Fond funciar. Decizia nr. 219/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 219/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 219/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 219/R
Ședința publică din data de 23.04.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B. - Judecător
Judecător: N. F.
Judecător: L. S.
Grefier: M. I.
P. astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de recurs formulate de recurenții – reclamanți S. D., S. E. și G. M., în contradictoriu cu intimații - pârâți C. Județeană P. S. D. de P. asupra Terenurilor B., prin prefect, C. L. pentru S. D. de P. asupra Terenurilor R., prin primar, C. Danuț-I., R. P., R. E. F., Miloșan S. și R. L., împotriva sentinței civile nr. 1919/15.10.2014 pronunțate de Judecătoria F. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 08.04.2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru termenul de judecată din 16.04.2015 și apoi pentru prezentul termen de judecată.
Instanța, în aceeași compunere, în urma deliberării, a pronunțat decizia de mai jos.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față constată că prin sentința civilă nr. 1919/2014 pronunțată de Judecătoria F. s-a respins acțiunea formulată și modificată de reclamanții S. D., S. E. și G. M. în contradictoriu cu pârâții C. locală de aplicare a legii fondului funciar R., reprezentată prin primar, C. județeană de aplicare a legii fondului funciar B., reprezentată prin prefect, C. D.-I., P. I., decedat în cursul procesului, acțiunea fiind continuată în contradictoriu cu moștenitoarele acestuia R. E. F. și Miloșan S., R. L., decedat în cursul procesului, acțiunea fiind continuată în contradictoriu cu moștenitorii acestuia, Comaniciu D.-I. și R. L. jr., la rândul său decedat în cursul procesului, acțiunea fiind continuată de moștenitorii săi R. P. și R. L.,având ca obiect constatare nulitate titlu de proprietate.
P. a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Din coroborarea înscrisurilor de la filele 5-8, constând în extras de carte funciară nr.959 Dejani nr. top.1836, nr._ R. nr. top. 1836/2, anexa 1 a titlului de proprietate nr._/2004 reiese că terenul proprietarului tabular Lepșia E., în suprafață de 3.146 mp s-a dezmembrat, suprafața de 700 mp, fiind reconstituită numitei S. V. în . suprafața de 2.446 mp a rămas înscrisă la numele proprietarului tabular Lepșia E., fiind înscrisă în CF nr._ Dejani nr.top.1836/2.
Potrivit cererii de la fila 46 a dosarului, ( după rejudecare), la data de 12.03.1991, S. I. S., moștenitoare a defunctului L. E. a solicitat reconstituirea terenului cu care a fost înscris în CAP, în suprafață de 6,97 ha, suprafață care apare în registrul agricol din anul 1961, din registrul agricol depus la fila 49 a dosarului, reieșind că numitul Lepșia E. a introdus în CAP suprafața agricolă de 6,97 ha. Această cerere a fost validată prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 24 de aplicare a legii 18/1991 (f. 50) anexa 3 poziția 25, la data de 16.11.2004, fiind eliberat titlu de proprietate nr._ pe numele numitei S. V. în calitate de moștenitoare a defunctului L. E., pentru suprafața de 3700 mp (f. 52).
La data 12.03.1991, numitul P. I., în calitate de moștenitor al defunctului U. E. și U. M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate a terenului cu care a intrat în CAP, în suprafață de 7 ha, cu această suprafață fiind înscris în registrul agricol din anul 1961 (f. 90, 91). La data de 06.12.2002, a fost eliberat titlul de proprietate nr._ numitului P. I. în calitate de moștenitor al defunctului U. E. pentru suprafața de 2,8272 ha. (f. 86).
De asemenea, din cererea formulată de numitul R. L. la data de 06.03.1991(f.96) reiese că acesta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietatea terenului cu care s-a înscris în CAP, în suprafață de 4,93 ha, suprafață care a fost înscrisă în registrul agricol din anul 1961 (f. 97). Prin titlul de proprietate nr._/19.08.2002 (f. 92) acestuia i s-a reconstituit suprafața de 2 ha și 6171 mp.
În cauză, reclamanții au susținut că suprafața de 2.446 mp, din CF nr._ Dejani nr.top.1836/2, a fost reconstituită titularilor celor două titluri de proprietate a căror nulitate o invocă, cu încălcarea dispozițiilor legii 18/1991, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. III alin.1 lit. „a” pct. „i” din Legea nr.169/1997, cu modificările ulterioare, conform cărora sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire în favoarea persoanelor care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa de producție sau care nu au moștenit asemenea terenuri.
Instanța a reținut că pentru incidența acestui caz de nulitate este necesară îndeplinirea a două condiții: existența unor acte de reconstituire în favoarea unor persoane și persoanele care au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate să nu fie îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, ca urmare a faptului că nu au avut niciodată teren predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat și nici nu au moștenit astfel de terenuri.
Instanța a apreciat că în cauză este îndeplinită condiția existenței unor acte de reconstituire în favoarea unor persoane, respectiv există titlurile de proprietate ale pârâților pentru care se solicită constatarea nulității parțiale, însă nu este îndeplinită cerința ca pârâții P. I. și R. L., în prezent decedați, să fi fost persoane care nu au avut niciodată teren predat la cooperativa agricolă de producție și nici să fi moștenit astfel de terenuri, prin cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate în temeiul legii 18/1991, de la filele 46,90,96, anterior menționate și prin registrele agricole menționate mai sus (f. 49,91, 97) făcându-se dovada predării de terenuri la cooperativa agricolă de producție.
Față de cele reținute mai sus, s-a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. III lit. a punctul i din legea 169/1967 și în consecință, urmează ca instanța să respingă acțiunea formulată și modificată de reclamanții S. D., S. E. și G. M. în contradictoriu cu pârâții C. locală de aplicare a legii fondului funciar R., reprezentată prin primar, C. județeană de aplicare a legii fondului funciar B., reprezentată prin prefect, C. D.-I., P. I., decedat în cursul procesului, acțiunea fiind continuată în contradictoriu cu moștenitoarele acestuia R. E. F. și Miloșan S., R. L., decedat în cursul procesului, acțiunea fiind continuată în contradictoriu cu moștenitorii acestuia, Comaniciu D.-I. și R. L. jr., la rândul său decedat în cursul procesului, acțiunea fiind continuată de moștenitorii săi R. P. și R. L., având ca obiect constatare nulitate titlu de proprietate.
Împotriva soluției a declarat recurs reclamanții S. D., S. E. și G. M., invocând următoarele motive:
În fapt, antecesoarei recurenților S. V. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 6,97 ha teren agricol pe raza satului Dejani, printre care și suprafața de 3146 m.p., înscrisă în CF nr. 959 Dejani, nr. top. 1836 teren pe care l-a avut în folosință și în timpul cooperativizării. Din titlul de proprietate nr._/2004 recurenților le-a fost reconstituit dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 700 m.p. din ..p.
In mod abuziv corpul funciar de 3146 m.p. din CF 959 a fost dezmembrat în două loturi, lotul în suprafață de 2446 m.p. atribuindu-se pârâtului P. I., iar recurenților le-a fost atribuit lotul în suprafață de 700 m.p.
Conform expertizei efectuate în cauză terenul atribuit pârâtului P. I. este cel ce ne revenea recurenților, în mod greșit dezmembrându-se corpul funciar din CF nr. 959.
Pârâtul P. deținea teren undeva în apropiere la sud de .. top. 1827, în suprafață mult mai mică decât terenul antecesorilor recurenților.
Consideră că hotărârea judecătoriei este nelegală și netemeinică având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 14 al. 1,2 din Legea 18/1991 terenurile cooperativizate situate în extravilan aduse în orice mod în cooperativă devin proprietatea cooperatorilor sau moștenitorilor acestora.
Reconstituirea dreptului de proprietate se face de regulă pe vechile amplasamente.
Aceste dispoziții au fost reluate și prin HG nr. 890/2005, art. 33, 34.
Conform art. 1252, 1253 din cod civil (aplicabile în speță potrivit art. 5 al. 2 din Legea 71/2011) când natura nulității nu este determinată ori nu reiese în mod neîndoielnic din lege actul este anulabil.
În afara cazurilor când legea prevede sancțiunea nulității absolute sau după caz relative trebuie aplicată pentru ca scopul dispoziției legale încălcate să fie atins.
In speță, pe de o parte, încălcat principiul expres prevăzut de lege al reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, iar pe de altă parte practic în mod abuziv s-a dezmembrat un corp funciar atribuindu-se suprafața de 2446 m.p. din acestea pârâtului P. I., care nu era îndreptățit să i se atribuit teren pe acel amplasament.
In această situație terenul avut în folosință de la cooperativizare, și în continuare până în prezent, cu o anume destinație a ajuns să fie atribuit altor persoane urmând ca terenul ce le revine recurenților urmare a reconstituirii dreptului de proprietate să fie atribuit pe alte amplasamente pe care încă nu le cunosc.
În acest mod au fost încălcate spiritul dispozițiilor art. III lit. a din Legea 169/1967.
În drept, art. 457 și urm., art. 480 cod civil, art. 451 cod procedură civilă.
Intimatele Miloșan S. și R. E. F. au depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.( f.21-22).
Prin acțiunea introductiva de instanța,reclamanții S. D. S. E. si G. M. au solicitat anularea titlului de proprietate emis sub nr._/2002 pe numele antecesorului intimatelor P. Ifie.
În mod eronat, făcând o gravă confuzie între instituția nulității relative și cea a nulității absolute instanța de fond admite acțiunea constatând nulitatea TP nr._/2002.
Prin admiterea recursului declarat împotriva acestei sentințe. Tribunalul casează sentința atacată si trimite dosarul spre rejudecare instanței de fond,cu precizarea ca reclamanții sa precizeze temeiul de drept al cererii formulate.
Abia după casare, reclamanții, solicita constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis pe numele P. llie.
Consideră că așa numita precizare a temeiului legal al cererii,este de fapt o modificare a acțiunii, inadmisibilă la acel moment, având în vedere disp.art.132 C.pr.civ.vechi ( acțiunea fiind înregistrată sub imperiul vechiului cod de procedura civilă).
În recursul declarat împotriva sentinței instanței de fond după rejudecare recurenții invoca disp.art.1252,1253 cod civil,probabil noul cod civil,texte ce nu sunt aplicabile în speță, acțiunea fiind înregistrată în anul 2009 anterior intrării in vigoare a noului cod civil.
Chiar si prin motivarea recursului, aceștia fac aceeași confuzie intre cele doua nulități, susținând ca au solicitat constarea nulității titlului ,ori, in mod expres in acțiunea introductiva de instanța, se precizează ca solicita anularea titlului de proprietate. Este de necontestat ca anularea unui act,este consecința nulității relativele când in cazul nulității absolute se constata nulitatea respectivului act,evident existând si alte consecințe distincte,pentru fiecare instituție in parte.
Așadar ,cum modificarea acțiunii, prin formularea unui petit nou, după casare este inadmisibila, instanța de fond, pe drept, respinge acțiunea, reclamanții neîndeplinind cerința stabilita prin decizia de casare ,aceea de precizare a temeiului legal privind cererea de anulare a titlului de proprietate.
F. de cele de mai sus,solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate,cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecata.
Analizând hotărârea recurată, în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul reține că motivele sunt neîntemeiate .
Prin cererea de chemare în judecată promovată, astfel cum aceasta a fost precizată ulterior, recurenții reclamanți au solicitat să se constate nulitatea parțială a titlului de proprietate nr._/06.12.2002, eliberat de către C. Județeană pentru S. D. de P. asupra Terenurilor B. pe numele pârâtului P. I. și nulitatea parțială a titlului de proprietate nr._/19.08.2002 eliberat pe numele pârâtului R. L..
Temeiul juridic al cererii îl constituie dispozițiile art. art. III alin.1 lit. „a” pct. „i” din Legea nr.169/1997 care stipulează că titlul de proprietate emis în conformitate cu dispozițiile legilor fondului funciar este lovit de sancțiunea nulității în cazul în care a fost emis în favoarea unei persoane care nu are calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, în înțelesul acestui act normativ.
Se constată astfel că textul de lege pe care recurenții l-au invocat ca temei al acțiunii pune în discuție chiar existența dreptului la reconstituire a celui în favoarea căruia a fost emis titlul de proprietate a cărui desființare s-a solicitat.
Astfel, Tribunalul urmează a analiza acest caz de nulitate, reținând că acesta nu este întemeiat întrucât conform înscrisurilor depuse la dosarul de fond - filele 90.91 și f.97 titlurile de proprietate au fost reconstituite în favoarea numiților P. I. și R. L., în calitate de moștenitori ai autorilor acestora, care figurează înscriși în registrul agricol din 1961 conform dovezilor de la dosar- fila 97 și 90, 91.
De asemenea, tribunalul reține că, în conformitate cu prevederile art. III alin.1 lit. a din legea nr. 169/1997, invocat de recurenți, sancțiunea nulității unui titlu de proprietate nu operează pe temeiul nerespectării vechiului amplasament al imobilului cu privire la care s-a dispus a fi reconstituit acest drept, ci doar în condițiile în care titlul de proprietate a fost emis în favoarea unor persoane care nu erau îndreptățite, aspect pe care legiuitorul l-a menționat în mod expres.
Așadar, pentru a fi incident cazul de nulitate invocat de recurenți este necesar ca prin titlul de proprietate atacat intimatelor să li se fi reconstituit dreptul de proprietate deși acestea nu erau îndreptățite, aspect ce nu este real, fiind confirmat chiar și de recurenți care arată că numitul P. I. deținea teren undeva în apropiere la sud de .> Este adevărată susținerea recurenților că reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente însă legea nu prevede sancțiunea nulității absolute în cazul în care această normă legală este încălcată. În acest condiții sancțiunea care poate interveni este nulitatea relativă, părțile fiind obligate să facă dovada unei vătămări. Tribunalul reține, însă, că recurenții nu au invocat un motiv de nulitate relativă ci au invocat nulitatea absolută întemeiată pe dispozițiile art. III alin.1 lit. a din legea nr. 169/1997, situație în care, pentru a nu se încălca principiul disponibilității, instanța este obligată să se pronunțe în limitele acestei cereri.
Raportat la cele ce preced, tribunalul constată că nu sunt îndeplinite cerințele art. III alin.1 lit. a din legea nr. 169/1997, cum s-a reținut și de către judecătorul fondului, astfel că recursul dedus judecății nu este întemeiat, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă, urmând a fi respins.
În temeiul dispozițiilor art. 274 din codul de procedură civilă va obliga recurenții să achite intimatei Miloșan S. suma de 1.000 lei reprezentând onorariu avocat, onorariu care a fost redus, în temeiul dispozițiilor art.274 alin.3 din codul de procedură civilă la această sumă. În acest sens, Tribunalul a avut în vedere complexitatea cauzei și apărările avocatului, respectiv întâmpinarea depusă la dosar în care au fost expuse apărări pe care Tribunalul nu le-a reținut ca argumente în respingerea recursului. Această reducere a onorariului nu afectează raporturile dintre avocat și clientul său.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de recurs formulată de recurenții S. D. ,S. E. și G. M. împotriva sentinței civile 1919/2014 pronunțată de Judecătoria F., pe care o menține.
Obligă recurenții să achite intimatei Miloșan S. suma de 1.000 lei reprezentând onorariu avocat, redus conform dispozițiilor art.274 alin.3 din codul de procedură civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2015.
PREȘEDINTE Judecător Judecător
A. B. - Judecător N. F. L. S.
Grefier
M. I.
Plecată din instanță
Semnează grefierul șef de secție
I. M.
Red. N.F./23.06.2015
Tehnored. I.C./23.06.2015; 12 ex.
Jud. fond: A. D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 241/2015. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 210/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
