Fond funciar. Decizia nr. 431/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 431/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 431/2014
ROMANIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar
DECIZIA CIVILĂ NR. 431/R
Ședința Publică din data de 29.04.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. B.
JUDECĂTOR - N. F.
JUDECĂTOR - D. M.
GREFIER - L. P.
Pe rolul Tribunalului se află judecarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă O. R. împotriva sentinței civile nr. 9357 pronunțată în ședința publică din data de 02.07.2012 de Judecătoria Brasov, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâții C. L. S., G. M., M. C., G. S., Golohan M., G. C., G. E., M. M. G., C. de A. a L. F. F. N. B. și C. Județeană de A. a L. F. F. C., având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 07.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea, care face parte din prezenta hotărâre, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.04.2014, 23.04.2014, 29.04.2014, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că:
Prin Sentința civilă nr. 9357, pronunțată la data de 02.07.2012, Judecătoria B. a hotărât următoarele:
A admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată din oficiu.
A respins acțiunea civilă formulată de reclamanta O. R., în contradictoriu cu pârâții C. L. S., G. M., M. C., G. Ș., G. M., G. C., G. E., M. M. G., C. L. N. B. DE A. A L. F. F. și C. JUDEȚEANĂCONSTANȚA DE A. A L. F. F., ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această sentință Judecătoria B. a constatat următoarele:
Sub nr._ s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe cererea formulată de reclamanta O. R., ulterior precizată, în contradictoriu cu pârâții C. L. S., G. M., M. C., G. S., GOLOHAN M., G. C., G. E., M. M. G., C. LOCALĂ N. B. DE A. A L. F. F. și C. JUDEȚEANĂ C. DE A. A L. F. F., prin care a solicitat instanței:
- să constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 252/1997 emis de B.N.P. F. C. la data de 19.09.1997 pentru frauda la lege;
- sa se constate că reclamanta are calitatea de moștenitoare a defunctului G. N., decedat la data de 5.03.1997, în calitate de nepoată de fiu predecedat;
- să se constate că masa succesorală după defunctul G. N. se compune din următoarele bunuri:
1. suprafața de 10 ha teren situate în extravilanul . care s-a emis titlul de proprietate nr. 2490/27.12.2004;
2. suprafața de 35 ha teren pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr._/2195;
3. terenul arabil în suprafață de 4,62 ha, neretrocedat în prezent
4. imobilul situat în .. Bălcesu, jud. C., dobândit de defunct prin contractul de vănzare - cumpărare din data de 14.11.1921, transcris în registrul de transcrieri nr. 8/1921 la poziția 419;
- să se constate nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr._/2195 din data de 09.12.2002
- să se constate nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr. 2490/17.12.2004;
- să fie obligate comisia locală și comisia județeană la emiterea unui nou titlu de proprietate care să cuprindă toți moștenitorii;
În motivarea cererii s-a arătat că este moștenitoarea legală a defunctului G. N. G., în calitate de nepoată de fiu predecedat.
La dezbaterea succesiunii după bunicul său au participat Făgărăsan M., în calitate de fiică, G. G., în calitate de fiu, G. V. T., în calitate de fiu, G. I. și G. Ștefean, în calitate de nepot de fiu predecedat.
Având în vedere faptul că natura succesiunii a fost legală, moștenitorii aveau obligația de a aduce la cunoștința notarului public faptul că defunctul a mai avut un fiu predecedat, G. Ș., decedat în 1981, tatăl său, după acesta din urmă dezbaterea succesiunii având loc în anul 1982, conform certificatului nr. 505/21.05.1982.
Pârâții ce au participat a dezbaterea succesorală au fraudat legea prin nedeclararea, cu rea - credință a faptului că defunctul a mai avut un fiu predecedat, fapt ce a dus la necitarea reclamantei la dezbaterea succesorală.
Intre timp au decedat și moștenitorii G. G. și F. M., iar copiii acestora au demarat procedurile de restituire in baza L. 18/1991, obținând cele două titluri de proprietate.
În ceea ce privește calitatea de moștenitor, a arătat că nefiind cuprinsă in certificatul de moștenitor, care, pentru cei cuprinși în aceasta are natura juridică a unei convenții, poate combate mențiunile pe care acesta le cuprinde cu orice mijloc de probă, acesta fiind “res inter alios acta “.
Astfel, acesta fiind întocmit cu fraudarea legii, pentru motivele arătate, este lovit de nulitate absolută.
In ceea ce o privește, are calitatea de moștenitoare după defunctul G. N. G. în calitate de nepoată de fiu predecedat, care este chemată la succesiune prin reprezentarea tatălui ei, G. Ș., îndeplinind toate condițiile prevăzute de lege în persoana reprezentatului, respectiv antecesorul său direct a predecedat lui de cujus, și acesta ar fi avut chemare efectivă la moștenire dacă ar fi fost în viață, în calitate de fiu al defunctului, la fel ca și ceilalți moștenitori cuprinși în certificat.
În drept, acțiunea reclamantei a fost întemeiată pe dispozițiile art. 665, art. 669 C. civ.
În ședința publică din data de 26.06.2012 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, raportat la împrejurarea că aceasta, trebuie să dovedească distinct, acceptarea succesiunii defunctului G. G. în termen de 6 luni de la data deschiderii acesteia, în caz contrar fiind străină de succesiune prin
neacceptare, și ca atare nu are calitate procesuală activă pentru a contesta certificatul de moștenitor, nefiind titulara niciunui drept în raportul juridic de drept succesoral dedus judecății.
Asupra acestei excepții instanța a rămas în pronunțare la termenul de judecata din data de 26.06.2012, reclamanta înțelegând să administreze proba testimonială cu martorul O. I. C. pentru a dovedi acceptarea tacită a succesiunii defunctului G. G..
Cu referire la această excepție de ordine publică, asupra cărei instanță este chemată să se pronunțe conform art. 137 alin 2 C.pr.civ, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 700 alin. 1 C.civ. vechi, în vigoare la data deschiderii succesiunii, “dreptul de accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii “.
Cum s-a arătat în literatura juridică de la această regulă există câteva excepții, în ipoteza cărora termenul de prescripție extinctivă provăzut de art. 700 C.civ. curge de la alt moment decât decesul autorului, însă reclamanta nu se încadrează în nici una din aceste excepții.
Astfel, s-a admis că aceste excepții sunt ipoteza copilului conceput, dar nenăscut (termenul curge de la data nașterii), situația declarării judecătorești a morții (termenul curge de la data rămânerii irevocabile a hotărârii declarative a morții) și situația în care succesibilul a luat cunoștință mai târziu de calitatea sa moștenitor, ipoteza fiind aceea în care s-a descoperit un testament care conferă calitatea de moștenitor, situație în care termenul curge de la data luării la cunoștință a acestei calități.
Această din urmă ipoteză nu se confundă cu cea în care se află reclamanta care nu a cunoscut decesul autorului său.
Prin urmare, instanța nu poate reține susținerea reclamantei că termenul de prescripție de 6 luni ar curge de la data aflării decesului autorului, singura ipoteză în care termenul nu ar curge de la data decesului fiind aceea în care s-a descoperit un testament ulterior care conferă calitatea de moștenitor.
Rațiunea instituirii unui termen de prescripție de doar 6 luni se explică prin necesitatea lichidării într-un termen scurt a cauzelor succesorale prin stabilirea drepturilor cuvenite moștenitorilor și eliberarea certificatelor de moștenitor, iar pe de altă parate justificarea începutului termenului de opțiune succesorală este aceea că, în mod evident numai cei care au avut legături efective cu defunctul și au cunoscut decesul acestuia sunt în măsură de a-și exercita acest drept și de a avea astfel vocație concretă la succesiune
Chiar trecând în speță peste aceste considerații, și admițând prin absurd că termenul ar curge din anul 2009, de când reclamanta a aflat de deces, conform declarației martorului audiat, nu s-a dovedit faptul că ar fi acceptat tacit această succesiune.
Astfel, martorul a declarat că reclamanta s-a deplasat la locuința bunicului său din S. și a luat de acolo o pernuță, fapt care nu poate semnifica acceptarea succesiunii, un astfel de bun având evident o valoare sentimentală și nu semnifică acceptarea calității de moștenitor. (art. 689 C.civ. vechi stipulează faptul că “ acceptarea este tacită când eredele face un act pe care n-ar putea să îl facă decât în calitatea sa de erede, și care lasă a se presupune neapărat intenția de a accepta“).
În final, a constatat și faptul că reclamanta nu s-a adresat cu o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza dispozițiilor L. 169/1997, cerere care ar fi repus-o în termenul de acceptare a succesiunii pentru terenurile care nu s-au găsit în circuitul civil, conform art. 13 L. 18/1991, caz special de repunere in termenul de prescripție, singurele cereri fiind cele depuse de F. M., G. G., Gologav V. T., G. I. și G. Ș. (pentru titlul de proprietate nr. 2490/2004 emis în baza L. 18/1991 nu se pune problema deoarece la data de 01.01.1990 G. G. era în viată).
Deci, pentru terenurile cuprinse în titlul din data de 09.12.2001 reclamanta oricum nu ar putea beneficia de reconstituirea dreptului, deoarece acestea nu i s-au transmis prin
succesiune de la defunct, acestea nefiind în patrimoniul său la data decesului, cererea de reconstituire a dreptului fiind formulata de moștenitorii menționați și care au fost repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii doar în ceea ce privește aceste terenuri.
Față de toate aceste considerente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, aceasta fiind o persoană străină de succesiune, prin neacceptarea acesteia, și care nu este astfel titularul niciunui drept în raportul juridic dedus judecății, neavând calitatea de moștenitor al defunctului G. G..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta O. R., solicitând, în principal, admiterea recursului și casarea sentinței recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei B., iar în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel după cum a fost formulată.
În expunerea de motive recurenta a arătat următoarele:
Apreciază criticabilă Sentința civilă nr. 9357/02.07.2012 a Judecătoriei B. sub aspectul temeiniciei, apreciind că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, in sensul ca „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii" și ..hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Critică hotărârea întemeiat pe art. 304 pct. 9 teza întai - hotărârea este lipsită de temei legal.
Hotărârea este lipsită de temei legal atunci când, din modul în care este redactată hotărârea, nu se poate determina daca legea a fost sau nu corect aplicata. Or, așa cum va dezvolta, criticam hotărârea instanței de fond din acest punct de vedere.
Critică hotărârea întemeiat pe art. 304 pct. 9 teza a doua - hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii.
Se poate retine aplicarea art. 304 pct. 9 C.pr.civ. teza a doua, când s-a încălcat o norma de drept substanțial sau s-a interpretat eronat norma juridica aplicabila.
Legea este rău aplicata, fie că se deroga de la spiritul ei, deși faptele au fost corect stabilite, fie se aplica corect, la o stare de fapt neconforma probelor administrate.
Or, așa cum va arăta in dezvoltarea motivelor de recurs, ipotezele legale se încadrează perfect in speța dedusa judecații, urmând ca in analiza pe care o face tribunalul, sa aibă in vedere chestiunile de drept invocate de ea, in termen, in cadrul memoriului de recurs.
Având în vedere faptul că art. 3041 Cod procedură civilă prevede că „Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute la art. 304 Cod procedură civilă, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele", iar prezentul recurs se încadrează în categoria menționată în art. 3041 Cod procedură civilă, solicită a se avea în vedere totalitatea motivelor invocate în prezenta cerere de recurs, nu numai cele care evocă prevederile art. 304 Cod procedură civilă.
Doctrina și practica juridică au apreciat că motivarea hotărârii trebuie să fie „expresă” arătându-se motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților ori mijloacele lor de apărare. De asemenea, constituie motiv de modificare a sentinței instanței de fond nu numai inexistența motivării, dar și insuficiența ei.
Înțelege să critice hotărârea instanței de fond sub următoarele aspecte:
- instanța nu a prezentat o motivare suficientă pentru soluția adoptată;
- instanța nu a apreciat cu privire la probele administrate în cauză, ignorând probele care făceau dovada susținerilor invocate de ea;
- instanța a prezentat o motivație contradictorie, întrucât, deși a avut în vedere o parte din aspectele prezentate și dovedite de către subsemnata, a dispus respingerea cererii formulate de subsemnata;
Motivele enumerate în cele de mai sus vor fi detaliate în cele ce urmează.
Astfel, cum a menționat în cererea introductivă și cum dovedit cu certificatul de moștenitor exhibat, precum și cu înscrisurile pe care le-a prezentat in fata instanței de judecată, au calitatea de terți față de dezbaterea succesorala realizata in anul 1997, neparticipând la desfășurarea procedurii notariale.
Aceasta pentru că nu a fost citată în fața notarului, nu am cunoscut de derularea acestei proceduri, deși aveam calitatea de succesor al defunctului a căruia dezbatere succesorala s-a realizat.
Fiind asimilați terților, fata de ea, certificatul de moștenitor este un res inter alios acta care poate fi combătut în privința mențiunilor pe care le conține cu orice mijloc de probă.
Fiind în prezenta unei cauze de nulitate absolută se află în prezenta unei acțiuni imprescriptibile.
Doctrina a stabilit că intre moștenitorii prezenți în fața notarului care si-au recunoscut reciproc calitatea de moștenitori, cotele de proprietate si componența masei succesorale, certificatul de moștenitor are valoarea unei convenții, astfel ca nici unul dintre moștenitori nu poate combate elementele cuprinse în certificatul de moștenitor.
Față de terți însă, certificatul de moștenitor poate fi combătut în privința mențiunilor pe care le conține cu orice mijloc de proba. Ca atare, se află în prezenta unui act lovit de nulitate absolută, încheierea acestuia realizându-se cu evidenta încălcarea a dispozițiilor legale.
Cu toate că se află în prezența unei nulități absolute, ale cărei caracteristici sunt că este imprescriptibilă, putând fi invocată oricând, de către oricine, neputând fi acoperită, în ședința publică din data de 26.06.2012. instanța, din oficiu, a invocat excepția calității procesuale a subsemnatei.
Excepția a fost invocată raportat la prevederile art. 700 alin. 1 din vechiul cod civil și raportat la împrejurarea că subsemnata, trebuia să facă dovada acceptării succesiunii defunctului G. N. G. în termen de 6 luni de la deschiderea acesteia, în caz contrar fiind străină de succesiune prin neacceptare.
1. Calitatea procesuală activă a în ceea ce o privește.
Prin promovarea prezentei acțiuni am solicitat desființarea certificatului de moștenitor mai sus menționat invocând propria vocație succesorală, în calitate de nepoată de fiu a defunctului G. N. G., omis la dezbaterea succesorală.
Relativ la excepția lipsei calității procesuale active, motivul invocării acestei excepții de către instanța de judecată este cel al neacceptării succesiunii în termenul legal de acceptare prevăzut de art. 700 vechiul C.civ., motiv pentru care va analiza în primul rând motivele de fapt invocate.
Defunctul a cărui moștenire s-a dezbătut prin certificatul de moștenitor a cărui anulare se cere a decedat la data de 05.03.1997, la data dezbaterii succesiunii ea fiică a descendentului predecedat - G. Ș., și având în vedere că termenul de acceptare a moștenirii este de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, trebuia să-mi manifest dreptul de opțiune în termenul legal de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.
In speță, pârâții, la dezbaterea succesiunii, au omis a preciza că avea calitate de descendent fiul defunctului predecedat G. Ș. autorul ei, motiv pentru care ea nu am avut posibilitatea de a lua la cunoștință de decesul bunicului.
Având în vedere aceste aspecte, apreciază că prin introducerea cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar ea a fost repusă în termenul de acceptare, manifestându-și tacit dreptul de acceptare a moștenirii.
În susținerea celor de mai sus cu privire la repunerea în termenul de acceptare, menționează că practica recentă a instanțelor de judecată a statuat că în situația în care suntem în prezenta unei moșteniri legale și unul dintre moștenitori a fost „omis” de la dezbaterea succesiunii, acesta este repus „în termenul de acceptare, la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată manifestându-și tacit dreptul de acceptare a moștenirii.”
Mai mult decât atât, prin probatoriul administrat în fața instanței de fond, inclusiv cu proba testimonială, a făcut dovada faptului că a acceptat tacit succesiunea după defunctul G. N. G., probe ce, în mod eronat, nu au fost luat în considerare de către instanța de fond în soluționarea excepției invocate din oficiu.
Având în vedere aceste aspecte, respectiv frauda evidentă la lege a pârâților care au omis a preciza că autorul subsemnatei G. Ș. avea calitate de descendent al defunctului G. N G., precum si faptul că prin această fraudă ea nu am avut posibilitatea de a lua la cunoștință de decesul bunicului, precum și probatoriul administrat în fața instanței de fond cu privire la acceptarea tacită a succesiunii de către subsemnata, apreciază că se impune respingerea excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocate din oficiu, subsemnata fiind repusă în termenul de acceptarea, manifestând tacit acceptarea moștenirii, chiar și prin inițierea prezentei cereri de chemare în judecată.
Ținând cont de faptul că în fața instanței de fond au fost administrate probe numai cu privire la excepția invocată din oficiu de către instanța de judecată și că instanța „a soluționat fără a intra în cercetarea fondului, fiind necesara administrarea de probe noi solicită instanței să dispună admiterea recursului formulat și trimiterea cauzei spre re judecare Judecătoriei B..
Aspecte cu privire la fondul cauzei.
Cu privire la fondul cauzei solicită a se avea în vedere că ea reclamanta, în calitate de nepoată de fiu a defunctului G. N. Ghorghe, are vocație succesorală la moștenirea lăsată de acesta față de prevederile art. 669 din vechiul Codul civil.
Prin urmare, apreciază astfel că incidente în prezenta cauză sunt dispozițiile art. 85 din Legea 36/1995 în virtutea cărora persoana vătămată de existența unui certificat de moștenitor poate solicita pe calea judecătorească anularea acestuia și stabilirea propriilor drepturi succesorale.
In temeiul art. 85 din Legea 36/1995 cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte.
Având în vedere că, în speță, a dovedit acceptarea tacită a moștenirii defunctului G. G., decedat la data de 05 martie 1997 în termenul legal de 6 luni, având calitatea de moștenitori prin reprezentare, pe lângă cea constatată de notarul public cu ocazia dezbaterii succesiunii în persoana pârâților, se impune admiterea cererii sale și constatarea nulității certificatului de moștenitor.
Având în vedere că celelalte capete de cerere, cu privire la masa succesorală, constatarea nulității titlurilor de proprietate și emiterea unor noi titluri de proprietate sunt subsecvente celui cu privire la nulitatea certificatului de moștenitor atacat, solicită admiterea acestora.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 274, art. 299 și um. C.pr.civ., art. 669 vechiul C.civ, art. 85 din Legea 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, republicată.
In probațiune, recurenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea de recurs a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 75 de lei și timbru judiciar de 2 lei.
În recurs, intimații nu au depus întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința recurată în raport cu motivele de recurs invocate de recurentă, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale incidente, instanța constată că cererea de recurs este nefondată având în vedere următoarele considerente:
Hotărârea recurată cuprinde temeiurile de fapt și de drept pentru care prima instanță a reținut lipsa legitimării procesuale active a recurentei.
Astfel, instanța a expus detaliat și pertinent toate argumentele care justifică soluția contestată de recurentă, criticile acesteia sub acest aspect neputând fi primite.
De asemene, în raport cu împrejurarea că recurenta nu a făcut dovada acceptării moștenirii după defunctul G. G., prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 700 alin. 1 din vechiul Cod civil, stabilind că recurenta este străină de moștenirea lui de cujus, ca o consecință a neacceptării acesteia în termenul legal de prescripție de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, astfel încât nici din această perspectivă criticile recurentei nu pot fi acceptate.
Este reală susținerea recurentei cu privire la obligativitatea citării sale cu ocazia dezbaterii succesorale după defunctul G. G., cu atât mai mult cu cât la momentul respectivei dezbateri, aceasta avea calitatea de succesibilă a lui de cujus, însă față de faptul că acesta a părăsit țare cu mulți ani înainte de decesul lui de cujus, fără a-și face cunoscut domiciliul, necitarea sa la notarului public în fața căruia s-a dezbătut succesiunea a fost justificată.
Această lipsă a recurentei cu ocazia dezbaterii succesiunii după defunctul G. G., nu a constituit un impediment pentru recurentă în a dobândi calitatea de moștenitor al lui de cujus, cu toate consecințele patrimoniale - dacă recurenta ar fi acceptat expres sau tacit moștenirea, în termenul legal prevăzut de art. 700 alin. 1 C.pr.civ.
Însă, recurenta nu a depus la dosar înscrisuri din care să rezulte acceptarea expresă a moștenirii după defunctul G. G., iar pretinsa acceptare tacită a moștenirii nu poate fi recunoscută, deoarece, luarea unor lucruri din fosta locuință a defunctului s-a realizat abia în anul 2009, după cum rezultă declarația martorului O., respectiv la mai bine de 10 ani de la deschiderea succesiunii, iar această manifestare de voință are caracter echivoc, după cum corect a reținut prima instanță, putând fi efectuată și în ideea unor amintiri de familie.
Introducerea cererii de chemare în judecată care a format obiectul judecății în primă instanță, nu reprezintă un act de repunere în termenul de opțiune succesorală, deoarece neexercitarea dreptului de opțiune succesorală nu este exclusivă de culpă din partea recurentei, în speță nefiind îndeplinite condițiile impuse de art. 19 din Decretul nr. 167/1958.
Astfel, recurenta este și rămâne străină de moștenirea defunctului G. G., prin neacceptarea acesteia în termenul legal, după cum corect a reținut prima instanță.
În această situație, recurenta nu ar putea obține nici un folos practic din desființarea actelor a căror nulitate a pretins-o, patrimoniul succesoral al defunctului împărțindu-se exclusiv între moștenitori, calitate pe care recurenta nu o mai poate dobândi niciodată.
Având în vedere considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. cererea de recurs formulată de recurenta O. R., împotriva Sentinței civile nr. 9357, prounțată de Judecătoria B., la data de 02.07.2012, în dosarul cu numărul de mai sus, va fi respinsă, hotărârea recurată urmând a fi menținută ca fiind legală și temeinică, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de recurs formulată de recurenta O. R., cu domiciliul procesual în mun. B., .. 1, ., . civile nr. 9357, pronunțată de Judecătoria B. la data de 02.07.2012, în dosarul cu numărul de mai sus.
Menține sentința recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. B. N. F. D. M.
GREFIER
L. P.
Red. D.M./29.09.2014
dact. L.P./01.10.2014
Judecător fond L. S. P./Judecătoria B.
2 exemplare
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 427/2014. Tribunalul BRAŞOV | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1030/2014.... → |
|---|
