Legea 112/1995. Decizia nr. 424/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 424/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 424/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL B R A S O V
SECTIA I CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILA NR. 424/R
Ședința Publica din 15 octombrie 2015
Completul de recurs compus din:
P.:C. F.- judecător
N. F.- judecător
C. D. – P.- judecător
GREFIER:V. P.
Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea asupra recursului de fata care s-a judecat in ședința publica din 8 octombrie 2015 când părțile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate in încheierea de ședința de la respectivul termen de judecata, încheiere care face parte integranta din prezenta hotărâre si când, având in vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 15 octombrie 2015.
La apelul nominal făcut în ședința publica la pronunțare se constata lipsa parților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța, in urma deliberării pronunța următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Constata ca prin sentința civila nr._ din data de 16.09.2014 pronunțata in cauza de către Judecătoria B., instanța a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta G. E., în contradictoriu cu pârâții M. B., prin primar si S. R., prin M. Finanțelor P., reprezentat în teritoriu de Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța acesta soluție instanța a avut in vedere ca reclamanta G. E., în contradictoriu cu pârâții M. B., prin primar, S. R., prin M. Finanțelor P. și S.C. „R.” S.R.L. B., a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să-i vândă, în temeiul Legii nr. 112/1995, cota de 2/4 din apartamentul situat în B., ., compus din 4 camere și dependințe în suprafață totală de 117,58 mp. – parte din imobilul înscris în CF nr._ B., sub nr. top. 85, apartamentul pe care-l deține în chirie în temeiul contractului de închiriere nr. 5605/24.06.2009 și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995.
La termenul de judecată din data de 23.04.2013 instanța, pentru considerentele de fapt și de drept reținute în încheierea de ședință de la termenul respectiv, a respins excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor P. pentru S. R., ca neîntemeiată, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin M. Finanțelor P.; a respins cererea de suspendare a prezentei cauzei până la soluționarea irevocabilă a notificării formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de către moștenitorii foștilor proprietari.
La termenul de judecată din data de 01.10.2013 instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată prin întâmpinare de pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. pentru motivele reținute în încheierea de ședință de la termenul respectiv.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Din extrasul CF nr._ B. (provenită din conversia pe hârtie a CF nr._ B.) rezultă că asupra imobilului intabulat sub nr. top. 85, situat în B., ., compus din casă de piatră cu etaj și teren în suprafață de 385 mp. sunt proprietari tabulari S. R. cu cota de 2/4 parte, P. E. cu cota de ¼ parte și P. C. – LAURIAN cu cota de ¼.
În imobilul situat în B., ., reclamanta deține în chirie un apartament cu 4 camere și dependințe în suprafață totală de 117,58 mp. – potrivit contractului de închiriere nr. 5605/24.06.2009 încheiat cu pârâta S.C. „R.” S.R.L. B..
La data de 04.08.2012 s-a înregistrat de către pârâta S.C. „R.” S.R.L. B., sub nr. 4816 notificarea reclamantei privind cumpărarea cotei de ½ din apartamentul pe care–l ocupă în baza contractului de vânzare – cumpărare – cota de proprietate a Statului R..
În răspunsul la interogatoriu pârâta S.C. „R.” S.R.L. B. a declarat că cererea de cumpărare a apartamentului formulată de reclamanta nu a putut fi soluționată întrucât imobilul este notificat în baza Legii nr. 10/2001, aspect adus la cunoștința reclamantei.
P. decizia nr. 306 din data de 18.03.2004 emisă de S.C. „R.” S.R.L. B. s-a respins cererea formulată de numitul B. MIHALY prin care a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea în natură (în prima notificare) și acordarea de despăgubiri (în cea de a doua notificare) pentru imobilul situat în B., ., înscris în CF nr._ B., sub nr. top 85, compus din casa de piatră și curte în suprafață de 384 mp., în baza prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, pe motiv că notificatorul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituire.
P. notificarea înregistrată sub nr. 219 la data de 12.02.2002 de B. „Dutceac I.”, notificatorii P. C. I. V., P. E. și P. E., în calitate de moștenitori legali ai defuncților P. P. și P. E., au solicitat în temeiul art. 20-25 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilelor situate în mun. B., ., .. 17 (fost nr. 13) și în zona Stejeriș (. acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în mun. B., ..
Notificarea nu a fost soluționată până în prezent.
Conform art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/ 2001, republicată „sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, sunt interzise înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea cu sarcini sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi”.
În raport de prevederea legală precitată, prin care legiuitorul a prevăzut interzicerea înstrăinării imobilului până la soluționarea notificării formulată pentru imobilul în litigiu, acțiunea civilă promovată de reclamantă a fost apreciata ca neîntemeiată la acest moment.
Contrar afirmației reclamantei, notificatorii au solicitat restituirea în natură a întregului imobil situat în B., ., nu doar cota de 2/4, parte deținută în proprietate de numiții P. E. și P. C. – Laurian.
Apreciind că în speță sunt incidente dispozițiile art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 republicată, instanța a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia si desființarea hotărârii, iar in urma rejudecării sa se dispună admiterea cererii de chemare in judecata.
In motivarea recursului, reclamanta recurenta a arătat in esența ca in apartamentul pentru care a formulat cerere de cumpărare in baza Legii nr. 112/1995 locuiește din copilărie, respectiv de cca. 40 de ani, ca după apariția Legii nr. 112/1995 a depus mai multe cereri de cumpărare a acestei locuințe, dar ca de fiecare data a întâmpinat un refuz din partea ..
Recurenta a arătat ca cererea sa a vizat cota Statului R. si nu cota revendicata de numiții P., urmând ca in urma ieșirii din indiviziune sa se stabilească in lotul cui va cădea imobilul, vânzarea urmând sa se facă astfel sub condiție rezolutorie.
Recurenta a arătat ca in tot acest timp a folosit întreg apartamentul si a achitat chirie pentru întreg acest apartament si ca ceea ce dorește sa cumpere este cota deținuta de S. R..
Recurenta a mai arătat ca foștilor proprietari li s-a respins deja de către . notificarea de restituire in natura a imobilului astfel ca nu mai exista nici un impediment pentru ca apartamentul sa ii fie vândut reclamantei, respectiv cota de 2/4 a Statului R..
Intimatul M. B., prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefundat, fata de prevederile art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.
S. R., prin MFP, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefundat, reiterând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond, respingerea recursului fata de aceleași dispoziții al art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.
Intimata ., prin întâmpinare, a pus aceleași concluzii de respingere a recursului. In plus intimata a arătat ca intre timp imobilul a fost restituit in natura persoanelor indreptatite, astfel ca oricum vânzarea către chiriașa reclamanta nu ar mai fi posibila deoarece apartamentul a ieșit din administrarea sa.
Analizând recursul de fata prin prisma criticilor formulate, tribunalul retine ca acesta este nefondat pentru următoarele argumente:
Starea de fapt a fost corect reținuta de către instanța de fond, fiind adevărat, contrar susținerilor recurentei, ca prin notificarea înregistrată sub nr. 219 la data de 12.02.2002 de B. „Dutceac I.”, notificatorii P. C. I. V., P. E. și P. E., în calitate de moștenitori legali ai defuncților P. P. și P. E., au solicitat în temeiul art. 20-25 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură si in întregime a imobilelor situate în mun. B., ., .. 17 (fost nr. 13) și în zona Stejeriș (. acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în mun. B., ..
La data formulării cererii reclamantei recurente de fata, de cumpărare a unei cote din apartamentul deținut cu chirie în B., ., in temeiul Legii nr. 112/1995, notificarea mai sus menționata nu era soluționata definitiv, situație in care, in mod corect instanța de fond a făcut aplicarea disp. art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/ 2001, republicată, potrivit cu care „sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, sunt interzise înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea cu sarcini sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi”.
De altfel, recurenta, prin criticile formulate, nu a argumentat de ce este greșita aplicabilitatea de către instanța a acestui text de lege, imperativ de altfel, mai ales ca norma invocata nu distinge intre situațiile in care este revendicat un imobil in integralitatea sa, sau numai o cota ideala din acesta – chiar daca aceasta ultima ipoteza nu se verifica in speța.
Pe de alta parte, astfel cum rezultă din probele administrate in recurs, in prezent, urmare a Deciziei nr. 1060/2014 a ., imobilul in cauza a fost restituit in natura persoanelor care au formulat notificarea, iar . si-a notificat chiriașii despre aceasta împrejurare, anume ca imobilul a ieșit din administrarea sa.
In atare situație este evident ca la acest moment . nu mai are calitatea de unitate deținătoare, astfel ca nu mai poate fi obligata sa vândă apartamentele cu destinație de locuința pe care nu le mai are in administrare.
Pe de alta parte, dispozițiile Legii nr. 112/1995 invocate de către reclamanta recurenta stabilesc la art. 9 faptul ca, chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului.
D. urmare, legea a reglementat posibilitatea cumpărării unei locuințe determinate, nicidecum a unei cote parți dintr-un imobil, astfel cum a solicitat reclamanta.
Or, pentru toate aceste argumente de fapt si de drept, tribunalul constata ca in mod corect instanța de fond a respins cererea reclamantei de obligare a paraților la vânzarea unei cote din apartamentul deținut cu chirie, ceea ce face ca recursul de fata sa apărară ca nefondat, motiv pentru care va fi respins ca atare, in conformitate cu disp. art. 312 Cod procedura civila.
In ceea ce privește reiterările făcute de intimați cu privire la soluțiile date de instanța de fond anumitor excepții, având in vedere ca in cauza a declarat recurs numai reclamanta si ca niciuna dintre criticile acesteia nu a vizat soluția asupra excepțiilor, tribunalul nu va mai analiza aceste chestiuni, apreciind ca ele exced cadrului procesual fixat in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamanta G. E., împotriva sentinței civile nr._ din 16 septembrie 2014 pronunțata in cauza de Judecătoria B., pe care o menține.
IREVOCABILA.
Pronunțata in ședința publica azi, 15 octombrie 2015.
P.,JUDECATOR,JUDECATOR,
C. FLOREANICOLETA FAGHICARMEN D. - P.
GREFIER,
V. P.
RedCDP/01. 2016.
Judecător fond A. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 422/2015. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1335/2015. Tribunalul... → |
|---|
