ. nr. 1419/2006 al Judecătoriei F., s-a respins acțiunea reclamantului D. N. formulată împotriva pârâtelor C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B..
Prin decizia civilă nr. 7/R/10.01.2007, pronunțată în dosarul civil nr._ al Tribunalului B., a fost admis recursul formulat de reclamantul D. N. împotriva sentinței civile nr. 1094/2006 a Judecătoriei F., care a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele acestei decizii civile s-a reținut că, într-adevăr, din contractul de arendare încheiat conform art. 25 din Legea nr. 16/1994, înregistrat sub nr. 342/7.03.1995 de .. F., rezultă că terenul arendat se afla în Ferma Pomicolă C., fiind singura probă din dosar care nu a fost răsturnată în cauză. Instanța de fond, în baza art. 129 alin. 5 cod procedură civilă, putea să verifice dacă terenul atribuit reclamantului prin titlul de proprietate nr._/5.05.2000 se află în Ferma Pomicolă C. sau în Ferma Poligon cum susține reclamantul.
Conform textelor de lege corect reținute de prima instanță și prin aprecierea că reclamantul este îndreptățit la restituirea în natură a suprafețelor de teren de aceeași calitate, instanța de fond nu a definitivat cercetarea judecătorească față de susținerile reclamantului.
Prin urmare, în urma admiterii recursului și casării hotărârii, instanța de fond a fost îndrumată să identifice terenul atribuit prin titlul de proprietate și să verifice dacă este situat pe amplasamentul menționat în contractul de arendare, dispunându-se efectuarea unei expertize tehnice topo, funcție de care se va adopta soluția corespunzătoare.
Instanța, examinând probele administrate în cauză, la rejudecare reține în fapt următoarele:
Din adresa nr. 315F/30.05.1996 a Prefecturii jud. B. reiese că reclamantul D. N. figurează în anexa 19 poziția 9 a localității C., acționar la .. F. cu suprafața de 4,60 ha (fila 3 din dosarul civil nr. 1419/2006 al Judecătoriei F.).
Din această suprafață de 4,60 ha teren agricol i s-a atribuit reclamantului în natură suprafața de 0,50 ha teren, fapt atestat prin adeverința nr. 99/28._, eliberată de C. comunală C. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 (fila 4 dosar civil nr. 1419/2006 al Judecătoriei F.).
Această reconstituire a dreptului de proprietate s-a făcut în baza cererii formulate de reclamant ca urmare a aplicării legii fondului funciar, înregistrată sub nr. 4.518/18.03.1991 la C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., prin care acesta a solicitat restituirea a 4 iugăre teren arabil și a 4 iugăre fânețe, teren primit la împroprietărirea din 1945, ca luptător pe frontul de vest. Reclamantul a mai specificat că terenul agricol solicitat se găsește în perimetrul fermei pomicole Piscul Morii a IAS F. (fila 23 din dosarul civil nr. 1419/2006 al Judecătoriei F.).
Ulterior în temeiul art. 25 din Legea nr.16/1994 s-a încheiat între reclamant și .. F., unde acesta era acționar, contractul de arendare nr. 342/7.03.1995, prin care respectiva societate comercială a luat în arendă de la reclamant suprafața de 4,60 ha teren agricol (3,60 ha în echivalentul arabil așa cum rezultă și din „tabel locatari”, fila 21 dos. civ. nr. 1419/2006 al Judecătoriei F.), situat conform declarației locatorului în Ferma Pomicolă C. (filele 5-7 dosar civil nr. 1419/2006 al Judecătoriei F.).
Prin același contract s-a prevăzut că prețul locațiunii se stabilește la 600 kg grâu/ha anual, considerat ca produs de referință.
După apariția Legii nr.1/2000, reclamantului D. N. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 4,60 ha teren agricol în natură, în acest sens fiindu-i eliberat titlul de proprietate nr._/5.05.2000 (fila 8 din dosarul civil nr. 1419/2006 al Judecătoriei F.).
Reclamantul a introdus acțiunea civilă ce face obiectul acestui dosar fiind nemulțumit că prin titlul de proprietate i s-a retrocedat suprafața de 4,60 ha fânețe în Ferma ,,Poligon’’, deși el avusese arendată aceeași suprafață de teren în Ferma Pomicolă C., existând astfel o diferență privind categoria de folosință (fânețe-teren arabil) și de asemenea în privința amplasamentului.
Referitor la cele invocate de reclamant, instanța reține că potrivit art. 14 din Legea nr.1/2000, în vigoare la data emiterii titlului de proprietate, persoanelor fizice care au încheiat contracte de locațiune, în condițiile prevăzute la art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994, cu modificările și completările ulterioare, li se restituie în natură suprafețele de teren agricol prevăzute în acele contracte (alin.1), urmând ca dispozițiile art. 12 din respectiva lege să se aplice în mod corespunzător (alin. 2).
Conform art. 12 alin.1 și 5 din aceeași lege, în redactarea de la data emiterii titlului de proprietate, consiliile comunale, orășenești sau municipale din unitățile administrativ-teritoriale pe care se află terenurile, împreună cu oficiile de cadastru agricol și organizarea teritoriului vor delimita terenurile solicitate pe vechile amplasamente, dacă acestea sunt libere de construcții, sau în sole situate în imediata apropiere a localităților, asigurându-se accesul la lucrările de hidroameliorații, acolo unde ele există (alin.1), iar hotărârea comisiei județene și, respectiv, procesul-verbal de delimitare și planul de situație vor fi transmise societăților comerciale, institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă, regiilor autonome și societăților naționale cu profil agricol, precum și comisiilor locale, pentru a fi luate în considerare la întocmirea documentației necesare la stabilirea amplasamentelor potrivit legii, la punerea în posesie a titularilor, precum și la eliberarea titlurilor de proprietate (alin. 5).
P. a se stabili exact amplasamentul parcelei 94/25 atribuită reclamantului prin titlul de proprietate nr._/5.05.2000, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize topografice.
Prin raportul de expertiză topografică nr._/2011, întocmit de expert topograf ing. M. E., s-a stabilit că terenul atribuit reclamantului în baza titlului de proprietate nr._/5.05.2000, respectiv . 94/25, are destinația de fâneață și se află amplasată în zona Ferma Poligon și nu este situată pe amplasamentul menționat în contractul de arendare nr. 342/7.03.1995, iar în planul de situație, planșa nr. 3 a raportului de expertiză topografică, s-au prezentat cele două terenuri, respectiv terenul atribuit în baza titlului de proprietate, teren care se află în extravilanul localității la o distanță de circa 4.500 m de limita de intravilan a localității și terenul menționat în contractul de arendare, teren situat în extravilanul localității la o distanță de circa 850 m de limita de intravilan a localității (fila 593).
Referitor la susținerea reclamantului că i s-a atribuit terenul arabil având o categorie de folosință inferioară față de cea deținută anterior în proprietate, instanța reține că această susținere este întemeiată întrucât din Registrul agricol rezultă ca acesta deținea înainte de preluarea terenului de către stat, suprafața de 2,30 ha teren arabil și suprafața de 2,30 ha fânețe naturale (filele 24-25 dosar civil nr. 1419/2006 al Judecătoriei F.).
Or, prin emiterea titlului de proprietate doar pentru suprafața de 4,60 ha fânețe s-au încălcat dispozițiile Legii nr. 18/1991, care prevedeau reconstituirea dreptului de proprietate în echivalent arabil (art. 8 alin. 3), întrucât cu ocazia restituirii în natură a terenurilor deținute de .. F. s-a echivalat 1 ha fâneață cu 0,50 ha teren arabil, așa cum reiese din tabelele cu locatari (fila 21 dos. civ. nr. 1419/2006 al Judecătoriei F. și filele 42-46 prezentul dosar).
Reiese așadar că reclamantul a fost prejudiciat prin restituirea a 4,60 ha fânețe, el deținând anterior 2,30 ha teren arabil și 2,30 ha fânețe, ceea ce ar echivala cu 3,45 ha teren arabil sau 6,90 ha fânețe, astfel că din acest punct de vedere se impune anularea titlului de proprietate și emiterea altuia care să cuprindă întreaga suprafață de teren agricol deținută anterior în proprietate de reclamant.
Referitor la cea de-a doua susținere a reclamantului, privind restituirea terenului agricol pe un alt amplasament decât cel deținut anterior în proprietate, instanța reține că și această susținere este întemeiată.
Astfel cel puțin în privința terenului arabil de 2,30 ha, acesta trebuia atribuit pe vechile amplasamente, în fosta Fermă Pomicolă C., așa cum s-a specificat și în contractul de arendare, înscris în privința căruia în decizia de casare s-a statuat că este singura probă din acest dosar care nu a fost răsturnată. În cazul în care vechile amplasamente nu erau dovedite de reclamant, punerea în posesie trebuia făcută tot în fosta Fermă Pomicolă C., în sole situate în imediata apropriere a localității C., așa cum prevedea art.12 alin.1 din Legea nr. 1/2000, în redactarea inițială.
Referitor la restul suprafeței de 2,30 ha teren fâneață, acesta ar fi trebuit să fie atribuit pe vechile amplasamente, sau, în cazul în care acestea nu erau dovedite de reclamant, în sole situate în imediata apropriere a localității C., conform prevederilor legale în vigoare la acea dată.
Din raportul de expertiză rezultă că terenul atribuit reclamantului prin titlul de proprietate se află situat la o distanță de circa 4.500 m de intravilanul localității C., pe când terenul arendat în Ferma Pomicolă se află la o distanță de 850 m de localitate, astfel că și din acest punct de vedere legea nu a fost respectată.
Față de cele mai sus arătate, instanța apreciază că se impune anularea titlului de proprietate și punerea în posesie a reclamantului în perimetrul fostei .. F., pe vechile amplasamente sau în sole situate în imediata apropiere a localității C., cu suprafața de 2,30 ha teren arabil în Ferma Pomicolă C., precum și cu suprafața de 2,30 ha fânețe.
După punerea în posesie a reclamantului de către C. locală C. cu suprafețele de 2,30 ha teren arabil și respectiv 2,30 ha fâneață, conform celor de mai sus, C. județeană B. va proceda la emiterea titlului de proprietate.
Referitor la despăgubirile solicitate de reclamant prin acțiunea inițială și prin precizările ulterioare, instanța reține că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ câteva condiții, și anume: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.
Or, din probele administrate în cauză nu rezultă existența acestor condiții ale răspunderii civile delictuale, iar simpla raportare la prevederile contractului de arendare nu poate constitui temei pentru acordarea de despăgubiri, reclamantul nefăcând nici o probă privind câștigul pe care l-ar fi realizat prin cultivarea terenului agricol sau prin arendarea acestuia în continuare. Față de această situație, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului privind obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri.
Așa fiind, față de considerentele ce preced și în baza textelor legale mai sus menționate, instanța urmează a admite în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul D. N. în contradictoriu cu pârâtele C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., prin primar, și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., prin prefect.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs toate părțile.
Recurentul-reclamant D. N. a solicitat modificarea sa pentru următoarele motive:
Lipsesc părțile în proces, respectiv reclamant D. N. si_parata C. L. pentru S. D. de Propietate asupra Terenurilor C. la termenul de judecată din data de 24 mai 2012, judecătorul B. M. nu emite citație la partile din proces, respectiv reclamant D. N. si parata Primăria .> În calitate de reclamant a solicitat înlocuirea judecătorului deoarece nu si-a exercitat rolul activ de judecător al instanței și s-a substituit avocatului revocat S. I. si S. Ș., încălcând Legea organică nr.156/8 aprilie 2002 care aproba Ordonanța Guvernului nr 2/2000 privind organizarea activității de expertiza tehnica judiciara, Legea organica nr.247 din 19 aprilie 2005, titlul XIII ,,Accelerarea judecaților in materia restituirii propietatilor funciare”, nerezolvând cauza în peste 3 (trei ) ani de amânări succesive și, în final, a admis expertiza tehnica judiciara în baza ipotezelor producându-i prejudiciu reclamantului, care nu a beneficiat de drepturile legale de propietate. În realitate a favorizat parata, respectiv Consiliul Local Primăria C., să înstrăineze prin vânzare cumpărătorilor terenul intravilan fără să aibă dovada proprietății titlului de proprietate - fundamentat pe Adeverința nr. 99 /28.08.1991 C. Comunala C..- 0.5 ha.
În consecință, Sentința civila nr.997/2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei F., este lovita de o nulitate absoluta în drept si în fapt, încălcând art. 2 (2) din Legea organica nr.1/2000 potrivit căreia ,,Drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate proces -verbal de punere in posesie sau titlu de proprietate ramân valabile fără nici o alta confirmare”.
Ca urmare, consideră sentința menționată lovită de nulitate absoluta în drept si în fapt de natura a o favoriza pe parata Consiliul Local Primăria . menținerea Titlului de propietate nr_ /05.05.2000 prin care în mod legal a dobândit teren extravilan 4,60 ha si teren intravilan 5000 mp potrivit Adeverinței nr 99/28.08.1991 a Comisiei Comunale C..
Precizează că la data de 02.08.2011, prin postă recomandat AR, i-a transmis Primăriei C. valorificarea 5000 mp teren intravilan la valoare de 5 EUR/ mp, respectiv total 25.000 EUR la cursul din data achitării în cazul nepunerii in posesie la termenul de judecata stabilit de instanța de judecata .
Menține în recursul depus solicitarea de menținere a titlului de proprietate legal dobândit nr._/05.05.2000 si despăgubirea pentru terenul intravilan de 5000 mp în valoare de 25.000 EUR de la parata Primăria C..
Recurenta-pârâtă C. L. P. S. D. DE P. ASUPRA TERENURILOR C., care a solicitat, în principal, casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare a cauzei în vederea completării probatoriului, iar, în subsidiar, admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare și respingerea în totalitate a acțiunii.
Recurenta a invocat două motive de recurs și anume:
1. prin sentința atacată a fost acordat ceea ce nu s-a cerut, iar aceasta cuprinde motive străine de natura pricinii;
2. instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, iar sentința este pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a învederat instanței de judecată că, după casarea sentinței pronunțată în primul ciclu procesual, în rejudecarea cauzei se punea problema identificării vechiului amplasament, acela în care se afla terenul revendicat și a se stabili dacă punerea în posesie s-a tăcut pe un alt amplasament. Prin sentința atacată acest amplasament nu a fost identificat, s-a anulat titlul emis și s-a dispus punerea în posesie într-un loc neidentificat în concret, iar punerea în posesie nu este posibilă întrucât întreaga zonă "Ferma Pomicolă "a făcut obiectul punerii în posesie și emiterii titlurilor de proprietate, astfel încât în această zonă nu mai este posibil.
Prin sentința recurată instanța a dispus în mod nelegal anularea titlului de proprietate, încălcând pe de o parte prevederile legale ale capitolul IV din Legea 18/1991 care privește modul de stabilire a propriului drept materializat prin titlul de proprietate, apreciind că punerea în posesie nu s-a făcut pe acel vechi amplasament, deși în cauză nu a fost niciodată identificat locul situării terenului fost preluat la C.A.P. din patrimoniul reclamantului, acel vechi amplasament.
În speță, cauza de nulitate invocată de titularul cererii este nerespectarea vechiului amplasament, obligație impusă, ca regulă, comisiei locale încă de la apariția Legii 18/1991 prin teza II a art. 14 alin. (l).
Prin urmare, invocarea oricărei cauze de nulitate a propriului titlu de proprietate nu se poate face decât în cadrul procedurii prevăzute de capitolul IV din Legea 18/1991, în care plângerea trebuie introdusă în termenul de 30 zile de la înmânarea titlului de proprietate, potrivit art. 54 alin. (2) din aceeași lege. Abordarea de către legiuitor a acestei maniere în materia nulității titlurilor de proprietate eliberate ca urmare a aplicării legilor fondului funciar aduce o noutate în teoria nulităților, în sensul că dreptul stabilit prin titlul de proprietate al titularului acestuia poate fi nul absolut pentru altul - din perspectiva Legii 169/1997 - și doar nul relativ pentru sine, nulitate ce poate fi invocată doar înăuntrul termenului de 30 zile prevăzut de art. 53 alin. (2) din lege, care nu este unul de prescripție, ci de decădere.
Astfel, potrivit celor de mai sus, practic reclamantul pentru anularea titlului emis ar fi trebuit să uzeze de legea specială în materie de reconstituire a dreptului de proprietate, cu respectarea termenelor impuse de aceste norme, termen care, pe de o parte, este în mod evident depășit, având în vedere data emiterii titlului, 05.05.2000, raportat la data de 01 06.2006 când a fost introdusă acțiunea, iar, pe de alta, acțiunea așa cum este formulată nu îmbracă forma și conținutul prevăzut de aceste norme.
În altă ordine de idei, făcând abstracție de prevederile legii speciale incidente, poate fi analizat aspectul nulității titlului de proprietate emis în baza Legii fondului funciar și sub aspectul prevederilor normei generale în materie de prescripție a dreptului la acțiune, Decretului 167/1958 privitor la prescripția exrinctivă, termenul de prescripție fiind cel de 3 ani prevăzut de art.3 din acest act normativ, care, raportat la momentul introducerii acțiunii, este de mult depășit, astfel încât cererea de anulare a titlului de proprietate criticat nu mai poate fi admisă.
Privind acțiunea sub aspectul nulității absolute reglementată în materie de prevederile art. 3 alin.l din Legea nr. 169/1997, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, se constată că norma prevede în mod limitativ cauzele de nulitate absolută, iar printre acestea nu se află și motive de genul celor invocate în prezenta acțiune precum nerespectarea vechiului amplasament la reconstituirea dreptului de proprietate, sau anularea titlului pe considerentul că reclamantul se consideră îndreptățit și la alte terenuri decât cele menționate în titlu.
În ceea ce privește vechiul amplasament de care se vorbește în acțiune ca fiind situatîn incinta fostei Ferme Pomicole, acesta nu a fost identificat în concret; obiectivele expertizei încuviințată de instanță nu au vizat sub nicio formă identificarea, individualizarea acestui vechi amplasament, astfel încât în situația în care acțiunea ar fi admisă să se poată emite un nou titlu pentru amplasamentul vechi - terenul care a aparținut înainte de colectivizare reclamantului. Chiar dacă un astfel de vechi amplasament ar fi fost identificat în concret, întrucât întreaga zonă a fost pusă în posesie și s-au eliberat titluri de proprietate pentru persoane îndreptățite, punerea în posesie nu ar fi fost posibilă în acea zona, în lipsa eventualei anulări a unui alt titlu de proprietate emis pentru alte persoane.
Prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost indicat generic locul numit Ferma Pomicolă (care are o suprafață de peste 30 ha) ca fiind locul situării terenului, însă nu a fost produsă nici un fel de dovadă în acest sens decât copia registrului agricol aferentă anilor 1948 - 1951, unde este specificat faptul că reclamantul deține teren arabil și fâneață. La momentul cererii de reconstituire această zonă se afla în administrarea S.C. Agromixt S.A.; ulterior prin contractul de arendare terenul a fost de asemenea identificat generic ca fiind în Ferma Pomicolă, iar prin expertiza topografică efectuată în cauză a fost stabilit numai faptul că parcelele indicate în titlul de proprietate nu fac parte din perimetrul fostei Ferme Pomicole, ci sunt situate în Ferma Poligon, într-o altă locație. Astfel, prin mijloacele de probă utilizate în cauză nu a putut fi identificat cu exactitate vechiul amplasament ,situație care este de natură a face inaplicabilă hotărârea de anulare a titlului și de obligare la emiterea unuia nou pe vechiul amplasament sau în imediata apropiere.
În ceea ce privește obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul solicită obligarea pârâtelor să-1 pună în posesie cu teren pe vechiul amplasament și de categorie pomicolă, iar instanța a dat ce nu s-a cerut, adică obligarea sa la a pune în posesie teren arabil și fâneață.
Privind sentința din acest punct de vedere, este evident că aceasta este nelegală, întrucât stabilirea obiectului cererii de chemare în judecată este în sarcina reclamantei, iar instanța de judecată, urmare administrării probatoriului, o poate admite în tot, în parte sau o poate respinge, dacă apreciază că aceasta nu este temeinică și legală. Instanța a greșit, acordând ce nu s-a cerut, fapt cenzurabil pe calea recursului, urmând ca instanța de recurs să constate că niciodată reclamantul nu a deținut teren cu destinație pomicolă, astfel încât acesta să primească ce a cerut și, cu atât mai puțin, să primească ceea ce nu a cerut.
Soluția adoptată de comisia locală este una în concordanță cu starea de fapt reală precum și cu prevederile legale aplicabile. Astfel, reclamantul a fost îndreptățit să solicite 4,6 ha, teren agricol, din care cu destinația arabil 2,3, iar cu destinația fânețe 2,3 ha, iar prin titlul de proprietate a fost stabilit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de 4,6 ha, destinația terenului fiind fâneață.
Având in vedere faptul că reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 se face în echivalent arabil, în sensul că în funcție de specificul fiecărei zone reconstituirea se face în teren arabil sau prin echivalarea diferitelor categorii de folosință în teren arabil, întrucât din punct de vedere al calității solului și al reliefului pe raza Comunei C. terenurile nu prezintă diferențe calitative și nici de relief, putând fi transformate din arabil în fanețe și invers, echivalarea este de 1 la 1, între cele două categorii de folosință a terenului arabil cu fâneață, în temeiul H.C. nr. 131/1991, anexa nr. 21, așa cum era acesta în vigoare la data aplicării. Din acest punct de vedere întreaga argumentație a reclamantului, făcută pe zeci de pagini în diferitele "precizări" ale acțiunii, sunt și rămân fără susținere în fapt, pe de o parte pentru că acesta nu a deținut niciodată teren cu destinația pomicol, iar, pe de alta, întrucât echivalarea între teren arabil și teren fâneață respectă întru totul cerințele legii.
În concluzie sentința recurată este nelegală, pe de o parte pentru că la anularea titlului au fost încălcate prevederi legale imperative cuprinse în capitolul IV din Legea 18/1991, iar pe de altă parte deoarece starea de fapt cu privire la identificarea terenului "vechi amplasament" nu a fost clarificată, stabilindu-se numai că terenul pus în posesie nu se află în perimetrul "Fermei Pomicole". Punerea în posesie în cuprinsul atesteia nu este tehnic posibilă, întrucât întreg terenul aflat la dispoziția comisiei locale pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a făcut obiectul punerii în posesie și eliberării titlurilor de proprietate, astfel încât nu se pot face două puneri în posesie pe același amplasament. P. ca sentința astfel emisă să poată fi pusă în aplicare ar fi fost necesar a se identifica vechiul amplasament al terenului reclamantului, a se stabili dacă acesta este liber, nepus în posesie pentru o altă persoană îndreptățită și este la dispoziția comisiei, iar în cazul în care acest teren este ocupat, pus în posesie, procesul verbal de punere în posesie emis nelegal să fie anulat, astfel încât să fie posibilă punerea în posesie a reclamantului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 și art.304 ind.1 C.proc.civ.Recurenta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR B. a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul: (1) excluderii cheltuielilor cu expertiza din cuantumul cheltuielilor de judecată; (2) anulării cheltuielilor de judecată din sarcina comisiei județene, luând în considerare lipsa oricărei culpe a acesteia, raportat la obiectul cauzei.
În motivarea recursului pârâta a arătat că stabilirea amplasamentului terenurilor nu este o atribuție a comisiei județene, ci a comisiilor locale, potrivit art.5 din HG890/2005.
Prin urmare, C. Județeană B. nu poate fi considerată responsabila pentru modul în care s-a făcut punerea în posesie a reclamantului, iar motivarea din sentință potrivit căreia: „Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, instanța urmează a le acorda ... întrucât în speța de față avem de-a face cu o culpă procesuală comună, deoarece C. L. C. a întocmit întreaga documentație pentru eliberarea titlului de proprietate iar C. Județeană B. a validat-o și a eliberat acest titlu ... instanța va obliga cele două comisii de fond funciar în solidar la plata cheltuielilor de judecată" nu are o acoperire nici practică și nici legală. Astfel, comisia județeană validează întinderea dreptului de proprietate, iar documentația de emitere a titlurilor cuprinde, potrivit art.34 din HG1172/2001 (normele de aplicare a L1/2000): anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor. C. județeană emite titlurile de proprietate conform modelului prezentat in anexa nr. 27. Se observa, din formularea textului de lege, faptul că nu se validează de către comisia județeană planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie și schițele terenurilor ~ adică acele documente legate de amplasamente, ci numai anexa care atestă întinderea dreptului persoanei îndreptățite.
Pe de altă parte, suma imputată celor două comisii rezultă din cheltuieli cu expertiza de 1920 lei si onorariu avocat de 500 lei, ceea ce impune observația că prin expertiză reclamantul a urmărit să-și probeze amplasamentul, întrucât nu a dispus de alte mijloace de probă anterioare. De aceea apreciază că nu este firesc ca expertiza să fie plătită de cele două comisii, având în vedere că interesul de a-și dovedi un amplasament determinat îi aparține în întregime reclamantului.
Nu în ultimul rând, face observația că, atât instanța cât și reclamantul, își întemeiază pretetențiile, respectiv motivarea soluției, pe dispozițiile art.14 din Legea nr.1/2000, întrucât titlul a fost eliberat în data de 05.05.2001, iar art.14 a fost abrogat numai în 29.06.2001 (prin OUG 102/2001). Problema este, însă, că acest titlu nu a fost eliberat în baza Legii nr.1/2000, ci în baza Legii nr.18/1991, întrucât normele de aplicare ale Lg. nr.1/2000, precum și comisiile locale și județene constituite în baza acesteia au fost aprobate abia în anul 2001, prin HG nr.1.172 din 21 noiembrie 2001 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor.
Niciuna dintre părți nu a formulat întâmpinare în termen legal.
La data de 02.12.2014, recurentul-reclamant D. N. a depus la dosar, prin registratura instanței, o declarație de renunțare la judecata cererii de chemare în judecată, în concordanță cu care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul de a se lua act de manifestarea sa de voință în sensul renunțării la judecată (f.130).
Această cerere le-a fost comunicată părților adverse, care nu s-au opus solicitării apelantului-reclamant.
În atare situație tribunalul reține că au devenit incidente în cauză prevederile art.246 Cod procedură civilă conform cărora:
ART. 246
,,Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Renunțarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel.
Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.
Când părțile au intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părți”.
Întrucât în speță renunțarea la judecată a intervenit după pronunțarea unei sentințe de către instanța investită cu soluționarea cererii de chemare în judecată, pentru respectarea voinței părții reclamante se impune modificarea totală a hotărârii respective în sensul de a se lua act de declarația recurentului-recamant de renunțare la judecată, fără analizarea motivelor de recurs invocate de către părți.
P. aceste considerente, văzând și prevederile art.296 Cod procedură civilă tribunalul va admite recursul declarat de către recurentul-reclamant D. N., recursul declarat de către recurenta-pârâtă C. L. P. S. D. DE P. ASUPRA TERENURILOR C. și recursul declarat de către recurenta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR B. împotriva Sentinței civile nr.997/2012 a Judecătoriei F., pe care o va modifica în tot.
În conformitate cu dispozițiile art.246 Cod procedură civilă va lua act de renunțarea reclamantului D. N. la judecata cererii de chemare în judecată formulată împotriva pârâtelor C. L. P. S. D. DE P. ASUPRA TERENURILOR C. și C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR B..
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurentul-reclamant D. N., recursul declarat de către recurenta-pârâtă C. L. P. S. D. DE P. ASUPRA TERENURILOR C. și recursul declarat de către recurenta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR B. împotriva Sent. civ. nr.997/2012 a Judecătoriei F., pe care o modifică în tot.
Ia act de renunțarea reclamantului D. N. la judecata cererii de chemare în judecată formulată împotriva pârâtelor C. L. P. S. D. DE P. ASUPRA TERENURILOR C. și C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR B..
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 22.01.2015, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
N. F. D. O. P. C. F.
GREFIER
V. P.
Red.D.P./02.06.2015
Dact.V.P./02.06.2015
- 2 ex -
Jud.fond.B. M. A.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1051/2014. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 37/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
